Copii eram amândoi

de Mihai Eminescu
Copii eram noi amândoi, Eu? Mai este inima-mi

Frate-meu şi cu mine. Din copilărie?

Din coji de nucă car cu boi

Făceam şi înhămam la el

Culbeci bătrâni cu coarne.

Şi el citea pe Robinson,

Mi-l povestea şi mie; (...)

Adesea la scăldat mergeam

În ochiul de pădure,

La balta mare ajungeam

Şi l-al ei mijloc înotam

La insula cea verde. (...)

Ah! v-aţi dus visuri, v-aţi dus!

Mort e al meu frate.

Nimeni ochii-i n-a închis

În străinătate – (...)

Model: mesajul poeziei Copii eram noi amândoi de Mihai Eminescu

În creația Copii eram noi amândoi poetul Mihai Eminescu își exprimă în mod direct
încântarea față de vârsta de aur, în care totul este posibil, bucuria la amintirea momentelor
dragi petrecute alături de fratele său, dar și regretul că acei ani au trecut și sufletul și-a pierdut
puritatea de-a lungul timpului.

Mesajul este identificat încă din titlul poeziei, care se constituie

dintr-un substantiv comun ce se încadrează în sfera semantică a temei creației, alături de

verbul la imperfect ce tinde să prelungească ideea de trăire continuă într-un timp fericit.

Pronumele personal "noi" și numeralul colectiv "amândoi" sugerează bucuria pe care cei

doi o împărtășeau în acele vremuri trăite fără griji. Astfel, prin titlu se stabilește un reper

temporal, vremea copilăriei și se redă starea de fericire, dar și melancolia față de trecerea

anilor nemiloși, care schimbă trăirile.

Acele momente reprezentau un univers trăit la intensitate maximă

redate prin imaginile de mișcare ce ilustrează dinamismul, bucuria celor mici " Din coji de

nucă car cu boi / Făceam" şi "înhămam la el / Culbeci bătrâni." Metafora "ochiul de

pădure" sugerează spațiul mirific în care sufletul se regăsește. Codrul, alături de baltă

reprezintă motive eminesciene pe deplin armonizate cu "insula cea verde". Acestui epitet

cromatic îi este atribuită valoarea de superlativ, deoarece simbolizează vitalitatea conferită

de natură.

Sentimentele sunt redate în mod direct prin mărcile subiectivității

precum interjecția "ah", pronumele personale la persoana I "eu, mi", alături de interogațiile

și exclamațiile retorice "v-ați dus!", eu?....din copilărie?" ce ilustrează trăirea intensă.

Consider că prin naturalețea, claritatea textului, acestă creație lirică

permite descifrarea mesajului liric, poetul exprimându-și bucuria retrăirii coplilăriei, dar și

regretul că aceste timpuri magice au trecut și iubitul său frate nu se mai poate bucura de

farmecul vieții.