Medicină dentară, Anul IV

Disciplina Protetică dentară fixă

An universitar 2021-2022, semestrul II

Pregătirea pentru examinare: pregătirea pacientului, a

medicului, a instrumentarului pentru examinare. Protecţia
antiinfecţioasă.

Prezentarea unitului, a pieselor dentare și a

instrumentarului rotativ.

- Lucrare practică nr. 1 -

 Partea I

Pregătirea pentru examinare: pregătirea

pacientului, a medicului, a instrumentarului
pentru examinare.

Protecţia antiinfecţioasă.
 DEZINFECȚIA ÎN MEDICINA DENTARĂ

Termeni:
Curăţirea este procesul de îndepărtare a materialelor străine (murdărie,
materiale organice) de pe suprafaţa unui obiect.

Asepsia constituie ansamblul de măsuri care permit protejarea organismului de

aportul exogen de microorganisme în cursul actului medical.
DEZINFECȚIA ÎN MEDICINA DENTARĂ
Antisepsia este termenul utilizat pentru îndepărtarea
microorganismelor de pe suprafaţa ţesuturilor vii.

 Dezinfecţia reprezintă operaţiunea de eliminare sau

distrugere a microorganismelor patogene (în afară de sporii
bacterieni) de pe mediile inerte contaminate, până la un
nivel care nu pune sănătatea în pericol.

 Sterilizarea reprezintă procesul prin care se distruge orice

formă de viață microbiană (viruși, bacterii, spori, fungi).
Dezinfecția se poate desfăşura pe 3 nivele:

 1. Nivel înalt care implică distrugerea tuturor microorganismelor în afară de

sporii bacterieni

 2. Nivel intermediar – inactivarea Mycobacterium tuberculosis, bacteriilor

vegetative şi majorităţii virusurilor dar fără sporii bacterieni

 3. Nivel scăzut – distrugerea majorităţii bacteriilor, unor viruşi şi fungi dar

ineficient faţă de microoganismele rezistente (bacili tuberculoşi sau spori
bacterieni)
Etapele dezinfecţiei

 CURĂŢĂ ÎNAINTE DE A DEZINFECTA!!!!!!

I. Curăţare - îndepărtarea fizică a murdăriei:
reducerea numărului microorganismelor şi
îndepărtarea materiilor organice

II. Dezinfecţie - distrugerea sau inactivarea

agenţilor patogeni.
Decontaminarea, Dezinfecția cabinetului
Pardoseala cabinetului
 trebuie acoperită cu folie de polivinil
 Trebuie spălată zilnic la sfârșitul programului cu apă și soluție dezinfectantă pentru suprafețe lavabile

Pereții cabinetului
 Acoperiți cu vopsea sau var lavabil
 Trebuie decontaminați lunar

Aerul din cabinet

 Trebuie decontaminat prin aerisirea cabinetului, aspect realizat după fiecare pacient sau de 2-3 ori pe zi, prin deschiderea largă
ferestrelor

Înaintea începerii programului se pot folosi lămpi cu raze ultraviolete (fixe sau mobile).
DEZINFECȚIA SUPRAFEȚETLOR

1. Tehnica spray/ ștergere/ spray

a. Pulverizare spray pe suprafaţă

b. Ştergere șervet hârtie
c. Pulverizare spray – rămâne pe suprafaţă timpul cel mai lung de contact
indicat de producător
DEZINFECȚIA SUPRAFEȚELOR

2. Tehnica ștergere/ debarasare/ ștergere

• Ştergere/ Curăţare (șerveţel umezit în dezinfectant etalonat)
• Debarasare
• Ştergere/ Dezinfecţie (șerveţel umezit în dezinfectant etalonat)
• Debarasare
Utilizarea barierelor fizice de protecţie a echipamentelor şi
suprafeţelor
 Barierele fizice de protecţie constau în acoperirea echipamentelor şi
suprafeţelor din cabinetul stomatologic în vederea protejării contra contaminării
cu sânge sau alte fluide contaminate cu sânge în cursul procedurilor clinice.

 Materiale: hârtie impermeabilă, folii de aluminiu, pungi din plastic pentru

protecţia acestor suprafeţe care pot fi contaminate.
 PREGĂTIREA CABINETULUI DENTAR

I. Proceduri zilnice
• Pregătirea zonei operatorii pentru fiecare pacient
• Pregătirea pacientului

II. La sfârșitul zilei

III. Proceduri săptămânale

 Proceduri zilnice
Pregătirea zonei operatorii pentru fiecare pacient

 operarea sistemului de apă timp de 30 de secunde;

 dezinfecția suprafețelor – unitului dentar;
 aplicarea barierelor fizice de protecţie a echipamentelor şi suprafeţelor;
 ataşarea aspiratorului de salivă, a pieselor de mână;
 plasarea unui pahar de unică folosință;
 aplicarea unei tăviţe sau șerveţel pe masa de instrumente;
 plasarea truselor de instrumente pregătite pre-procedural după verificarea markerilor
de sterilizare;
 închiderea uşilor cabinetului şi a dulapurilor pentru a evita contaminarea conţinutului
lor;
 depozitarea separată a obiectelor personale ale pacienţilor.
Pregătirea pacientului

1. Pregătirea generală (psihică, medicamentoasă)

2. Pregătirea loco-regională
3. Pregătirea locală
 Pregătirea pacientului

2. Pregătirea loco-regională

Așezarea pacientului pe fotoliu într-o poziție comodă.

Protecția pacientului se va realiza prin:

 aplicarea bavetei (hârtie, pânză, plastic) sau câmpuri
chirurgicale sterile;
 aplicarea unor ochelari de protecţie (plastic, speciali
pentru radiațiile UV, laser)
Pregătirea pacientului

3. Pregătirea locală

Pregătirea câmpului operator: antisepsia cavității

bucale:
 clătirea gurii cu produse antiseptice (ex. gluconat de
clorhexidină 15-30 sec.);
Măsuri pentru izolarea câmpului operator
 Aplicarea digăi de cauciuc
 La sfârșitul zilei
1. curăţarea şi dezinfecţia tuturor suprafeţelor (unit, mobilier) şi echipamentului din zona operatorie prin
tehnica în doi timpi (curăţă-dezinfectează) şi metoda „spray-clătire-spray”, menţinând un timp de
contact de 10 minute
2. operarea sistemului de apă a unit-ului pentru recirculare şi reducerea contaminării
3. curăţarea chiuvetei şi a filtrului pentru amalgam
4. ridicarea fotoliul dentar în poziţia cea mai înaltă şi plasarea dispozitivului de control la picior pe
fotoliu pentru a permite curăţarea podelei de către personalul de îngrijire
 Proceduri săptămânale Curăţarea şi dezinfectarea sistemului
Protecţia antiinfecţioasă.
 Controlul infecțiilor se obține prin decontaminare și sterilizare.

 Căile de transmitere sunt: cale sanguină

cale aeriană
cale hidrică
 PRECAUȚIILE UNIVERSALE SUNT:

 Utilizarea echipamentului de protecţie

 Dezinfectia si sterilizare
 Igiena mâinilor
 Vaccinarea
 Educarea personalului sanitar
 Controlul lanţului infecţiei. Depistarea suselor de infecţie
 Anamneza medicală
 Controlul transmiterii infecţiei pe cale aeriană
 Controlul contaminării reţelei de apă a unitului dentar
 Prevenirea transmiterii infecţiei prin expunere la leziuni provocate de obiecte
ascuțite
 PRECAUȚII UNIVERSALE

 Utilizarea echipamentului de protecţie

Îmbrăcarea Aplicarea măștii Aplicarea mănușilor

halatului protector
Echipamentul de protecție al echipei medicale

Scop: protejarea pielii, mucoasei ochilor, nasului şi cavităţii orale personalului de

medical contra expunerilor la sânge sau alte produse infectante (barieră între
personalul medical și pacient – reduce riscul de transmitere a agenților patogeni)

Echipamentul de protecţie a personalului medical în medicina dentară este format din:

 ținuta de protecție (halat),
 mănuşi de protecție,
 măști de protecție,
 dispozitive de protecție oculară: ochelari, viziera sau scutul facial,
 capeline de protecţie a părului (boneta),
 echipament de protecţie a încălţămintei.
HALATE DE PROTECȚIE

Asigură protecţia hainelor şi a pielii personalului medical.

Reguli de utilizare:
Halatele vor fi utilizate doar în interiorul unității medicale.
Halatele vor fi schimbate zilnic sau în caz de deteriorare, umezire sau
contaminare.
Spălarea cu detergent şi apă fierbinte (70 grd.C) sau cu clor 50-150 ppm şi apă
rece/călduţă; uscare cu aer fierbinte şi prin călcare.
MĂNUŞI DE PROTECŢIE
 Asigură protecţia pielii mâinilor faţă de factori fizici şi chimici.

Tipuri de mănuşi
 1. Mănuşi de examinare (nesterile, de unică folosinţă)
 2. Mănuşi chirurgicale (sterile, de unică folosinţă)
 3. Mănuşi menajere (rezistente, reutilizabile)
În funcție de material mănușile sunt confecționate din:
 Latex (cauciuc natural)
 Nitril (cauciuc sintetic)
 Materiale plastice (polietilenă, polivinil, neopren)

Mănușile mai pot fi:

 Nepudrate, ușor pudrate, pudrate
 Albe sau colorate
 Scurte sau lungi
 De mărimi diferite: XS, S, M, L
Reguli de utilizare:

 se utilizează în cursul tuturor manoperelor clinice;

 mănuşile se vor înlocui după fiecare pacient, în caz de întrerupere a actului
medical sau în caz de deteriorare;
 mănuşile nu se spală şi nu se refolosesc;
 aplicarea mănuşilor nu înlocuieşte spălatul pe mâini; igiena mâinilor trebuie
realizată înainte de aplicarea mănușilor și imediat după îndepărtarea acestora;
 pentru atingerea unor obiecte şi suprafeţe înafara câmpului operator se indică
aplicarea unei perechi de mănuşi suplimentare sau utilizarea unor cleşti sau
serveţele de hârtie pentru a evita contaminarea.
MĂŞTI DE PROTECŢIE
Măştile asigură protecţia personalului medical în cursul manoperelor clinice care pot genera aerosoli,
picături sau stropi de sânge sau alte fluide ale organismului (protejează tegumentele și mucoasa
bucală/nazală de contactul direct cu agenții patogeni).

Caracteristici:
- Confecţionate din hârtie, pânză, bumbac sau materiale sintetice. Măștile din pânză, bumbac sau hârtie
opresc aproximativ 50% din particulele microbiene, în timp ce măștile din material sintetic ating un
procent de 65% (celuloză,vâscoză).
- Plasate retroauricular
- Formă rectangulară sau conică
- Pot fi: de consultație (măști nefiltrante)
Chirurgicale (măști filtrante)
Superfiltrante
Măştile cu filtru se vor utiliza pentru pacienţii cu status infectant confirmat.
Reguli de utilizare:

• Acoperire obligatorie a cavității bucale şi nasului

• Schimbarea măştilor la fiecare pacient sau în caz de deteriorare sau
umezire
• Se aplică înainte de orice contact cu pacientul
• Se aplică după spălarea mâinilor personalului medical
• Se mențin poziționate până la terminarea tratamentului
 OCHELARI DE PROTECŢIE

Asigură protecţia împotriva agresiunilor fizice (particule de ţesuturi sau materiale), radiaţiilor luminoase (în cursul
tehnicilor cu fotoactivare), substanţe chimice (materiale, antiseptice) şi agenţi microbieni (ex. virusul HBV).

Ochelarii pot fi confecţionaţi din sticlă/ plastic simplă sau cu lentile protective contra radiaţiilor ultraviolete, laser.

Reguli de utilizare
 Aplicare prin manevrarea braţelor laterale. Îndepărtare prin manevrare de la tâmplă, după debarasarea mănuşilor
contaminate şi spălarea mâinilor.
 Decontaminare:
 pulverizarea cu spray dezinfectant pe şervet de hârtie, 5 min,
clătire cu apă,
reaplicarea dezinfectantului sau imersie în soluţie dezinfectantă,
clătire cu apă.
„VIZIERA ” SAU „SCUTUL FACIAL”

Asigură o protecţie totală a feţei.

CAPELINE/BONETE DE PROTECŢIE A PĂRULUI

Asigură protecţia părului în cursul procedurilor invazive care duc la stropire cu sânge şi salivă sau implică
contaminarea aerului. Ele pot fi confecționate din pânză, hârtie sau fibre sintetice, cu diferite sisteme de
prindere.

PROTECŢIA ÎNCĂLŢĂMINTEI
Botoșei de unică folosință: asigură protecția încălțămintei și contribuie la menținerea spațiului curat.
Confecţionaţi de pânză sau hârtie.
Igienizarea mâinilor

Indicații:

◦ la începutul zilei de lucru

◦ înainte de fiecare pacient
◦ după fiecare pacient
◦ înainte de aplicarea mănușilor
◦ după ce intrăm în contact cu saliva sau sânge
IGIENIZAREA MÂINILOR

Produse:

- săpun simplu sau antimicrobian

- alcoolii
- clorhexidina
- triclosan
- iod și iodofori
- compuși cuaternari de amoniu
Tehnici de igienizare a mâinilor:

- spălarea simplă: cu apă și săpun simplu 15-30 sec

- spălare antiseptică: apă şi săpun antimicrobian 15-30 sec
Tehnica spălării cu apă şi săpun
• Îndepărtarea accesoriilor
• Umezirea mâinilor şi încheieturilor cu o cantitate suficientă de apă călduţă (jet)
• Aplicarea unei cantităţi suficiente de săpun pentru a acoperi mâinile şi încheieturile
• Frecarea prin mişcări blânde a tuturor suprafeţelor mâinilor 15-30 sec
• Clătire cu apă (să se scurgă de pe mâini spre antebraţe)
• Repetarea procedurii de spălare
• Uscare
• Aplicarea mănuşilor de protecţie
Frecarea mâinilor cu un produs
pe bază de alcool:

 Aplicare în palmă a produsului

 Frecarea mâinilor până la uscare
acoperind toate suprafeţele
 Spălare /decontaminare chirurgicală
Tehnica spălării chirurgicale
• Îndepărtarea accesoriilor
• Spălarea mâinilor, încheieturilor şi antebraţelor umezite cu o cantitate suficientă de săpun
antimicrobian sau alt produs lichid, şi perie moale sau burete 2-6 min
• Clătire atentă la jet de apă întâi a mâinilor apoi a antebraţelor lăsând apa să se scurgă de pe
mâini spre antebraţe
• Repetarea procedurii de spălare
• Aplicarea produsului de decontaminare în cantitate suficientă, frecarea mâinilor până la
evaporarea soluţiei
• Aplicarea mănuşilor de protecţie sterile, fixate în jurul mâinii. Nu se mai ating alte suprafeţe
Tehnica de igienizare trebuie să asigure acoperirea tuturor suprafeţelor mâinilor utilizând
următoarele mişcări:

 Palmă pe palmă
 Palma dreaptă pe faţa dorsală a mâinii stângi
 Palma stângă pe faţa dorsală a mâinii drepte
 Între degetele celor două palme
 Faţa dorsală a degetelor pe palma opusă
 Frecare rotativă a degetelor mari şi a palmelor
 Partea a II-a

Prezentarea unitului, a pieselor dentare și a

instrumentarului rotativ.
ECHIPAMENTUL UNITULUI DENTAR

 Instrumentarul dinamic
 Sistemul de aspirație
 Spray-ul de aer și apă
 Diga
 Lampa pentru fotopolimerizare
 Bisturiul electric
 Laserul
 Detartrorul cu ultrasunete
 Aeropulsorul
 Ansamblul format din piese de mână cu reductori de viteză
 Aparatul de fotografiat
 Camerele video pentru preluare imaginilor intraorale
Instrumentar pentru examinare

 Sonda dentară

 Oglinda dentară

 Pensa dentară

 Spatula
Instrumentar dinamic

 Turbină

 Piesă dreaptă

 Piesă contraunghi
Instrumentar rotativ

 Freze

 Gume

 Discuri etc
SFÂRȘIT
Medicină dentară, Anul IV
Disciplina Protetică dentară fixă
An universitar 2021-2022, semestrul II

ANAMNEZA, EXAMENUL CLINIC ŞI ERGONOMIA

EXAMINĂRII INTRAORALE, FOAIA DE
OBSERVAŢIE – FOAIA DE OBSERVAȚIE,
INFORMAȚII ADMINISTRATIVE – PROGRAMAREA,
REPROGRAMAREA PACIENTULUI

- Lucrare practică nr. 2 -

Examenul clinic
Foaia de observație

Elaborarea unui diagnostic se va putea face numai pe baza

datelor anamnestice și a examenului clinic obiectiv,
sistematic, complet, minuțios, completat cu examene
complementare.

Examinarea obiectivă reprezintă modalitatea de culegere a

informaţiilor despre starea prezentă, modalitatea decelării
semnelor fizice și funcționale prin care se exteriorizează
stadiile de boală.
Examenul obiectiv se realizează într-o anumită
succesiune:

 examenul medical general;

 examenul obiectiv local.

Anamneza cuprinde:
1) Date personale:
 Pacient X, Y, vârsta, domiciliul, profesia, ocupația.

2) Motivele prezentării:
 consultaţie;
 durere dentară, parodontală, facială;
 decimentarea sau fracturarea unei/unor piese protetice;
 tulburări masticatorii, fizionomice, fonatorii.

Ne interesează ceea ce pacientul consideră cel mai important.

3) Antecedentele heredo-colaterale (A.H.C.)

Părinți, rude de gradul I:

 Suferințe grave, intervenții chirurgicale la nivel A.D.M.;

 Afecțiuni parodontale;
 Protezați parțial sau total;
 Boli genetice;
 Anomalii dento-maxilare (compresiune de maxilar, ocluzie
deschisă, ocluzie adâncă acoperită, prognație, ocluzie inversă,
înghesuiri).
4) Antecedente personale fiziologice (A.P.F.)

 Locale: cronologia erupției normale;

 Generale: sarcini, nașteri multe.

5)Antecedente personale patologice (A.P.P.)

Generale:

 Afecțiuni cardio-vasculare, cerebrale, pulmonare (TBC),

digestive, hepatice, renale, glandulare (diabet, hipertiroidism);
 neoplasm;
 SIDA;
 bolile copilăriei, meningite, oreion.
Locale:

 echivalente cu „istoricul stomatologic”;

 cronologia erupției dentare modificate, erupții dentare în
poziții anormale;
 primele leziuni odontale;
 primele extracții (ne interesează și extracțiile precoce din
dentiția temporară);
 tratamente stomatologice: odontale, protetice, ortodontice;
de necesitate sau urmate cu consecvență;
 obiceiuri vicioase: respirație orală, sugere deget, capul în
extensie sau flexie în somn; pumn sub obraz.
EXAMENUL CLINIC:

Examen clinic general

 Pacient normosom, hiposom, hipersom din punct de vedere

al dezvoltării somatice;

 Psihic labil/ echilibrat;

 Dorința de colaborare.
Algoritmul examinării de ansamblu a pacientului va urmări
aspecte somatice și psihice:

 Starea de conștiență;
 Constituția morfologică - tipul contituțional;
 Talia, înălţimea, greutatea;
 Starea de nutriție;
 Simetria generală;
 Echilibrul static (postural);
 Echilibrul dinamic (mersul);
 Stare psihică;
 Dezvoltarea cranio – facială.
Examen clinic al extremității cefalice

Examen exobucal (facial)

Inspecție:

A.1. Normă frontală

 aspect tegumente: normale, cianotice, congestive, palide, nevi

pigmentari, efelide, cicatrici post-traumatice sau post-
intervenții chirurgicale (incizii, abcese, adenite);
 simetria feței (hipertrofii musculare, pareze, înfundare obraz
unilateral = edentație laterală întinsă, înfundare buză
superioară = edentație frontală mediană, deviație de sept –
atenție la delimitare liniei mediene pentru lucrări protetice
frontale, respirație orală, compresiune de maxilar);
 proporționalitatea etajelor feței (proporție estetică, nu
obligatoriu egală)

 șanțuri nazo-geniene și labio-geniene: șterse sau

accentuate;
 Ragade accentuate + etaj inferior micșorat = D.V.O. micșorat;
fanta bucală: întredeschisă/deschisă obișnuit (la pacienții cu
respirație predominant orală, în tendința de închidere a fantei
bucale se constată contracția molului bărbiei);

 Roșul buzelor/aspect/herpes recidivant = amprentare dificilă;

 alte elemente caracteristice afecțiunilor generale sau locale.
A.2.Normă laterală
 profil: ușor convex
(normal), drept, accentuat
convex, concav (prognație
mandibulară, edentat
total);

 treapta buzelor: buza

superioară depășește ușor
buza inferioară (normal),
inversată (buza inferioară
depășește buza
superioară);

 șanțul labio-mentonier
accentuat/șters;
 unghiul mandibular
(<125°).
Examenul clinic
Palpare
 contur osos integru/cu deformări, depresiuni, proeminențe dureroase sau
nu;
 puncte sinusale (frontale, etmoidale, maxilare) nedureroase/sensibile
ușor/dureroase uni sau bilateral;
 puncte de emergență ale nervului trigemen (supraorbitale, infraorbitale,
mentoniere) nedureroase/ușor sensibile/dureroase sau dureri iradiante;
 mastoida;
 ganglioni (în special cei submandibulari): volum/consistență normală,
nedureroși, mobili, neaderenți la planurile profunde;
 musculatura: durere localizată sau iradiată, cu sau fără declanșarea
spasmelor musculare.
Se poate concluziona: palparea conturului osos, punctelor sinusale, etc este
în limite normale.
Percuția
 hipolcalcemie/tetanie/semn Chvostek pozitiv
Examenul A.T.M.

Inspecție:

Deschiderea cavitătii bucale:

 în limite normale ca amplitudine (grosime index + medius +
inelar/falanga 2 sau falanga 2 police);
 limitare antalgică (dureroasă);
 continuă, în arc (în plan sagital);
 în treaptă;
 sacadată;
 în baionetă cu latero-deviere dreapta/stângă.
Palpare

Index în conductul auditiv extern si policele aplicat

pretragian.
 excursia condililor simetrică/asimetrică;
 cracmente, crepitații (explică posibila dizarmonie
ocluzală, vechimea edentației, migrări dentare);
 sensibilitatea la palparea pretragiană în timpul excursiei
condililor.
Examenul endobucal începe cu inspecţia arcadelor dentare
maxilare şi apoi mandibulare, dreapta, stânga şi cuprinde:

 dinţii,
 parodonţiul marginal,
 crestele alveolare
 şi mucoasa bucală.
Inspecţia

Dinţii

• Numărul şi topografia dinţilor care oferă posibilitatea unei terapii prin

punţi sau nu;
• Prezenţa cariilor, obturaţiilor multiple ce arată susceptibilitate la carie;
• Existenţa lucrărilor protetice vechi corecte şi incorecte clinico-tehnic;
• Abraziunea şi atriţia dinţilor;
• Prezenţa leziunilor cuneiforme;
• Prezenţa unor distrofii ale coroanelor dentare;
• Prezenţa sau absenţa zonelor de contact, tremelor, diastemelor;
• Malpoziţii dentare primare şi secundare post-extracţionale cu migrări
orizontale, verticale, înclinaţii, rotaţii, ce necesită sacrificiu
suplimentar de substanţă dentară;
• Morfologia dinţilor;
Inspecţia parodonţiului marginal – prin explorarea papilei şi a marginii
gingivale libere:

• aspect;
• modificări de culoare;
• retracţia gingivală ce exprimă nivelul de ataşare la nivelul dintelui;
• semne de intoxicaţie cu plumb - lizereu negru;
• prezenţa tartrului şi a plăcii bacteriene ce impun tratamentul
antiinflamator preprotetic;
• retracţii neinflamatorii şi miloliza sunt semnele unei traume ocluzale;
• pungile parodontale;
• gradul de mobilitate dentară.
Inspecţia parodonţiului marginal
Examenul crestelor alveolare:

• formă;
• înălţime;
• lăţime;
• direcţie;
• prezenţa unor neregularităţi la nivelul crestelor;
• dimensiunea spaţiului protetic vertical şi mezio-distal;
• lipsa ţesuturilor muco-osoase;
• inserţia bridelor şi frenurilor.
Inspecţia mucoasei:

• bucale, boltă, planşeu, obraz, limbă, buze;

• orificiul canalelor glandelor salivare Wharton, Stenon;
• leziuni inflamatorii, tumefacţii, abces;
• leziuni de tipul leucoplaziei, lichen plan, ulceraţii, afte bucale;
• formaţiuni tumorale - polipi, epulide;
• fistule ce exprimă resturi radiculare în profunzime;
• cordoane fibroase pe mucoasa jugală la locul de proiecţie inter-
arcadică;
• semne de intoleranţă la diferite materiale (stomatopatii
protetice).
Palparea - cu sonda se examinează:

• Adâncimea cariilor;
• Adaptarea incrustaţiilor;
• Prezenţa cariilor secundare;
• Adaptarea axială şi transversală a coroanelor de înveliş;
• Spaţiul dintre punte şi mucoasă;
• Mobilitatea dentară:
- se determină cu mobilometrul;
- între 0-1 mm mobilitate de gradul 1;
- mobilitare mai mare de 1mm vestibulo-oral = mobilitate
grad 2;
- grad 3 - mobilitate axială şi transversală;
- grad 4 - avulsia;
• Adâncimea pungilor parodontale – se determină cu o sondă
butonată şi gradată.
Percuţia:

• în ax a dinţilor limitanţi breşei edentate pentru a decela

eventuale afecţiuni inflamatorii ale parodonţiului apical
dar şi elemente traumatice ocluzale;
• vestibulo-orală furnizează date asupra parodonţiului de
înveliş marginal, iar cea axială asupra parodonţiului
apical;

Un sunet mat trădează deficienţe de implantare dentară sau

mortificare dentară.
Igiena buco-dentară

• Evaluarea indicelui de tartru şi de placă bacteriană înainte

şi după efectuarea igienizării.

Examinări complementare

• Pentru explorarea stării generale TA,VSH, EKG, probe

biologice (sânge, salivă).
 Stomatologice - Examen Rx şi modele de studiu.
Examenul radiologic

Dă date asupra valorii funcţionale a structurilor dento-parodontale

şi osoase.

Inconveniente - artefacte.

Ne dă relaţii suplimentare prin care se pot evidenţia următoarele

aspecte:
• Resturi radiculare;
• Dinţi incluşi şi corpuri străine;
• Pivoturi;
• Procese apicale;
• Fisuri, fracturi radiculare, relaţia rădăcinii cu formaţiunile din
vecinătate;
• Tumori sau chisturi;
• Aprecierea reală a implantării dinţilor limitanţi breşei
edentate;
• Numărul rădăcinilor şi lungimea acestora;
• Tipul de resorbţie osoasă, orizontală sau verticală;
• Prezenţa parorontopatiilor marginale cronice profunde cu
resorbţie verticală de diferite grade;
• Aspectul laminei dure;
• Rizaliză sau cemetogeneză.
Modelele de studiu

În toate tipurile de edentaţie parţială este necesar şi util pentru că:

• Ne obligă la examinarea în ansamblu a arcadelor dentare;
• Permite explorarea zonelor ce nu pot fi scoase în evidenţă direct;
• Ajută la precizarea diagnosticului:
- plan ocluzal;
- curba de ocluzie;
- rapoartele dinţilor în intercuspidare maximă;
- axul dinţilor;
- volumul dinţilor;
- faţetele de abrazie;
Este folosit ca şi document ştiinţific şi medico – legal.
Analiza relaţiilor intermaxilare

Se realizează analiza ocluzală

funcţională în 3 situaţii:

ocluzie stabilă, instabilă şi fără

ocluzie.
Stabilirea diagnosticului

Reprezintă o sinteză a tuturor elementelor obţinute prin examenul

câmpului protetic. se face pe baza examenului clinic,
examenelor complementare şi examenului ocluzal.

Cuprinde:
• Diagnosticul afecţiunii acute (de urgență);
• Diagnosticul leziunilor odontale;
• Diagnosticul leziunilor parodontale;
• Diagnosticul de edentaţie;
 Diagnosticul afecțiunilor mucoasei orale;
• Diagnosticul ocluzal;
 Diagnosticul afecțiunilor generale;
• Diagnosticul afecțiunilor ATM;
• Etc.
SFÂRȘIT
Medicină dentară, Anul IV
Disciplina Protetică dentară fixă
An universitar 2021-2022, semestrul II

EXAMENUL RADIOGRAFIILOR
RETROALVEOLARE. CORELAȚIA CU
INFORMAȚIILE CLINICE ȘI
MODELUL DIAGNOSTIC.

- Lucrare practică nr. 3 -

Examenul radiografic este principalul examen complementar, utilizat în
stomatologie, iar în protetica dentară, alături de studiul de model,
formează suportul paraclinic al diagnosticului.
Radiografia retro-dento alveolară oferă informații utile pentru evaluarea
înățimii și lățimii procesului alveolar, a laminei dura, a rădăcinii și
integrității dinților stâlpi.

Totodată radiografia retro-dento-alveolară oferă informații utile despre

afectarea spațiului periodontal, obturațiile și tratamentele endodontice
ale dinților limitrofi edentației ce urmează a fi protezați.

Nu în ultimul rând, ne oferă indicii valoroase despre gradul de resorbție

și atrofie a crestelor edentate.
Radiografia retro-dento-alveolară este foarte utilă la nivelul dinților
restanți, în special al celor limitrofi breșei edentate, care vor susține
viitoarele construcții protetice.
PRINCIPALELE OBIECTIVE VIZATE
 1. PROCESUL ALVEOLAR LA NIVELUL
DINȚILOR STÂLPI
Se analizează din punct de vedere cantitativ
(înălțimea procesului alveolar) și calitativ (aspectul
traveelor osoase).
În mod normal, structura osoasă sănătoasă apare cu
aspect radiologic dens, cu trabecule compacte și
corticală bine delimitată.
Capacitatea redusă a osului apare cu trabecule
translucide și subțiri, creastă alveolară ascuțită.
Factorul osos depinde atât de vârsta pacientului, cât și
de starea generală a organismului, în cazul
edentațiilor, acesta fiind redus calitativ.
Modificări ale înălțimii procesului alveolar la nivelul dinților stâlpi
2.LAMINA DURA LA NIVELUL DINȚILOR
STÂLPI
Se urmăresc zonele în care apar subțieri sau îngroșări ale acesteia.

Lamina dura

Pierderea laminei dura la nivelul

Subțierea laminei dura pe apexului ca urmare a unei afecțiuni
fața distală a rădăcinii periapicale
 3. Spațiul periodontal

Se urmărește lărgirea acestuia de

cauză infecțioasă acută/ cronică
sau de etiologie traumatică
(traumatism ocluzal,
suprasolicitări de cauză protetică,
alte solicitări nefiziologice)
 4. Rădăcinile dinților stâlpi
Se urmăresc:
• Numărul
• Morfologia Dinți monoradiculari
sau pluriradiculari

• Tratamente endodontice
• Prezența unor DCR-uri
Morfologia radiculară
• Reacții periapicale
• Raportul coroană/rădăcină

Tratamente endodontice
corecte/ incorecte
 Dispozitiv radicular

Raport coroană/ rădăcină

modificat datorită resorbției
radiculare

Reacție periapicală
 5. Coroana dentară

Se urmăresc:
• Obturațiile
• Cariile secundare/ recidive de
carie
• Raportul obturațiilor sau
leziunilor odontale cu camera
pulpară
• Aspectul adaptării la colet a
lucrărilor protetice existente
 6. Crestele edentate

Urmărim:
• Existența/ inexistența
corticalei externe care
acoperă creasta alveolară
• Mărimea, continuitatea și
orientarea traveelor osoase
 Radiografia digitală
Prezintă următoarele avantaje:
• Oferă o imagine mai fidelă asupra situației osoase și permite
analiza și stocarea computerizată a imaginii
• Oferă posibilitatea unei prelucrări ulterioare a imaginii
• Expunerea la radiații este mai redusă cu până la 10%
comparativ cu tehnicile convenționale
• Sistemul utilizează un senzor plasat în cavitatea orală, care
reacționează la emisiile de raze X în mod asemănător camerei
video, înregistrând radiația luminoasă și transformând-o în
imagine. Medicul poate beneficia în acest fel de datele
radiologice aproape imediat.
SFÂRȘIT
 Medicină dentară, Anul IV
Disciplina Protetică dentară fixă
An universitar 2022-2023, semestrul II

EXAMENUL
RADIOGRAFIILOR
PANORAMICE. CORELAȚIA
CU INFORMAȚIILE CLINICE
ȘI MODELUL DIAGNOSTIC.

- Lucrare practică nr. 4 -

 Radiografia panoramică oferă o imagine de ansamblu a arcadelor dento-alveolare,
permițând observarea spațiilor protetice potențiale împreună cu stadiile evolutive ale
complicațiilor locale, comparativ la nivelul fiecărui spațiu protetic potențial, respectiv a
zonelor învecinate.
 AVANTAJE

 Posibilitatea examinării concomitente a:

 ATM
 Rapoartelor de intercuspidare, de postură
 Rapoartele între elementele anatomice
 Structura osoasă
 Ramul ascendent al mandibulei
 Sinusurile maxilare
 Fosele nazale
 Canalul mandibular

 Deformarea filmului este minimă

 Cantitatea de radiații X este mult diminuată
 Condilii mandibulari

Ramul
ascendent al
mandibulei

Unghiurile mandibulare
 Rapoartele dinților cu elementele anatomice din
vecinătate

Sinusurile maxilare

Fosele nazale

Canalul mandibular
 Odontal
 Prezența sau absența dinților
 Malpoziții dentare
 Leziuni odontale (simple/ complicate)
 Reacții periapicale
 Resturi radiculare
 Fracturi dentare
 Dinți incluși
 Obturații
 Tratamente endodontice
 Dispozitive corono-radiculare
 Lucrări potetice fixe
 Tratamente implanto-protetice
Lucrări protetice fixe

Tratamente implanto-protetice

Reacții periapicale
 Dinți incluși

Dispozitive corono-radiculare
 Protetic

• Breșele edentate (clasele de edentație)

• Integritatea dinților limitrofi breșelor edentate
• Paralelismul dinților ce urmează a fi sâlpi de
punte
• Spațiul protetic potențial
Edentații protezate/ neprotezate/ parțial protezate
 Parodontal

 Resorbții osoase

 Pungi parodontale

 Igienă orală deficitară Spiculi de tartru

 PREZENTARE CAZ CLINIC PE MODELE DE STUDIU
ȘI RADIOGRAFII

Pe model sau pe ortopantomografii există trecute câteva date despre pacient: sexul și vârsta.

Prezentarea se începe astfel:

Am examinat modelele de studiu și radiografia (se precizează tipul radiografiei - OPG sau
radiografie retroalveolară) unei persoane (de sex masculin sau feminin), în vârstă de X ani.

Am constatat că arcadele dentare au formă nomală formă/ modificată (se precizează modificarea -
în formă de trapez, în formă de omega, sau de M). Arcadele sunt simetrice/ asimetrice.

În mod normal, pe modelul de studiu se poate observa forma normală a arcadei care este de parabolă
la maxilar (în regiunea anterioară - semicerc; lateral - ușor divergent spre distal) și de semielipsă la
mandibulă (în regiunea anterioară - semicerc; lateral - ușor convergent spre distal).
Patologic, arcadele dentare pot avea formă de:

 V - îngustată frontal, datorită compresiunii în zona Canină

 Omega - zona I-C în semicerc; îngustare în zona Pm
 U - arc de cerc în zona forntală; zonele laterale paralele
 M - IC, uneori și IL în palato-poziție; IL/C în vestibulo-poziție; zonele laterale paralele
 W - zona frontală ca la forma de „M”, cu mezio-vestibulo-rotația IC
 Trapez - aplatizată frontal; lateral - divergentă distal (mai frecvent la arcada inferioară)
 Pentagon - angulație în zona I; două angulații în zona C; divergentă distal
 La arcada maxilară sunt prezenți toți dinții, cu excepția (se precizează numărul de dinți absenți), iar
edentația este protezată sau nu. Dacă este protezată, se precizează tipul lucrării: lucrare protetică
conjunctă având dinți stâlpi - se numesc - sau lucrare protetică adjunctă - proteză mobilizabilă sau
mobilă (se observă acest tip de lucrare doar pe model). Dacă pe una dintre arcade sau pe ambele sunt
mai mulți dinți absenți decât prezenți, atunci se formulează astfel: „la arcada maxilară/ mandibulară sunt
absenți majoritatea dinților cu excepția (se precizează dinții prezenți)", iar edentația este protezată sau
nu.

Dacă se observă dinți cu morfologie modificată (dinți nanici, dinți rotați), formularea va fi: dinții au
morfologie normală, cu excepția (se numesc dinții și modificările - ex.: 1.2 modificat de formă și volum).

După aspectul radiologic corelat cu modelul de studiu, există leziuni de tip carios pe dinții (se numesc
dinții). Dacă nu sunt foarte multe, se poate spune că se observă zone de radiotransparență localizate -
se precizează localizarea - care ar putea fi date de prezența unui proces carios.
 Dacă există obturații, acestea se vor nominaliza astfel: „la nivel coronar, pe dinții (se numesc) se
observă zone de radioopacitate probabil corespunzătoare unor obturații de durată". Dacă există
tratamente endodontice, acestea se vor menționa astfel: la nivelul dinților (se numesc) se observă la nivel
radicular zone de radioopacitate corespunzătoare unor obturații de canal (trebuie menționat dacă sunt
corect sau incorect efectuate). Tot aici se menționează existența unor zone de radiotransparență
periapicală localizate la dintele/dinții (se numesc) corespunzătoare unor parodontite apicale cronice.

După aspectul radiologic corelat cu modelul de studiu, există uzură dentară la nivelul dinților (se
numesc).

Din punct de vedere al parodonțiului marginal: pe Rx se observă o atrofie a osului alveolar

orizontală/ verticală (după caz), corelate cele două aspecte conduc către ideea de parodontită marginală
cronică superficială/ mixtă/ profundă (după caz).

Dacă există resturi radiculare, se precizează dinții în cauză. Leziunile periapicale se notează astfel:
la nivelul restului radicular X se observă periapical o radiotransparență corespunzătoare unei parodontite
apicale cronice". În funcție de mărimea zonei de radiotransparență se poate spune că ar putea fi vorba de
un chist.
 DIAGNOSTIC
Diagnostic odontal:
 Leziuni carioase multiple simple sau complicate (daca există tratamente endodontice sau resturi radiculare), tratate
(prin obturații coronare sau incrustații) corect sau incorect sau netratate.
 Aici se trece și diagnosticul de anodonție.
 Restaurări coronare unidentare sau pluridentare care nu implică o edentație, ex: 1.6 prezintă o restaurare coronară
de tip coroană de înveliş.

Diagnostic parodontal:
 În funcție de cele discutate mai sus se pune diagnostic de o formă de gingivită sau parodontită marginală cronică.

Diagnostic de edentație:
 Topografic după Costa, în ordinea cadranelor.
 Dacă edentația este unidentară, se precizează dintele: ex. edentație maxilară laterală dreapta, dintele absent este
1.6.
 Se precizează dacă este protezată sau nu și dacă da, prin ce tip de lucrare protetică și dacă este corect sau
incorect efectuată.
 După Kennedy – Cls I, II, III, IV.
 Dacă există edentații neprotezate și migrări ale dinților vecini sau antagoniști, se precizează: se observă modificări
ale curbelor de ocluzie sagitală și transversală datorită migrărilor dentare (se precizează dinții migrați și direcția
migrării verticală sau transversală).
 CLASIFICAREA E. COSTA
E. Costa propune o clasificare după criteriul topografic. Enunţarea formei clinice
începe întotdeauna la maxilar din partea dreaptă şi se termină la mandibulă în partea stângă,
existând:

 Edentaţie frontală prin lipsa unora dintre dinţii incisivi sau canini;

 Edentaţie laterală, prin lipsa unora dintre dinţii din regiunea premolară şi molară, spaţiul
edentat fiind delimitat mezial şi distal de dinţi;

 Edentaţia terminală, spaţiul edentat fiind delimitat numai mezial de dinţi, lipsind dinţii din
regiunea premolară şi molară;

 Edentaţie mixtă când pe arcadă există cele trei forme de breşă: laterale, frontale şi
terminale.
 CLASIFICAREA KENNEDY
Kennedy clasifică formele clinice de edentaţie parţială după criteriul topografic:

 Clasa I cuprinde edentaţiile bilaterale la care breşele edentate sunt limitate numai mezial de dinţi.

 Clasa a II-a cuprinde edentaţiile unilaterale la care breşa edentată este limitată numai mezial de dinţi.

 Clasa a III-a cuprinde edentaţiile situate în zonele laterale ale arcadei, breşa edentată fiind limitată mezial şi distal de
dinţi.

 Clasa a IV-a cuprinde edentaţiile din zona frontală a arcadei, breşa edentată fiind delimitată distal de dinţi.

Cls I Cls II Cls III Cls IV

ᕯ Existenţa unor breşe suplimentare se adăugă ca modificări ale claselor de edentaţie.

Pentru stabilirea clasei de edentaţie se va lua în consideraţie breşa cea mai distală, celelalte breşe
edentate fiind considerate modificări ale clasei respective. Având în vedere această regulă este evident că
edentaţia de clasa a IV-a nu are modificări.
Diagnostic ocluzal:
 Dezechilibru/ dizarmonie ocluzală
 Dacă se poate se va preciza și cauza astfel:

o Primară - acolo unde există anomalii dento-maxilare;

o Secundară - datorită edentațiilor neprotezate sau restaurărilor incorecte cu modificarea curbelor de

ocluzie sagitală şi transversală.

Diagnostic chirurgical:
 Se pune doar dacă se observă osteite mari, dinți incluşi (se precizează dintele/ dinții) sau diferențe de
radiotransparență între sinusul maxilar drept și stâng (ex: se observă o radioopacitate la nivelul
sinusului maxilar drept, probabil dată de o sinuzită maxilară).
SFÂRȘIT
 Medicină dentară, Anul IV
Disciplina Protetică dentară fixă
An universitar 2021-2022, semestrul II

Analiza modelului de studiu (al

pacientului edentat parțial) – în
vederea obținerii diagnosticului
final.

- Lucrare practică nr. 5 -

Analiza modelului de studiu
 etapă obligatorie în majoritatea terapiilor de
restaurare protetică fixă
 din ea se desprind multe elemente ale viitorului
plan de tratament

 reprezintă totodată şi importante documente

medico-judiciare
 se confecţionează în laborator

 din gipsuri dure

Modelele de studiu
ANALIZA MODELULUI DE STUDIU

Tip de model:

 de studiu/ lucru,
 al arcadei maxilare/ mandibulare.
ANALIZA MODELULUI DE STUDIU

 În general, pe un model de studiu se analizează:

- forma arcadelor dentare

- dinţii restanţi
 ANALIZA MODELULUI DE STUDIU

Forma arcadelor dentare

 normal:
La adulţi
Parabolă - arcada superioară
Semielipsă - arcada inferioară
La copii - semicerc ambele arcade
Forma arcadelor dentare
 patologic:

• V (A) = îngustare în zona frontală:

-mai ales C;
-MV rotație a IC;
• omega (B) = îngustare în zona Pm;
• U (C) = îngustare în zona M => zonele M paralele cu Lm și nu divergente;
• M (D) = IC și uneori și IL în Ppoz., iar IL și C în Vpoz., poate fi accentuată de
rotații dent.; -arcada scurtată;
• W (E) = MVrotatie IC, poate fi accentuata de Ppoz. IL si Vpoz. C; -arcadă
scurtată;
• trapez (F) = aplatizarea arcadei în zona frontală (I în linie dr.), asociată cu
zone lat. paralele cu Lm sau divergente; -arcadă scurtată;
• pentagon (G) = o angulație în zona I si 2 angulații în zona C (C în ectopie V
sau Vpoz.)
• forme asociate = o hemiarcadă cu o formă și o hemiarcadă cu altă formă;
ANALIZA MODELULUI DE STUDIU

 dinţii restanţi:
- număr
- poziţie
- faţete de uzură
- migrări
- raporturi de angrenare etc.
Ocluzia statică (raporturi de
angrenare)
Planuri de referință

• pl. medio-sagital

• pl. transversal (orizontal)

• pl. vertical (frontal)

ANALIZA MODELULUI DE STUDIU

 Tot pe modele, vom analiza topografic breşele

edentate
CLasificarea lui Kennedy

Clasa I. cuprinde Clasa II. cuprinde

arcadele edentate arcadele cu edentaţie
termino-terminal, deci terminală unilaterală,
breşele edentate sunt deci edentaţia este
mărginite, bilateral, limitată doar mezial
doar mezial de dinţi; de dinţi, dar pe o
singură hemiarcadă;
Clasa III. cuprinde
arcadele cu edentaţii Clasa IV. cuprinde
laterale intercalate arcadele cu edentaţie
uni- sau bilateral, în zona frontală,
limitate atât mezial, mărginite doar distal
cât şi distal de dinţi; de dinţi.
 Clasificarea lui Costa

 Eugen Costa a întocmit o clasificare a edentaţiilor

parţiale:

- în funcţie de topografia breşelor (edentaţie

frontală, laterală, terminală, mixtă, extinsă şi
subtotală).
- enunţarea diagnosticului de edentaţie începe la
maxilar ca şi la mandibulă din dreapta şi se
termină la capătul stâng al arcadei prin utilizarea
celor trei termeni: frontal, lateral, terminal.
Clasificarea Siebert

 Clasificarea SIEBERT JS, 1983 Este o clasificare

utilă de fapt mai mult în tratamentul edentației
parțiale prin proteze fixe, dar este aplicabilă și
protezării mobilizabile, care ia în considerare cele
trei tipuri de deformități ale crestei edentate, la care
se adaugă situația normală (N).
Clasa I-a

 Creastăedentată cu pierdere de substanță în

sens vestibulo-oral, cu înălțime normală în
sens apico-coronar
Clasa a II-a

 Pierderede substanță în înălțime la

nivelul crestei, cu lățime normală
Clasa a III-a

 Pierderede substanță la nivelul crestei

edentate atât vertical, cât și în lățime
Clasa a IV-a

 Reprezintă configurația normală a crestei

Descrierea crestei edentate:

 muchie - aspect;

 versant vestibular - aspect, retentivitate,

direcție etc.
Spațiul protetic potențial

Este spațiul ce apare la nivelul arcadei dentare consecutiv

extracției, având următoarele limite:

 Mezial și distal: fețele proximale ale dinților restanți

 Ocluzal: planul de ocluzie sau suprafața ocluzală a arcadei
antagoniste, sau suprafața ocluzală a dinților limitrofi
edentației în cazul absenței dinților antagoniști
 Inferior: muchia crestei alveolare edentate
Parametrii spațiului protetic potențial:

 Înălțimea (plan vertical)

 Amplitudinea (plan sagital)
 Lățimea (plan frontal)
 Înălțimea spațiului protetic potențial se apreciază pe
baza distanţei dintre limita inferioară (muchia crestei
alveolare edentate) şi cea superioară (planul de ocluzie
al arcadei antagoniste). În cazul absenţei dinţilor
antagonişti se apreciază în funcţie de înălţimea dinţilor
vecini spaţiului protetic potenţial şi muchia crestei.
Ca modificări înălţimea poate fi:

 MĂRITĂ: în următoarele situaţii clinice:

◦ Atrofii accentuate ale crestei alveolare;

◦ Extruzii sau egresiuni ale dinţilor limitrofi în condiţiile
absenţei dinţilor antagonişti breşei edentate;
◦ Ocluzie deschisă.
 MICŞORATĂ: în următoarele situaţii clinice:

◦ Abraziunea sau distrucţia coronară a dinţilor limitrofi breşei

edentate;
◦ Subocluzia dinţilor limitrofi breşei edentate;
◦ Egresiunea sau extruzia dinților antagoniști.
 Amplitudinea spațiului protetic potențial se
apreciază ca fiind distanța dintre limitele mezială și
distală ale acestuia.

Amplitudinea poate fi:

◦ mărită
◦ micșorată
MĂRITĂ: în următoarele situaţii clinice:

◦ Migrări sau versii ale dinţilor limitrofi edentaţiei către dinţii

vecini sau alte spaţii edentate;
◦ Modificări de volum ale structurilor odontale prin preparare
sau distrucţie coronară.
MICŞORATĂ: în următoarele situaţii clinice:

◦ Versii sau migrări ale dinţilor spre breşa edentată;

◦ Modificări de volum ale dinţilor limitrofi prin obturaţii
debordante sau tratamente protetice necorespunzător
realizate.
 Lăţimea se apreciază în urma trasării limitelor
vestibulară şi orală ale spaţiului protetic potenţial.
Aceste se obţin prin trasarea a două planuri imaginare,
tangente la feţele vestibulare şi orale ale dinţilor
limitrofi sau prin tangente la versanţii vestibulari şi
orali ai crestei edentate.
Lăţime MĂRITĂ:

◦ Înclinări vestibulo-orale ale dinţilor limitrofi;

◦ Tratamente odontale sau protetice necorespunzătoare pe
dinţii limitrofi;
◦ Creste exostotice.
Lăţimea MICȘORATĂ:

◦ Rotaţii în ax ale dinţilor limitrofi;

◦ Preparări ale dinţilor limitrofi;
◦ Atrofia crestei alveolare.
Realizarea modelului diagnostic.
Modelarea diagnostică în ceară.
 Analiza modelului de studiu

 etapă obligatorie în majoritatea terapiilor de

restaurare protetică fixă

 din ea se desprind multe elemente ale viitorului plan

de tratament
Astăzi reabilitarea orală complexă este de neconceput
fără simularea clinico-tehnică a cazului clinic
respectiv.
Modelarea diagnostică în ceară.

 Ea are ca scop nu numai diagnosticul, dar și

prefigurarea etapelor terapeutice din punct de vedere
al obiectivelor funcționale ocluzale.
 Medicină dentară, Anul IV
Disciplina Protetică dentară fixă
An universitar 2021-2022, semestrul II

Conceperea planului de tratament raportat la

patologia generală asociată a pacientului.

- Lucrare practică nr. 6 -

 Marea diversitate a situațiilor clinice ce se creează în abordarea bolnavilor
din punct de vedere al stării lor generale impune o manieră individualizată de
lucru, cu acordarea de priorități în pregătirea pentru terapia conjunctă.
În cadrul pregătirii generale, o atenție deosebită o acordăm pregătirii
psihice. Din acest punct de vedere, situațile clinice sunt foarte variate.
Bolnavi ce se prezintă la stomatolog pot fi fără afecțiuni psihice, cu uşoare
psihoze sau cu suferințe grave sub forma psihopatiilor latente.
 Dacă în primele două cazuri pregătirea psihică o poate efectua singur, în cea
de a doua situație medicul stomatolog apelează la sprijinul psihiatrului.
  Sunt și cazuri când starea generală a bolnavului contraindică sau
temporizează terapia protetică.
Contraindicațiile absolute apar numai în situații cu totul deosebite. Ele sunt
reprezentate de infarctul miocardic acut mai recent de 6 luni și de leucemia
acută, afecțiuni generale care contraindică absolut tratamentul stomatologic.
Contraindicațiile temporare, mai precis situațiile de temporizare a terapiei
protetice până la stabilizarea stării generale, sunt mai frecvente şi pot apărea
în cazul bolilor acute, cronice şi degenerativ proliferative.
 AFECȚIUNI CARDIACE

Contraindicat tratamenul stomatologic în infarct miocardic acut mai

recent de 6 luni
Risc înalt - tratament în spital:
Infarct miocardic acut în ultimele 6 luni
Angină instabilă
Bloc Atrio-Ventricular
Valvulopatii severe
Insuficiență cardiacă decompensată
 AFECȚIUNI CARDIACE

Risc mediu - permis tratament:

Angină ușoară
Infarct mai vechi de 6 luni
Insuficiență cardiacă compensată

Pacienții se programează spre prânz, în ședințe scurte

Monitorizarea TA
Anestezie FĂRĂ vasoconstrictor
 HIPERTENSIUNE ARTERIALĂ
Consult cardiologic efectuat înaintea procedurilor stomatologice cu
maxim o lună
Administrare fără întrerupere a medicației de rutină, inclusiv în ziua
intervenției
Măsurarea tensiunii arteriale înaintea începerii tratamentului. Dacă este
cu 20-30mmHg mai mică sau mai mare decât valorile normale, se
recomandă temporizarea tratamentului stomatologic
Măsurarea pulsului
Analgezie optimă - AINS imediat înaintea tratamentului stomatologic
Anestezie locală de calitate (cantitate minimă - efect optim)
Anestezie cu vasoconstrictori 1:100 000; nu se folosește noradrenalina
HTA necontrolată medicamentos - tratament în spital
 CARDIOPATIE ISCHEMICĂ
Consult cardiologic efectuat înaintea tratamentului stomatologic cu max 1 lună
Administrare fără întrerupere a medicației de rutină
Măsurarea tensiunii arteriale înaintea începerii tratamentului. Dacă este cu 20-
30mmHg mai mică sau mai mare decât valorile normale, se recomandă temporizarea
tratamentului stomatologic
Măsurarea pulsului
Analgezie optimă - AINS imediat înaintea tratamentului stomatologic
Tratamentul chirurgical al leziunilor dento-parodontale se va efectua în poziție
semișezândă în cazul insuficienței cardiace asociate
 CARDIOPATIE ISCHEMICĂ

Anestezie locală de calitate (cantitate minimă - efect optim)

Anestezie cu vasoconstrictori max 1:200 000
Scăderea riscului de apariție al hemoragiei
Angină pectorală instabilă - tratament în spital
În caz de criză de angină pectorală se administrează nitroglicerină sublingual
sau anxiolitice (diazepam) - pacientul se ridică în șezut
În insuficiență cardiacă - aceleași precauții valabile
 ARITMII
Tratamentul se va realiza în cabinet în - Tulburări de ritm stabile sub tratament
eficient:
Fibrilație atrială cu ritm mediu
Arimii extrasistolice supraventriculare
Aritmii extrasistolice ventriculare
Bloc AV grad I

Tratamentul se va realiza în spital în - Tulburări de ritm instabile:

Tahicardie paroxistică supraventriculară
Fibrilație atrială paroxistică
Tahicardie ventriculară sau fibrilație ventriculară în antecedente
Bloc AV grad II și III (fără peacemaker)
Aritmii extrasistolice ventriculare

Aceleași precauții
 PEACEMAKER ȘI DEFIBRILATOR
IMPLANTABIL
Tratament în cabinet dacă pacienții nu au și altă patologie
care necesită internarea - fără riscuri
A se evita detartrajul cu aparate cu ultrasunete
magnetostrictive, micromotorul electric, electrocauter
monopolar, pulpatest - pot interfera cu dispozitivul cardiac
 VALVULOPATII

Tratament în cabinet la pacienți fără insuficință cardiacă, fără aritmii

instabile, fără proteze valvulare mecanice sau alte afecțiuni care contraindică
întreruperea tratamentului anticoagulant
Aceleași precauții + profilaxia endocarditei bacteriene
 PROFILAXIA ENDOCARDITEI BACTERIENE
CONFORM AHA 1997
Pacienți care necesită
profilaxie: ◦ Risc mediu:
◦ Valvulopatii necorectate
◦ Defecte septale necorectate
◦ Risc major: ◦ Canal arterial
◦ Purtători de proteze valvulare ◦ Coarctație de aortă
◦ Endocardită bacteriană în ◦ Cardiomiopatie hipertrofică
antecedente
◦ Prolaps de valvă mitrală cu
◦ Malformații cardiace complexe regurgitație
cianogene
◦ Transplant de cord
◦ Șunturi sistemico-pulmonare
chirurgicale
PROFILAXIA ENDOCARDITEI BACTERIENE
CONFORM AHA 1997
Pacienți care nu necesită profilaxie:

◦ Malformații cardiace corectate cu mai mult de 6 luni

◦ Prolaps de valvă mitrală fără regurgitație
◦ Sufluri inocente sau funcționale
◦ RAA în antecedente fără sechele valvulare
◦ Purtători de peacemaker sau defibrilatoare
◦ IM cronic
◦ By-pass coronarian
 PROFILAXIA ENDOCARDITEI BACTERIENE
CONFORM AHA 1997

Manevre care necesită profilaxie:

◦ Extracții
◦ Intervenții parodontale
◦ Implant
◦ Anestezie intraligamentară

Nu necesită profilaxie:
◦ Îndepărtarea fibrelor de sutură
◦ Extracție dinți temporari
 ANTICOAGULANTE ORALE

Colaborare cu medicul care a prescris anticoagulantul

Se măsoară INR actual
Valori normale INR = 0,8-1,2
Pentru extracții- INR trb să fie mai mic sau egal cu 2,1. Dacă este mai mare
de 2,1 se intrerupe tratamentul anticoagulant 1-3 zile până INR scade sub
2,1. Se reia tratamentul a doua zi după intervenție.
Hemostază riguroasă
Se suturează plaga obligatoriu
 LEUCEMII

Acute – contraindicată total extracția - plaga sângerează și se suprainfectează ușor

putându-se complica adeseori cu GSUN, alveolită, necroză osoasă.
Cronice – sutură și antibioprofilaxia infecțiilor locale.
 ASTM BRONȘIC

Consult de specialitate cu maxim 1 lună înainte

Administare fără întrerupere a medicației de rutină
Identificarea factorilor declanșatori ai crizei
Medicație profilactică a crizei obligatoriu înainte de tratament în cazul în care pacientul
folosește
Anestezie locală de calitate
Anestezia cu vasoconstrictor poate declanșa criza datorită conservantului conținut de
substanța anestezică
Aerosolul folosit de pacient la îndemână
Se evită folosirea antiinflamatoriilor
Astm necontrolat medicamentos sau complicat cu insuficiență de cord drept - în spital
 TULBURĂRI HEPATICE

Determină modificări importante în hemostază și în apărare

Măsuri suplimentare de protecție datorită etiologiei virale
Se verifică INR. Nu se intervine dacă este mai mare de 2,1
Hemostază riguroasă
Pacientul va mânca înaintea intervenției și se vor evita intervențiile care implică
întreruperea alimentației peste 6h deoarece pacienții au tendință crescută la
hipoglicemie
Intervenții multiple ce presupun anestezie, în mai multe sedințe pentru a reduce
riscul de intoxicație cu substanțe anestezice
 DIABET ZAHARAT

Risc de hemoragie postextracțională și vindecări deficitare

Risc scăzut - bun control metabolic, regim stabil, asimptomatic, fără complicații;
glicemie a jeun sub 200mg/dl; hemoglobina glicozilată sub 7%
Risc mediu - ocazional simptome, echilibru metabolic rezonabil, fără istoric recent
de hipoglicemie/ cetoacidoză, puține complicații; glicemie a jeun sub 250mg/dl;
hemoglobina glicozilată 7-9%
Risc crescut - multiple complicații, slab control metabolic, frecvent episoade de
hipoglicemie/ cetoacidoză, nevioa de a ajusta frecv tratamentul; glicemie a jeun
frecvent peste 250mg/dl; hemoglobina glicozilată peste 9%
 DIABET ZAHARAT

Intervenții chirurgicale în cazul în care glicemia este relativ constantă și mai

mică de 180 mg/dl
Efectuarea extracțiilor la intervalul dintre 2 mese
Nu se întrerupe tratamentul
Ședințe scurte
Anestezie fără vasoconstrictor
Sutură
Antibioterapie
 HIV/SIDA

Măsuri de protecție deosebite a medicului, personalului medical și a

pacienților
Hemostază riguroasă
Protecție împotriva infecțiilor - antibiotică
 AFECȚIUNI TIROIDIENE

Consult endocrinologic cu maxim 1 lună înainte

Administrare fără întrerupere a medicației de rutină
Măsurarea pulsului
Analgezie optimă
Anestezie locală de calitate
Hipertiroidism - fără vasoconstrictori
Hipotiroidism - fără sedative
 EPILEPSIE

Consult de specialitate cu max 1 lună înainte

Administrare fără întreupere a medicației
Identificarea factorilor declanșatori
Anestezie locală de calitate
Trusa de urgență la îndemână
În cazul declanșării unei crize se încearcă să se evite inhalarea vomei de
către pacient, să nu se lovească de obiectele dure din jur și se administrează
diazepam 5-10 mg
 CORTICOTERAPIE

Se administrează în cazul bolilor reumatice

Nu se întrerupe administrarea corticosteroizilor
Dublarea dozei de corticoid în ziua intervenției
Determină scăderea capacității de apărare a organismului
Complicații infecțioase postextracționale
Antibioterapie și igienă locală riguroasă
 IMUNOSUPRESIA

Se administrează la pacienți cu transplante, boli autoimune, reacții de

hipersensibilitate
Scade semnificativ capacitatea de apărare a organismului
Antibioterapie postextracțională
 CHIMIOTERAPIE

Inflluență majoră asupra seriei albe și a trombocitelor

Tulburările apar la cca 3 săpt de la încetarea tratamentului
Permisă practicarea extracților atunci când leucocitele sunt mai mari de
2000/𝑚𝑚3 iar trombocitele mai mari de 50 000/𝑚𝑚3
 RADIOTERAPIA

Apar modificări la nivelul structurii oaselor

Apare osteoradionecroză
Este indicată extracția înainte de a începe tratamentul iradiant cu 10-14 zile
pentru a permite vindecarea plăgii
Sutură obligatoriu
 TRATAMENT CRONIC CU BIFOSFONAȚI

Alendronat - Fosamax – administrat în profilaxia osteoporozei

Zolendronate -Zometa – administrat în mielom multiplu și tratamntul metastazelor
osoase ale tumorilor maligne din sfera genitală
Containdicată extracția dentară - risc de osteomielită, osteonecroză mandibulară
datorită modificărilor structurale osoase induse de această medicație
 SARCINA

Apar frecvent: Gingivita de sarcină (necesită tratament profilactic), granulomul

de sarcină (tratament profilactic sau excizie), carii și eroziuni dentare
Ședințe scurte de tratament
Tratament blând, ușor de suportat
Trimestrul I- restrângere maximă a administrării medicamentelor, Rx -
contraindicație relativă, se efectuează doar dacă este absolut necesar, anestezii
în cantitate mică - perioada organogenezei
 SARCINA

Trimestrul III- ședințe scurte fără tratamente laborioase - risc de naștere

prematură
Trimestrul II - cel mai potrivit pt tratament; extracții permise între lunile 4-7
Antibiotice cu acordul ginecologului și obstetricianului
Analgezice permise - paracetamol, ibuprofen, codeină
Anestezie fără vasoconstrictor
SFÂRȘIT
 Medicină dentară, Anul IV
Disciplina Protetică dentară fixă
An universitar 2022-2023, semestrul II

STADIALIZAREA ETAPELOR TERAPEUTICE.

STABILIREA PRIORITĂȚILOR.

- Lucrare practică nr. 7 -

STADIALIZAREA ETAPELOR TERAPEUTICE.

Tratamentul urgențelor

Educația sanitară
Scop:
Prevenirea îmbolnăvirilor sistemului
Furnizarea unei motivații pentru igiena bucală
Pregătirea generală
Pregătirea psihică
Comportament, atitudine medic, climat
Comunicare nonverbală - verbală
Medicația sedativă
Depistarea bolilor acute și cronice
Pregătirea nespecifică (preprotetică)
Cuprinde ansamblul de măsuri necesare pentru igienizarea și asanarea
cavității orale.

Pregătirea specifică (proprotetică)

Tratamentul proprotetic este denumit şi tratament specific şi urmăreşte
pregătirea câmpului protetic pentru aplicarea tratamentului protetic propriu-
zis.

Tratamentul protetic propriu-zis

Monitorizarea pacientului
 A.PREGĂTIREA NESPECIFICĂ
(PREPROTETICĂ)

✓ Cuprinde ansamblul de măsuri necesare pentru igienizarea şi

asanarea cavități orale.
✓ Ca o primă atitudine terapeutică, obligatorie în cadrul acestei
etape preprotetice, o reprezintă igienizarea și detartrajul,
chiar dacă nu există o afectare parodontală.
✓ Igienizarea cavității orale se va efectua de către medic şi
asistenta medicală, bolnavul continuând-o în conformitate cu
regulile și indicațiile primite în cadrul educației sanitare.
SUPORTUL ODONTAL
✓ Decelarea plăcii bacteriene dentare și verificarea calității
igienizării, cu ajutorul revelatorilor de placă şi testul Snyder,
trebuie să se realizeze în etapa de educație sanitară (care trebuie
să însoțească toate etapele planului de tratament), când pacientul
este conștientizat asupra stării de igienă pe care o prezintă și
asupra tehnicilor de periaj pe care trebuie să le realizeze.
✓ Detartrajul trebuie efectuat cu minuțiozitate, urmărind îndepărtarea
factorilor de iritație parodontală locală și urmărind evidențierea zonei
cervicale a dinților.
✓ În paralel cu etapa de igienizare și detartraj, se procedează la eliminarea
celorlalți factori de iritație parodontală: tratamentul leziunilor de colet,
îndepărtarea obturațiilor debordante, îndepărtarea restaurărilor fixe incorect
adaptate.
✓Concomitent, se vor realiza toate tratamentele coronare simple şi
complicate, în funcție de forma lor anatomo-clinică.
 SUPORTUL PARODONTAL

✓ Rezecția apicală reprezintă o tehnică ce se poate aplica atât la nivelul dinților

monoradiculari, cât și pluriradiculari, fiind diferită în funcție de gradul de
dificultate a acestor situații clinice. Ea poate fi realizată:

✓pe un suport odonto-parodontal pe care s-a realizat în prealabil obturația

endodontică corectă și completă la care persistă un proces periapical care nu
s-a resorbit pe parcursul etapelor intermediare de tratament;
✓atunci când obturația nu corespunde din punctul de vedere al
etanșeității şi procesele periapicale persistă;
✓atunci când procesele apicale sunt situate pe dinți neobturați
sau obturați incomplet, la care se asociază și o incrustație
corono-radiculară care nu poate fi îndepărtată sau când există
corpi străini pe canalele radiculare şi se doreşte conservarea
dintelui pe arcadă (ace rupte pe canal, denticuli).
 Hemisecționarea (premolarizarea) această tehnică constă în
separarea rădăcinilor, realizând o secțiune coronară a dintelui
pentru a transforma spațiul interradicular inaccesibil în spațiu
interdentar controlabil. Dintele este apoi restaurat sub forma a
două unități odonto-parodontale monoradiculare identice.
Această tehnică se adresează în special molarilor mandibulari.
✓ Amputarea radiculară: rădăcina cea mai afectată este separată de partea
coronară a dintelui. Coroana dintelui rămâne intactă și nu necesită restaurarea.
✓ Amputarea corono-radiculară constă în eliminarea unei rădăcini cu partea
coronară corespondentă. Apoi se realizează o restaurare protetică respectând
formele conturului radicular şi permițând controlul plăcii. Practicianul trebuie să
se asigure de tratamentul endodontic prealabil.
✓ Hiperplaziile gingivale se tratează chirurgical când persistă după tratamentul
inflamației.
 B.PREGĂTIREA SPECIFICĂ
(PROPROTETICĂ)

✓ Reprezintă ansamblul terapilor adresate

structurilor dure şi moi, destinate pregătirii
suportului odontal, parodonțiului, cu scopul de
a favoriza realizarea și integrarea restaurărilor
protetice.
DINȚII PILIERI ȘI SUPORTUL LOR
PARODONTAL
✓ Tratamentul leziunilor odontale simple și complicate: Tratamentul acestor
leziuni se adresează pierderilor de substanță amelo-dentinară existente la
nivelul dinților pilieri. În funcție de profunzimea acestora, tratamentul se poate
realiza în etape diferite:

✓în cazul leziunilor superficiale, acestea vor fi desființate în timpul preparării

substructurilor organice;
✓în cazul cavităților medii, se începe prepararea cavității încă din etapa preprotetică și
se obturează provizoriu, astfel încât, în etapa proprotetică se reevaluează cavitatea
restantă urmând obturarea definitivă sau folosirea ei ca retenție suplimentară;
✓în cazul cavităților profunde se impune o evaluare exactă a distanței față de camera
pulpară, impunându-se, atunci când este necesar, efectuarea pulpectomiei.
✓ Depulparea în scop protetic:

✓Există o serie de situații care impun depulparea dinților stâlpi:

✓volum coronar redus al dinților ce vor fi acoperiți prin CMMC, sau metalo-
compozite, coroane total ceramice sau total compozite;

✓modificări ale axului de implantare ce nu coincid cu axul de inserție al punții

dentare (versii, rotații);
 ✓modificări de poziție de tipul translațiilor ce duc, uneori, chiar la amputarea
coronară;

✓modificări de poziție în sens vertical, de tipul extruziilor și egresiilor ce impun

aducerea la nivelul planului de ocluzie prin sacrificiu mare de țesut amelo-dentinar,
făcând obligatorie depulparea acestor dinți.

✓ Necesitatea depulpării substructurilor organice trebuie să fie foarte riguros

stabilită, pe baza examenului clinic şi radiografic, încă din etapa
premergătoare preparării dinților stâlpi.
REDRESAREA ORTODONTICĂ A DINȚILOR
STÂLPI
✓ Pentru a se evita sacrificiile ample de substanță amelo-dentinară,
depulpările și chiar extracțiile, se impun corectări ale poziției dinților stâlpi
prin tratamente ortodontice.
CHIRURGIE CORECTIVĂ PARODONTALĂ ȘI
RTG
✓ Aceste intervenții acoperă un ansamblu de tehnici exclusiv chirurgicale care
vizează restaurarea țesuturilor parodontale din jurul dinților pentru a reabilita
limitele cervicale supragingivale sau pentru mărirea înălțimii coronare în
vederea ameliorării retenției.
✓Când restaurarea, de orice tip ar fi ea, încalcă spațiul biologic, e necesar să
se recreeze un spațiu suficient între limita cervicală a restaurării și creasta
osoasă.
✓Aceasta se poate realiza fie în detrimentul osului alveolar prin osteotomie -
osteoplastie, fie provocând o egresie forțată a rădăcinii.
GINGIVECTOMIA

✓ Gingivectomia are ca scop să degajeze limitele leziunii

dentare pentru a permite restaurarea, precum și să situeze
marginea gingivală la un nivel mai apical, dar tot fiziologic,
atunci când înălțimea gingiei ataşate este suficientă și limitele
fracturii sau ale pierderii de substanță sunt supra-crestale,
adică la mai mult de 2 mm deasupra osului, în scopul de a
respecta spațiul biologic necesar pentru buna sănătate a
parodonțiului.
SFÂRȘIT
 Medicină dentară, Anul IV
Disciplina Protetică dentară fixă
An universitar 2022-2023, semestrul II

OBȚINEREA ACORDULUI
PACIENTULUI

- Lucrare practică nr. 8 -

 OBȚINEREA ACORDULUI
PACIENTULUI- presupune:
 Numele şi prenumele:

1. Datele pacientului
Domiciliul/reşedinţa:

Numele şi prenumele:

2. Reprezentantul legal al pacientului* Domiciliul/Reşedinţa:

Calitatea:

3. Actul medical (descriere)

4. Au fost furnizate pacientului următoarele

Da Nu
informaţii în legătură cu actul medical:
Date despre starea de sănătate
Diagnostic
Prognostic
Natura şi scopul actului medical propus
Intervenţiile şi strategia terapeutică propuse
Beneficiile şi consecinţele actului medical,
insistându-se asupra următoarelor:
Riscurile potenţiale ale actului medical,
insistându-se asupra următoarelor:
Alternative viabile de tratament şi riscurile
acestora, insistându-se asupra următoarelor:
Riscurile neefectuării tratamentului
Riscurile nerespectării recomandărilor medicale
5. Consimţământ pentru recoltare:
Pacientul este de acord cu recoltarea, păstrarea şi folosirea produselor biologice.
6. Alte informaţii care au fost furnizate pacientului :
Informaţii despre serviciile medicale disponibile
Informaţii despre identitatea şi statutul profesional al personalului care îl va trata*
Informaţii despre regulile/practicile din unitatea medicală, pe care trebuie să le respecte
Pacientul a fost încunoştinţat că are dreptul la o a doua opinie medicală.
7. Pacientul doreşte să fie informat în continuare despre starea sa de sănătate.
* Se utilizează în cazul minorilor şi majorilor fără discernământ (pentru art. 8 alin. (3)-(5) din
normele metodologice).
* Identificat în tabelul cu personalul medical care îngrijeşte pacientul.
I) Subsemnatul, …………………………………………………………
(numele şi prenumele pacientului/reprezentantului legal),
declar că am înţeles toate informaţiile furnizate de către ………………
(numele şi prenumele medicului/asistentului medical)
şi enumerate mai sus, că am prezentat medicului/asistentului medical doar informaţii adevărate şi
îmi exprim acordul informat pentru efectuarea actului medical.

Data: . . . . . . . ./ . . . . . . ./ . . . . . . . Ora: . . . . . . . . .
Semnătura pacientului/reprezentantului legal care consimte
informat la efectuarea actului medical

II) Subsemnatul pacient/Reprezentant legal, .......................declar că am înţeles toate informaţiile

furnizate de către ....................(numele şi prenumele medicului/asistentului medical care a
informat pacientul) şi enumerate mai sus, că mi s-au explicat consecinţele refuzului actului medical
şi îmi exprim refuzul pentru efectuarea actului medical.

Data: . . . . . . . ./ . . . . . . ./ . . . . . . . Ora: . . . . . . . . .
Semnătura pacientului/reprezentantului legal care refuză
efectuarea actului medical
 Tabel cu personalul medical care îngrijeşte pacientul . . . . . .
....
(numele şi prenumele pacientului)
Statutul profesional
Nr. crt. Numele şi prenumele

1
2
3
4
5
...
SFÂRȘIT
INSTRUMENTARUL UTILIZAT ÎN
PROTETICA DENTARĂ
Atunci când avem de realizat aparate gnatoprotetice echipa
stomatologică trebuie să pregătească următorul
instrumentar:

- Instrumentar pentru examinare: Sonda dentară, Oglinda

dentară, Pensa dentară, Spatula bucală
- Instrumentar dinamic: turbine, piesa dreaptă și piesa
contraunghi
- Instrumentar rotativ: freze diamantate, freze romboidale
de turbine și discuri
- Materiale și substanțe medicamentoase pentru protecția
structurilor organice preparate: soluție sau gel fluorurat,
tresiolan, godeu și spatulă pentru prepararea acrilatului
autopolimerizabil necesar realizării măștii Scutan, vaselină
pentru izolare, fir retractor, material de obturații provizorii
- Bol de cauciuc sau de material plastic, precum și spatule rigide
perfect curate necesare preparării alginatului
- Portamprente de materiale și dimensiuni diferite adaptate
situației clinice
- Echipament pentru malaxarea automată a materialelor de
amprentă
INSTRUMENTARUL ROTATIV

In funcţie de modul lor de operare,

instrumentele rotative folosite la prepararea
dinţilor pot fi clasificate in una din
urmatoarele trei categorii:
- instrumente diamantate,
- freze,
- freze-burghiu.
 Instrumentele diamantate îndepărtează
structura dentară prin abrazarea suprafeţei. Cel
mai eficient abraziv pentru reducerea structurii
dentare îl reprezintă instrumentul diamantat.
 Frezele sunt cutere în miniatură, cu lamele
tăietoare, care reduc structura dură dentară cu
ajutorul muchiilor lamelelor instrumentului.
 Frezele-burghiu active la vârf sunt folosite
pentru realizarea în ţesuturile dure a unor orificii
cu diametre mici. Ele sunt instrumentele rotative
cel mai puţin folosite.
Instrumentele diamantate

 Instrumentele diamantate rotative sunt realizate

într-o gamă foarte variată de mărimi, forme şi
dimensiuni ale granulaţiei.
 Ele sunt cele mai eficiente pentru şlefuirea smalţului
şi pentru secţionarea ceramicii.
 Reduc structurile dentare de 2-3 ori mai repede
decât frezele.
 Pulberea de diamant este depusă în unu până la
trei straturi pe suprafața instrumentului.
 Cele mai bune instrumente diamantate au particule
abrazive aşezate în mod egal pe suprafaţă. De
asemenea, trebuie să existe un contact intim între
particule şi liant.
 Instrumentele diamantate rotative sunt, de asemenea
clasificate după mărimea sau duritatea granulelor care
le acoperă:

- extrafine (cu dimensiuni ale particulelor cuprinse între

aproximativ 15-30 μ),
- fine (cu dimensiuni ale particulelor cuprinse între 25-40μ),
- medii (cu dimensiuni ale particulelor cuprinse între 75-
125μ),
- dure (cu dimensiuni ale particulelor cuprinse între 100-
150μ),
- extradure (cu dimensiuni ale particulelor cuprinse între
125-180 μ).
Instrumente diamantate care ar
trebui să fie incluse într-un set
de bază
- instrumente diamantate cilindro-conice cu
vârful rotunjit,
- instrumente diamantate cilindro-conice cu
vârful plat,
- efilate lungi,
- efilate scurte,
- forma de roată de moară.
 Alte două instrumente diamantate folosite de
obicei sunt:

- instrumente diamantate pentru chanfrein

- instrumente diamantate în formă de flacără
- sunt deseori utilizate împreună cu frezele de
carbură de tungsten, care au aceeaşi formă şi
dimensiune.
Frezele din carbură de tungsten

 sunt cele mai bune pentru realizarea cu

exactitate a unor elemente specifice ale
preparaţiilor şi pentru crearea suprafeţelor
netede in smalţ sau dentină.
 o aplicaţie a capacităţii lor de finisare este
realizarea unor zone terminale corecte.
 pot fi, de asemenea, utilizate pentru
secţionarea coroanelor turnate. La ora
actuală se produc freze speciale destinate
acestui scop.
 Majoritatea frezelor care au fost destinate
iniţial pentru secţionare, sunt făcute cu 6 sau,
uneori cu 8 lamele.
 Frezele pentru finisare au de obicei 12
lamele, dar pot avea şi 20, sau chiar 40.
 Marginea tăioasă activă a fiecărei lamele
este formată prin joncțiunea a două
suprafețe: fața şi suprafața de aşezare.
 Câteva freze din carbură de tungsten de
forme diferite sunt incluse în instrumentarul
standard.
 Acestea includ
- cel puţin două freze cilindro-conice fisură de
lungime mare sau standard,
- o freză activă la vârf,
- freză globulară.
 Frezele cilindro-conice fisură se utilizează mai
ales la prepararea dinţilor pentru restaurări
turnate şi ceramice.
 În afară de utilizarea lor la realizarea
şanţurilor, a retenţiilor în formă de casetă şi a
istmurilor, ele sunt utile mai ales pentru
netezirea suprafeţelor axiale.
Freze burghiu

 Frezele burghiu confecţionate din oţel sunt active

numai la vârf, pe măsură ce sunt introduse în
ţesuturile dure în direcţia axei lungi a instrumentului.
 Frezele burghiu au şanţuri elicoidale pereche adânci
care învăluie axa frezei ca o spirală strânsă, ajutând
la îndepărtarea rumeguşului din cavitatea creată.
 Freza-burghiu poate fi folosită pentru a realiza în
dentină orificii mici aşezate paralel şi cu diametre
uniforme în care să intre crampoanele de retenţie ale
unor restaurări.
 Datorită faptului că orificiile nu sunt conice este
imperativă alinierea precisă a acestora.
 Diametrul frezelor burghiu poate fi uşor mai mic (pt.
crampoanele autoînfiletate) sau cu puţin mai mare
decât al crampoanelor care se cimentează.
 Porţiunea activă pentru acest tip de freză burghiu
trebuie să aibă o lungime de 3-5 mm.
 Frezele burghiu pentru crampoanele autoînfiletate
utilizate pentru retenţia compozitelor sau a
amalgamelor destinate restaurărilor coronare
directe se livrează de obicei în truse alături de
crampoane.
 Instrumentele au un sistem propriu de limitare
pentru a asigura realizarea unui orificiu cu o
adâncime optimă de 2 mm.
 Frezele burghiu trebuie folosite diferit față
de frezele obişnuite.
 Ele nu acționează în smalț şi au tendința de
„a derapa" atunci când se încearcă crearea
unui orificiu pe o suprafață înclinată.
 Se realizează în primul rând un orificiu mic
pilot cu ajutorul unei freze globulare pe un
prag orizontal îngust pentru a ne asigura de
faptul că orificiul va fi făcut precis în poziţia
dorită.
 Orificiul pilot este adâncit cu ajutorul frezei
burghiu introdusă într-o piesă de mână ce
acţionează cu viteză redusă.
 Frezele burghiu nu sunt niciodată folosite cu
o piesă de mână la viteza mare.
 Acestea nu pot fi răcite în mod adecvat şi
pericolul ruperii în interiorul orificiului este
mare la practicienii începători.
 Freza burghiu nu trebuie să se oprească din
rotaţie în timp ce se află în interiorul orificiului.
 Dacă se opreşte se poate rupe, iar o freză
burghiu ruptă este aproape imposibil de înlăturat
din interiorul puţului.
 Dacă freza burghiu se blochează totuşi într-un
canal, cea mai sigură modalitate de a o înlătura
este scoaterea din piesă.
 Se extrage apoi freza din canal cu ajutorul
policelui şi arătătorului. Astfel se va produce o
presiune mai mică asupra frezei.
Utilizarea instrumentelor
diamantate şi a frezelor
 Instrumentele diamantate îndepărtează ţesuturile dure dentare
mult mai eficient decât o fac frezele, dar lasă în urma lor
suprafeţe rugoase şi zone terminale cu suprafeţe neregulate.
 Frezele din carbură de tungsten produc zone terminale netede
şi pot realiza designuri precise ale unor tipuri de preparaţii, dar
secţionează mult mai încet.
 De aceea, pentru a profita de cele mai bune caracteristici ale
ambelor tipuri de instrumente, instrumentele diamantate ar
trebui să fie folosite pentru reducerea cantitativă a structurilor
dentare, iar frezele pentru finisarea preparaţiilor şi pentru
realizarea unor particularităţi ale acestora, cum ar fi: şanţuri,
casete, istmuri etc
Rolul rugozităţii suprafeţei cu privire la retenţia
restaurărilor trebuie discutat:
 în timp ce striaţiile şi neregularităţile de pe suprafaţa
preparaţiei pot contribui la retenţia coroanei, acest
avantaj trebuie pus în balanţa cu dezavantajele.
 o suprafaţă netedă va permite o amprentă mai
corectă.
 dacă suprafaţa este prea rugoasă s-ar putea să fie
dificilă îndepărtarea amprentei fără a o deteriora,
pierzând astfel detalii fine pe model.
 şi mai important este faptul că rugozitatea excesivă
din zona terminală poate împiedica o adaptare
corectă a marginii coroanei.
 Dacă se foloseşte o freză din carbură de
tungsten cu 12 lamele pentru chanfrein, în
scopul finisării suprafeţei axiale, după ce
reducerea s-a realizat cu un instrument
diamantat, suprafaţa va fi mult mai netedă,
iar zona terminală în sine va avea
neregularităţi minime.
 Barkmeier şi colab , testând mai multe tipuri de freze, au
demonstrat că o freză cilindro-conică fisură a produs cel mai
neted şi cel mai bine conturat bizou ocluzal dintre instrumentele
testate.
 Bizoul gingival al unei preparaţii trebuie creat de vârful
instrumentului, mai degrabă decât de latura sa.
 În acest loc pe dinte nu este practică folosirea unei freze fisură
pentru plasarea unui bizou, din moment ce vârful pătrat poate
leza bizoul, dintele adiacent sau gingia.
 Un instrument diamantat în formă de flacără subţire va produce
un bizou care prezintă nişte striaţii orizontale.
 Dacă bizoul format de instrumentul diamantat în formă de
flacără este finisat cu ajutorul vârfului unei freze din carbură de
tungsten în formă de flacără lungă, rezultatul va fi un bizou
gingival şi mai neted.
 Bizotatoarele gingivale des folosite pentru pereţii
gingivali ai preparaţiilor pentru cavităţi de obturat cu
amalgam nu sunt instrumente potrivite pentru
bizourile gingivale ale preparaţiilor pentru restaurări.
Ele produc un bizou neregulat şi dur.
 O preparare a pragului realizată cu un instrument
diamantat cilindro-conic cu granulaţie medie este
prea rugoasă pentru a putea permite realizarea unei
margini corect adaptate a restaurarii. Pragurile
trebuie finisate cu o freză activă doar la vârf
pentru a asigura o zonă terminală netedă.
 Evazări proximale distincte, bine finisate pot fi
făcute cu discuri de hârtie abrazive.
 Folosirea discurilor de hârtie este limitată pentru
acele zone ale cavităţii bucale cu acces bun şi
trebuie avută grijă când sunt folosite pentru a nu
leza ţesuturile moi din cavitatea bucală a
pacientului.
 Deşi pot produce o evazare netedă cu o zonă
terminală distinctă, un disc prea dur va tăia
şanţuri în evazare, iar discurile uzate vor rotunji
zona terminală.
 Un instrument diamantat în formă de flacără cu
suprafeţe mai degrabă paralele decât uşor
convexe poate fi folosit şi el pentru a produce o
evazare - în această situaţie suprafeţele obţinute
sunt mai puţin netede.
 O freză de finisare din carbură de tungsten în
formă de flacară cu 12 lamele lungi este folosită
pentru a crea o zonă terminală distinctă cu o
suprafaţă netedă pe bizourile orizontale şi
evazările verticale. Această freză cu un diametru
de 1 mm are aceeaşi configuraţie ca şi
instrumentul diamantat în formă de flacără.
Răcirea cu ajutorul sistemului
apă-aer
 În cazul folosirii instrumentelor cu viteză
mare, există pericolul potenţial al
supraîncălzirii dintelui în timpul preparării.
 Şlefuirea „uscată la viteze mari"
determină aproape de trei ori mai multe
leziuni dentinare în comparaţie cu o
şlefuire asociată cu jet de apă.
 Schimbările termice pot determina
inflamaţia şi/sau necroza pulpei dentare.
 Brown (13) a calculat temperatura dentinei la o
distanţă de 0,5 mm de o freză ce acţionează cu
viteză mare, pe uscat ca fiind de 118° C.
 Prin prisma acestei constatări devine foarte
serioasă afirmaţia lui Zach (128) că o creştere a
temperaturii de doar 10° C, va duce la
mortifîcări pulpare la 60% dintre dinți.
 Chiar şi în cazul dinţilor devitali trebuie evitată
şlefuirea uscată la viteze mari deoarece stresurile
termice pot cauza micro-fracturi în smalţ.
 Folosirea numai a aerului ca modalitate de răcire
este dăunătoare pulpei, şi de aceea nu este un
substitut acceptabil al spray-ului de apă-aer.
 Deshidratarea prelungită a unei dentine
proaspăt preparate va duce la o deteriorare a
pulpei dentare.
 Pentru a minimaliza trauma pulpei trebuie
asociat întotdeauna un spray cu apă atunci când
se realizează o preparare a dintelui la viteze
mari.
 Un spray cu apă sporeşte, de asemenea, eficienţa
instrumentelor rotative cu viteză mare păstrând
muchiile tăietoare curate de orice resturi.
 Este necesară folosirea unei cantităţi mai mari de
apă pentru răcire pentru a preveni încărcarea
instrumentelor diamantate atunci când sunt folosite
sub o presiune mare.
 Instrumentele diamantate folosite sub presiune
mare (150 g) devin mai eficiente pe măsură ce
debitul apei creşte de la 3 până la 21 ml/min.
 Dacă se foloseşte o presiune mică (50 g) se remarcă
totuşi o creştere a eficienţei, dar aceasta se
stabilizează când debitul apei ajunge la 7 ml/min.
SFÂRȘIT