Toxicologie 1, LP 3

19-20.10.2020

Prelevarea probelor
Pentru asigurarea calităţii probelor se vor respecta strict procedurile de recoltare,
ambalare şi păstrare:
– se va evita contaminarea probelor (praf, reziduuri, păr, noxe etc.);
– fiecare probă se va ambala într-un container (recipient) individual, curat,
de plastic sau de sticlă; acestea din urmă fiind folosite mai ales pentru
reziduurile de pesticide sau alţi contaminanţi organici;
– se va evita folosirea conservanţilor, în cazul în care aceştia nu sunt
recomandaţi pentru anumite probe;
– probele se vor congela, cu excepţia celor care necesită procedee specifice
de conservare;
– congelarea previne pierderea substanţelor volatile (amoniac, cianuri) şi în
general stopează activitatea bacteriană sau enzimatică ce ar putea
inactiva substanţele toxice;
– însă, congelarea poate influenţa negativ unele teste sensibile, ce implică
activitate enzimatică;
– serul se va separa, cu atenţie, de elementele figurate, deoarece liza
hematiilor poate influenţa rezultatul analizelor;
– probele de furaje cu umiditate crescută (peste 15%) se vor usca sau
refrigera, pentru întârzierea dezvoltării mucegaiurilor;
– probele biologice se vor ambala şi închide etanş, pentru evitarea
pierderilor de fluide;
– se vor respecta cu stricteţe regulile de transport specifice pentru
materialele infecţioase sau toxice.
Probele recoltate şi pregătite conform indicaţiilor de mai sus se trimit la laboratorul
D.S.V.S.A. Judeţene sau a Municipiului București, însoţite de o notă completată de medicul
veterinar cu toate detaliile necesare. Laboratorul D.S.V.S.A. Judeţene sau a Municipiului
București va efectua examenele toxicologice necesare.
Trimiterea de probe pentru examenul chimic toxicologic la un alt laborator județean
învecinat care are metodă de diagnostic acreditată/un laborator central se face numai
atunci când se consideră că mijloacele de investigaţie locale nu sunt suficiente pentru
precizarea cauzei intoxicaţiei.
În acest caz adresa însoţitoare a probelor va fi semnată de directorul D.S.V.S.A.
judeţene.
Laboratoare centrale:
o IISPV – Institutul de Igienă și Sănătate Publică Veterinară – pentru probe de furaje
și alimente
o IDSA – Institutul de Diagnostic și Sănătate Animală – pentru probe de la animale
Datele anamnetice, semnele clinice şi rezultatele necropsiei se vor înregistra pe
nota (fişa) de însoţire a probelor, în vederea efectuării examenelor chimice de laborator.
 Recoltarea probelor de furaje

Recoltarea probelor de furaje pentru examenul de laborator necesită respectarea

unor norme, care se aplică în cazurile când se bănuieşte că unele modificări ale stării
generale sanitare şi de întreţinere a unor efective de animale, care se soldează cu pierderi
prin mortalitate, tăieri de necesitate, slăbire pronunţată, scăderea creşterii sau a
producţiilor, sunt determinate de calitatea necorespunzătoare a furajelor sau de stări de
poluare chimică a acestora.
Se vor recolta şi trimite probe din aceste furaje pentru examene de laborator
(chimice, toxicologice, bacteriologice, micologice, micotoxicologice şi parazitologice)
conform normelor de aplicare a Legii Sanitar Veterinare.
Furajele trebuie recoltate şi expediate la laborator în aşa fel încât proba să
reprezinte valoarea medie a furajului.
La formarea probei medii se vor îndepărta obligatoriu părţile superioare ale
furajului, care nu se dau în consum, fiind de obicei necorespunzătoare.
Proba medie se formează din mai multe probe parţiale, ridicate din puncte cât mai
diferite, pentru a reflecta cât mai exact însuşirile şi compoziţia chimică a furajului. Modul
de recoltare a probelor parţiale şi formarea de probe medii va fi descris la fiecare
categorie de furaje în parte.
Recoltarea probelor medii pentru examen de laborator se va face de către sau în
prezenţa unor persoane neutre (sanitare veterinare, de poliţie, consilii locale etc.).
Din probele parţiale recoltate se va obţine o probă generală, care se omogenizează
după specificul furajului şi din care se prelevează proba medie.
Proba medie se împarte în trei porţiuni:
o una din probe se va trimite laboratorului pentru analiză
o a doua rămâne celui care a recoltat
o a treia se dă beneficiarului
Ultimele două probe servesc drept contraprobă pentru o eventuală expertiză.
Acestea se vor păstra în locuri uscate şi răcoroase. Toate cele trei probe se sigilează de
către persoana neutră care le-a prelevat.
Fiecare probă se va ambala în saci, săculeţi, pungi de hârtie sau material plastic, cutii
sau borcane cu dop rodat, în funcţie de tipul probei. În cazul probelor lichide aceste
recipiente se vor umple 4/5 din volum.
Greutatea probei medii nu trebuie să fie mai mică de 3 kg.
Probele uşor alterabile se expediază la laborator în cel mai scurt timp.
Probele se trimit la laborator însoţite de nota de însoțire la care se anexează o copie
a procesului verbal de recoltare.
Fiecare probă va purta o etichetă cu următoarele date:
o denumirea furajului şi numărul curent al probei
o numele unităţii de la care s-a recoltat
o data recoltării
 Alcătuirea probei medii

Furaje concentrate, furaje combinate, făinuri de origine animală, complexe

proteino-vitamino-minerale, zooforturi, înlocuitori de lapte, săruri minerale
Dacă produsul se găseşte în saci, probele parțiale se prelevează din sac cu sonda din
trei locuri: de la fund, mijloc şi gură, din 10% din numărul lor. Sonda se introduce în sac
cu jgheabul în sus şi se scoate din sac în această poziţie.
Din camioane şi căruţe cu furaje în vrac, probele se prelevează cu sonda din cinci
puncte diferite, de preferinţă de la cele patru colţuri şi din mijloc. Se ia un rând de probe
din stratul de mijloc şi alt rând din stratul de la fund, în total 10 probe. Greutatea totală a
probelor (proba generală) va fi de minim 3 kg.
Din vagoane, probele se scot cu sonda de vagon. Dintr-un vagon până la 16,5 tone,
probele se prelevează din cele patru colţuri, la o distanţă de 50-75 cm de la perete,
precum şi una de la mijloc. Se ia un rând de probe de la stratul de suprafaţă (la adâncimea
de aproximativ 10 cm), un alt rând de probe de la mijloc, iar al treilea rând cu sonda
introdusă până la fundul vagonului. La vagoanele cu o capacitate mai mare, numărul
probelor creşte în funcţie de tonajul vagonului. La capacitatea vagonului între 16,5 - 33
tone, probele se iau din trei straturi şi din 8 puncte din fiecare strat, în total 24 probe
parţiale. La vagoanele între 33 - 50 tone, probele se prelevează din trei straturi, din câte
11 puncte din fiecare strat, în total 33 probe parțiale.
Din furaje depozitate în vrac şi din vase plutitoare, probele se scot cu sonda
automată dacă înălţimea grămezii depăşeşte 1,5 m. Suprafaţa grămezii se netezeşte şi se
împarte în porţiuni de 2 m2 fiecare. Din fiecare porţiune se scot probe parţiale de la colţuri
precum şi de la mijloc. Se ia un rând de probe din stratul de la suprafaţă (la o adâncime
de circa 10 cm), alte rânduri de probe din straturile medii (câte unul la fiecare metru
adâncime), iar ultimul rând de probe din stratul de la fundul grămezii. Greutatea totală a
probelor va fi de minimum 3 kg.
Din silozuri, probele se prelevează cu sonda automată. Sonda se introduce
perpendicular spre fund, luându-se probe de la fiecare metru adâncime.

Când greutatea probei generale nu depăşeşte 3-4 kg, întreaga cantitate, bine
omogenizată, formează proba medie.
Dacă greutatea probei generale este mai mare de 4 kg, ea se amestecă bine şi din
amestecul obţinut se formează proba medie, prin metoda sferturilor.
Metoda sferturilor
Pentru obţinerea unui amestec cât mai omogen proba generală se amestecă pe o
suprafaţă plană şi, cu ajutorul a două rigle, se întinde într-un strat uniform ca grosime,
formându-se un pătrat. Probele din acest pătrat se strâng din nou în grămadă de la
margine către centru, amestecându-se bine, de trei ori, apoi cu cele 2 rigle se întinde din
nou proba, formându-se un nou pătrat, având aceeaşi grosime a stratului. Cu ajutorul
riglelor se împart probele în patru sferturi prin două diagonale. Se elimină două sferturi
opuse din cele patru formate. Sferturile rămase se amestecă, se formează din nou un
pătrat care se împarte în patru sferturi, se elimină două dintre ele şi operaţia se repetă
până când rămâne proba medie în greutate de 3 kg, care se împarte în trei părţi egale; una
din aceste probe se trimite la laborator.
 Furaje fibroase
Pentru obţinerea probei generale, din fiecare tonă de furaj fibros (paie, fân) se iau
din şiră, prin smulgere, din 12-14 locuri diferite, porţiuni mici, care se adună pe o
suprafață netedă și curată. Aceste probe parţiale, amestecate, constituie proba generală
care poate să ajungă la 8-10 kg. Pentru luarea probei medii de 1,5 - 2 kg, întreaga cantitate
de nutreţ se omogenizează, apoi se întinde într-un strat de 5-6 cm, de forma unui pătrat
şi cu o riglă se împarte prin două diagonale în sferturi. Din cele patru sferturi se ia la
alegere un sfert care va constitui proba medie pentru analiză. În cazul în care proba este
mai mare de 2 kg, operaţia formării pătratului şi luării sfertului se repetă de atâtea ori
până se obţine cantitatea necesară.
Din furaje fibroase presate se desfac, la întâmplare:
o în cazul loturilor până la 10 tone: 3% din numărul baloturilor, dar cel puţin 2
baloturi
o în cazul loturilor peste 10 tone: 1% din numărul baloturilor, dar cel puţin 6
baloturi
Din interiorul fiecărui balot desfăcut se scot probe parţiale din diferite straturi şi
locuri, în cantităţi suficiente pentru obţinerea unei probe generale de cel puţin 5 kg, din
care apoi prin metoda sferturilor se separă din nou proba medie. Proba se examinează
minuţios şi dacă se constată prezenţa unor cantităţi mari de corpuri străine (pământ,
bălegar, părţi lignifiate etc.) ele se adună şi se cântăresc separat. Proba astfel curăţată se
cântăreşte şi se împachetează.

Furaje verzi
Probele din culturi pentru masă verde se ridică în stadiul de vegetaţie în care sunt
consumate de obicei de animale. În cazul în care cultura se foloseşte ca masă verde într-
un singur stadiu de vegetaţie, se ia o singură probă, iar dacă este consumată timp mai
îndelungat, se iau mai multe probe, corespunzător fiecărui stadiu de vegetaţie.
Trebuie să se ia în consideraţie că umiditatea nutreţului verde are o influenţă
deosebită asupra conţinutului în substanţe nutritive şi de aceea probele se iau când iarba
are o umiditate normală. Umiditatea ierbii se consideră normală atunci când s-a zvântat
roua de pe ea (2-3 ore de la răsăritul soarelui, în funcţie de densitatea plantelor), dar
înainte de căldura toridă de la prânz când plantele evapora apa intens.
Pe timp umed nu se recomandă ridicarea probelor, totuşi în caz de forţă majoră,
iarba cosită pentru probă se zvântă prin răsfirare pe grătare special amenajate, în curent
de aer.
Pentru recoltarea probelor de furaje de pe păşune, aceasta se împarte în parcele
egale, în aşa fel încât ele să fie cât mai uniforme din punct de vedere al compoziţiei
floristice, al fazei de dezvoltare a plantelor, al naturii solului, al lucrărilor de îmbunătăţire
aplicate pe păşune.
Se recoltează apoi, prin cosire, masa verde de pe 2-5 m2 din mai multe puncte din
aceeaşi parcelă. Masa verde obținută se amestecă bine şi din ea se reţin 1-2 kg; în acelaşi
mod se procedează şi cu celelalte parcele.
Probele reţinute din toate parcelele se omogenizează bine şi apoi se reţin 3-5 kg
masă verde, cantitatea aceasta reprezentând proba medie de pe păşunea sau cultura
respectivă.
 Este recomandabil, mai ales pentru analize speciale, ca proba să fie expediată
imediat, în stare verde (ambalată într-un sac de material plastic), la laboratorul cel mai
apropiat.
Pentru analize curente, proba se cântăreşte imediat după cosire; după cântărire,
proba se usucă pe prelate în strat subţire în încăperi aerisite sau afară, la umbră.
După uscare, furajul verde se adună, fără pierderi, într-un sac des şi apoi se
cântăreşte din nou.
Dacă se înregistrează o cantitate de furaj verde uscat prea mare, întreaga cantitate
se taie cu foarfeca deasupra unei prelate. Tocătura obţinută se omogenizează şi, prin
metoda sferturilor, se ia o probă de 1,5 - 2 kg, care se ambalează şi se trimite la laborator
cu următoarele specificaţii:
o greutatea furajului verde la recoltare (suma greutăţii probelor parţiale)
o greutatea furajului verde după uscare
o greutatea probei medii luate pentru analiză sub formă tocată

Furaje însilozate
Prima probă se ia imediat la desfacerea silozului, după îndepărtarea stratului
superior.
Când furajul murat nu este uniform, se recoltează mai multe prize de la diferite
niveluri ale silozului. Prizele se iau cu ajutorul sondelor.
Prizele luate se omogenizează bine, apoi se reţin 2-3 kg furaj murat, aceasta
reprezentând proba medie, care se introduce în borcan cu dop rodat sau în saci de
material plastic şi se expediază la laborator, în cel mai scurt timp.
Probele din baloturile însilozate se prelevează ca în cazul baloturilor simple.

Rădăcinoase și tuberculi
Compoziţia chimică a rădăcinoaselor depinde în mare măsură de mărimea
rădăcinilor. Rădăcinile acestor culturi (sfeclă, gulii, morcovi etc.) se găsesc de obicei de
diferite mărimi: mari, mijlocii şi mici.
Pentru luarea probei generale se iau la rând din vrac sau siloz 100 rădacini, care se
împart în două sau trei grupe, după mărime, şi se cântăresc separat pe grupe. Proba astfel
obţinută, dacă este prea mare se micşorează de 10 ori, păstrând raportul între grupele de
rădăcini mari, mijlocii şi mici şi proba generală. Pentru aceasta se calculează un factor de
multiplicare, ce arată numărul de rădăcini echivalent unui kg de rădăcini. Astfel cu
ajutorul acestui factor se calculează greutatea rădăcinilor ce trebuie luată din fiecare
grupă pentru a constitui proba medie (înmulţind numărul de kg de la fiecare categorie de
mărime cu indicele respectiv, rezultând cantitatea ce trebuie recoltată de la fiecare
categorie, iar însumate vor da greutatea totală a probei medii).
La tuberculi (cartofi) proba generală se formează din probele parţiale, după cum
urmează:
Din depozite în vrac:
o din primul lot de 16 tone se iau 200 tuberculi (din 8 locuri diferite câte 25
tuberculi)
o apoi pentru fiecare 16 tone câte 50 tuberculi (din două locuri diferite câte 25
tuberculi din fiecare loc)
 Din vagoane se iau 200 tuberculi din fiecare vagon (din 8 locuri diferite câte 25
tuberculi).
Din maşini şi căruţe se iau câte 50 tuberculi din locuri diferite din fiecare vehicul. În
cazul când partida recepţionată este omogenă, probele se iau dintr-un număr de vehicule
ce reprezintă 20% din numărul lor total.

Furaje lichide
Probele de borhot se iau din rezervoare, butoaie sau cisterne, în cantităţi astfel
apreciate ca după uscare să se obţină pentru analiză 150-200 g substanţă uscată.
Probele de nutreţuri lichide (borhot de porumb, de cartofi etc.) după o prealabilă
omogenizare se introduc în borcane cu dop rodat sau în vase emailate cu închidere
etanşă. Dacă analiza nu se efectuează imediat, pentru conservare se introduc în borcane
câţiva ml de formol (2-3 ml/kg).

Porumbul și sorgul
De la aceste concentrate, probele parţiale se iau cu mâna, fără alegere, din diferite
locuri ale lotului.
Numărul locurilor din care se extrag probele parţiale va fi în raport cu mărimea
lotului, astfel:
o la loturi până la 5 t ................. 40 locuri
o la loturi de 5 – 10 t ................. 50 locuri
o la loturi de 10 – 20 t ............... 60 locuri
Stiuleţii şi paniculele din probele parţiale se curăţă, iar după ce se examinează
sumar şi se constată că sunt omogene se amestecă şi se formează proba generală, din care,
prin metoda sferturilor, se extrage proba de laborator.

Șroturi
La şroturile din seminţele oleaginoase, probele parţiale se iau cu ajutorul unei
sonde:
o din fiecare vagon: din centru şi din fiecare colţ al vagonului, de la 3 niveluri
o din saci: din 10% din numărul de saci care formează lotul, de la 3 niveluri
Probele parţiale se reunesc şi se reduc prin metoda sferturilor la o probă medie de
circa 1 kg pentru fiecare vagon. Probele formate pentru fiecare vagon se reunesc şi se
reduc şi ele prin metoda sferturilor la o probă medie de 1 kg.