MODIFICĂRILE ORGANISMULUI ÎN TIMPUL SARCINII

Instalarea sarcinii face ca organismul femeii să sufere o serie de transformări care

ilustrează o interdependenţa dintre el şi produsul de fecundaţie. Se realizează un nou echilibru
funcţional în scopul adaptării organismului la condţiile cerute de prezenţa si oului. Aceste
modificări sunt caracterizate printr-o hiperactivitate funcţionala a tuturor aparatelor şi sistemelor
sale care se menţin la limite normale sub acţiunea unor cantităţi crescute de hormoni şi pe contul
rezervei funcţionale a organismului fapt ce se întâmpla în cazul unui organism sănătos ; când
organismul este la limita inferioară a funcţionabilităţii sale organismul sau cand organmismul
este bolnav aceste modificări depăşesc limitele fiziologice şi devin patologice. Aparatul genital
în special uterul suferă cele mai însemnate modificări deoarece aici se dezvoltă procesul de
concepţie ,celelate aparate circulator , respirator, digestiv , endocrin , etc se modifică mai puţin
nîn raport cu acesta , nu exista celulă din organismul gravidei care să nu sufere modificări dar
care sunt reversibile.
Modificările oraganismului sunt generale şi locale .
Modificări generale
Aparatul cardio-vascular. Modificările aparatului cardio-vascular sunt cele mai
importante modificări anatomice , funcţionale şi hemodinamice ele vizează inima, vasele şi
sângele
Modificări ale inimii: inima face eforturi mari datorită creşterii volumului circulant și
creșterii necesităților organismului legate de evoluția sarcinii, inima are tendinţa de orizontalitate
datorită diafragmei lucru ce se accentuează spre sfârşitul sarcinii, deplasarea spre stânga a inimii
face ca unghiul dintre baza şi vasele mari ale ei să se accentueze apar uşoare sufluri sistolice în
regiunea arterei pulmonare uneori se poate auzi un suflu de insuficienţă tricuspidiană datorită
creşterii tensiunii arteriale în mica circulaţie;
Modificările vaselor: circulaţia generală este foarte activă in cursul gavidităţii ,pulsul
este bine bătut,frecvenţă uşor crescută, tensiunea arterială nu şe modifică la gravidele sănătoase ,
uneori tensiune arterială minimă este coborâtă incât nu se poate măsura , iar maxima rămâne de
obicei constan, poate apărea o uşoară scădere în prima jumătate , probabil datorită vasodilatației
produsă de activitatea hormonală; o creştere peste 140/90 mm Hg este considerată patologică ;
- creşte permeabilitatea capilarelor venele işi măresc calibrul din cauza compresiunii exercitate
în uterul gravid, împiedică circulația de întoarcere şi favorizează apartiția varicelor la membrele
inferioare şi la organele genitale externe.
Modificările sângelui: la sfârșitul sarcinii cantiatea de sânge crește cu 1230 ml; inima
făcând un efort considerabil pentru a împinge sângele în circulația feto-placentară, creşterea
plasmei cu aproximativ 1000 ml explica apariţia unei amenii , pot apărea globule roşii nucleate
globulele albe apar progresiv cu sarcina (10000-15000 ) scade hemoglobina crește
coagulabilitatea , ceea ce predispune la tromboză, crește VSH, crește debitul cardiac , intre
şăptămânile 10-30 putănd depășii cu 50% valoarea normală
Aparatul respirator.
În timpul sarcinii circulaţia aeriană şi vasculară a plămânului sunt mai active respiraţiile
ajungând la 24-28 respiraţii/min
- în ultimele luni de sarcină uterul gravid limitează mişcarea diafragmului , împingându-l în sus
cu aproximativ 4 cm , apare o hiperventilație constantă ca urmare a nevoilor crescute de oxigen
 scade concentrația de CO2 din sângele matern şi se uşurează trecerea acestuia de la făt la
palcentă
 în sarcina gemelară , în hidramnios numărul respirațiilor crește mai mult
Aparatul digestiv:
 prezintă modificări care se instalează precoce şi interesează toate segmentele;
 ptialismul/sialoree pot fi jenante dezhidratează gravida cu 1-2 litri /24 h;
 grețurile şi vărsăturile apar mai ales dimineața la ridicarea din pat, sunt uşoare, fără efort
cu conţinut mucos sau biliar în mod obişnuit dispart în a doua jumatate a sarcinii, vărsăturile
exagerate pot produce tulburări grave;
 pervertirea gustului ,apetitul poate fi diminuat sau crescut;
 dureri epigastrice şi arsuri retrosternale la nivelul cavității bucale: hipertrofia gingiilor ,
gingivita de sarcină datorită creşterii cantității de estrogeni ( edeme şi sângerare) şi progesteron,
lărgirea spațiului periodontal – tulburări care dispar după naștere, carii dentare mai ales la
multipare , în a 2 a jumătate a sarcinii
 la nivelul stomacului : diminuarea secreției gastrice în primul şi în al doilea trimestru ,
diminuarea motilității şi tonusului gastric datorită acțiunii hormonilor asupra fibrelor muscualare
; la multimapare si obeze e posibil să apară hernia hiatală
 tendinţă la constipaţie : scade peristaltismul intestinal ,şi compresiunii excercitate de
uterul gravid asupra rectului şi colonului sigmoidian (spre sfârşitul sarcinii)
 apar frecvent hemoroizi,la nivelul ficatului și vezicii biliare : ficatul îşi măreşte
activitatea în timpul sarcinii se adaptează la nevoile organismului fără să iasă din cadrul
fiziologic;
Aparatul excretor.
 Rinichii sunt puțin mariți de volum si congestionaţi , au circulația mai activă , sunt
supușii unei munci suplimentare , deoarece trebuie să elimine atât substanțele provenite de la
mamă , cât şi cele de la făt; creşte diureza la 1.500 ml -1800ml/24 h, densitatea urinară scăzută,
prezenţa de albumină în aproximativ 30 %-40% din gravide cu predominenţă spre sfârşitul
sarcinii nu trebuie să depăşească 0,50 % o altfel se consideră ca este patologică , prezenţa
glucozei în urină apare datorită scăderii pragului de eliminare a zahărului şi datorită glucozei sau
lactozei produse ale glandei mamare.
Polakiurie şi disurie apar datorită compresiunii exercitate pe vezică de uterul gravid şi
modificărilor vasculare care au loc în pelvis uneori poate să apară incontinenţă urinară de efort
datorită alungirii uretrei.
Hipotonia şi dialtația uretro-pielo-calicială cauzată de compresiuena exercitată de uterul
gravid după luna a 5 , produc stază urinară favorizează infecția.
Sistemul osteoarticular.
Necesităţile fetale în calciu determină o mobilizare a calciului matern ce se manifestă prin dureri
la nivelul oaselor pubiene, dinţilor, coloanei vertebrale , carii dentare etc manifestări ce apar mai
frecvent în ultimele lunii de sarcină
Relaxarea articulației bazinului şi chiar a articulațiilor intervertebrale( mai ales lombare):
laxitatea ligamentară antrenează dureri la nivelul coloanei vertebrale datorită imbibiţiei gravidice
şi prin intervenția hormonilor steroizi placentari , a relaxinei se produce relaxarea simfizei
pubiene ;
Modificarea mersului si posturii este determinată de creşterea în greutate , de schimbarea
centruli de greutate se deplasează înainte şi se intalează o lordoză de compensaţie, urmată de
accentuarea curburii lombosacrate.
Tegumentele şi ţesut subcutanat: pielea este lucioasă , catifeleată, bine vascularizată ,
vase turgescente; glandele sebacee şi sudoripare sunt mai active , apar transpiraţii abundente,
apare o tendinţă de pigmentare a unor regiuni a pielii la 50-75 % din gravide, apare
hiperpigmentaţia pe faţa (masca sau cloasma gravidică) , mai ales pe frunte , buza superioară nas
şi pomeții obrajilor, areola sânilor , linia sub/supraombilicala
Vergeturile abdominale sau striuri , de culoare roz la primipare şi sidefii la multipare , apar mai
ales în luna a şasea , a şaptea, nu sunt caracteristice sarcinii ele se găsesc pe orice abdomen, sân,
coapse care au suferit o distensiune exagerată şi bruscă şi sunt urmare pe de o parte a creşterii
în volum a uterului şi pe de altă parte creşterii activității adrenocorticoizilor.
Ţesutul subcutanat este infiltrat de serozitate datorită retenţei clorurii de sodiu: infiltraţie
moderată în sarcina normală şi exagerată în unele boli renale asociate sarcinii.
Peretele abdominal suferă o serie de modificări , muşchii drepţi abdominali sunt depărtaţi unul
de altul şi destinde omilicul.
Sistemul neuroendocrin.
Sistemul endocrin şi sistemul nervos sunt într-o strânsă şi continuă interdependenţă,
sistemul nervos acţionează asupra glandelor endocrine si hormonii, la randul lor asupra
sistemului nervos.În timpul sarcinii întreg sistemul neuroendocrin este modificat, in primul
trimestru ar exista o diminuare a activității cortexului şi o creştere a excitabilității subcortexului,
creşte tonusul vagal , ceea ce explică apariția greţurilor , vărsăturilor , sialoreei, pervertirea
gustului şi mirosului, anxietatea , tulburarea somnului, cele mai accentuate modificări sunt la
nivelul hipofizei, tiroidei şi al glandelor suprarenale.hipertrofia acestor galande determină
crteştera cantităţii de hormoni; Creşte secreţia de glucocorticoizo şi mineralocrticoizi,
tiroida este hiperactivă , crește metabolismul bazal iar secreţi are acţiune morfologică asupra
fibrei musculare uterine, caducei, placentei, a masei fetale şi asuprea bazinului osos matern,
glanda joacă un rol important atât în menbţinerea sarcinii şi dezvoltatrea normală a fătului;
insuficienta secreţie predispune la avorturi, naşteri premature .rahitism sau debilitatea fetală ,
paratiroidele trebiue să facă față metabolismului bazal, prolactina atinge un nivel maxim chiar
înainte de naștere și inhibă gonadotropii, corpul galben de sarcină înlocuieşte corpul galben
menstrual , este sursa principală a secreției de foliculină şi progesteron în primele trei luni de
sarcină , apoi funcția este preluată de placentă care secretă , pe lângă cei doi hormoni şi
somatotropină. De asemenea mai pot apărea următoarele tulburări neurologice: compresiunea pe
nervii pelvici determinată de creşterea uterului , durere lombară din cauza lordozei exagerate
tracţiunii asupra nervilor , compresiunii pe rădăcinile nervoase , senzație de furnicături în
mâini ,celaee mergând până la migrena anxietate nesiguranță , vertij , ameţelii mergând până la
leșin, în prima perioadă cauzate de instabilitatea vasomotorie hipotensiunea ortostatică şi
hipoglicemie
Sarcina este o situaţie specială în viaţa unei femei ce implică trăiri individuale emoţionale care
influenţează nu numai funcţiile somatice ci şi psihicul Profilaxia are drept scop diminuarea
fricii în faţa naşterii şi pregătirea gravidei pentru naştere.
Metabolismul: creşte în sarcină datorită hiperfuncţiei tiroidiene , intensificării activității
cordului si aparatului respirator;crește lipemia ( 1000-1200 mg) , care asociată cu
hipercoagulabilitatea explică riscurile flebitelor în sarcină; temperatura corpului crește ușor până
în a treia lună de sarcină;gravida are nevoie de mai multe proteine (1,5 g/kg corp), scăderea
având infulenţe negative asupra fătului;se produce inhibiție gravidică prin retenție de apă
datorită estrogenilor si hormonilor corticosuprarenali; creşte volumul plasmatic până la şapte
luni , apoi scade progresiv; se modifică metabolismul foto-calcic, la termen o gravidă cedează în
medie 30 mg calciu pe zi fătului , în săptămănile 30-40; cantiatea de calciu scade uşor putând
apărea carii dentare , fracturi; metabolismul bazal creşte în partea a doua a sarcinii cu 20%.

Metabolismul hidro-electrolitic.
În sarcină există retenţie de apa şi sodiu.Imbibiţia gravidică se manifestă prin creştere
ponderală, impăstare tisulară, edeme.Surplusul de apă în sarcina la termen este în medie de 7
până la 8,5 litri.
Creşterea ponderală medie pe parcursul sarcinii este în general de 10-12 kg cu un
plus/minus 3 kg în medie 1- 1.5 kg pe lună şi este progresivă. Creşteriile brutale în greutate sau
cele reduse (mai mici de 6 kg) sunt patologice.Edemele de sarcină, apar mai ales în ultimelşe
luni de sarcină şi sunt patologice dacă sunt masive, persistente şi extinse şi se asociază cu
hipertensiunea arterială şi proteinurie semnificativă.
Modificări locale. Glanda mamară îşi modifică din luna a - 2 - a de sarcină forma şi
dimensiunile, apare senzaţie de greutate , chiar dureri şi înţepături, mai ales la primipare; sânii
cresc progresiv în volum devin emisferici, mameloanele devin proeminente, turgestente, capătă o
coloraţie brun închisă; se poate observa dezvoltarea unei circulaţii venoase accentuată a feţei
anterioare a toracelui, reţea ce cuprinde şi suprafaţa glandelor mamare numită „reţea venoasă
Haller”. Areola mamară se măreşte, se bombează ca o sticlă de ceasornic, de împrejur apare o
zonă pigmentată care alternează cu pete albe, numită areolă secundară sau tigroidă. Glandele
sebacee ale areolei primitive, dispuse circular în jurul mamelonului(sunt în număr de 10-12), se
hipertrofiază , se prezintă ca nişte proeminenţe de mărimea unui bob de mei, numite tuberculi
Montgomery.
Din luna a-3-a apare secreţia de colostru, ca urmare a intrării în acţiune a prolactinei,
secreţia lactată fiind înhibată în timpul sarcinii de către estrogen şi progesteron, produşi de
placentă. După naştere, odată cu eliminarea placentei, estrogenii dispar, şi sub influenţa
prolactinei se produce secreţia lactată. Fazele lactaţiei sunt: faza de preparare pentru lactaţie;
faza de declanşare a lactaţiei şi faza de întreţinere a lactaţiei.
Secreţia lactată este întreţinută prin reflex de sugere, de la mamelom şi reflex de golire
prin eliminarea laptelui din interiorul glandei. înaintea secreţiei lactate, sânul elimină colostrul,
în primele 3-5 zile după naştere.
Inflamaţia glandei mamare determină mastita.
Apariţia secreţiei lactate şi a colostrului în timpul sarcinii are importanţă în sarcina oprită
în evolutie
Aparatul genital. Modificările uterului .
Înainte de sarcină uterul are dimensiunile unei smochine sau ale unei pere mici , volumul creşte ,
ajungând la urmatoarele diametre la termen : vertical : 32-34 cm, de la 6.5 cm ; transvers: 24 cm
de la 4 cm; antero-posterior 20 – 22 cm de la 2,5 cm;
capacitatea creşte de la 4-6 ml la 4-5 l, iar în cazuri patologice putând ajunge la 10-15 l
greutatea creşte de la 50-55 g la 1000-1200 g chiar şi la 1500g;
grosimea pereților creşte în primele 2 luni de la 10 -15 mm la 19 mm, pentru ca apoi să se
subţieze din cauza distensiei; forma : piriform la începutul sarcinii, devine sferic începând cu
luna a-3-a până în luna a-5-a-6-a; şi ovoidă până la sfârşitul sarcinii, alteori dezvoltarea lui este
asimetrică sau poate avea forma unei inimii de carte de joc, uter cordiform datorat unor
malformatii congenitale; consitenţa păstos ramolit la început din cauza vascularizaţiei abundente
şi îmbinaţiei gravidice, în lunile 3-4 este elastic şi remitent după luna a 5 a din cauza lichidului
amniotic; situaţia diferă în funcţie de vârsta sarcinii, în primele luni uterul este organ intrapelvin:
în luna a -3- a, se află în mijlocul distanţei dintre ombilic simpfiza pubiană, în luna a 5 a se află
la nivelul ombilicului; în luna a-7-a, se află în mijlocul distanţei dintre apendicele xifoid şi
ombilic, în luna a-8-a, este situat la nivelul coastelor false, în luna a-8-a şi jumătate, se află la
nivelul apendicelui xifoid, în luna a-9-a, se află la 2 laturi de deget sub apendicele xifoid adică
la 28-30 cm de la simfiza pubiană.
Modificările fiziologice constau în: sensibilitate, excitabilitate, extensibilitate,
retractibilitate, contractibilitate.
Contracţia uterină poate fi provocată şi de alţi factori: traumatisme fizice sau psihice, frigul
căldura , agenţii mecanici sau medicamente.
Modificările colului uterin. Colul îşi schimbă consistenţa, cresc dimensiunile, orificiile
rămân închise astfel orificiul extern al colului rămâne închis la nulipare până la debutul
travaliului, la multipare este adesea deschis, orificiul intern al colului este închis,
ramolirea permite dilatarea la naştere; segemntul inferior , se formează în ultimele 3 luni de
sarcină din istmul uterin, este limitat inferior de orificiul intern al colului iar superior de inelul
Banddl ( locul de trecere dintre istm şi corp) situat la 7-8 cm de limita inferioară. În timpul
travaliului segmentul inferior, împreună cu colul şters şi dilatat formează canalul cercico-
segmentar, mucusul acumulat în cavitatea cervicală formează dopul gelatinos acesta se elimină
în zilele sau orele care preced naşterea, are aspect gelatinos, coloraţie galben maronie şi poate
prezenta câteva striuri de sânge , are rol de barieră în invaziile bacteriene.
Modificări ale vulvei ,vaginului şi perineului.
Mucoasa vaginală este bogat vascularizată capătă o coloraţie violacee,vaginul se poate
alungi în sarcină. Imbibiţia şi relaxarea gravidică asigură vaginului supleţe considerabilă;
secreţie vaginală mai abundentă în sarcină datorită transudării mucoase, aciditate crescută
datorată ph - ul vaginal care la gravidă este între 3,5 – 5, un lichid vâscos .
Regiunea vulvară bogat vascularizată este violacee, musculatura planşeului pelvi-perineal treptat
se relaxează , perineul devine suplu, elastic.