SIMBOLISMUL - sf sec 19 Franţa

-simboliştii se defineau adversari necruţători ai realismului naturalist, reproşau

romantismului patetismul retoric şi parnasianismului tendinţa de a crea o
poezie ,,rece”, ,,obiectivă”

-1886 - articolul Le Symbolisme-Jean Moreas

-poezia nu trebuie să exprime ,ci să sugereze

-Principalii reprezentanţi: Mallarme, Rimbaud, Verlaine - toţi au recunoscut în Baudelaire

un precursor

TRĂSĂTURI:
• adâncirea lirismului, (eliberarea poeziei de sub tirania preciziunii) ,
• simbolul,
• corespondenţele (punctul de plecare al gândirii analogice se află în poemul
Corespondenţe al lui Baudelaire: toate lucrurile din jurul nostru ne privesc, spun ceva
despre om, cu condiţia ca poetul să descopere similitudinile existente între ele şi sufletul
omenesc), Corespondenţele sunt raporturi de echivalenţă poetică între exterior şi interior,
între realitatea obiectivă şi cea subiectivă, între poet şi lume.
• sinestezia (complex de senzaţii vizuale, auditive, olfactive, tactile),
• sugestia (,, A numi un obiect-afirma Mallarme- înseamnă a suprima trei părti
din plăcerea poemului.”)
-în locul verbului care narează, simboliştii preferă cuvântul care impresionează
• muzicalitatea-poeţii simbolisti au sesizat strânsa corelaţie dintre limbajul sugestiv si muzica
-după accentuarea muzicalităţii, versul a intrat în conflict cu prozodia clasică- inspiraţiei ilimitate
era necesar să îi corespundă libertatea efectivă a folosirii versului liber
• preferinţa pentru stări vagi, nedefinite, pasagere

TEME:
● oraşul (cu instituţiile şi uzinele sale, cu mansarde sordide, cazărmile şi spitalul cu
bolnavi de ftizie, vagabonzii ),
● natura citadină ia locul vegetaţiei sălbatice a romanticilor ( simboliştii evocă
melancolia parcurilor autumnale, aleile si havuzurile, cultivă
senzaţiile olfactive, parfumurile, mireasma îmbietoare a coniacului, aroma fumului de
ţigara),
● senzaţia solitudinii, evaziunea

SIMBOLISMUL ROMÂNESC
-teoretizat în articolele: ,,Despre logica poeziei,, şi ,,Poezia viitorului,, aparţinând lui Alexandru
Macedonski, dar şi în articolul ,,Noul corent literar,, scris de Ştefan Petică.

Simbolismul românesc cunoaşte mai multe etape:

· etapa tatonărilor, care nu este o etapă simbolistă propriu-zisă, ci o teoretizare a

simbolismului, o pledoarie pentru o nouă formă de poezie, muzical-instrumentală
· Reprezentanţi: Al Macedonski, Ştefan Petică, Dimitrie Anghel
· etapa pseudosimbolistă, caracterizată prin tematică urbană şi prin atitudine vădit
antisămănătoristă; reprezentant Ovid Densusianu
· etapa simbolismului exterior, adică a unui simbolism prin formă, nu prin conţinut, care
propune o poezie retorică, muzicală; reprezentant: Ion Minulescu
· etapa simbolismului autentic; reprezentant George Bacovia