MODEL DE RECURS PENTRU AMENDĂ PENTRU POSE DE

HAȘIS/MARIJUANA

ÎN ATENȚIA SUBDELEGATULUI GUVERNULUI

ÎN ..................................................
Numărul EXP -----------------

---------------, major de vârstă, cu domiciliul la -----------------, cu DNI num.

-------------------, Se prezintă în fața acestei Administrații și, după cum procedează
cel mai bine potrivit legii, SPUNE:

Că după ce a fost comunicată acordul de deschidere a procedurii disciplinare

în dosarul la marja de referință, și în termenul legal acordat pentru aceasta, mă
prezint în acesta și formulez următoarele:

ACUZĂRI

PRIMUL.- Trebuie să nu fiu total de acord cu încadrarea pe care administrația

o acordă faptelor imputate atunci când se referă în acordul de declanșare a
procedurii disciplinare săvârșirea următoarei fapte: „deținerea ilicită de droguri
toxice sau stupefiante în ziua respectivă. -----------------".

O astfel de imputare este arbitrară deoarece nu există niciun element care să

ne permită să afirmăm că deținerea substanței menționate (hașiș/marijuana) a
fost ilegală, totuși această parte asigură acreditarea legalității posesiei întrucât
este motivată de utilizarea sa terapeutică. de Curtea Supremă când, într-o
hotărâre din 4 februarie 1987, a afirmat că dreptul legal ocrotit în abstract de
infracțiunea împotriva sănătății publice este tocmai sănătatea publică pusă în
pericol prin consumul de stupefiante pentru scopuri neștiințifice sau neștiințifice.
scopuri stiintifice.medici.

În ciuda faptului că sentința menționată este anterioară intrării în vigoare a

Legii securității cetățenești unde se urmărește să asigure forțelor și organelor de
securitate a statului mijloacele necesare pentru protejarea și prevenirea
interesului general, evident că nu poate trece neobservată. în legea menționată
se sancționează posesia ilegală, admițându-se astfel existența posesiei legale,
așa cum a fost deja relevat de jurisprudența penală existentă, posesia legală
menționată fiind cea destinată în scop medical sau științific.

Nu poate fi ignorat că interesul general a cărui protecție se urmărește prin

Legea securității cetățenești are două aspecte:

1º.- Liniștea publică. Sancţionarea unor comportamente de tipul „consumului

în locuri, drumuri, stabilimente sau transport în comun” urmăreşte protejarea
liniştei publice care ar putea fi alterată prin expunerea sau ostentaţia consumului
de substanţe în locuri publice, evitându-se astfel deducerea acţiunii unui cetăţean
în conduita altor cetăţeni care se află în locuri publice (şi aceasta fără ca, în
niciun caz, să se poată pretinde că o astfel de sancţiune urmăreşte evitarea
favorizării consumului de către terţi, întrucât acţiunea respectivă este deja
sancţionată corespunzător în sfera penală) .

2.- Sănătatea publică. Pedeapsa pentru „deținerea ilegală, chiar dacă nu a fost
destinată traficului, de droguri toxice, stupefiante sau substanțe psihotrope”,
întrucât este un comportament cunoscut doar deținătorului însuși și nu presupune
afișarea sau ostentația deținerii substanțelor menționate ( căci, în cazul în care
există expoziție, sancțiunea se va stabili pentru consumul sau afișarea substanței
menționate în locuri publice), vine să protejeze sănătatea publică, dar în acest
caz sănătatea publică a titularului însuși într-o performanță a ceea ce este
cunoscut. în calitate de părinte de stat (este evident că numai sănătatea publică a
consumatorului însuși poate fi protejată, întrucât în cazul urmăririi protecției
sănătății publice a terților, ne-am confrunta din nou cu o inferență în domeniul
protecție penală), pierzându-și tot sensul acea pretinsă protecție a sănătății
publice a posesorului însuși atunci când posesia este destinată tocmai unei
utilizări științifice, medicale sau terapeutice care vizează îmbunătățirea stării de
sănătate a acestuia, dispărând nelegalitatea deținerii și devenind astfel o posesie
perfect legală.

În cazul prezentat aici, găsim o persoană care nici nu a consumat în public și

nici nu s-a etalat substanța toxică, deținând-o în mod legal în scop terapeutic
astfel cum este documentat, prin urmare intervenția și sechestrarea substanței
efectuate în cadrul prezentei proceduri lipsind de susținere juridică, fiind
obligatorie restituirea acestora in scop terapeutic si protectia sanatatii
subsemnatului.

AL DOILEA.- Curtea Supremă a reamintit (hotărârea din 16 decembrie 1986 și

30 martie 1998) că unul dintre principiile cardinale ale dreptului penal
contemporan -substanțial și procedural- este acela care proclamă prezumția de
nevinovăție a oricărui acuzat de un infracțiune până când vinovăția sa a fost
declarată legal, totul conform definiției oferite de Convenția Europeană pentru
Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale. Acest principiu,
încorporat într-un loc preferenţial art. 24 CE, produce o consecință procedurală
imediată care constă în transferarea sarcinii probei asupra acuzatorului și, în
cazul competenței de a sancționa, asupra Administrației, întrucât, după cum a
subliniat în repetate rânduri Curtea Constituțională, deși articolul 24 din CE Nu
face aluzie expresă la exercitarea puterii sancționatoare a administrației,
garanțiile procedurale stabilite în preceptul menționat sunt aplicabile în
procedurile administrative de sancționare. Aceasta presupune, firesc, că, pentru
a sancționa, va fi necesară probarea ipotezei de fapt de care sistemul de drept
leagă consecința juridică pe care Administrația intenționează să o impună.
Prezumția de legalitate a actului administrativ deplasează sarcina acțiunii asupra
administratului pentru a evita producerea efectelor tipice figurii actului consimțit,
dar, odată activată, adică odată cu sancțiunea sau acordul de pedeapsă, sarcina
de proba trebuie supus regulilor generale care, in materie de sanctiuni, sunt cele
enunțate anterior (hotărârea din 21 aprilie 1989); iar, dacă subsemnatul se opune
declanșării procedurii disciplinare, procedura respectivă este obligată să respecte
prevederile art. 24 CE privind garanțiile procesuale și prezumția de nevinovăție.

Pe de altă parte, este evident că există o calificare publică a faptelor efectuate

de persoane a căror mărturie se bucură de o prezumție de veridicitate și este
necesar să se facă diferența, în ceea ce privește întinderea valorii lor, între
mărturia oferită de către civil. agenții de pază asupra faptelor a căror fixare este
preponderent asimilată senzorial și asupra acelor altora a căror reprezentare se
ajunge prin intermediul prezumțiilor sau judecăților de inferență (hotărârile din 7 și
11 mai 1992), prezumții sau hotărâri de inferență care trebuie supuse, în orice
caz, la judecata ponderată obținută din contrastarea mărturiilor menționate cu
celelalte elemente concurente de cunoaștere (hotărârea din 8 octombrie 1990, și
sentința 76/1990), ceea ce va însemna falimentul prezumției de veridicitate a
mărturiilor menționate anterior cu privire la prezumţii sau încercări de inferenţă
tocmai din cauza existenţei elementelor subiective concurente.

Astfel, avem că, deși ar exista o prezumție de veridicitate în declarațiile

agenților cu privire la existența substanței în interiorul vehiculului -deoarece un
astfel de e-treme ar putea fi apreciat senzorial și direct-, calificarea posesiei
menționate ca fiind ilegal ar fi realizat prin prezumții sau judecăți de inferență
asupra cărora o astfel de prezumție nu ar mai fi aplicabilă, iar prevederile
articolului nostru 24 din Constituția Spaniolă ar trebui să prevaleze la acel
moment. Și asta pentru că articolul 25.1 din Legea securității cetățenilor
sancționează deținerea ilegală, nu simpla deținere și va fi responsabilitatea celui
care acuză să facă dovada nelegalității deținerii menționate, fără ca administrația
să fi desfășurat vreo activitate care să țină să dovedească o astfel de e-extremă.
și fără a se potrivi, tocmai prin aplicarea art. 24 din Constituția Spaniei,
posibilitatea acordării prezumției de nelegalitate oricărei posesiuni, mai ales
atunci când, ca și în speță, posesia se datorează unor motive terapeutice.

Este un drept fundamental al tuturor persoanelor să acceseze toate acele

tratamente care sunt la îndemâna lor pentru ameliorarea afecțiunilor fizice sau
psihice, fără ca în niciun caz să se poată înțelege că este în interes general să se
limiteze un astfel de acces, așa cum s-ar întâmpla în evenimentul înţelegerii
tratamentului ca fiind ilegal.deţinerea unei substanţe a cărei utilizare terapeutică
este recunoscută şi acceptată.

AL TREILEA.- Articolul 25.1 din Legea securității cetățenilor prevede că

consumul în locuri, drumuri, unități sau mijloace de transport în comun, precum și
deținerea ilegală de droguri toxice, stupefiante sau substanțe psihotrope, chiar
dacă nu au fost destinate traficului, constituie infracțiuni grave. . , atâta timp cât
nu constituie infracțiune, precum și abandonarea în site-urile menționate mai sus
a uneltelor sau instrumentelor folosite pentru consum. La rândul său, articolul 20
din Legea menționată mai sus prevede la pct. 1 că „Agenții Forțelor și Corpului de
Securitate pot solicita, în exercitarea funcțiilor lor de cercetare sau prevenire,
identificarea persoanelor și efectuarea verificărilor relevante pe drumurile publice
sau în locul în care s-a formulat cererea, cu condiția ca cunoașterea identității
persoanelor solicitate să fie necesară pentru exercitarea funcțiilor de protecție a
securității încredințate agenților prin prezenta lege și Legea organică a forțelor și
organelor de securitate”.

Cu toate acestea, în dosarul aflat în curs de urmărire penală, dispozițiile

preceptului menționat anterior au depășit prevederile acestui precept întrucât,
potrivit plângerii proprie a Gărzii Civile, persoana aflată la dosar nu consuma
droguri și nici măcar nu purta un minuscul vizibil. cantitate de substanță care s-a
intervenit, nici mai puțin a etalat-o; Dimpotrivă, agenții ar fi trebuit să procedeze la
percheziționarea ocupanților vehiculului și la percheziționarea acestuia pentru a
găsi respectiva substanță în torpedoul din față al mașinii.

Chiar și Instanța Supremă, într-o hotărâre din 24-2-97, a considerat îndoielnică

legitimitatea percheziției, ca supunere la reglementările de supraveghere și
investigare a poliției, în apărarea legalității, ordinii și siguranței cetățenești,
adăugând că este vorba despre un act” în care arbitrariul și proporționalitatea vor
defini problema...”. Și în acest caz concret, se constată un total arbitrar prin faptul
că vehiculul a fost oprit fără alte prelungiri, doar pentru că, fără a exista vreun
indiciu sau motiv care să facă să se creadă că se comite o faptă ilegală de orice
fel, nu chiar o abatere de la rutieră, existând o totală lipsă de proporționalitate
între serviciul efectuat de cuplul Gărzii Civile și „înmatricularea” care s-a făcut
vehiculului ocupat ca însoțitor de către subsemnatul și ocupanții înșiși fără un
motiv aparent care să o justifice. .

AL PATRA.- Că la data și locul manifestărilor s-au sărbătorit Sărbătorile

Hramului orașului, unde au fost peste 200 de persoane, majoritatea tineri care, ca
și el, au asistat la un concert muzical cu același „suspect”. atitudine. Că nu s-a
indicat vreo dovadă care să fi motivat percheziția -sau percheziția- efectuată de
polițiști, că nu a existat alt motiv sau justificare decât suspiciunile stârnite de
îmbrăcămintea și înfățișarea persoanei sancționate, motive că prin însăși lor
caracter discriminatoriu demonstrează prin ei înșiși, neconstituționalitatea și
ilegalitatea înregistrărilor menționate (întrucât nu a existat „faptă penală, care să
provoace alarma socială gravă” nu se urmărește „descoperirea și arestarea”
făptuitorilor). (Explicați circumstanțele reale dacă este necesar și acestea
favorizează cazul).

AL CINEA.- Tin sa subliniez ca niciodata nu am rezistat cerintelor Politiei si ca

transportam substanta avand in vedere ca nu comiteam nicio infractiune pentru
ca mergeam acasa unde intentionam sa o consum din moment ce sunt un
obisnuit. consumator al substanței menționate. Știind că consumul de droguri
care nu dăunează grav sănătății nu este infracțiune, am înțeles că pot circula cu
el pe stradă, din moment ce tocmai îl cumpărasem și mergeam acasă când
polițiștii m-au oprit să mă identifice. Înțelegând că, conform jurisprudenței
reiterate a Curții noastre Supreme, actele de autoconsum (printre care se numără
ducerea la mine acasă) sunt atipice și, prin urmare, rămân nepedepsite, iar
impunitatea menționată persistă și după intrarea în vigoare a Legii organice. 1/92
din 21 februarie privind protecția securității cetățenilor, nu pot înțelege existența
acestei proceduri de sancționare, întrucât nu înțeleg că autoconsumul este legal,
dar posesia pentru autoconsumul respectiv nu este și trebuie aplicată în speță
principiul „in dubio pro libertate” și, în condițiile în care simpla deținere nu aduce
atingere unui anumit drept legal, incriminarea comportamentului meu nu este
justificată, întrucât nu este posibil să îmi limitez libertatea individuală. Cu alte
cuvinte, în dialectica libertate-sănătate, legiuitorul sacrifică primul drept sau drept
legal în favoarea celui de-al doilea în materie de droguri. Din acest motiv,
posibilele daune cauzate de medicament asupra sănătății trebuie să fie
semnificative. În acele cazuri în care nu s-a verificat științific că consumul unei
substanțe dăunează, principiul „in dubio pro libertate” și cel al ponderării bunurilor
impun neincriminarea unor astfel de comportamente.

Această parte intenționează să facă uz de următoarele MIJLOACE DE PROVA

care în prezentul act le propune:

- Mărturie cu audierea următorilor martori:

- d. -----------------, cu domiciliul în ----------------------------------, care conducea

autovehiculul în care a fost găsită substanța și care a fost supus și perchezițiilor
și perchezițiilor.

- d. -----------------, psiholog care ia tratat subsemnatul pentru a

certifică utilizarea terapeutică a substanței menționate.

- Documentar constând în a considera ca reproduse documentele anexate

prezentului scris și care dovedesc utilizarea terapeutică a substanței intervenite,
constând într-un proces-verbal emis de psihologul dl. ------------------------------- și
diverse articole de cercetare publicate, contestând expres documentul care
conține expertiza contestată care a dat naștere acestui dosar disciplinar.

Pentru toate acestea la VI ROG ca, avand in vedere acest document ca a fost
prezentat, sa-l acceptati impreuna cu documentele si copiile care il insotesc, sa
considerati ca procedura conferita a fost evacuata in timp util si in forma, si ca s-
au facut sustinerile cuprinse in acesta, precum si mijloacele de probă care au fost
propuse sunt detaliate, convinând asupra practicii acesteia și, după procedurile
pertinente, emite în timp util o rezoluție prin care se convine că nu există loc
pentru aplicarea vreunei sancțiuni și restituirea substanței confiscate necuvenit
către subsemnat.

Toate acestea pentru a fi de Justiție în care cer ---------, la de