CONCLUZII

Secretul unor rezultate durabile

O minusculă schimbare ne-ar putea transforma viaţa? Vei răspunde, probabil, că nu. Dar
dacă mai faci una? Şi încă una? La un moment dat va trebui să recunoşti că viața ta a fost
transformată de o mică schimbare. Sfântul Graal al schimbării obiceiurilor nu este un singur
progres de 1%, ci mii de astfel de progrese. O mulțime de mici obiceiuri adunate, unități
fundamentale care formează un sistem de ansamblu. La inceput micile progrese pot părea
inutile, pentru că trec neobservate in comparație cu greutatea sistemului.
Așa cum o monedă nu te face bogat, nici micile schimbări pozitive - så meditezi timp de
un minut sau să citeşti o pagină pe zi- nu vor produce o diferență vizibila. Treptat, însă, pe
măsură ce adaugi mici schimbări una peste alta, în balanţa vieţii se va observa diferența. Fiecare
progres este ca un fir de nisip adaugat pe talerul pozitiv al balanței, acumulându-se unul
câte unul, in avantajul tău. In cele din urmă, dacă eşti consecvent, vei atinge un punct de
cotitură. Dintr-odată ți se va părea mai uşor să-ți menți obiceiurile pozitive, greutatea
sistemului lucrează de-acum in favorea, nu împotriva ta.

Succesul nu este un obiectiv propriu-zis, nici o linie de sosire. Este un sistem de

perfecționare, un proces continuu de slefuire. În Capitolul 1 spuneam: „Dacă îți este greu să
renunți la obiceiurile tale, problema nu eşti tu. Ci sistemul tău. Obiceiurile negative se
perpetuează la nesfârşit nu pentru că nu vrei să te schimbi, ci pentru că ai un sistem de
transformare greşit.

Acum, la sfârşitul acestei cărți, sper că e valabil contrariul. Cele patru Legi ale
Schimbării Comportamentale sunt un set de reguli şi strategii pe care le poți utiliza in formarea
unor sisteme mai eficiente şi în modelarea unor obiceiuri mai bune. In unele cazuri, un obicei se
estompează dacă indiciile care il declanşează nu sunt vizibile. Alteori e greu de menținut şi
trebuie să-l simplifici. În multe cazuri, dacă ți se pare greu să-l menții, trebuie să faci în aşa fel
încât să devină satisfăcător.

Comportamente lipsite de efort:

Au indicii evidente
Sunt atractive
Sunt uşor de efectuat
Sunt satisfăcătoare

Comportamente dificile:
Au indicii invizibile
Sunt neatragatoare
Sunt greu de efectuat
Sunt nesatisfăcătoare

Este preferabil să-ți încadrezi obiceiurile bune în prima coloană a spectrului, făcându-le
indiciile evidente, iar acțiunile atractive, uşor de efectuat şi satisfăcătoare. Şi viceversa,
obiceiurile negative trebuie impinse spre doua coloană, făcându-le indiciile invizibile, iar
actiunile neatractive, dificile şi nesatisfăcătoare.
Este un proces continuu. Nu există linie de finiş. Nu există soluții permanente, Ori
de câte ori incerci să te perfectionezi, apelează la cele Patru Legi ale Schimbării
Comportamentale până când vei întâlni un nou obstacol. Nu uita, indicii evidente, acțiuni
atractive, uşor de efectuat și satisfăcătoare. Caută permanent noi modalități de a fi cu 1%
mai bun.
Secretul obținerii unor rezultate durabile este să te perfecționezi continuu. E uimitor
câte poți construi dacă nu renunți. Este uimitor unde poate ajunge compania ta, dacă lucrezi
susținut. Vei acumula cunoştinţe remarcabile, dacă nu abandonezi studiul. Vei acumula o avere
remarcabilă, dacă economiseşti mereu. Vei câştiga prietenii solide, dacă eşti mereu atent cu cei
din jur. Efectul micilor obiceiuri nu se adună, ci se multiplică.
 Aceasta este puterea obiceiurilor atomice. Mici schimbări, rezultate remarcabile.

Mici învăţăminte extrase din Cele Patru Legi

În această carte am prezentat un model comportamental compus din patru etape:

indiciu, dorință, reactie, recompensă. Acest sistem ne învață cum să ne formam obiceiuri noi,
dezvăluind totodată mecanisme inte resante ale comportamentul uman.
Faza problemei
Indiciu
Dorinţă
Faza soluţiei
Reactie
Recompensă

In această secțiune am compilat unele lecții (şi câteva elemente logice) confirmate de
acest model. Scopul exemplelor este acela de a ilustra cât e de util și cuprinzător acest model in
privinta comportamentului uman. Când îi înţelegi mecanismul, il vei observa pretutindeni.
Conştientizarea precedă dorința. Dorința apare atunci când oferi indiciului o
semnificație. Creierul interpretează o situație prin filtrul unui sentiment sau al unei emoții,
ceea ce înseamnă că dorința apare numai dacă ai sesizat o oportunitate.
Fericirea este absența dorinţei. Când observi un indiciu, dar nu vrei să schimbi
nimic în ceea ce te priveşte, eşti mulțumit de situația in care te afli. Fericirea nu trebuie
confundată cu obţinerea plăcerii (care inseamnă satisfacție), ci cu lipsa dorinței. Ea apare
atunci când nu vrei să te simți altfel. Ești fericit atunci cand nu mai vrei să-ți schimbi
starea.
Fericirea este trecătoare, însă, pentru că la un moment dat vei avea o nouă dorinţă.
Aşa cum spunea Caed Budris, Fericirea este spațiul dintre implinirea unei dorinţe şi apariția
alteia". Tot aşa cum suferința se plasează în intervalul de timp dintre dorința unei
schimbări şi obținerea ei.
Ceea ce căutăm este ideea de plăcere. Căutăm o imagine a placerii pe care o
plăsmuiește mintea noastră. La momentul iniţierii acţiunii nu stim ce vom simți când
obţinem imaginea respectivă (sau dacă ne va satisface), Sentimentul de satisfacție apare
doar la sfârşit. Asta Incerca a transmită neurologul austriac Viktor Frankl când spunea că
fericirea nu poate fi urmărită, ea rezultă. Dorinţa este urmărită. Plăcerea rezultă In urma
acţiunii.
Pacea interioară este atinsă atunci când observațiile nu se transformă în probleme.
Primul pas în orice comportament este observația. Sesizezi un indiciu, o mică informație,
un eveniment. Dacă nu simţi dorința de a actiona asupra a ceea ce observi, atunci ai atins
pacea interioară. Dorinţa este nevoia de a îmbunătăți totul. Observaţia fără dorinţă este
înțelegerea faptului că nu trebuie să remediezi nimic. Dorințele tale nu sunt intense. Nu-ți
dorești o schimbare a stării de fapt. Mintea ta nu generează o problemă. Pur şi simplu
observi şi exişti.
Când ai un sens, vei putea depăși dificultățile. Friedrich Nietzsche, celebrul filosof şi
poet german, este autorul următorului citat: „Acela care știe de ce trăiește, poate îndura cum
trăieşte". Această frază adăposteşte un adevăr important despre comportamentul uman. Dacă
motivaţia şi dorinta sunt suficient de puternice (adică, acel „de ce"), vei actiona chiar dacă
efortul e unul considerabil. Dorințele intense pot declanşa acțiuni de anvergură, chiar şi
atunci când obstacolele sunt mari.

E mai avantajos să fii curios decât deştept. Motivația și curiozitatea sunt mai
importante decât inteligența, pentru că ele declansează actiunea. Inteligența în sine nu va
aduce niciodată rezultate, pentru că nu te impulsionează să acționezi. Dorința generează
acțiunea, nu inteligența. Naval Ravikant spunea: „Trucul mobilizării constă în cultivarea
dorinţei".
Emoțiile declanşează acțiunea. Orice decizie este, într-o anumită măsură,
emoțională. Oricare ar fi motivele logice ale unei acțiuni, nevoia de a actiona se datorează
emoției. Persoanele care au suferit leziuni neurologice ale centrilor emoționali pot avea o
mulțime de motive să acționeze, dar nu o fac, pentru că nu au emoții declanşatoare. De aceea
dorința preceda reacția. Intai apare emoția, apoi comportamentul, Putem fi raționali și
logici numai după ce am fost emotionali.
Manifestarea primară a creierului este emoția; gândirea este o una secundară. Prima
noastră reacţie generată de partea rapida, non-conștientă a creierului- este aceea de a simţi şi a
anticipa. Reacția secundară generată de partea lentă, conștientă a creierului- faza gândirii". In
psihologie acest fenomen este definit de relația Sistem 1 (sentimente și rationamente rapide)
versus Sistem 2 (analiză rațională). Intai apar sentimentele (Sistem 1); rațiunea intervine mai
târziu (Sistem 2). Lucrurile funcționează perfect când cele două sisteme sunt coincidente;
când sunt disonante însă, gândirea devine ilogică şi emoţională.
Reacțiile noastre sunt declanşate de emoții. Gândurile şi acţiunile noastre sunt guvernate
mai degrabă de plăcere decât de logică. De exemplu, doi oameni aflați în aceeași situație pot
avea reacții foarte diferite, deoarece fiecare interpretează datele prin propriul filtru emoțional.
Acesta este unul dintre motivele pentru care emoția este de obicei mai puternică decât rațiunea.
Dacă un subiect te emoționează, rareori ii vei analiza detaliile. Acesta este motivul pentru care
emoțiile pot fi atât de periculoase in luarea deciziilor înțelepte.
Altfel spus, majoritatea oamenilor cred că reacţia cea mai potrivită este aceea care le
aduce avantaje, adică le satisface dorințele. Abordarea unei situații dintr-o perspectivă neutră ne
permite să ne bazăm reacția pe rațiune, nu pe emoție.
Suferința ne determină să progresăm. Sursa tuturor suferințelor este dorința
schimbării stării de fapt. Tot ea este însă, şi sursa progresului. Dorința de schimbare te
determină să acționezi. Dorința de mai mult este cea care împinge omenirea să progreseze,
să dezvolte noi tehnologii, să atingă un nivel superior. Când ne dorim ceva suntem
nesatisfăcuți, dar motivați. In lipsa dorinței, suntem satisfăcuți, dar lipsiti de ambiti.
Acțiunile reflectă intensitatea dorintel. Dacă doar spui despre lucru că este o
prioritate, dar nu acționezi în consecință, atunci nu ți-l doreşti cu adevărat. Este momentul
să porți un dialog sincer cu tine însuți. Acțiunile iti dezvăluie adevăratele motivații.
Recompensa implică sacrificiu. Reacția (sacrificiu de energie) preceda intotdeauna
recompensa (culegerea resurselor). Euforia alergătorului" apare numai în momentul in care
cursa devine dificilă. Recompensa se obţine numai prin consum de energie.
Autocontrolul este dificil fiindcă nu e satisfăcător. Recompensa este rezultatul care
îți satisface dorința. Asta face ca autocontrolul să fie ineficient, pentru că inhibându-ne
dorințele nu le implinim. Rezistența in fața tentației nu satisface dorința, ci o ignoră. Ne
oferă timpul necesar ca dorinţa să se estompeze. Autocontrolul se bazează pe eliminarea
dorinței, nu pe satisfacerea ei.
Aşteptările ne determină satisfacția. Diferența dintre dorinţă şi recompensă
determină nivelul satisfacției în urma acțiunii. Dacă rezultatul este pe măsura aşteptărilor,
sau chiar mai bun (surpriză şi plăcere), atunci probabilitatea de a repeta un comportament
este mai mare. Dacă rezultatul este mai slab (dezamăgire şi frustrare), probabilitatea de a-l
repeta este mai mică.

De exemplu, dacă dorinţa ta este să obții 10 dolari și obții 100, este minunat. Dacă te
aștepți să obții 100 şi în schimb obții 10, eşti dezamăgit. Aşteptările îți determină gradul de
satisfacție. Un rezultat obişnuit precedat de aşteptări exagerate este dezamăgitor. Un rezultat
obişnuit precedat de aşteptări modeste este o încântare. Când recompensa şi dorința sunt
relativ egale, te simți satisfăcut.
Satisfactie=Recompensă - Dorință
Aceasta este înţelepciunea din spatele celebrei maxime a filosofului Seneca: „Sărac
nu este cel ce are prea puține, ci cel ce doreşte prea multe. Dacă recompensa este sub
aşteptări, vei fi mereu nesatisfăcut. Vei acorda tot mai multă importanță problemei, nu
soluției.

Fericirea este relativă. Când publici o lucrare si succesul ei te ia prin surpindere,

sarbatoresti, pentru ca nu ti-ai imaginat ca va avea acel impact. Câțiva ani mai târziu, devenise
ceva obişnuit. Blogul meu înregistra o mie de noi abonați pe zi, dar plăcerea mea nu mai era la
fel de mare. Abia după câteva zile mi-am dat seama cât era de absurd să nu mă mai bucur
de ceva ce în urmă cu doar câțiva ani fusese un vis de neatins.
Suferința eşecului este direct proporțională cu nivelul aşteptărilor. Când dorința e
intensă, un rezultat nesatisfăcător este dureros. Să nu obții ceea ce îți dorești doare mai
tare decât a nu obține ceva fără prea mare importanță pentru tine. De aceea îi auzim pe
oameni spunând: „Nu vreau să-mi fac speranțe prea mari".
 Sentimentele apar atât înaintea, cât și în urma unui comportament. Înainte de a acționa,
există un sentiment care te motivează dorința. După ce acționezi, apare un sentiment care te
determină să reiei comportamentul și pe viitor - recompensa.

Indiciu-Dorință (sentiment) - Reactie-Recompensă (sentiment).

Starea de spirit ne influențează comportamentul, iar comportamentul ne

influențează starea de spirit.
Dorința declansează. Plăcerea susține. Dorinţa şi recompensa sunt cele două
motoare comportamentale. Dacă nu ne dorim un lucru, nu avem motive să acționăm. Dorința
declanşează comportamentul. Dar dacă rezultatul nu produce plăcere, nu vei avea motive
să repeți comportamentul. Plăcerea și satisfacția susțin un comportament. Motivația te
determină să acționezi. Sentimentul reuşitei te determină să repeți acțiunea.
Speranța se estompează în timp și este înlocuită de acceptare. Când sesizăm o
anumită oportunitate pentru prima oară, apare speranța unui posibil rezultat. Aşteptările tale
(dorința) se bazează în totalitate pe promisiune. A doua oară, aşteptările tale sunt bazate pe
realitate. Incepi să înțelegi modul in care funcționează procesul, şi speranța este treptat
înlocuită de predicții mai apropiate de realitate şi de acceptarea rezultatului probabil.
De aceea suntem mereu în căutarea celor mai noi şi facile metode de îmbogățire, sau a
dietelor la modă. Planurile noi oferă speranță, pentru că nu avem o experiență precedentă pe care
să ne bazăm aşteptările. Noile strategii ni se par mai atrăgătoare decât cele vechi, pentru că au o
componentă nelimitată de speranță. Aristotel spunea: Tinerii sunt uşor de păcălit, pentru că au
sperante pripite". Am putea parafraza astfel: Tinerii sunt uşor de păcălit pentru că doar
spera". Nu au experiențe pe care să-şi bazeze aşteptările. La inceput, nu ai nimic altceva în
afară de speranță.

Bibliografi-Attomic habbits