Ghid educativ dedicat persoanelor alergice la mucegaiuri

ATOPIA este predispoziţia personală sau familială care debutează, de obicei, în copilărie sau adolescenţă
prin care o persoană se sensibilizează alergic faţă de anumiţi alergeni din mediul înconjurător și începe să
producă față de aceștia anticorpi de tip IgE. Ulterior, pe parcursul vieții, acesta poate să prezinte, în
anumite condiții, simptome tipice de astm, rinoconjunctivită, urticarie, eczemă sau anafilaxie.

FACTORII PRINCIPALI care contribuie la apariţia bolilor atopice sunt cei genetici și expunerea la alergenii
din mediu, alergenii alimentari sau medicamentoşi. Există însă și alţi factori adjuvanţi care pot facilita
procesul de sensibilizare cum sunt nașterile prin cezariană, folosirea abuzivă a antibioticelor, a
conservanţilor şi coloranţilor alimentari, poluarea, stresul, fumatul și modificările climatice.

Starea de atopie poate fi confirmată prin testarea cutanată la anumite seturi de alergeni sau prin dozarea
anticorpilor IgE specifici din sânge.

ALERGIA este o reacţie de apărare ciudată și exagerată a organismului care este declanşată de contactul
persoanei sensibilizate alergic cu anumite substanțe care pot fi alimente, medicamente, polenurile
plantelor, mucegaiuri, acarienii din praful de casă, mătreața sau saliva animalelor de companie sau
veninul unor insecte și care sunt denumite alergeni.

ALERGENII INHALANȚI (aeroalergeni) pot fi atât cei întâlniți doar în interiorul locuințelor, cât și cei cu care
putem să venim în contact și/sau doar în mediul exterior.

În cazul alergiei la mucegaiuri, alergenii reprezentaţi de sporii acestora pătrund în organism pe diferite
căi, fie prin respiraţie, fie prin contactul cu pielea inflamată sau, mai rar, prin consumul unor alimente.

Sporii de mucegai pot acţiona atât ca alergeni de interior, cât și de exterior, situaţie în care pot declanşa
o simptomatologie alergică cu un profil sezonier, asemănătoare celei declanşate de polenuri.

Mucegaiurile se dezvoltă adesea în camere umede, vechi şi prost ventilate, în pivniţe umede, băi, pereţi
exteriori umezi şi reci, sub tapet, pe pereţii din spatele dulapurilor, în spatele tablourilor înrămate, sub
mochete, în umidificatoare, în sistemele de aer condiţionat, în ghivecele plantelor, în culturile de plante
din sere, în frigidere.

În spațiile exterioare, mucegaiurile sunt întâlnite în zonele cu peluze, pajişti, pe sub frunzele căzute ale
copacilor, sub resturile de cereale lăsate pe câmp şi acolo unde se folosesc îngrăşăminte naturale pentru
fertilizarea culturilor agricole. Sporii mucegaiurilor de exterior sunt purtaţi prin aer pe distanţe mari,
călătorind adesea împreună cu grăuncioarele de polen. Ei au dimensiuni foarte mici și o capacitate mult
mai mare de a pătrunde profund până în căile respiratorii inferioare.

Mucegaiurile se pot dezvolta și pe alimente: fructe, legume, pâine, brânzeturi, iar enzime provenite din
ele sunt utilizate în industria de prelucrare a alimentelor.

FACTORII DE RISC care vă pot face să aveți mai multe şanse să dezvoltați o alergie la mucegai sau să vi se
agraveze simptomele unei alergii preexistente sunt:

expunerea profesională – în cazul persoanelor care își desfășoară activitatea în agricultură, în industria
de prelucrare a laptelui, exploatarea lemnului, recondiţionarea mobilei sau a obiectelor de artă vechi,
lucrători în sere, în construcţii, în vinificaţie şi în industria panificaţiei;
locuirea într-o casă cu umiditate interioară sau cu ventilație proastă în zonele veşnic umede ale locuinței,
cum ar fi băile, bucătăriile sau subsolurile înseamnă o creștere cu circa 50% a pericolului;
activitatea sau locuirea într-o clădire care a fost expusă la umezeala excesivă prin infiltraţiile masive de
apa din timpul ploilor abundente sau inundaţii.
Se cunosc sute de specii de mucegaiuri, cele mai cunoscute fiind:

Aspergillus
Alternaria
Penicillium
Cladosporium
Mucor
Fusarium
SIMPTOMELE prezentate de persoanele care au dezvoltat o reacție alergică la mucegaiuri sunt:

mâncărimea nasului, strănuturi în salve, secreţii nazale, înfundarea nasului cu dificultăţi de respiraţie,
chiar scăderea mirosului și migrene;
mâncărimea și înroșirea ochilor, lăcrimare, edeme ale pleopelor;
tuse iritativă sau productivă, dificultăţi acute de respiraţie, senzație de presiune toracică, respiraţie
şuierătoare sau wheezing ;
mâncărimea pielii, roşeaţă și eczeme;
balonare, greaţă, vărsaturi, dureri abdominale şi scaune diareice.
REGULI LEGATE DE ALERGIILE ALIMENTARE ÎNCRUCIȘATE ÎNTRE MUCEGAIURI ȘI ALIMENTE

dacă sunteți alergici la Alternaria alternata puteți avea o reacție alergică la consumul de spanac crud
există riscul ca anumite alimente să conțină mucegaiuri și să vă declanșeze o reacție alergică dacă le
consumați: fructele sau legumele care sunt contaminate cu spori de mucegai (au pete negre pe coajă),
ciupercile, fructele confiate, marmeladele, făina care a fost depozitată necorespunzător, mierea și alte
produse apicole.
AFECȚIUNILE ALERGICE CAUZATE DE ALERGIA LA MUCEGAIURI:

Rinita și conjunctivita alergică

Astmul alergic
Sinuzita fungică
Aspergilomul
Aspergiloza bronho-pulmonară
Pneumonita de hipersensibilitate
Esofagita eozinofilică
MĂSURILE DE PREVENIRE A EXPUNERII LA MUCEGAIURI

Menţinerea mediului ambiental fără umezeală

Dezumidificarea interioarelor atunci când există umiditate prea mare
Folosirea purificatoarelor de aer, cu filtre HEPA, pentru a menține în interiorul casei un aer sănătos, în
parametrii de temperatură și umiditate ideali
Eliminarea surselor de mucegai de pe obiecte sau clădiri
Eliminarea vegetaţiei dense din jurul caselor
Înlăturarea infiltraţiilor din acoperişuri şi curăţarea pereţilor de mucegai
Interzicerea activităţilor exterioare de grădinărit care presupun înlăturarea frunzelor ofilite ce pot
conţine spori de mucegaiuri
Păstrarea camerele uscate prin asigurarea unei bune circulaţii a aerului, a unei bune ventilaţii şi a
încălzirii corespunzătoare
Eliminarea umezelii de la nivelul pereţilor, ferestrelor, uşilor
Curățarea periodică a intalaţiilor de aer condiţionat ca potenţială sursă de mucegaiuri, atât în interiorul
clădirilor, cât şi în automobile şi utilarea lor cu filtre speciale HEPA
Evitarea expunerii în pivniţe sau subsoluri
Evitarea contactului cu iritanţi nespecifici ca fumul de țigară, ceaţa, poluanţi
Evitarea consumului de alimente cu mucegai ( brânzeturi, mezeluri)
TRATAMENTUL SIMPTOMATIC AL ALERGIEI LA MUCEGAIURI

Acest tip de tratament poate controla simptomele determinate de alergia la mucegaiuri pe perioada
administrării medicației.

Se pot utiliza medicamente sub formă de picături, comprimate, spray-uri sau se poate face un tratament
injectabil, în funcţie de localizarea şi severitatea simptomelor.

În tratamentul astmului bronşic alergic la mucegaiuri și aspergilozei bronhopulmonare se vor folosi

scheme de tratament complexe care cuprind medicamente antifungice, medicație inhalatorie
bronhodilatatoare și antiinflamatoare sau preparatele cortizonice administrate pe cale orală sau
injectabilă.

IMUNOTERAPIA ALERGEN SPECIFICĂ SAU TRATAMENTUL DE DESENSIBILIZARE LA MUCEGAIURI

Este singura terapie care influenţează cursul natural al bolii, urmărind regresia ei.
Se bazează pe administrarea regulată a substanţei provocatoare de alergie până ce organismul dezvoltă
toleranţă faţă de aceasta și poate fi urmată de dispariţia simptomelor pe o durată variată de timp.
Se indică în cazul în care suferiți de o rinită alergică moderată sau severă a cărei simptomatologie vă
afectează calitatea vieții și interferează supărător cu activitățile zilnice sau vă afectează somnul, în ciuda
unui tratament medicamentos corect și a respectării măsurilor de prevenție legate de contactul cu
mucegaiurile.
Poate fi indicată și în forme ușoare de astm alergic controlat și în situația în care vă doriți să beneficiați
de avantajele unui tratament care vă poate influența evoluția alergiei respiratorii pe termen lung și care
poate preveni dezvoltarea astmului alergic atunci când suferiți de rinită alergică.
Există două variante de desensibilizare: injectabilă și sublinguală (pufuri sau comprimate).
Vârsta minimă de la care se poate începe imunoterapia specifică este 4 ani.
Perioada minimă de tratament de desensibilizare este de 3 ani, dar durata poate fi extinsă la 5 ani.