MODUL 5: Clasa I-a: LOCUINŢA, ŞCOALA, LOCALITATEA

Timpul mediu necesar pentru studiu: 120 Minute.

Obiective educaţionale
În urma studierii acestui Modul, vei dobândi următoarele competenţe şi aptitudini:
- VEI ŞTI SĂ PREDAI LA CLASA A I-A CUNOŞTINŢELE DESPRE
LOCUINŢĂ, ŞCOALĂ, LOCALITATE
- VEI AFLA DESPRE PROBLEMA METODOLOGIEI PREDĂRII
CUNOŞTINŢELOR LA ELEVII DIN CLASA A I-A

Cuvinte cheie:
Locuinţa, şcoala, localitatea

Cuprinsul Modulului:

Modulul 5: Clasa I-a, Locuinţa, şcoala, localitatea

Obiective operaţionale

Cuvinte cheie .............................................................................................

Cuprinsul Modulului......................................................................................

5.1 Conţinuturi (teme), Metodologie.............................................................

5.2. Locuinţa................................................................................................
5.3. Şcoala..........................................................................................
5.4. Localitatea...................................................................................

Subiecte pentru autoevaluare:.......................................................................

Întrebări de autoevaluare..............................................................................

Rezumatul acestui Modul...............................................................................

Bibliografie obligatorie..................................................................................
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE NR. 5
CLASA I-A:CONŢINUTURI, MEDIUL SOCIAL ŞI CULTURAL
(LOCUINŢA, ŞCOALA, LOCALITATEA)

5.1. CONŢINUTURI (TEME)

Mediul social
Plante şi animale
Fenomene ale naturii
Educaţia pentru sănătate
Protejarea mediului

13.2. REPERE METODOLOGICE

REPERE METODOLOGICE
NOTĂ: ACESTE METODE POT FI APLICATE TUTUROR CLASELOR
PRIMARE

Se sugerează aplicarea următoarelor metode, tehnici, procedee:

Metoda Ştiu/vreau să ştiu/am învăţat care valorifică experienţa cognitivă şi

personală a elevilor, discuţia purtându-se în jurul unei teme alese.
Se sugerează respectarea următoarelor etape, cadrul didactic având posibilitatea de a
interveni creator în aplicarea metodei.
-elevii formează perechi şi realizează o listă cu ceea ce ştiu despre tema luată în
discuţie;
-pentru a înregistra informaţiile de la elevi, se va utiliza următorul tabel:
Ceea ce ştim/credem că ştim Ceea ce vrem să ştim Ceea ce am învăţat

-perechile prezintă ceea ce au scris şi datele sunt trecute în coloana din stânga
tabelului;
-elevii vor lucra în perechi pentru a elabora o listă de întrebări pe care le au în
legătură cu tema în discuţie, ele urmând a fi trecute în tabel, coloana a doua;
-textul suport va fi citit de către elevi şi dacă lectura a permis găsirea unor răspunsuri
pentru întrebarea din listă, acestea vor fi trecute în coloana „Am învăţat”;
-pornind de la întrebările pe care le-au formulat, elevii vor face o raportare a
informaţiilor pe care le aveau, la ceea ce au învăţat prin lecturarea textului/textelor. Vor
compara ceea ce cunoşteau înainte de lecturare (informaţii cuprinse în prima coloană) cu
ceea ce au învăţat (informaţiile din a treia coloană). Se vor identifica întrebările din listă
care au rămas fără răspuns, indicându-se sursele unde ar putea fi găsite respectivele
informaţii. Întrebările care rămân fără răspuns sau întrebările noi, care pot să apară, pot
constitui teme pentru investigaţii personale ale elevilor.

Metoda Pălăriilor gânditoare. Această metodă asigură caracterul interactiv al

activităţii şi nu în ultimul rând, stimulează creativitatea participanţilor, prin interpretarea
de roluri.
Sunt folosite şase pălării gânditoare, de culoare: albă, roşie, galbenă, verde, albastră,
neagră. Culorile pălăriilor definesc în fapt rolul pe care trebuie să-l joace participanţii.
-pălăria albă are un caracter neutru şi se bazează pe fapte obiective, clare; imaginea
asupra realităţii este obiectivă;
-pălăria verde stă sub semnul stimulării gândirii creative, încurajează elaborarea
ideilor noi;
-pălăria galbenă promovează o gândire optimistă şi este preocupată de construirea
unei imagini pozitive asupra realităţii; susţine atitudinea constructivă faţă de problemele
analizate;
-pălăria roşie permite descătuşarea stărilor afective şi aşază evenimentele sub semnul
unei perspective emoţionale; totodată exploatează oportunităţile care stimulează
imaginaţia şi sentimentele;
 -pălăria albastră este „supraveghetorul” activităţii, supraveghează şi controlează,
respectiv, exprimă controlul procesului de gândire;
-pălăria neagră aduce o perspectivă a gândirii negative, pesimiste; exprimă prudenţa,
avertismentul, judecata amănunţită.
Având în vedere „semnificaţia” pălăriilor, comportamentul celor care le poartă este
diferit.
-purtătorul pălăriei albe este prin excelenţă obiectiv şi neutru; oferă informaţii atunci
când este solicitat, însă fără interpretări personale. Ceea ce îl caracterizează în mod
special este neutralitatea, disciplina. Intervenţiile lui trebuie să semene cu ale
computerului;
-pălăria verde îl obligă pe purtător să se angajeze în căutarea creativă, să identifice
alternative, să promoveze gândirea laterală;
-cel care poartă pălăria galbenă are intervenţii pragmatice, punctuale, propuneri clare
şi concrete. El valorizează ideile creatoare ale pălăriei verzi şi le analizează pentru a le
evidenţia aspectele pozitive, valoarea. Practică o gândire pozitivă şi optimistă;
-purtătorul pălăriei roşii face posibilă exprimarea şi vizualizarea sentimentelor,
emoţiilor, legitimându-le valoarea în demersul de construcţie a gîndirii;
-cel ce poartă pălăria albastră este răspunzător de desfăşurarea sub control a
activităţii. Gânditorul pălăriei albastre are sarcina de a defini în termeni cât mai exacţi
problema, de a dirija analiza, de a oferi jaloanele care asigură eficienţa activităţii. Sunt
permise intervenţiile celorlalte pălării, chiar dacă rolul pălăriei albastre în conducere este
evident;
-purtătorul pălăriei negre atrage atenţia asupra aspectelor negative, explică care sunt
impedimentele, evidenţiază riscurile şi erorile. Desigur, acest demers de precizare a
elementelor negative este obiectiv.
În concluzie:
-pălăria albastră clarifică;
-pălăria albă informează;
-pălăria verde generează idei noi;
-pălăria galbenă aduce beneficii susţinând efortul creativ;
-pălăria neagră identifică greşelile;
 -pălăria roşie spune ce simte despre aspectele discutate.

Metoda Turul galeriei presupune desfăşurarea activităţii pe grupe formate din

trei/patru elevi. Fiecare grup dezbate o temă, îşi construieşte un punct de vedere,
realizează un produs (o diagramă, un afiş, o reprezentare grafică) pe care îl expune pe
perete, în forma unei galerii. Grupurile se rotesc prin clasă, examinează fiecare produs şi-
l discută. Comentariile, sugestiile sunt trecute pe fiecare poster. După turul galeriei,
grupurile îşi reexaminează lucrările din perspectiva comentariilor şi prin comparaţie cu
celelalte lucrări.

Metoda Diamantul. Această metodă stimulează dezbaterile şi se aplică în cadrul

grupurilor de lucru. Fiecare grup are spre discuţie un set de afirmaţii pe care elevii le vor
ierarhiza în funcţie de importanţa lor din perspectiva temei sau a soluţiei temei respective.
Punctul de vedere al grupei se trece într-o diagramă, unde, în spaţiul liber fiecare membru
al grupului va nota opinia personală.

Învăţarea experienţială. Metoda presupune parcurgerea a cinci etape:

-experimentarea – realizarea efectivă a activităţii;
-raportarea – elevul se raportează la experienţa în care a fost implicat şi exprimă
reacţii, formulează aprecieri, observaţii;
-reflectarea – se realizează o analiză din perspectiva sentimentelor care au fost
experimentate;
-generalizare – extinderea concluziilor asupra altor aspecte, cu caracter general;
-utilizarea/aplicarea – se realizează o schimbare comportamentală prin aplicarea a
ceea ce au experimentat.

Metoda Bulgărele de zăpadă presupune realizarea mai multor etape în vederea

„curăţirii” registrului de informaţii de aspectele care nu prezintă interes şi semnificaţie
pentru tema luată în discuţie, în vederea focalizării asupra aspectelor esenţiale:
-constituirea grupurilor de lucru;
-anunţarea temei;
 -fiecare membru al grupului notează pe un cartonaş părerea/ideea şi o pune în centrul
mesei;
-se realizează o ierarhizare a informaţiilor, considerându-se un criteriu pentru
importanţa lor, frecvenţa apariţiei pe bileţelele grupului; se aleg primele două idei;
-se discută la nivelul clasei cele două idei din fiecare grup şi se repetă algoritmul;
-se vor reţine în final acele idei care sunt considerate a fi relevante de către toţi elevii
participanţi.

Metoda Mozaicul (JIGSAW) se bazează pe învăţarea în echipă (team – learning) şi

se mai numeşte „metoda grupurilor interdependente”.
Fiecărui elev îi revine o sarcină de studiu în care trebuie să devină „expert”, urmând
ca informaţiile asimilate să le transmită celorlaţi elevi.
Etapele care trebuie parcurse sunt:
-pregătirea materialului de studiu. Prof. stabileşte o temă principală de studiu şi o
împarte apoi în mai multe subteme (4-5); întocmeşte o fişă expert pentru fiecare subtemă
care urmează să fie lucrată de grupuri.
-constituirea echipelor de învăţare. Fiecare elev primeşte un număr corespunzător
subtemei pe care urmează să o rezolve, devenind expert în respectiva problemă. Elevii
rezolvă independent sarcina de studiu.
-constituirea echipelor de experţi. După ce au lucrat independent, experţii cu acelaşi
număr se adună şi constituie grupurile de experţi.
Elevii prezintă pentru început un raport individual în urma studiului. Urmează discuţii
pe baza informaţiilor şi materialelor aduse de fiecare expert; se stabileşte care va fi
conţinutul materialului ce va fi transmis celorlaţi colegi, din alte grupuri.
Este importantă cultivarea sentimentului responsabilităţii propriei învăţări şi a
transmiterii informaţiei colegilor din echipa iniţială de învăţare.
-reîntoarcerea în echipa iniţială de învăţare. Cunoştinţele asimilate de experţi sunt
transmise în manieră concisă, atractivă, colegilor din echipă; se pot utiliza materiale
suport.
Cadrul în care experţii transmit, respectiv asimilează informaţii, trebuie să fie unul
incitant, interactiv, care să lase loc intervenţiei celorlalţi.
 -evaluarea. Rezultatele muncii fiecărei echipe sunt prezentate întregii clase. Elevii
trebuie să demonstreze ceea ce au învăţat: li se adresează întrebări, li se cere să prezinte
un raport, sau să rezolve o fişă de evaluare.
Aplicarea evaluării orale presupune ca fiecărui elev să i se pună o întrebare la care să
răspundă fără sprijinul echipei.
Cuvintele cheie legate de metoda Mozaicul sunt: cooperare, reflectare, gândire
creativă, ascultare activă, rezolvare de probleme. Elevii interacţionează, sunt puşi în
situaţia de a căuta, de a coopera în vederea realizării sarcinilor, de a identifica modul cel
mai eficient de transmitere a informaţiilor legate de problema în care sunt experţo,
colegilor de grup.

Tehnica Floare de nufăr/Lotus. Se porneşte de la o temă centrală şi se încearcă

stabilirea unor legături între idei/concepte. Pe un poster se scrie tema centrală şi în jurul
ei încă 8 idei secundare, asemeni unei flori de nufăr. Fiecare dintre cele 8 idei secundare
devin la rândul lor teme centrale pentru alte 8 flori de nufăr. Noile teme centrale vor avea
fiecare 8 idei secundare. Se va ajunge astfel la teme noi de studiu care vor necesita
conexiuni noi.

Metoda Explozia stelară (starbursting). Metoda stimulează creativitatea. Se

porneşte de la un concept care „se revarsă” prin răspunsul la întrebări, asemeni unei
explozii stelare.
Se notează tema centrală/problema şi se pun cât mai multe întrebări legate de aceasta:
când?, ce?, unde?, de ce? Etc.
Desigur, întrebările iniţiale pot genera şi alte întrebări noi, care solicită un mare efort
de concentrare. Aplicarea ei în grup permite crearea de întrebări, participarea activă a
elevilor.

Tehnica 6/3/5 (brainwriting) prezintă asemănări cu brainstorming-ul dar ideile noi se

scriu pe foile de hârtie care se transmit în cercul de participanţi. Se constituie grupuri de
lucru format din 6 participanţi; ei notează 3 soluţii fiecare, în timp de 5 minute.
Se cer a fi respectate următoarele etape:
 -constituirea grupelor de lucru, formate din 6 membri;
-se prezintă problema şi se explică sarcina de lucru; elevii primesc o foaie de lucru
care cuprinde un tabel cu trei coloane;
-activitatea în cadrul grupului presupune alternarea muncii individuale cu cea în grup.
Fiecare participant notează pe una dintre cele trei coloane, în termen de 5 minute, 3
soluţii la problema dată. Foile se transmit în cadrul grupului, de la stânga la dreapta, până
ajung la posesorul iniţial.
Important este ca cel care a primit foaia să citească ce a scris colegul şi să le adapteze,
să le modifice printr-un exerciţiu creator.
Rezultatele obţinute sunt centralizate, analizate şi se conturează concluzii.

Metoda Harta conceptuală. Se stabileşte un concept de referinţă pentru fiecare grup

de lucru şi materialul se organizează prin raportare la acesta.
Conceptul de bază se situează în centru, iar ideile derivate/conceptele conexe, de jur-
împrejurul acestuia.
Această hartă conceptuală se croieşte prin realizarea unor raţionamente, comparaţii,
clasificări, ierarhizări.
Tratarea unei teme prin această metodă presupune organizarea informaţiilor pe 4
dimensiuni, fiecare în atenţia unui grup de lucru (vezi fig. de la pag. 30).

Metoda Controversa constructivă are o largă utilizare şi presupune construirea unei

situaţii de învăţare prin parcurgerea etapelor:
-anunţarea temei trebuie să permită exprimarea mai multor puncte de vedere diferite;
-constituirea grupurilor de lucru. Fiecare grup cuprinde două perechi de lucru;
-exprimare argumentată a poziţiei perechilor. Fiecare pereche prezintă argumentele
pentru poziţia pe care şi-a declarat-o;
-despărţirea temporară a perechilor. Fiecare membru al unei perechi caută un
partener care susţine aceeaşi poziţie.
 Metoda Philips 6/6. Această metodă poate fi utilizată când numărul elevilor este
multiplu de 6 şi când sarcina de studiu poate fi realizată în 6 minute. În interiorul echipei
există cooperarea, iar între grupuri, competiţie. Se obţin într-un termen scurt numeroase
idei şi este încurajată creativitatea.
Etapale sunt:
-constituirea grupurilor de lucru. Grupurile cuprind 6 membri, fiecare având un rol
determinat: conducător de grup, secretar, 4 membri;
-distribuirea cartonaşelor cu tema pentru fiecare grup;
-desfăşurarea discuţiilor în cadrul grupului. Sunt discuţii libere, fiind permisă
intervenţia fiecărui membru; se urmăreşte analiza fiecărei variante propuse şi selectarea
celor mai bune.
-colectarea soluţiilor identificate de fiecare grup. În urma muncii în echipă, ideile
propuse de fiecare grup sunt prezentate oral sau în formă scrisă, de către conducătorul
grupului;
-discuţia colectivă. Variantele propuse de grupurile de lucru sunt ierarhizate şi se ia o
decizie colectivă în vederea stabilirii variantei finale.

Metoda Frisco. Rolurile pe care participanţii trebuie să le interpreteze sunt: rolul

optimistului, rolul conservatoristului, rolul exuberantului, rolul pesimistului. Metoda are
la bază brainstorming-ul şi necesită parcurgerea etapelor:
-stabilirea problemei. Este propusă spre discuţie o situaţie problemă, fie de către
profesor, fie de către participanţi;
-organizarea grupului. Cele patru roluri mai sus amintite sunt distribuite şi pot fi
jucate individual sau în echipă, atunci când lucrăm cu efective mari;
-dezbateri colective. Fiecare rol are specificul său şi cei care-la interpretează trebuie
să-l scoată în evidenţă:
-exuberantul are în atenţie viitorul şi lansează idei îndrăzneţe; prezintă cu multă
convingere imagini creative care permit rezolvarea problemei pusă în discuţie;
-optimistul propune participanţilor o perspectivă reală, cu şanse de realizare;
-pesimistul scoate în evidenţă aspectele negative, este selectiv faţă de propunerile de
schimbare;
 -conservatoristul, chiar dacă nu exclude ideea schimbării, doreşte să rămână fidel
soluţiilor vechi.
-stabilirea concluziilor. Sunt discutate ideile propuse şi se formulează concluziile.

Metoda Brainstorming sau „asaltul de idei”, este o metodă de grup ce stimulează

gândirea divergentă şi imaginaţia constructivă.
Metoda constă în a supune atenţiei membrilor grupului o temă sau o problemă în
legătură cu care să emită idei nestingheriţi. Prof. intervine în discuţie ulterior (evaluarea
critică amânată), pentru a nu influenţa sau inhiba elevii. Metoda, bazată pe teoria lui
Einstein, potrivit căreia imaginaţia este mai importantă decât cunoştinţele, pune accent pe
dezvoltarea creativităţii elevilor.
Ex.: Care sunt efectele încălzirii globale?
Se impun respectate reguli precum:
-lăsaţi imaginaţia să lucreze nestingherită pentru a produce soluţii/idei;
-preluaţi mental ideile celorlalţi, reformulaţi-le ca într-o reacţie în lanţ;
-nu se exprimă evaluări negative în timpul formulării ideilor;
-nu există răspunsuri greşite sau absurde;
-fiecare are dreptul la opinie personală;
-fiecare ascultă şi respectă părerea celorlalţi.
Elevii:
-învaţă diferite comportamente: ascultare atentă, respect faţă de ideile celorlalţi,
comunicare calmă şi fără reţineri a ideilor proprii;
-colaborarea cu ceilalţi membri ai grupului;
-la nivel cognitiv, învaţă să emită păreri pe baza cunoştinţelor anterioare, să compare
informaţiile, să argumenteze şi să contrargumenteze, să facă judecăţi de valoare asupra
informaţiilor, să decidă.
Brainstorming-ul are anumite limite:
-reprezintă doar o etapă a procesului de rezolvare creativă a unei probleme;
-soluţiile propuse nu au totdeauna aplicabilitate practică;
-condus în mod diletant, exclude o parte dintre elevi de la procesul de emisie a
ideilor, poate deveni plictisitor, incoerent, obositor;
 -este consumator de timp.

Metoda „Studiul de caz” sau metoda „Harvard”, este o metodă euristică şi

aplicativă bazată pe cunoaşterea inductivă care facilitează trecerea de la particular la
general. O situaţie reală, un „caz”, este oferit elevilor pentru analiză, identificarea
elementelor implicate, determinarea cauzelor şi a efectelor sociale, formularea unei opinii
(a unui diagnostic) şi a unei prognoze, propunerea unor soluţii de rezolvare şi deciderea
soluţiei optime precum şi verificarea experimentală a acesteia. „Cazul” reprezintă o
situaţie-problemă particulară, auentică sau ipotetică, modelată sau simulată, care există
sau poate exista într-un sistem natural, social sau economic şi care necesită un diagnostic
şi om decizie.
Avantajele metodei sunt:
-elevii se confruntă direct cu o situaţie desprinsă din realitate, prezentată în
dimensiunile ei caracteristice;
-apropie procesul de învăţaer de viaţa cotidiană;
-utilizează eficient şi creativ cunoştinţele teoretice pentru rezolvarea practică a
cazului;
-iau decizii şi le argumentează;
-îşi asumă responsabilitatea;
-îşi dezvoltă capacităţi de examinare critică a strategiilor de soluţionare, de anticipare
a evenimentelor, de organizare, de conducere, de cooperare în echipă.

„Jocul de rol” este o metodă didactică voluntară ce vizează formarea

comportamentului uman, pornind de la simularea interacţiunii (funcţii, relaţii, activităţi)
ce caracterizează o structură, relaţie sau situaţie socială de grup, prin distribuirea la elevi
a unui set de statusuri precizate şi relaţionate între ele. Succesul „jucării rolurilor”
depinde de pregătirea atentă, de dirijarea, derularea şi evaluarea jocului.
Avantajele metodei:
-permite manifestarea deprinderilor practice, exprimarea ideilor şi sentimentelor prin
simularea unei experienţe reale de viaţă;
-stimulează dialogul, acţiunea şi interacţiunea elevilor;
 -facilitează formarea spiritului de echipă;
-formează atitudini pozitive faţă de oameni şi problemele reale cu care se confruntă;
-permite observarea modului corect sau incorect de comportare a indivizilor în
anumite situaţii;
-facilitează răspunsul spontan şi reacţia adecvată într-o situaţie; primirea unui feed-
back despre comportamentul şi competenţa personală.

Experimentul este o variantă a simulării, ce presupune provocarea unor fenomene

sau procese cu scopul studierii acestora. În funcţie de obiectivul didactic urmărit,
experimentul poate fi:
-demonstrativ;
-de aplicare;
-de cercetare;
-de evaluare.
Evocarea unui fenomen din realitate, „poluarea fonică”, provoacă interesul elevilor
pentru a formula idei şi a le experimenta, argumentându-le.
Avantajele metodei:
-fenomenele sunt cunoscute prin „descoperire” proprie;
-utilizarea cunoştinţelor anterioare;
-stimulează activitatea de grup.

EVALUAREA

Va avea un caracter predominant formativ, facilitând motivarea învăţării, evidenţiind

progresul unui elev sau diagnosticând lacunele şi obstacolele sale în învăţare. Aceasta are
ca scop principal furnizarea feed-back-ului necesar în vederea creşterii performanţei
şcolare.
Evaluarea formativă trebuie să fie un proces continuu, permanent şi va consta în
pregătirea unor fişe de lucru, referate, proiecte, portofolii şi activităţi practice.
 Evaluarea autentică este un concept relativ nou şi se referă la evaluarea
performanţelor prin sarcini de lucru complexe. Modul de administrare a evaluării
autentice nu este unul strict formal. Elevii vor rezolva sarcinile nu numai în clasă, ci şi
acasă, iar perioada de timp este flexibilă: de la câteva ore/zile, până la câteva luni sau
chiar un an şcolar (portofoliul). Evaluarea autentică are în vedere atât aprecierea
procesului care conduce la realizarea sarcinii, cât şi evaluarea produsului final.
Evaluarea autentică se realizează prin metode complementare:

Observarea sistematică a comportamentului elevilor, în timpul activităţii didactice,

furnizează o serie de informaţii, greu de obţinut pe alte căi. Pentru a înregistra aceste
informaţii, prof. are la dispoziţie:
-fişa de evaluare (calitativă);
-scara de clasificare;
-lista de control/verificare.
Prin observarea sistematică se facilitează obţinerea (observarea) comportamentelor în
relaţie cu finalităţile propuse:
Finalităţi Comportamente
Cunoştinţe şi capacităţi - vorbire, ascultare, realizarea unor
investigaţii referitor pe baza surselor
disponibile
Atitudinea faţă de desfăşurarea unei - respect faţă de norme, instrucţiuni, lege,
activităţi respectul faţă de ceilalţi; dorinţa de a
contribui la soluţionarea unor probleme ale
grupului;
Atitudini ştiinţifice - receptivitate faţă de nou, sensibilitate la
relaţii de tip cauză-efect, creativitate;
Interese - urmărirea atitudinilor, pentru diferite
activităţi educaţionale, estetice, ştiinţifice,
de protecţie a mediului;
Aprecieri - exprimarea unor sentimente de apreciere
şi satisfaţie pentru natură;
Adaptări/ajustări - relaţia cu colegii, reacţia la laudă şi
critici, reacţia faţă de autoritatea prof.,
emotivitatea, adaptarea socială.
 Investigaţia. Activitatea durează una-două ore de curs şi se desfăşoară astfel: elevul
primeşte o sarcină prin instrucţiuni precise, pe care trebuie să o înţeleagă şi apoi să o
rezolve demonstrând o serie de cunoştinţe şi capacităţi. Investigaţia reprezintă o
posibilitate pentru elev de a aplica în mod creativ cunoştinţele şi de a explora situaţii noi.
Se recomandă ca notarea să se realizeze holistic, dar separat pentru fiecare din
următoarele domenii:
-strategia de rezolvare;
-aplicarea cunoştinţelor, principiilor, regulilor;
-acurateţea înregistrării şi prelucrării datelor;
-claritatea argumentării şi prelucrării datelor;
-claritatea argumentării şi forma prezentării.

Proiectul, reprezintă o activitate mai amplă care începe în clasă prin definirea şi
înţelegerea sarcinii, eventual şi prin începerea rezolvării acesteia, se continuă acasă pe
parcursul câtorva zile sau săptămâni, timp în care elevul are permanente consultări cu
prof., şi se încheie tot în clasă prin prezentarea în faţa colegilor a unui raport asupra
rezultatelor obţinute şi, dacă este cazul, a produsului rezultat.
Printre capacităţile care se evaluează în timpul realizării proiectului enumerăm:
-alegerea metodelor de lucru;
-utilizarea corespunzătoare a bibliografiei;
-utilizarea corespunzătoare a resurselor disponibile;
-corectitudinea soluţiei;
-organizarea materialului într-un raport;
-calitatea prezentării.

Portofoliul reprezintă un instrument de evaluare complex, care include rezultatele

relevante obţinute prin celelalte metode şi tehnici de evaluare. Acesta este „cartea de
vizită” a elevului, urmărindu-i progresul de la un semestru la altul, de la un an şcolar la
altul. W. Popham, face următoarea paralelă între caracteristicile portofoliului şi ale unui
text scris:
Portofoliul Testul
- angajează elevii în evaluarea programului - elevii primesc note, cu puţine explicaţii
propriu şi furnizează un feed-back formativ din partea profesorului;
- măsoară achiziţiile fiecărui elev, dar - evaluează toţi elevii în aceeaşi manieră
permite şi evaluarea diferenţelor dintre
elevi
- reprezintă o metodă colaborativă de - evaluarea nu este colaborativă
evaluare
- unul dintre scopuri este autoevaluarea - autoevaluarea nu reprezintă un scop
- evaluează activităţile, efortul şi atitudinea - evaluează doar achiziţiile
- realizează o legătură foarte bună între - separă evaluarea de predare şi învăţare
predare-învăţare-evaluare
 Structura portofoliului este definită de către prof., dar elevii au libertatea să pună în
portofoliu materialele pe care le consideră necesare şi reprezentative pentru sine.
În evaluarea portofoliului, prof. trebuie să aibă în vedere:
-să se asigure că portofoliul este realizat de către elev şi nu de o altă persoană;
-să colecteze şi să arhiveze anumite portofolii pentru realizarea de comparaţii
între generaţii;
-să informeze părinţii asupra portofoliului elevilor.

Autoevaluarea. Elevii au nevoie să se autocunoască. Aceasta le va da încredere în

sine şi îi va motiva pentru îmbunătăţirea performanţelor şcolare. Prof. îi va ajuta pe elevi
să-şi dezvolte capacităţile de autoevaluare, să-şi compare nivelul la care au ajuns în raport
cu obiectivele şi standardele educaţionale şi să-şi impună un program propriu de învăţare.
Rezultatele învăţării reprezintă indicatorul cel mai relevant privind calitatea şi
eficienţa procesului didactic. N. Ilinca include „produsele” activităţii de instrucţie şi
educaţie în patru categorii:
-cunoştinţe dobândite: memorarea unor fapte, evenimente, procese, date, trebuie să
fie urmată de reproducerea, aplicarea, transferul, efectuarea unor operaţii logice asupra
conţinutului asimilat, respectiv: analiză, comparaţie, generalizări, clasificări.
-dezvoltarea capacităţilor intelectuale, are în vedere: acest criteriu este relevant în
aprecierea eficienţei activităţii didactice:
-deprinderea elevilor de a gândi;
-modul în care gândesc elevii;
-disponibilitatea elevilor pentru formarea continuă.
-capacitatea de aplicare a cunoştinţelor, rezidă în:
-reuşita elevilor de a-şi însuşi cunoştinţele noi, mai complexe;
-folosirea cunoştinţelor asimilate în rezolvarea unor probleme teoretice, în acţiuni
practice.
-trăsăturile de personalitate şi conduita elevilor se transpun în atitudini şi convingeri
pe fond afectiv, care le pot influenţa randamentul şcolar.
5.2. MEDIUL SOCIAL: LOCUINŢA

Se daun informaţii despre o locuinţă, despre încăperile uzuale ale unei locuinţe. Vezi
şi informaţiile despre locuinţă, încăperile locuinţei la învăţământul preşcolar.

MEDIUL SOCIAL: ŞCOALA

Dăm ca exemplu de model un proiect didactic: Drumul spre şcoală de Alexandra

Moarcăş în www.didactic.ro

5.4. MEDIUL SOCIAL: LOCALITATEA

Elevii trebuie să cunoască localitatea natală, sat sau oraş, instituţiile principale ale
localităţii: primărie, şcoli, magazine, săli de cultură şi de sport, biserici etc. De asemenea,
cei din sate trebuie să ştie oraşele din apropiere iar cei din oraşe care sunt satele din
preajma localităţii urbane.
Pentru cunoaşterea localităţii se pot executa excursii. Urmează un exemplu al
oraşului Iaşi.

ȘCOALA „ALECU RUSSO”, IAȘI

COMISIA METODICĂ A ÎNVĂȚĂTORILOR

PROIECT DE LECTIE–EXCURSIE

LUMEA VIE DE IERI ȘI DE AZI

Muzeul de Istorie Naturală, IAȘI
Grădina Botanică, IAȘI
Mănăstirea Cetățuia

Propunător,
 prof. MARIA CIUBOTARU
Şcoala „ALECU RUSSO”, IAȘI

ARGUMENT

Participarea directă a elevilor la „un astfel de lecție”, face mai mult decât 1000
de biblioteci, dacă ar fi să-l parafrazăm pe J.J. Rousseau. Aici copiii iau contact cu
informaţii şi dovezi directe, palpabile referitoare la conținuturile studiate, se implică în
mod direct în documentare, în prezentare... prin lucrul în echipă inducându-le elevilor
sentimentul de mândrie că trăiesc pe acest meleag minunat, binecuvântat de Dumnezeu.
Avem misiunea de a le forma o imagine corectă a trecutului pe acest meleag, dar, să-i
determinăm să conștientizeze că și noi suntem o verigă în lanțul vieții cu sfânta datorie
de a ocroti mediul, de a păstra și transmite și urmașilor noștri moștenirea străbunilor.

DATA 9 decembrie 2011

C L A S A: clasa a III-a B- prof. înv. primar Maria CIUBOTARU, clasa a
III-a A- inst. Silvia DOBÂNDĂ
D I S C I P L I N A: STIINȚE ALE NATURII, EDUCAȚIE CIVICĂ, EDUCAȚIE
MUZICALĂ
S U B I E C T U L: Lecţie-excursie: "LUMEA VIE DE IERI ȘI DE AZI”
T I P U L L E C Ţ I E I: Recapitularea şi sistematizarea cunoștințelor
T I P U L E X C U R S I E I: Excursie cu caracter recapitulativ pentru studiul
plantelor și animalelor (lumea vie)
O B I E C T I V U L L E C Ţ I E I- E X C U R S I E:
 sistematizarea și consolidarea conținuturilor dobândite în orele de Științe ale naturii
și Educație civică;
 formarea deprinderilor elementare de comportare în muzeu, Grădina Botanică, în
mijlocul de transport, pe stradă stimulând și dezvoltând pe multiple planuri
personalitatea copilului prin activitățile extrașcolare;
 de a le cultiva dragostea, prețuirea și respectul față de orașul natal și frumusețile sale
prin cântec și imagine (Cântecul: „Iașule, Iașule, mândră cetate!”)
O B I E C T I V E O P E R A Ţ I O N A L E:
Pe parcursul şi la sfârşitul lecţiei - excursie, elevii vor fi capabili:
a.) cognitive:
 să indice itinerarul excursiei, desprinzând conexiunile dintre obiectivele turistice și
pozitia geografică a școlii pe harta orașului IAȘI;
 să coreleze, la faţa locului, conținuturile studiate la disciplinele Științe ale naturii și
Educație civică în strânsă legătură cu cadrul natural (părțile componente ale unor
corpuri cu viață și a mediului în care trăiesc...; reguli de comportare în situații
date...);
 să valorifice intra şi interdisciplinar conţinutul informaţiilor dobândite;
 să analizeze aspecte fizico-geografice, etnografice şi folclorice de pe parcursul traseul
excursiei.
b.) afectiv-atitudinale:
 să exprime opinii personale privind obiectivele vizitate;
 să aprecieze morala creştină românească, frumuseţile orașului în care trăiesc;
 să consimtă la necesitatea protejării mediului în care trăim.
c.) psihomotorii:
 să contribuie la dezvoltarea simţului de orientare geografică

RESURSE:
- UMANE: elevii claselor a III-a B și a III-a A, 10 cadre didactice din cadrul
Comisiei Metodice a învățătorilor, directorul școlii, părinți ai elevilor
- MATERIALE: fișe, carnețel-jurnal, apă, pachețel, trusa medicală
- TEMPORALE: 9 decembrie 2011, ora 1330 -1730 (4 ore)
 SPAȚIALE-ITINERAR PROPUS: Școala „ALECU RUSSO”, Iași – Muzeul
de Istorie Naturală – Grădina Botanică – Mănăstirea Cetățuia -retur

M E T O D E Ş I P R O C E D E E:
 Expunerea, observarea, demonstraţia, conversaţia euristică.

I. PREGĂTIREA ȘI ANUNȚAREA EXCURSIEI

a) P r e g ă t i r e a î n v ă ţ ă t o r u l u i:
 stabilirea itinerarului, fixarea datei şi a duratei excursiei;
 documentarea, folosind hărţi şi publicaţii informative;
 anunțarea activității cu cel puțin 2 săptămâni înainte
  obţinerea aprobării forurilor superioare: conducerea şcolii, Inspectoratul Şcolar,
avizul medical;
 contractarea și asigurarea mijlocului de transport (autocar) – preţul biletelor,
banii necesari pentru vizitarea obiectivelor propuse, pentru mici cheltuieli şi
pentru suveniruri.
 întocmirea pe hartă a schemei cu itinerarul şi obiectivele propuse pentru a fi
vizitate.
Elevii vor fi împărţiţi în grupe, după înclinaţiile pe care le au, dar şi după preferinţele
fiecăreia și urmează să observe şi să noteze, pe lângă cunoştinţele de științifice,
curiozități din lumea vie şi informaţiile referitoare la:

1. Frumuseţile naturii;
2. Obiceiuri şi tradiţii moldovenești;
3. Credinţe religioase, morala creştină românească.
Folosind albume, vederi, prezentări PowerPoint, fragmente din filme didactice,
urmăresc să trezesc curiozitatea, interesul pentru a lua contact direct cu frumuseţile
orașului natal, cu valorile monumentale ale orașului de pe cele șapte coline.

b) P r e g ă t i r e a p ă r i n ț i l o r:
 obținerea acordului scris din partea părinților privind starea de sănătate a
copilului și asigurarea fondurilor necesare
 anunţarea datei, a duratei şi prezentarea itinerarului excursiei de scurtă durată;
 adunarea fondurilor necesare de către Comitetul de părinți;
 asigurarea materialelor necesare copilului, de către fiecare părinte;
 semnarea Procesului – verbal de instruire a elevilor privind normele de protecție
ce trebuie respectate în activitățile extrașcolare.

c) P r e g ă t i r e a e l e v i l o r:
 anunţarea datei, a duratei şi a itinerarului excursiei;
 prezentarea şi discutarea traseului folosind harta orașului IAȘI, informarea
elevilor privind obiectivele ce vor fi vizitate;
 recapitularea unor lecţii de istorie, lecturi cu conţinut istoric, cântece:
 instruirea elevilor privind normele de protecție ce trebuie respectate într-o
deplasare și în obiectivele vizitate, a echipamentul necesar
(îmbrăcăminte, încălţăminte, hrană, trusă sanitară individuală, carnețel-jurnal de
notiţe), semnarea proceselor-verbale ;
 se atrage atenţia asupra disciplinei şi asupra păstrării curăţeniei mediului.
 organizarea elevilor pe grupe: ISTORICII, BOTANIȘTII, ANATOMIȘTII,
REPORTERII, FOTOGRAFII, SCRIITORII, POEȚII, PICTORII,
 MUZICIENII, ACTORII amintindu-se că informaţiile dobândite în timpul
excursiei vor fi valorificate în cadrul unei lecţii de evaluare.

II. D E S F Ă Ş U R A R E A EXCURSIEI

a) p l e c a r e a în excursie
 după masa de prânz elevii se adună la şcoală un de se așteaptă sosirea
autocarului;
 verificarea prezenţei şi a echipamentului.

b) e t a p e l e e x c u r s i e i
 La urcarea în autocar se reamintesc regulile de comportare: disciplina,
protejarea mediului, atenţia la explicaţiile ghidului privitoare la obiectivul
vizitat.
 în autocar
- se poartă discuţii cu elevii privind obiectivele de pe traseu, „ISTORICII” prezintă
câteva date legate de atestarea istorică a IAȘULUI și câteva date despre Muzeul
de Istorie Naturală (primul obiectiv ce va fi vizitat), apoi despre Grădina Botanică
și Mănăstirea Cetățuia;
- ”MUZICIENII” vor distribui colegilor fișe cu cântecul „Iașule, Iașule, mândră
cetate!” pe care îl vor învăța pe parcursul excursiei;
- „FOTOGRAFII” fac fotografia de grup de la plecare și în autocar surprinzând
diferite momente ale activității;
- „REPORTERII” vor lua interviuri colegilor și vor încerca să afle ce așteptări au
de la această excursie, impresii lăsate de vizitarea fiecărui obiectiv și impresii la
sfârșitul; vor lua interviuri cadrelor didactice legate de desfășurarea activității;
- „POEȚII ”, „SCRIITORII” vor prezenta gânduri ale marilor poeți și scriitori
despre IAȘI și vor încerca să redea în versuri sau în proză gândurile lor;
- „PICTORII” vor schița un desen care cu o imagine reprezentativă din timpul
excursiei;
- „BOTANIȘTII”, „ANATOMIȘTII” vor prezenta părțile componente ale plantelor
și animalelor, curiozități despre acestea;
- „ACTORII” vor recita poezii din viața celor care nu cuvântă.

 Pe traseu se atrage atenţia elevilor să observe caracteristicile urbane, vegetaţia,

trecerea peste râul Bahlui, alte posibile obiective de vizitat întâlnite;
 c) urmează p r e z e n t a r e a o b i e c t i v e l o r v i z i t a t e

III. V A L O R I F I C A R E A E X C U R S I E I

La încheierea explicaţiilor, elevii sunt îndemnaţi să-şi noteze în carneţele ce au reţinut,

ce i-a impresionat ajutându-i cu întrebări.

Evaluarea lecției-excursie:
 Revedeţi notiţele, reamintiţi-vă informaţiile dobândite, impresiile făcute,
învăţămintele desprinse şi sistematizaţi-le pe următoarele probleme:
- Științe ale naturii
- Educație civică
- Educație muzicală
- istorie; - religie;
- literatură - muzică;
- puncte turistice
 Alcătuiţi un album “IAȘUL MEU” cu imagini, vederi, pliante, fotografii, creații
literare și artistico-plastice create de voi și colegii voștri cu interviurile luate și cu datele
colectate de „istorici”.

5.5. PLANTE

Elevii trebuie să cunoască grădina de legume, livada, plante ce vegetează în

câmpii, pădurea.
Dăm un model de predare a lecţiei „Grădina de legume” la clasa I-a, model ce se
poate găsi pe site-ul www.didactic.ro, autor Sandu Maria.

5.6. ANIMALE

În clasa a I-a, elevii deja cunosc încă din învăţământul primar animalele, atât
domestice cât şi pe cele sălbatice. Elevii învaţă şi despre alcătuirea lor anatomică:
cap, trunchi, picioare. Ei ştiu deosebirea dintre animalele domestice şi cele sălbatice.
Cadrul didactic trebuie să pledeze în predare pentru ocrotirea tuturor animalelor.
Pentru verificarea celor învăţate despre animale se poate da o fişă.
 ANIMALE SǍLBATICE
1. Coloraţi numai animalele sǎlbatice:

2. Ỉncercuiţi animale sǎlbatice din ţara noastrǎ:

3. Uneşte animalul cu produsul pe care îl mǎnâncǎ.

 4. Pictorul grăbit cu care ne-am mai întâlnit, a desenat animalele de mai jos, dar
nu le-a terminat. Priveşte cu atenţie şi completează tu desenele:

Scrie în casetă numărul 1 pentru cap, numărul 2 pentru trunchi şi numărul 3 pentru
membre. GHICITORI
Umblă dânsa prin grădini
Căutând mereu găini.

5. Asociază animalul cu hrana preferată

Ghem de ace umblător
Prin pădure si ogor.

Prin padure, prin zavoaie

6. Uneste animalul cu mediul de viata (mediul principal la care sunt adaptate)

aerian terestru acvatic subpamantean

7. Descrieţi animalele din imaginile de mai jos. Desenaţi în chenar un animal fantastic
obţinut prin îmbinarea părţilor componente ale corpului acestor animale.
 Subiecte pentru autoevaluare:

- CE ESTE LOCALITATE RURALĂ?

- CE ESTE LOCALITATE URBANĂ? DIFERENŢELE DINTRE ELE!

- CE ESTE RURURBANUL?
 Întrebări de autoevaluare

1. Fă deosebirea între localităţile rurale (sate) şi urbane (oraşe)!

Scrie răspunsul tău aici:
..........................................................................................................................................
................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
Răspunsul corect la întrebarea de mai sus este:
Deosebirile sunt de natură umană, socială, arhitecturală

2. Cum se întitulează oraşele importante? Dă exemple din judeţul Bihor!

Scrie răspunsul tău aici:
..........................................................................................................................................
..........................................................................................................................................
..........................................................................................................................................
..........................................................................................................................................
......................................................................................................
Răspunsul corect la întrebarea de mai sus este:
Municipii. Oradea, Beiuş, Marghita, Salonta.

3. Dă exemple de alte oraşe din judeţul Bihor!

Scrie răspunsul tău aici:
..........................................................................................................................................
..........................................................................................................................................
..........................................................................................................................................
..........................................................................................................................................
......................................................................................................
Răspunsul corect la întrebarea de mai sus este:
Ştei, Vaşcău, Nucet, Aleşd, Valea lui Mihai, Săcueni

4. Dă exemple de comune din judeţul Bihor!

Scrie răspunsul tău aici:
..........................................................................................................................................
..........................................................................................................................................
..........................................................................................................................................
..........................................................................................................................................
......................................................................................................
Răspunsul corect la întrebarea de mai sus este:
Tileagd, Diosig, Dobreşti, Budureasa, Pietroasa etc.

5. Ce tipuri de păduri din ţara noastră cunoşti?

Scrie răspunsul tău aici:
..........................................................................................................................................
..........................................................................................................................................
..........................................................................................................................................
..........................................................................................................................................
......................................................................................................
Răspunsul corect la întrebarea de mai sus este:
Păduri de foioase, păduri de conifere
 Rezumatul acestui Modul:
Modulul analizează locuinţei, a şcolii, a localităţii. Se dă un exemplu de cum
elevii pot şi trebuie să-şi cunoască localitatea în care trăiesc. Se mai analizează
plante şi animale domestice şi sălbatice

Bibliografie obligatorie
Dumitra Radu, Viorela Anastasiu, 2006, Cunoaşterea mediului, manual pentru clasa I-a,
EDP, Bucureşti
Internet: www.didactic.ro