Scheletul gâtului

Gâtul este acea parte a trunchiului care unește capul cu toracele. Scheletul său
este dat de regiunea cervicală a coloanei vertebrale alcătuită din șapte vertebre
care, din cauza curburii deschise spre înapoi devin vizibile doar în partea lor
inferioară, unde apare proeminentă apofiza spinoasă a celei de- a șaptea vertebre
cervicale, locul de separare a cefei de torace.
Gâtul privit din față prezintă trei mari regiuni triunghiulare, un triunghi median
delimitat de cei doi mușchi sternocleidomastoidieni ce are vârful în jos situat în
groapa suprasternală (jugulară) și baza în sus marcată de intersecția sa cu planșeul
bucal, alături de alte două triunghiuri situate în lateral față de primul și care au
bazele în jos, la clavicule, cu laturile acestora formate de mușchii
sternocleidomastoidieni și de mușchii trapezi. Aceste două triunghiuri laterale
corespund gropilor (foselor) supraclaviculare.
În triunghiul median, se poate observa cu ușurință relieful dat de osul hioid,
situat sub volumul bărbiei chiar la marginea posterioară a planșeului bucal. Acesta
are forma unei potcoave ce este așezată orizontal, dar cu convexitatea înainte. Sub
acest os se află laringele a cărui cartilagiu tiroid se reliefează mai mult la bărbat,
formând mărul lui Adam.

Coloana cervicală
Văzuta din profil, coloana vertebrală prezintă patru curburi caracteristice, pe
care diferitele atitudini ale corpului le evidențiază sau le ascund, accentuându- le
sau diminuându- le.
În regiunea cervicală, coloana vertebrală execută mișcări întinse și variate,
vertebrele fiind astfel conformate pentru a putea da această mobilitate a coloanei,
spre deosebire de vertebrele lombare construite spre a da coloanei lombare o
soliditate maximă, aceasta susținând întreaga greutate a trunchiului.
Forma și volumul vertebrelor cervicale depind de locul pe care- l ocupă în
coloana vertebrală. Astfel, primele două vertebre din coloana cervicală, atlas și
axis, au forme deosebite, care permit, în special rotația și înclinarea capului. A
șaptea vertebră cervicală, proeminenta, are o spină foarte dezvoltată, de aceea ea
este și bine evidențiată pe viu.
Corpul vertebrelor cervicale este mărit în sens transversal și micșorat în sens
antero- posterior, având drept urmare lărgirea găurii vertebrale, dispoziție ce
permite o mai mare mobilitate a coloanei.
Vertebra I- a, a II- a și a VII- a cervicală au datorită rolului poziționării pe care
acestea îl au, o formă deosebită.
Dintre acestea, prima vertebră cervicală este numită atlas, dat fiind faptul că
aceasta susține greutatea capului, pe care apoi o transmite întregii coloane
vertebrale. Între această vertebră și craniu se descriu mișcări de flexiune, aplecare a
capului înainte și extensiune, de aplecare a capului înapoi. Între prima vertebră
cervicală atlas și a doua vertebră cervicală numită axis se realizează mișcările de
rotație a capului pe apofiza odontoidă a axisului.
Atlasul și axisul au forme cu totul deosebite datorită situației și rolului pe care îl
îndeplinesc. Astfel, atlasul este singura vertebră care nu are corp, ci numai un cerc
osos format dintr- un arc anterior și altul posterior (lama vertebrală) Acest arc este
subîmpărțit la rândul său de către un ligament transversal în alte două inele, primul
mai mic prin care trece apofiza odontoidă a celei de a doa vertebre cervicale axis,
și altul mult mai mare ce formează gaura vertebrală propriu zisă, prin care trece
măduva spinării și învelișurile sale, meningele spinal.

Părțile laterale ale atlasului sunt dezvoltate în alte două apofize transversale
triunghiulare perforate, pe care se inseră mușchii gâtului.
Pe masele osoase dintre rădăcinile acestor apofize transversale se găsesc câte
două suprafețe concave, superioare și inferioare. Cele superioare, numite cavități
glenoide, sunt plasate în sens antero- posterior; conformația acestora explică
mișcările de flexiune și extensiune ale capului. Cavitățile inferioare se articulează
cu vertebra a doua (axis).
A doua vertebră cervicală, axisul, prezintă o proeminență verticală numită
apofiza odontoidă (dinte). Apofiza odontoidă având o formă cilindrică este
asemănătoare unui deget, fiind situată pe fața superioară a corpului vertebrei a
doua formând axul propriu zis pe care se rotește prima vertebră, atlasul.
Această proeminență odontoidă a axisului are o fațetă articulară anterioară pentru
arcul anterior al atlasului și o fațetă articulară posterioară, în raport cu ligamentul
transversal.

Coloana cervicală, vedere frontală Coloana cervicală, vedere laterală

Celelalte apofize articulare ale vertebrei a doua sunt situate pe corpul ei și anume:
două inferioare care se articulează cu vertebra a treia și alte două superioare ce se
articulează cu prima vertebră.
Așezarea și orientarea apofizei odontoide explică posibilitatea mișcărilor de
rotație ale capului dar și faptul că în aceste mișcări capul coboară foarte ușor spre
partea care se întoarce.
 Prima vertebra cervicală, Atlas, vedere superioară și inferioară

A doua vertebră cervicală, Axis, vedere laterală și frontală

De o imporatanță deosebită din punct de vedere plastic, este vertebra a VII- a

cervicală, care datorită apofizei sale spinoase este bine vizibilă pe viu, aceasta
determinând în partea inferioară a regiunii cervicale o proeminență vizibilă cu atât
mai mult cu cât capul este aplecat. Această vizibilitate este explicată de însăși
dispoziția anatomică a apofizei spinoase a vertebrei a VII- a, apofiza spinosă
cervicală cea mai lungă, care dă și numele vertebrei, proeminenta. Această
dispoziție mai este dată și de faptul că apofizele spinoase ale celorlalte vertebre
cervicale sunt scurte și bifurcate, acoperite de mușchi. În mișcarea de flexiune a
coloanei cervicale apofiza spinoasă a celei de a VII-a vertebre care este ușor oblică
în jos și înapoi se ridică și proemină sub piele.

A șaptea vertebră cervicală, Proeminenta, vedere laterală

Mișcările capului sunt așadar în strânsă legătură cu cele ale gâtului. Legătura
osoasă dintre cap și trunchi se face prin regiunea cervicală a coloanei vertebrale
care este extrem de mobilă. Alunecarea spre înainte a fiecărei vertebre superioare
pe cea inferioară de aici, permite capului să se aplece înainte (flexie) până la
atingerea bărbiei cu sternul. În aplecarea capului spre înapoi (extensie) occipitalul
poate să ajungă pe orizontala apofizei vertebrei a șaptea cervicală.
Coloana cervicală mai poate fi aplecată bilateral, apoi capul și gâtul pot face
mișcări de rotație. Bineînțeles că toate aceste mișcări ale capului sunt executate cu
ajutorul numeroșilor mușchi plasați în jurul gâtului, dintre care cei mai importanți
rămân sternocleidomastoidienii.
Pentru a rezuma, putem spune că mișcările capului pe coloana vertebrală sunt
de trei feluri, și anume: mișcări de rotație ce se produc mai ales în articulația dintre
prima vertebră cervicală atlas și a doua vertebră cervicală axis, cu participarea
destul de redusă a celorlalte vertebre cervicale, mișcări de flexie și extensie și
mișcări de înclinație laterală. Ultimele două dintre aceste feluri de mișcări se
manifestă între articulația atlasului cu occipitalul cu participarea tuturor celorlalte
articulații ale coloanei vertebrale.