Posesiunea are semnificaţie juridică pentru că este pusă realitatea aparentă în relaţie cu dreptul.

Ea constă în stăpânirea de fapt asupra unui lucru corporal. Sub aspect istoric, instituţia
posesiunii apare în legătură cu folosirea ogorului public (ager publicus). El aparţinea statului
roman şi era dat în folosinţă persoanelor particulare, existând astfel o posesiune privată în
folosul cetăţenilor.

Elementele posesiei. Posesia are două elemente constitutive: corpus şi animus.

2.1. Elementul corpus, este elementul material şi presupune contactul nemijlocit şi constă în
stăpânirea materială a bunului, adică în realizarea de acte materiale de deţinere şi folosire a
bunului.

Elementul animus, denumit şi psihologic sau intenţionat, constă în intenţia sau voinţa celui care
posedă de a exercita stăpânirea lucrului pentru sine, adică sub nume de proprietar sau în
calitate de titular al altui drept real.

Posesia şi detenţia precară. Între posesie şi detenţie precară există un element comun, anume
exercitarea în egală măsură a stăpânirii fizice asupra lucrului, având fiecare elementul corpus.

Dobândirea posesiei. Posesia se dobândeşte prin întrunirea celor două elemente –corpus şi
animus. Elementul material al posesiei poate fi dobândit şi exercitat fie printr-un fapt unilateral
al posesorului, când realizează posesia pentru altul, cum este cazul locatarului, depozitarului,
comodatarului etc.

Posesia se pierde dacă unul sau ambele elemente care au dus la constituirea ei, dispar. Dacă
posesorul înstrăinează sau abandonează bunul, dispar ambele elemente ale posesiei.
Elementele constitutive ale posesiei pot să dispară pe rând sau deodată.

Dovada posesiei, se face prin probarea existenţei concomitente a elementelor sale componente.

Categorii de Posesii:

>Possessio ad usucapionem are ca efect dobândirea proprietăţii prin uzucapiune, adică prin
îndelunga folosinţă, dacă, în afara posesiunii, sunt întrunite şi celelate condiţii ale uzucapiunii.

>Possesio ad interdicta este posesiunea ce dă dreptul la protecţie juridică prin efectul

interdictelor posesorii.

>Possesio viciosa sau Possesio iniusta a era o posesiune vicioasă. Viciileposesiei erau violenţa,
clandestinitatea şi precaritatea. Acela caredobândea un lucru prin violenţă sau îl poseda
clandestin, pe ascuns, nu sebucura de protecţie posesorie.

>Possesio iuris este posesiunea unui drept. Pe baza unor analogii,romanii au admis că
drepturile, ca şi lucrurile, pot fi posedate.

>Posesia legitima este atunci cand persoana este in drept sa posede bunul (de ex:Proprietaru)

>Posesia nelegitima este atunci cand cel ce poseda bunul nu re dreptul de a-l poseda.Aceasta
posesie poate fi de doua feluri:

1-posesie de buna credinta-posesorul lucrului nu stie despre faptul ca lucrul nu-i apartine lui.

2-posesia de rea credinta-posesorul stie ca lucru nu-i apartine lui,daar se comporta in asa mod,
ca si cum i-ar apartinea lui.

Calităţile şi viciile posesiei.

Pentru a fi valabilă, posesia, pe lângă elementele sale constitutive care semnalează împrejurarea
că există, trebuie să întrunească unele calităţi.

Continuitatea este calitatea posesiei care presupune că faptele de stăpânire ale unui bun se
realizează în mod continuu, cu regularitatea pe care o cere natura bunului. Continuitatea şi
intermitenţa sunt chestiuni de fapt lăsate la aprecierea instanţelor.

Posesia trebuie să fie neîntreruptă, pentru că întreruperea este o cauză care duce la desfiinţarea
posesiei.

Posesia să fie netulburată este o calitate care arată că trebuie să fie paşnică şi să se desfăşoare
de-a lungul existenţei sale tot în astfel de condiţii.

Posesia să fie publică, adică exercitată în văzul tuturor, fiind cunoscută de toţi cei care ar putea
avea vreo legătură cu posesorul sau bunul asupra căruia se exercită.

Posesia să fie sub nume de proprietar, însemnând prin acesta că posesorul se comportă faţă de
bunul pe care îl posedă ca un adevărat proprietar.

Viciile Ele sunt: discontinuitatea, clandestinitatea, violenţa şi echivocul,

Discontinuitatea este un viciu cu caracter temporar adică ea durează până când actele de
stăpânire devin regulate şi normale. Este un viciu absolut, poate fi invocat de către orice
persoană interesată să anihileze efectele posesiei.

Violenţa reprezintă un viciu al posesiei doar în raporturile dintre posesor şi acela împotriva
căruia este îndreptată, numai acesta este îndreptăţit să invoce pentru a împiedica efectele
posesiei. Rezultă că violenţa este un viciu relativ,

Clandestinitatea este viciul publicităţii posesiei. Publicitatea înseamnă că posesia bunului să fie
de acel fel încât orice persoană să poată lua cunoştinţă de existenţa sa.

echivocul se referă la elementul subiectiv, intenţia de a poseda (animus).Viciul echivocului nu

trebuie confundat cu precaritatea, când se posedă pentru altul sau în baza unui titlu, el se
răsfrânge asupra unuia dintre elementele sale constitutive, adică asupra intenţiei de a poseda
pentru sine.

a) posesia creează o prezumţie de proprietate potrivit art. 1854 C.civil;

b) posesorul de bună-credinţă dobândeşte în proprietate fructele lucrului asupra căruia exercită

posesia, potrivit art. 485 C.civil;

c) posesia prelungită în timp duce, prin uzucapiune, la dobândirea dreptului de proprietate în

cazul bunurilor imobile;

d) posesia imobiliară este apărată prin acţiunile posesorii.a) posesia creează o prezumţie de
proprietate potrivit art. 1854 C.civil;

b) posesorul de bună-credinţă dobândeşte în proprietate fructele lucrului asupra căruia exercită

posesia, potrivit art. 485 C.civil;

c) posesia prelungită în timp duce, prin uzucapiune, la dobândirea dreptului de proprietate în

cazul bunurilor imobile;

d) posesia imobiliară este apărată prin acţiunile posesorii.