Academia de Studii Economice din Moldova

Integrarea piețelor financiare internaționale

Elaborat de către : Ciurlic Anastasia

Grupa: EMREI-191
Titular de curs: Bunu Mariana
Cuprins
1. Definiții

2. Piața financiara internațională

3.Dependenţa dintre fluxurile de capital şi diferenţialul ratei dobânzii

4. Importanţa integrării financiare din perspectivă macroeconomică

5. Importanţa nivelului de integrare financiară din perspectivă microeconomică

6. Influenţa pieţelor externe asupra ratei dobânzii în economiile deschise de dimensiuni reduse

7. Influenţa internaţionalizării comerţului, finanţării şi producţiei

8. Bibliografie
 Piaţa financiară internaţională - mecanismul prin care activele financiare
sunt emise şi puse în circuit economic internaţional şi este formată din
totalitatea pieţelor naţionale de capital, pe care se efectuează tranzacţii cu
titluri de credit străine pe termen lung, şi din pieţele euroobligaţiunilor şi a
euroacţiunilor.
2. Piața financiara internațională

Pe piaţa financiară internaţională se derulează relaţii de formare şi de

distribuţie internaţională de fonduri, concretizate prin relaţiile de credit
dintre instituţiile financiar-bancare, firmele comerciale, industriale şi
persoanele fizice care participă la schimburile economice, ştiinţifice şi de
altă natură cu caracter internaţional.

Piaţa financiară internaţională este compusă din:

- piaţa primară, pe care are loc plasarea şi negocierea titlurilor noi emise;
- piaţa secundară pe care sunt negociate titluri deja emise, care au mai fost
negociate şi pe care deţinătorii lor le vând pentru redobândirea capitalului
înainte de termenul prevăzut iniţial.
Finanţarea se realizează cu ajutorul unor instrumente sau titluri de credit şi se poate
prezenta sub 3 forme:

• Prin vânzarea valorilor mobiliare: acţiuni şi obligaţiuni;

• Împrumuturi pe termen lung, garantate cu obligaţiuni, bonuri de tezaur;

• Împrumuturi ipotecare.

Repartiţia financiară are mai multe aspecte:

• Poate fi o repartiţie cu caracter definitiv (ajutoare, donaţii etc.)

• Poate fi o repartiţie cu condiţia restituirii şi a plăţii unei dobânzi, dividende s.a.

Procesul de repartiţie asigură un flux internaţional sub formă de:

• Investiţii directe;

• Împrumuturi pe termen lung;

• Plasamente de titluri;

• Ajutoare etc.
Cât priveşte formarea fondului financiar internaţional ca
produs al pieţei financiare, el reprezintă în prezent o
activitate complexă ai mai multe operaţiuni grupate în patru
etape de lucru.

I. Formarea fondurilor financiare internaţionale.

• Mobilizarea în context internaţional a valorilor sub forma

unor fonduri financiare exprimate cu ajutorul etaloanelor
naţionale sau internaţionale la nivelul lor din momentul
repartiţiei financiare.

• Evaluarea fondurilor mobilizate cu ajutorul etaloanelor

internaţionale la nivelul lor din momentul evaluării.

• Repartiţiile financiare realizate de instituţiile pieţei

financiare, prin aceste acţiuni sunt precizaţi beneficiarii
fondurilor, obiectivele finanţate, precum şi condiţiile ce
caracterizează repartiţia respectivă.
II. Relaţiile cu piaţa monetară
internaţională.

Piaţa financiară solicită pieţei

monetare să folosească semenele
băneşti şi modalităţile de plată
pentru a aduce în context
internaţional fondurile mobilizate
din economia naţională.

Piaţa monetară internaţională

pune la dispoziţia pieţei financiare
internaţionale etalonul acceptat
pentru evaluarea valorii în context
internaţional.

Piaţa financiară internaţională

solicită pieţei monetare
internaţionale semnele băneşti
care sunt acceptate în circuitul
internaţional.
III. Formarea fondului de informaţii internaţionale.

Instituţiile financiare solicită o gamă largă de informaţie economică,

monetară, financiară, politică, socială din partea ţărilor şi persoanelor juridice
care sunt acceptate pe piaţa financiară internaţională.

Instituţiile pieţei financiare realizează prelucrarea informaţională în vederea

obţinerii unor informaţii financiare credibile.

Instituţiile financiare editează cărţi, reviste, pliante, organizează cursuri de

informare şi calificare, trimite experţi pentru informare, analiză şi educare.
IV. Reglarea activităţii de pe piaţa financiară internaţională.

Piaţa financiară internaţională realizează observarea permanentă a modului

în care produsele sale (fonduri, informaţii, condiţionări) sunt acceptate de
beneficiari.

Fundamentarea pentru deciziile care urmăresc modificarea intrărilor sau

modificarea mecanismelor interne ale pieţei.

Pe baza analizelor şi deciziilor adoptate, are loc realizarea efectivă a comenzii

de reglare.
Pe PFI au loc următoarele tipuri de operaţiuni:
Lansarea împrumuturilor pe baza emisiunii internaţionale de valori mobiliare – se realizează
prin intermediul sistemului bancar şi prin intermediul bursei de valori mobiliare. În primul
caz plasarea presupune următoarele:
Pregătirea pieţei;

Alegerea locului şi a instituţiei de plasare a titlurilor de credit;

Alegerea datei de lansare a fondurilor financiare;
Organizarea plăţii dividendelor, dobânzilor etc.
În al doilea caz, plasarea presupune atât alegerea bursei care face plasarea, cât şi
cunoaşterea regulilor şi a restricţiilor de pe piaţa respectivă.
Efectuarea operaţiunilor curente cu valori mobiliare – se face de către bursele de valori.
Acestea realizează operaţiuni de vânzare – cumpărare de titluri de credit imediat şi pentru o
anumită perioadă viitoare, la termen. În ambele cazuri se stabilesc cursurile titlurilor de
credit.
Operaţiuni cu eurocapitaluri – în ultimul timp au crescut operaţiunile de lansare a
euroemisiunilor de obligaţiuni, exprimate în USD. Pe această piaţă se plasează obligaţiuni
obişnuite (15 – 20 ani) cu dobândă variabilă.

Forma principală de repartizare a fondurilor financiare pe plan extern este, în prezent,

investiţia directă. Alături de investiţiile directe întâlnim plasarea de titluri pe piaţa altor
ţări, transferul de fonduri financiare şi ajutorul financiar pentru dezvoltare.
 Studiul ratelor dobânzii şi fluxurilor de
capital reprezintă centrul analizei
integrării financiare. Există
modalităţi principale de realizare a
trei
3. Dependenţa
acestei analize. Una este reprezentată de dintre fluxurile de
măsurarea sensibilităţii ratei dobânzii la
fluxurile de capital care se poate face
prin distingerea între diferenţialul ratei
capital şi
acoperite şi cea neacoperite a dobânzilor.
O a doua modalitate constă în măsurarea
diferenţialul ratei
refluxurilor de capital şi compensarea
coeficienţilor. Iar cea de-a treia
dobânzii
posibilitate constă în analizarea relaţiilor
dintre ratele dobânzilor în ţări diferite.
La nivel macroeconomic este foarte interesantă relaţia dintre nivelul integrării financiare şi abilitatea
unei ţări de a-şi influenţa prosperitatea printr-o politică monetară autonomă. O posibilitate de a obţine
această autonomie sub un regim de cursuri fixe, este împiedicarea perfectei mobilităţi a capitalului.
Figura de mai jos ilustrează legăturile dintre cele trei elemente ale politicii monetare, care nu pot fi
combinate decât două câte două, ilustrând totodată cele trei posibile regimuri monetare derivate din
acest combinaţii.Principalele motive de protecţie şi promovare a unei politici monetare autonome ale
unei ţări sunt ameninţarea crizelor speculative internaţionale şi costurile sociale ridicate ale instabilităţii
financiare.
Pe o piaţă de capital cu integrare directă perfectă investitorul nu-
şi poate mări venitul nominal estimat ajustat în funcţie de risc
prin reinvestirea capitalului său pe pieţele altor ţări. Creşterea
venitului estimat convertit în monedă naţională e acompaniată de
o creştere a riscului pentru portofoliul deţinut. Diferenţele
anticipate privind ratele nominale ale dobânzii se aşteaptă să
compenseze mişcările aşteptate ale cursurilor de schimb, primele
de risc şi costurile de tranzacţionare şi informare. Astfel că
profiturile din diversificarea investiţiilor constau de fapt în
5. Importanţa
reducerea, într-o perspectivă globală, a posibilelor riscuri
nesistematice, adică a riscurilor pentru care investitorul nu obţine
nivelului de integrare
compensaţii. Dacă investitorul e însă conştient de segmentarea
pieţelor de capital, el va fi stimulat să caute profitul suplimentar,
adică un câştig ce depăşeşte compensaţiile pentru costurile şi
financiară din
riscurile menţionate anterior, prin alegerea “corectă” a pieţei sau
a combinaţiei de pieţe.
perspectivă
Oportunităţile pentru profituri lipsite de risc ca rezultat microeconomică
al arbitrajului acoperit al dobânzilor reprezintă o indicaţie că
pieţele financiare nu se caracterizează prin integrare directă
perfectă. La nivel de firme, profiturile sunt obţinute prin
transferul peste graniţe de capital cu acoperire la termen.
Oportunităţile de profit pentru firme se bazează pe ineficienţa
pieţei şi/sau pe ineficienţa generată politic.
 Luând ca punct de plecare ipoteza că ratele dobânzii
sunt într-o mare măsură determinate de forţe din
exteriorul ţării, integrarea pieţelor de capital a crescut
continuu iar decalajul dintre ratele dobânzii interne şi
cele exterioare – după eliminarea primelor de risc, a
6. Influenţa pieţelor
costurilor de tranzacţionare şi a aşteptărilor privind
cursurile de schimb – s-a diminuat gradual, externe asupra
reducându-se totodată timpul de transmisiune a
mişcării acestora. ratei dobânzii în
În ultimele decenii sistemul financiar a suferit economiile deschise
modificări substanţiale. Natura dobânzii şi a
controlului schimburilor valutare s-au schimbat,
noile instrumente ale pieţei monetare şi a pieţelor de
de dimensiuni
capital au evoluat, ducând la o nouă structură a ratei
dobânzii. O influenţă semnificativă în aceste
reduse
modificări structurale o are creşterea
internaţionalizării deopotrivă a comerţului, a
finanţării şi desigur a producţiei.
Creşterea comerţului internaţional poate fi văzută ca un pas către creşterea
integrării pieţelor de mărfuri şi în final către niveluri mai ridicate de integrare
financiară totală. Creşterea continuă a exporturilor şi extinderea practicii de
facturare a bunurilor în moneda ţării beneficiare a dus la o creştere a expunerii
valutare pentru industriile exportatoare. Această expunere crescută a contribuit
în cele din urmă la o mai bună conştientizare a diferenţelor de riscuri între
diferitele valute, ducând implicit la o mai corectă evaluare a riscului valutar,
respectiv determinare a mărimii primelor de risc valutar pentru diferitele valute.
8.Bibliogafie:
• https://www.creeaza.com/afaceri/asigurari/INTEGRAREA-PIETELOR-
FINANCIARE214.php

• http://www.fin.ase.ro/

• https://ibn.idsi.md/sites/default/files/
Mulțumesc pentru atenție!