Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Pentru a deveni foarte bun, anumite abilități trebuie, într-adevăr, så devină automate.
Jucătorii de baschet trebuie să fie capabili să dribleze în mod reflex, inainte de a trece la pase
duble cu mâna non-dominantă. Chirurgii trebuie să exerseze prima incizie de atât de multe ori,
încât să o poată face şi cu ochii închişi, asta pentru a avea ulterior posibilitatea de a se concentra
asupra miilor de variabile care apar pe parcursul unei intervenții. Dar, după ce ți-ai însuşit un
obicei, trebuie să reiei întregul proces, cu tot efortul pe care il presupune el, ca să-l formezi pe
următorul. Performanţa este procesul de focalizare asupra unui mic succes, repetându-l până
când deprinzi o abilitate pe care o vei folosi ca fundament in atacarea următoarei redute a
dezvoltării tale. O sarcină pare mai uşoară când o repeti, dar asta nu simplifică lucrurile, pentru
că îți vei investi energia în următoarea provocare. Orice obicei deschide uşa unui nou nivel de
performanță. Este un ciclu continuu.
Figura 16. Performanța necesită adăugarea treptată a unor straturi de progres, unul peste
celălalt, fiecare obicei nou avându-l ca fundament pe cel anterior, până când vei atinge un nivel
nou de performanță și vei deprinde o gamă largă de competenţe.
Deşi obiceiurile sunt instrumente eficiente, trebuie să-ți urmărești performanța în timp, ca
să poți progresa. În momentul în care simți că ai deprins o abilitate - adică ai dezvoltat un
automatism şi te simți confortabil - trebuie să eviți să cazi în capcana indolenţei. Soluția?
Creează-ți un sistem de reflecție și evaluare.
„Efortul susținut este cel mai important element in orice demers. Cheia succesului
este să descoperi strategia corectă de lucru, iar apoi să o repeți în același mod de fiecare
dată".
Programul EOC este un excelent exemplu al puterii reflecției şi evaluárii.
Reflecția și evaluarea permit perfecționarea pe termen lung a obiceiurilor, pentru că
evidenţiază greşelile şi te ajută să descoperi strategii mai bune de progres. Fără reflecție, ne
găsim scuze, suntem inconsecvenţi și ne amăgim singuri. Nu avem niciun sistem de măsură
a progresului sau declinului, comparativ cu ziua de ieri.
Cunosc manageri şi investitori care țin jurnale, notându-şi în ele cele mai bune decizii
luate, motivele care au stat la baza lor și rezultatele pe care le aşteaptă. Ei işi evaluează deciziile
lunar sau anual, pentru a vedea unde au acționat corect şi unde au greşit. Perfecționarea nu
înseamnă doar a învăța să-ți formezi obiceiuri, ci şi a le îmbunătăți. Reflecția și evaluarea te
ajută să-ți investeşti timpul în mod eficient şi să-ți corectezi strategia, dacă este necesar- aşa cum
Pat Riley a ajustat efortul jucătorilor lui în fiecare zi.
Nu vrei să perpetuezi un obicei care se dovedeşte a fi ineficient. Personal, eu abordez in
două moduri tema reflecției şi a evaluării. In luna decembrie fac o evaluare a anului care s-a
scurs. Imi analizez obiceiurile practicate in acest interval de timp, numărând câte articole am
publicat, câte antrenamente am făcut, câte locuri noi am vizitat etc. Apoi reflectez asupra
progreselor pe care le-am făcut (sau nu le-am făcut), răspunzând la următoarele întrebări:
3. Ce am învățat?
Şase luni mai târziu, când se apropie vara, îmi completez Raportul de Integritate. Ca orice
om, fac o mulțime de greşeli. Raportul de Integritate mă ajută să-mi dau seama ce am greşit şi
mă motivează să mă redresez. II folosesc pentru a mă reconecta la valorile mele fundamentale şi
pentru a verifica dacă le-am respectat. Acesta este momentul in care reflectez asupra identității
mele şi în care mă gândesc cum să mi-o insușesc pe cea la care aspir.
Raportul meu anual de integritate conţine trei intrebări:
1. Care sunt valorile fundamentale care imi guvernează munca și viata?
2. În ce măsură sunt integru în muncă şi în viaţa de zi cu zi?
3. Cum imi pot ridica standardele pe viitor?
Aceste două rapoarte nu-ți răpesc mult timp doar câteva ore anual, dar sunt cruciale in
procesul de perfecționare, pentru că previn declinul gradual care intervine atunci când nu ne
urmărim cu atenție comportamentul. Ele îmi amintesc anual să reflectez asupra identității la care
aspir şi să stabilesc în ce măsură obiceiurile mele curente mă ajută să mi-o însușesc. Rapoartele
îmi arată când trebuie să-mi îmbunătăţesc obiceiurile acceptând noi provocări, sau când ar trebui
să-mi moderez eforturile şi să mă concentrez asupra elementelor fundamentale.
Reflecția ne oferă o imagine de ansamblu. Obiceiurile zilnice sunt importante datorită
efectului lor compus, dar să stai să-ți analizezi fiecare decizie zilnică e ca şi cum te-ai privi în
oglindă de la un centimetru distanţă. Vei vedea toate imperfecțiunile, dar pierzi din vedere
imaginea de ansamblu. E prea mult feedback. Şi reciproca e la fel de adevărată dacă nu îți
evaluezi niciodată obiceiurile e ca şi cum nu te-ai privi niciodată în oglindă. Defectele trec
neobservate - o pată pe cămașă, o bucățică de salată între dinți. Este prea puţin feedback. Când
reflectezi şi te evaluezi periodic e ca şi cum te-ai privi în oglindă de la o distanță rezonabilă. Poți
vedea care sunt schimbările importante de care ai nevoie, fără să pierzi din vedere imaginea de
ansamblu. Este preferabil să ai o imagine de ansamblu asupra pădurii, în loc să te concentrezi
asupra fiecărui copac în parte. In cele din urmă, reflecția și evaluarea sunt ocaziile ideale de a ne
revizui unul dintre cele mai importante aspecte ale schimbării comportamentale: identitatea.
Partea pozitivă a obiceiurilor este aceea că prin ele acțiunile pot deveni automate. Partea
negativă este că greşelile pot trece neob servate.
Bibliografie-Attomic habbits