PARACENTEZA – PUNCȚIA

PERITONEALĂ
(ABDOMINALĂ)
Paracenteza sau puncţia abdominală (peritoneală) constă în
traversarea peretelui abdominal cu ajutorul unui trocar în
diferite scopuri.
Scop
● Explorator: Evidenţierea lichidului în cavitate. Recoltarea
lichidului pentru determinări cantitative şi calitative.
● Terapeutic: Evacuarea lichidului din cavitate ca urmare a
compresiunii pe diafragm, vena cavă inferioară. Drenajul
colecţiilor septice intraabdominale. Efectuarea de dializă
peritoneală.

Indicaţii
● Ascită masivă → lichid în cavitatea peritoneală de diferite
cauze (obstacole în circulaţia portală, ceea ce determină
hipertensiune în ramurile venei porte – în ciroza hepatică,
insuficienţă cardiacă, tumori peritoneale), inflamaţia
peritoneului – în tbc peritoneal.
● Ascite care nu se resorb prin metode obişnuite de tratament.

● Traumatisme închise ale viscerelor abdominale când se

bănuieşte hemoperitoneul.

● Diagnosticarea cito-bacteriologică a ascitei.

● Evacuarea unui revărsat lichidian peritoneal în vederea

ameliorării funcției respiratorii si circulatorii;
Contraindicaţii
● Chisturi ovariene, hidronefroză,

● Sarcină

● Diateze hemoragice – cu prudenţă

● Meteorism abdominal
● Colecţii lichidiene închistate.

● Bolnavii febrili, cu stare generală foarte alterată

● Hemoragii digestive recente
● Abdomenul acut chirurgical

Locul de puncție al paracentezei

● Fosa iliacă stângă, pe linia Monroe–Richter;
● La mijlocul liniei ombilico-pubiană;

● În alegerea locului de puncţie vor fi evitaţi muşchii drepţi

abdominali (risc de hemoragie prin lezarea vaselor
epigastrice), cicatricile abdominale (risc de perforare a
organelor cavitare aderente la peretele abdominal), precum
şi cadranele superioare ale abdomenului.

Poziția pacientului
● bolnavul în decubit semilateral stâng (favorizând astfel
acumularea declivă a lichidului) sau semișezând.
Materiale necesare
● Câmp steril, aleze

● Comprese sterile

● Mănuşi de unică folosință

● Alcool, tinctură de iod.

● Material pentru igiena tegumentară a locului puncţiei

● Ace şi seringi sterile, trocar steril pentru puncție

● Cateter special din plastic siliconat(trusă de perfuzie

● Tub de drenaj (50cm)

● Medicamente – tonice cardiace, soluţii anestezice

● Materiale pentru reacţia Rivalta – pahar conic, 50 ml apă

distilată, acid acetic glacial, pipete

● Material pentru pansament, leucoplast

● Cilindru gradat

● Vas colector 10 l

● Tăviţă renală

● Materiale necesare pentru recoltări

Puncția venoasă

Pregătirea pacientului
● Se anunţă bolnavul, se explică tehnica şi se încurajează.

● Se invită pacientul să urineze sau se face sondaj vezical la

nevoie.
● Se dezbracă regiunea aleasă şi se aşază bolnavul în poziţie.

● Se măsoară circumferinţa abdominală.

● Se dezinfecteaza zona cu tinctura de iod și se izolează cu
câmpuri sterile.

Execuţia puncţiei
● Puncţia se execută de către medic cu ajutorul a 1-2 asistente
medicale;

● Se spală şi se dezinfectează mâinile;

● Se îmbracă mănuşi de protecţie;

● Medicul execută anestezia locală şi puncţia. Introduce

acul/trocarul perpendicular pe peretele abdominal (3-4 cm);

● La scoaterea mandrenului sau aspirarea cu seringa apare

lichid peritoneal;

● Se recoltează eventualele probe pentru analiza lichidului

peritoneal (biochimică, citologică, bacteriologică);

● Dacă puncția este evacuatorie, se atașează tubul de dren la

ac/trocar/cateter si se permite scurgerea lichidului în
recipientul colector; nu se vor evacua mai mult de 5-6
litri/sedința si nu se va depăși un debit de 1 litru/15 minute;

● Daca puncția este terapeutică, după evacuarea colecțiilor se

introduc antibiotice/citostatice;

● După evacuarea cantității de lichid, se extrage brusc

acul/trocarul, apoi și se pansează.
Rolul asistentului medical în efectuarea
puncţiei
●

o Protejează lenjeria de pat şi de corp.

o Asigură poziţia bolnavului.

o Dezinfectează locul puncţiei.

o Pregăteşte materialele şi instrumentele necesare şi

serveşte medicul.

o Adaptează şi supraveghează tubul prelungitor ce asigură

scurgerea controlată în găleată sau pungă colectoare.

o Supraveghează pacientul în timpul tehnicii.

o Completează buletinele de analiză şi preia pentru

laborator produsele recoltate.
 o Examinează macroscopic lichidul.

o Măsoară cantitatea şi densitatea lichidului evacuat.

o Execută reacţia Rivalta (se picură 1-2 picături de lichid de

cercetat în paharul cu apă distilată + 1-2 picături de acid
acetic glacial).

o Notează puncţia executată, cantitatea de lichid extrasă,

aspectul, eventualele incidente şi accidente.

Administrarea medicamentelor - Reguli

Îngrijiri după tehnică

● Se aplică un pansament la locul puncţiei.

● Se supraveghează funcţiile vitale. După paracentezã,

pacientul trebuie monitorizat sub aspectul tensiunii
arteriale, frecventei cardiace, temperaturii si
frecventei respiratorii.
● Se aplică un bandaj abdominal compresiv – timp de 6 ore.

● Se măsoară circumferinţa abdominală şi se notează.

● Repaus la pat 24 ore.

Accidente și incidente
● Colaps vascular prin decomprimarea bruscă a cavităţii
abdominale.

● Hemoragie digestivă manifestată prin hematemeză şi

melenă.
● Perforarea intestinului – determină peritonită.

● Persistenţa orificiului de puncţie prin care se scurge lichid.

● Hematoame (prin lezarea vaselor parietale).

● Lezarea splinei, ficatului (la pacienții cu splenomegalie sau

hepatomegalie).
● Fistule parietale la locul puncției.

● Supurații locale (ca urmare a nerespectării măsurilor de

asepsie și antisepsie).

Observaţii
● Dacă scurgerea lichidului se opreşte brusc, se restabileşte
scurgerea prin schimbarea poziţiei pacientului sau se
introduce mandrenul bont pentru a îndepărta o ansă
intestinală sau flocoanele de fibrină care acoperă orificiul
canulei trocarului.

● Se recomandă efectuarea unei ecografii abdominale pentru

localizarea lichidului şi evaluarea cantităţii,
● Viteza de scurgere – 1 litru pe 15 minute.

● La prima paracenteză se evacuează o cantitate de maxim 5-6

litri.

● La următoarele paracenteze se pot evacua până la 10 litri.

De evitat
● Decomprimarea bruscă a cavităţii abdominale.

● Puncţiile evacuatoare repetate, deoarece duc la stări de

hipoproteinemie şi caşexie.