CAPITOLUL 20 Neajunsurile formării unor obiceiuri pozitive

Obiceiurile stau la baza excelenței. În şah, un jucător se poate concentra asupra

unor strategii mai complicate numai după ce a învățat mişcările de bază. Fiecare mutare
memorată oferă spațiu mental pentru procesele cognitive mai elevate. Iar acest lucru este
valabil in orice vrem să întreprindem. Când stăpâneşti strategiile simple atât de bine încât
le poți efectua in mod automat, reuşeşti să te concentrezi asupra unor detalii complexe. Din
acest punct de vedere, obiceiurile sunt stâlpii de susţinere ai excelenței.
Beneficiile obiceiurilor au însă prețul lor. La început, repetiția dezvoltă fluenţa,
viteza, capacitatea. Dar apoi, pe măsură ce obiceiul devine un gest reflex, nu mai eşti atent
la feedback. Aluneci într-o rutină inconştientă. Greşelile trec neobservate. Când te descurci
„suficient de bine pe pilot automat, nu te mai gândești că poți obține rezultate mai bune.
Partea avantajoasă a obiceiurilor este aceea că putem efectua anumite acţiuni in mod
automat. Dezavantajul e că te obişnuiești să procedezi intr-un anume fel şi nu mai dai atenție
micilor greşeli. Ti se pare că ai progresat, pentru că ai câştigat experiență. În realitate, prin
asta doar consolidezi obiceiul, nu îl şi perfecționezi. De fapt, unele cercetări au dovedit că
odată ce incepi să stăpâneşti o abilitate, randamentul va inregistra un uşor declin.
De obicei, o mică scădere a performanței nu reprezintă un motiv de Ingrijorare. Nu ai
nevoie de o strategie de perfecționare ca să te speli pe dinți, să-ți legi şireturile sau să-ți torni
ceaiul în cească dimineața. Cu cât consumul de energie dedicat acțiunilor minore este mai mic,
cu atât vei dispune de rezerve energetice mai mari pentru acțiunile importante. Insă dacă vrei să-
ți maximizezi potențialul și să atingi niveluri de înaltă performanță, ai nevoie de o abordare
mai nuanțată.
Nu poți repeta la nesfârşit acelaşi lucru și să speri că vei deveni exceptional.
Obiceiurile sunt necesare, dar nu suficiente în atingerea perfecțiunii. Ai nevoie de o
combinație între obiceiuri automate şi acţiuni deliberate.
 Obiceiuri + Acțiuni deliberate = Excelenţă

Pentru a deveni foarte bun, anumite abilități trebuie, într-adevăr, så devină automate.
Jucătorii de baschet trebuie să fie capabili să dribleze în mod reflex, inainte de a trece la pase
duble cu mâna non-dominantă. Chirurgii trebuie să exerseze prima incizie de atât de multe ori,
încât să o poată face şi cu ochii închişi, asta pentru a avea ulterior posibilitatea de a se concentra
asupra miilor de variabile care apar pe parcursul unei intervenții. Dar, după ce ți-ai însuşit un
obicei, trebuie să reiei întregul proces, cu tot efortul pe care il presupune el, ca să-l formezi pe
următorul. Performanţa este procesul de focalizare asupra unui mic succes, repetându-l până
când deprinzi o abilitate pe care o vei folosi ca fundament in atacarea următoarei redute a
dezvoltării tale. O sarcină pare mai uşoară când o repeti, dar asta nu simplifică lucrurile, pentru
că îți vei investi energia în următoarea provocare. Orice obicei deschide uşa unui nou nivel de
performanță. Este un ciclu continuu.

Figura 16. Performanța necesită adăugarea treptată a unor straturi de progres, unul peste
celălalt, fiecare obicei nou avându-l ca fundament pe cel anterior, până când vei atinge un nivel
nou de performanță și vei deprinde o gamă largă de competenţe.
Deşi obiceiurile sunt instrumente eficiente, trebuie să-ți urmărești performanța în timp, ca
să poți progresa. În momentul în care simți că ai deprins o abilitate - adică ai dezvoltat un
automatism şi te simți confortabil - trebuie să eviți să cazi în capcana indolenţei. Soluția?
Creează-ți un sistem de reflecție și evaluare.

CUM NE EVALUĂM ȘI AJUSTAM OBICEIURILE

„Efortul susținut este cel mai important element in orice demers. Cheia succesului
este să descoperi strategia corectă de lucru, iar apoi să o repeți în același mod de fiecare
dată".
Programul EOC este un excelent exemplu al puterii reflecției şi evaluárii.
 Reflecția și evaluarea permit perfecționarea pe termen lung a obiceiurilor, pentru că
evidenţiază greşelile şi te ajută să descoperi strategii mai bune de progres. Fără reflecție, ne
găsim scuze, suntem inconsecvenţi și ne amăgim singuri. Nu avem niciun sistem de măsură
a progresului sau declinului, comparativ cu ziua de ieri.
Cunosc manageri şi investitori care țin jurnale, notându-şi în ele cele mai bune decizii
luate, motivele care au stat la baza lor și rezultatele pe care le aşteaptă. Ei işi evaluează deciziile
lunar sau anual, pentru a vedea unde au acționat corect şi unde au greşit. Perfecționarea nu
înseamnă doar a învăța să-ți formezi obiceiuri, ci şi a le îmbunătăți. Reflecția și evaluarea te
ajută să-ți investeşti timpul în mod eficient şi să-ți corectezi strategia, dacă este necesar- aşa cum
Pat Riley a ajustat efortul jucătorilor lui în fiecare zi.
Nu vrei să perpetuezi un obicei care se dovedeşte a fi ineficient. Personal, eu abordez in
două moduri tema reflecției şi a evaluării. In luna decembrie fac o evaluare a anului care s-a
scurs. Imi analizez obiceiurile practicate in acest interval de timp, numărând câte articole am
publicat, câte antrenamente am făcut, câte locuri noi am vizitat etc. Apoi reflectez asupra
progreselor pe care le-am făcut (sau nu le-am făcut), răspunzând la următoarele întrebări:

1. Ce a funcţionat bine anul acesta?

2. Ce nu a funcţionat bine anul acesta?

3. Ce am învățat?

Şase luni mai târziu, când se apropie vara, îmi completez Raportul de Integritate. Ca orice
om, fac o mulțime de greşeli. Raportul de Integritate mă ajută să-mi dau seama ce am greşit şi
mă motivează să mă redresez. II folosesc pentru a mă reconecta la valorile mele fundamentale şi
pentru a verifica dacă le-am respectat. Acesta este momentul in care reflectez asupra identității
mele şi în care mă gândesc cum să mi-o insușesc pe cea la care aspir.
Raportul meu anual de integritate conţine trei intrebări:
1. Care sunt valorile fundamentale care imi guvernează munca și viata?
2. În ce măsură sunt integru în muncă şi în viaţa de zi cu zi?
3. Cum imi pot ridica standardele pe viitor?
 Aceste două rapoarte nu-ți răpesc mult timp doar câteva ore anual, dar sunt cruciale in
procesul de perfecționare, pentru că previn declinul gradual care intervine atunci când nu ne
urmărim cu atenție comportamentul. Ele îmi amintesc anual să reflectez asupra identității la care
aspir şi să stabilesc în ce măsură obiceiurile mele curente mă ajută să mi-o însușesc. Rapoartele
îmi arată când trebuie să-mi îmbunătăţesc obiceiurile acceptând noi provocări, sau când ar trebui
să-mi moderez eforturile şi să mă concentrez asupra elementelor fundamentale.
Reflecția ne oferă o imagine de ansamblu. Obiceiurile zilnice sunt importante datorită
efectului lor compus, dar să stai să-ți analizezi fiecare decizie zilnică e ca şi cum te-ai privi în
oglindă de la un centimetru distanţă. Vei vedea toate imperfecțiunile, dar pierzi din vedere
imaginea de ansamblu. E prea mult feedback. Şi reciproca e la fel de adevărată dacă nu îți
evaluezi niciodată obiceiurile e ca şi cum nu te-ai privi niciodată în oglindă. Defectele trec
neobservate - o pată pe cămașă, o bucățică de salată între dinți. Este prea puţin feedback. Când
reflectezi şi te evaluezi periodic e ca şi cum te-ai privi în oglindă de la o distanță rezonabilă. Poți
vedea care sunt schimbările importante de care ai nevoie, fără să pierzi din vedere imaginea de
ansamblu. Este preferabil să ai o imagine de ansamblu asupra pădurii, în loc să te concentrezi
asupra fiecărui copac în parte. In cele din urmă, reflecția și evaluarea sunt ocaziile ideale de a ne
revizui unul dintre cele mai importante aspecte ale schimbării comportamentale: identitatea.

CUM ELIMINI CONVINGERILE CARE ITI SUBMINEAZA PROGRESUL

La inceput, repetarea unui obicei este esențială in adunarea dovezilor in favoarea

identității dorite. Insă chiar dacă vrei să avansezi, anumite convingeri te pot trage inapoi.
Când lucrează impotriva ta, identitatea creează un fel de mândrie" care te împinge să-ți
negi slăbiciunile, împiedicându-te astfel să te dezvolți. Acesta este unul dintre cele mai
urate defecte ale formării obiceiurilor.
 Cu cât o convingere este mai sacră - adică mai profund legată de identitatea
noastră, cu atât mai puternic o vom apăra de critici.
Cu cât ne agăţăm mai mult de o identitate, cu atât ne va fi mai greu s-o depăşim.
O soluție ar fi să evităm să lăsăm un anumit aspect al identității noastre să devină
element definitoriu. Aşa cum spune investitorul Paul Graham, Nu-ți ingusta identitatea". Cu
cât o convingere iți defineşte mai mult identitatea, cu atât mai greu va fi să te adaptezi
provocărilor vieții.
Când te agiti prea tare de o singură trăsătură, devii vulnerabil. Pierzând-o, te pierzi
pe tine.
Cheia atenuării acestor pierderi de identitate este să te redefineşti in aşa fel încât să nu fii
păgubit de aspectele ei importante nici chiar atunci când rolul tău specific suferă modificări.
„Sunt sportiv" va fi redefinit prin sunt genul de persoană care are un mental puternic și
iubeşte provocările reprezentate de activitățile fizice".Sunt un bun soldat" va fi redefinit prin
„Sunt genul de persoană disciplinată, de incredere şi am abilități de echipă".
Când este aleasă în mod eficient, identitatea poate fi mai degrabă flexibilă decât fragilă.
Asemenea apei care ocoleşte un obstacol, identitatea ta va încerca să se adapteze anumitor
circumstanţe, în loc să le combată. Următorul citat din scrierea lui Lao Tzu, Tao-Te-Ching,
surprinde perfect esența acestei idei: oricine este inflexibil și rigid este discipolul morții. Cel
rigid şi teapan se va rupe. Cel moale şi mladios va invinge.- Lao Tzu
Obiceiurile aduc numeroase beneficii, dar reversul medaliei este că ne pot bloca in
tipare de gândire şi de acțiune, chiar şi atunci când totul se schimbă în jurul nostru. Totul
este trecător. Viața e o continuă provocare, aşa încât trebuie să te analizezi periodic, pentru a
verifica dacă obiceiurile şi convingerile iți mai sunt favorabile. Lipsa conştientizării de sine
este otravă; reflecția și evaluarea, antidotul.
 SUMAR DE CAPITOL

Partea pozitivă a obiceiurilor este aceea că prin ele acțiunile pot deveni automate. Partea
negativă este că greşelile pot trece neob servate.

Obiceiuri + Acțiuni deliberate = Excelență

Reflecția și evaluarea sunt procese prin care îți poți analiza periodic performanța.
Cu cât ne agăţăm mai tare de o anumită identitate, cu atât ne va fi mai greu să-i depăşim
nivelul.

Bibliografie-Attomic habbits