Revoluția de la 1848.

Program de
reformă și organizare judecătorească

. Revoluția parshopiană a fost un fenomen comun în Europa și a marcat o nouă etapă în istoria
omenirii. Revoluțiile din Europa continentală din această perioadă , deși au luat forme
specifice, au împă rtă șit o serie de tră să turi comune. Revoluția din 1848 a izbucnit pe un fundal
de tensiuni politice și sociale, exacerbate de efectele dezastrelor naturale care au afectat mari
pă rți ale populației. Tot în această perioadă s-a intensificat mișcarea de reformă inițiată de
aristocrația liberală . Sistemul agrar instituit prin regulamentele de organizare a determinat
agitaţia tot mai mare în rândul ţă ranilor din principatele române. Începuturile revoluțiilor de la
Paris, Viena și Pesta au avut repercusiuni puternice în țara românească , iar după istoricul Dan
Belinde, revoluționarii români au înțeles să îmbine elementele tradiționale specifice spațiului
lor cu ideile lor. În ultimele decenii, aceste idei s-au adunat în cercurile democratice din ță rile
avansate, în special în Franța. Astfel, de la începutul lunii martie, atât Principatul Român cât și
Transilvania se aflau într-o stare de fră mântare. La 8 martie 18485, Nicolae Bă lcescu a
organizat o întâlnire cu urmă torii participanți: Al. G. Golescu, Dimitrie Bolintineanu C.
Mavrodin și Moldova: Iancu Alecsandri, Vasile Mă linescu, I. Lecca, Teodor Ră șcanu au
elaborat un plan care prevedea eliberarea și proprietatea fermierilor prin compensare.
Propunerea Moldovei și montanilor de a se aduna în Ț ara Românească pentru a începe o
revoluție și a o extinde în Moldova nu a fost acceptată . Oamenii moldoveni au cerut ca
„mișcarea să se desfășoare simultan și ca fiecare să meargă în Principatul său”. Termenii
acestui program au fost ulterior încorporați în Declarația de la Islaz din iunie 1848.

Prevederi și principii care au fost incluse în documentele programatice create în Moldova în

1848.
Prevederi și principii care au fost incluse în documentele programatice create în Moldova în
1848. În primăvara anului 1848, unii români bănățeni au fost găsiți la Pesta în Moldova. O
declarație a grupului a fost difuzată în Moldova. În timp ce se îndrepta spre Iaşi, Nicolae
Ionescu, care a reprezentat cei 100 de tineri români de la Paris, s-a oprit la Pesta pentru a se
întâlni cu grupul de aici. Scopurile acestor două grupări au fost următoarele: libertate și
egalitate; eliminarea nobilimii; eliberarea țăranilor de pământurile pe care le cultivau;
acordarea de slujbe exclusiv românilor pe baza meritului; formarea unei armate naționale; și
formarea unei Confederații din care să facă parte Principatele Române, Transilvania, Banatul și
Ungaria. Grupul de la Paris trebuia să revină în Moldova şi să acţioneze împreună cu Mihail
Kogălniceanu, fraţii Alecsandri şi Grigore Cuza. Cu toate acestea, desfășurarea evenimentelor
a împiedicat implementarea acestor planuri.
La începutul lunii martie, manifeste au fost răspândite atât la Bucureşti, cât și la Iaşi
care anunțau alungarea lui Gr. Sturdza, desființarea cenzurii și destituirea membrilor
tribunalului suprem.
La 28 martie/9 aprilie 1848, a fost scrisă Petițiunea-Proclamațiunea boerilor și notabililor
moldoveni cu scopul de a pune „Moldova pe o cale de fericire”. realizat de un comitet selectat
de „numeroasă obşte, alcătuită de toate stările din țeară, precum și de străini de toate națiile
care locuiesc în Moldova”, inclusiv reglementări care prevăd „îmbunătăţirea situaţiei
cetăţenilor Moldovei”. Mai târziu, P. Balş, a subliniat că în cadrul discuţiei revoluţionarilor
moldoveni, care a avut loc în martie 1848, s-a discutat şi tema pregătirii „echipei
româneşti” şi a implementării acesteia. Dar, teama de intervenția Rusiei, lipsa relațiilor
strânse cu națiunea română și lipsa unității militare între conducătorii români, toate
acestea i-au făcut pe revoluționarii moldoveni să nu-și exprime dorința de unire a
Moldovei în Țara Românească.

Proclamarea Iaşiului din 28 martie 1848, ţinând cont de cadrul legal al mişcării revoluţionare
din acest moment, impune aplicarea deplină a principiilor separaţiei puterilor statului,
independenţa Adunării Generale şi înlăturarea acesteia. de îngrijire. a conducătorului Mihail
Sturdza." Referitor la libertatea individuală s-a spus: "Nimeni nu poate fi pedepsit decât în
baza legii şi în urma hotărârii. Oricine arestat va fi adus în fața unei instanțe competente în
decurs de câteva ore.” Totodată, s-a anunțat că: responsabilitatea miniștrilor pentru „munca”
lor și a tuturor funcționarilor publici pentru „conduita lor își îndeplinesc atribuțiile”; pt. legile
referitoare la creditul public: „respectul sacru pentru legile creditorilor publici depinde, iar asta
în ochii tuturor celor care nu au nimic, pentru ocrotirea relațiilor comerciale” de stabilitatea,
progresul și creșterea salariilor funcționarilor publici; îmbunătățește „condițiile penale,
metodele și metodele de pedeapsă”; legea și sistemul judiciar și procesarea cauzelor care vor fi
revizuite mai întâi de Adunare; justiția va fi publică; fiecare pământean ar trebui să aibă dreptul
de a se plânge la Adunarea Publică. „despre răspândirea publicului. Adunare pentru că „nu
inspiră nicio încredere publicului” și despre crearea unei noi case, care să devină „un bun
reprezentant al țării”; abolirea pedepselor corporale.

La cererea Partidului Naţional din Moldova, din august 1848, Mihail Kogălniceanu a criticat
cei „17 ani răi”, în care principiul organic este o piedică în calea dezvoltării fireşti a societăţi
Română. S-a anunțat: „Unirea Moldovei și Țării Românești”, care era considerată „chema
principală, fără de care vor cădea toate clădirile țării”. S-a arătat că era „o legătură dorită de
multe secole de toți romanii importanți ai celor două imperii, legătură pe care, după spiritul
vremii, cu armele în mână, au vrut să o creeze Ştefan cel Mare și Mihai Viteazul. . , care poartă
titlul: Din mila lui Dumnezeu, stăpân al pământului României, al Moldovei și al Transilvaniei
(...). Totuși, astăzi, situația este bună pentru noi să obținem ceea ce ar putea avea nevoie
strămoșii noștri." Statutul boierilor este considerat „o rămășiță a epocii feudale”. Considerată a
fi „mai generoasă decât cererea din 9 aprilie”, această declarație a dus la extinderea lucrărilor
Adunării, conferindu-i autoritatea constituțională. Se afirmă: independență internă prin
„control și lege independent de orice factori interni, fără amestec străin”; domn ales în toate
clasele și o
Pe termen scurt; Adunări reprezentative alese de comunitățile indigene; egalitatea în drepturi și
responsabilități; Servicii de informare; alegerea reprezentanților orașului la Constantinopol de
către adunarea obștească românească; desființarea funcțiilor și privilegiilor; puterea nationala
si banca.