Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Analiza Politicii Fiscal-Bugetare
Analiza Politicii Fiscal-Bugetare
2
Sistemul fiscal de până în 2004: progresiv, redistributiv, social
1
Acord Stand-By 2004-2006, încheiat de România cu FMI la 7 iulie 2004, dar modificat la
începutul anului 2005, ca urmare a modificării Guvernului, analiză disponibilă pe www.fmi.ro
3
îngheţarea deducerilor personale la nivelul din 2004 şi o reducere a ratei
contribuţiilor pentru asigurările sociale cu 1,25%. Pentru a compensa o parte
din pierderea de venituri, autorităţile doreau să introducă simultan un
impozit pe teren, să crească impozitul pe dividende şi accizele, cu începere
de la 1 iulie 2005. Pierderea netă de venit asociată reformei s-ar fi ridicat la
0,25% din PIB faţă de referinţa de bază, datorită efectului pe parcursul
întregului an al eliminării ratei reduse de impunere la impozitul pe profit
pentru activităţile de export, efectului reportat al creşterii accizelor din iulie
2004 şi al unor îmbunătăţiri în colectare datorită reformei administraţiei
fiscale şi a unei reduceri a evaziunii fiscale.
Obiectivele reformei propuse de guvernul din 2004 erau legate de
sprijinirea distribuţiei echitabile a câştigurilor de pe urma creşterii
economice ridicate, îmbunătăţirea climatului de afaceri şi întărirea poziţiei
competitive a României. În plus, reforma fiscală dorea să răspundă şi
aşteptărilor oamenilor de afaceri, legate de creşterea predictibilităţii în
domeniul fiscal, reducerea costurilor administrative legate de impozite şi
reducerea presiunilor legate de impozitarea muncii.
4
modificarea elementelor esenţiale ale sistemului fiscal românesc, construit,
în principal, pe baza cotei unice de 16% aplicate veniturilor şi a unei taxe pe
valoarea adăugată de 19%.
Impozitul pe dividende, plătit de către acţionarii persoane juridice, este
de 10% în condiţiile în care nu deţin participaţii de minimum 15% până la
1 ianuarie 2009, respectiv 10% după această dată pentru o perioadă de
minimum doi ani înainte de data plăţii. Excepţia de la regula de impozitare a
societăţilor comerciale este, în continuare, dată de impozitarea venitului
microîntreprinderilor, cu condiţia ca acestea să realizeze minimum 50% din
venituri din alte activităţi decât cele de consultanţă pentru management şi
afaceri. Prevederea se doreşte o soluţie în sensul eliminării folosirii
microîntreprinderilor pentru încasarea salariilor de către unii angajaţi. Cota
de impozitare a veniturilor este, în cazul microîntreprinderilor, de 2% în anul
2007, 2,5% în anul 2008 şi 3% în anul 2009.
Pentru câştigurile obţinute din răscumpărarea titlurilor la fondurile
deschise de investiţii se aplică o rată de impozitare diferenţiată în funcţie de
durata de deţinere a acestor titluri după cum urmează: dacă sunt deţinute o
perioadă mai mică de 365 de zile, se aplică rata de impozitare generală de
16%; dacă sunt deţinute o perioadă mai mare de 365 de zile, se aplică o rată
de impozitare de 1% pe câştigul net obţinut.
Pentru titlurile de valoare, valori mobiliare, cumpărate şi răscumpărate
se aplică un impozit de 16% pe câştigul net obţinut din operaţiunile de
vânzare - cumpărare din cursul exerciţiului fiscal. Dividendele, inclusiv
sumele primite ca urmare a deţinerilor de titluri la fondurile închise de
investiţii, obţinute de către persoanele fizice, se impozitează cu o cotă de
16% din valoarea dividendelor brute cuvenite.
Sistemul fiscal intrat în vigoare în 2005 şi ajustat în 2007, şi-a stabilit
ca obiectiv asigurarea unor venituri disponibile mai mari, potenţiala
5
expansiune a afacerilor, creşterea investiţiilor directe, reducerea ponderii
economiei subterane, o creştere economică sustenabilă, mai multe locuri de
muncă, creşterea economisirii şi a investiţiilor. Dintre aceste ţinte, analiştii
consideră că au fost atinse creşterea investiţiilor străine (un record în
perioada postdecembristă, 9,1 miliarde de euro în 2006), o creştere
economică ridicată (7,7% în 2006, chiar dacă în mare parte bazată pe
consum) şi expansiunea afacerilor desfăşurate de firmele mari, puternice din
punct de vedere financiar. Ce nu a reuşit să obţină reforma sistemului fiscal
promovată de guvernarea de după 2005 au fost creşterea ponderii veniturilor
bugetare în PIB, creşterea economisirii iar ceea ce a înrăutăţit este
accentuarea deficitului de cont curent. Veniturile disponibile mai mari au
însemnat un consum mai mare (mai ales de bunuri din import) şi implicit,
adâncirea deficitului balanţei comerciale.
6
Suedia, Franţa sau Danemarca, cât şi în comparaţie cu unele dintre ţările
nou-venite în UE în anul 2004, precum Cehia sau Ungaria.
În prezent, România are una dintre cele mai reduse cote din UE27 la
impozitul pe venitul persoanelor fizice. Cu o rată de impozitare de 16%,
România se află între Serbia (cu venituri impozitate progresiv, cu o rată
minimă de 10% şi una maximă de 14%) şi ţările dezvoltate din UE, în care
predomină, la fel, sistemul progresiv. Cele mai mari rate de impozitare a
veniturilor sunt în Danemarca (38%-59%), Suedia (30%-55%), Finlanda
(29%-53,5%), Olanda (34,2%-52%) şi Norvegia (28%-51,3%). Dintre cele
12 ţări noi membre ale UE (zece care au aderat în mai 2004 şi două în
ianuarie 2007), majoritatea au cote de impozitare mai ridicate decât
România. Astfel, Ungaria are cote cuprinse între 18% şi36%, Cehia
(12%-32%), Polonia (19%-40%) iar Bulgaria între 10% şi 24%.
În ceea ce priveşte impozitul pe profitul companiilor, România are
printre cele mai scăzute cote dintre ţările din UE27. Pentru persoanele fizice,
rata de impozitare a dividendelor este de 16%, astfel că profiturile unei
societăţi comerciale sunt impozitate cu 29,44%, în cazul acţionarilor
persoane fizice şi cu 24,4%, în cazul persoanelor juridice. Bulgaria impune o
cotă de impozitare pe profitul companiilor de 10%, Ungaria 16% iar Estonia
22% (trebuie menţionat că Bulgaria şi Estonia nu impozitează veniturile din
dividende). Dacă avem în vedere rata de impozitare combinată (impozit pe
profit + impozit pe dividende), observăm că ţările dezvoltate din UE au un
regim de impozitare mult mai restrictiv decât al României. Astfel, dacă
impozitul final combinat este de 19% în Slovacia, în Irlanda acesta este de
26%, mai mic decât în Polonia (34,4%), Franţa (55,9%), Germania (52,4%),
Cehia (35,4%) şi aproximativ egal cu cel din Grecia (29%).
Comparativ cu ratele practicate de statele membre UE, cota TVA
aplicată în România se situează la un nivel relativ mediu. Aceeaşi rată, 19%,
7
este întâlnită în Slovacia (unde se practică principiul cotei unice extins şi la
TVA), Germania, Cehia etc. Cea mai mare rată a TVA este înregistrată în
Suedia, Norvegia şi Danemarca (25%). Rata utilizată în România este mai
mare decât cea practicată de alte state, cum ar fi, de exemplu, Luxemburg şi
Cipru (15%) sau Marea Britanie (17%). Altfel, legat şi de taxa de primă
înmatriculare, nou introdusă în Codul Fiscal şi atât de contestată, trebuie
menţionat că, în România, taxele pe mediu sunt de 10 ori mai mici în
comparaţie cu Uniunea Europeană.
Reforma sistemului fiscal naşte în continuare multe controverse în
România. Succesul sau eşecul ei depinde de momentul în care este aplicată,
mediul economic în care este implementată şi măsurile acompaniatoare –
reducerea cheltuielilor publice, impunerea de constrângeri tari rău-
platnicilor, flexibilizarea Codului Muncii etc În România, opiniile pro cota
unică vorbesc despre creşteri de venituri la buget, „magnet” pentru
investiţiile străine, crearea de locuri de muncă etc. Părerile contra recunosc
cotei unice de impozitare doar avantajul reducerii birocraţiei fiscale
(simplitatea ei administrativă), imputându-i lipsa de echitate. Se
argumentează că veniturile la buget s-au mărit prin creşterea încasărilor din
TVA, generate de expansiunea consumului datorată transferurilor băneşti de
la românii plecaţi în străinătate şi măririi cererii celor cu venituri mari, care
au câştigat mai mult ca urmare a aplicării cotei unice. În mod cert, consensul
minim privind consolidarea unei strategii fiscale predictibile în România
este necesar deoarece concurenţa fiscală între ţările UE este din ce în ce mai
puternică.
8
4. Economia politică a reformei fiscale din România –
sistem progresiv de impozitare versus cota unică
9
Modelul teoretic...
În proiectarea unei reforme fiscale, trebuie cunoscută magnitudinea
efectului de multiplicare al reducerii ratei de impozitare, datorită faptului că
acesta poate conduce la o cerere agregată în exces, determinând astfel efecte
inflaţioniste greu de oprit, prin canalul unor deficite bugetare ridicate pe
termen mediu şi lung. Teoria economică ne învaţă că o creştere temporară a
venitului curent (prin scăderea ratei de impozitare, pe termen scurt)
determină o modificare mică a cheltuielilor de consum ale menajelor. În
schimb, o creştere a venitului permanent (prin scăderea ratei de impozitare,
pe termen lung) determină o modificare puternică a cheltuielilor de consum
şi astfel, a cererii agregate. Mulţi economişti consideră - în mod eronat - că
reducerea fiscalităţii va duce la o creştere puternică şi pe latura ofertei
agregate. Ei spun că măsurile de relaxare fiscală reprezintă esenţa abordării
economice prin prisma ofertei agregate. Reducerea fiscalităţii va conduce la
o creştere a nivelului veniturilor colectate la buget şi se va ajunge la o
economie de tip voodoo (economie în care menajele vor consuma mai mult,
producţia va creşte, are loc o reducere a şomajului şi nu o creştere a
inflaţiei).
Totuşi, chiar dacă reducerea fiscalităţii are impact atât asupra cererii
agregate cât şi asupra ofertei agregate, efectele sunt diferenţiate ca mărime.
Incidenţa reducerii fiscalităţii este mult mai puternică asupra cererii agregate
şi mai redusă asupra ofertei agregate. Teoreticienii motivează creşterea
ofertei agregate prin îmbunătăţirea stimulentelor de a munci, deşi studii
recente demonstrează că introducerea cotei unice de impozitare are drept
principală calitate reducerea costurilor administrative (simplitatea ei).
10
AS0 AS1
Nivelul
mediu al
preţurilor
P E2
P1
E1
P0
E0
AD0 AD1
11
În realitate, contradicţiile asupra cifrelor...
12
Evoluţiile din economia românească par să redea fidel ceea ce a
prognozat modelul teoretic.
Conform Guvernului, primii doi ani de cotă unică în România au
însemnat venituri bugetare mai mari cu 14,8% (comparativ cu
nivelul din 2004), descurajarea muncii la negru, „oficializarea”
veniturilor şi crearea de noi locuri de muncă (efectivul salariaţilor
din economie a crescut cu circa 177 mii persoane în luna decembrie
2006 faţă de sfârşitul anului 2004).
Un alt aspect important vizat de reforma fiscală este reprezentat de
transformarea impozitelor şi taxelor pe bunuri şi servicii în
principala sursă de venituri ale bugetului de stat.
Realizarea acestui obiectiv este susţinută de ponderea sporită pe care
au dobândit-o aceste impozite, îndeosebi taxa pe valoarea adăugată,
în formarea veniturilor bugetului de stat.
Totodată, impozitele pe bunuri şi servicii au participat la formarea
veniturilor bugetului de stat într-o proporţie de 58,4% în 2006 faţă
de 62,5% în perioada corespunzătoare a anului 2005.
Dintre acestea, cea mai importantă contribuţie aparţine taxei pe
valoarea adăugată, de 32,5% (35,6% în perioada ianuarie-decembrie
2005), urmată de accize (a cărei pondere în totalul veniturilor
bugetului de stat a fost apropiată în 2006 de cea din anul 2005 şi
anume 24,4% faţă de 24,8%.
13
Spre deosebire de autorităţile române, care consideră că implementarea
cotei unice a adus venituri la buget, specialiştii Fondului Monetar
Internaţional2 consideră că introducerea acestei măsuri „a determinat o
pierdere de venituri din impozitul pe venit şi impozitul pe profit de
aproximativ 1% din PIB în 2005. Totuşi, susţin ei, „această pierdere a fost
compensată de colectarea unor venituri mai mari decât cele prevăzute din
impozite indirecte, datorită unei cereri puternice de bunuri şi servicii.
Veniturile totale au fost deci, constante ca procent din PIB. Complementar,
reducerea semnificativă a cheltuielilor de capital şi necesarul redus de
resurse publice pentru cofinanţare, ca urmare a gradului scăzut de absorbţie
a fondurilor europene, au condus la obţinerea unui deficit bugetar moderat în
2005, de 0,9% din PIB”.
Contradicţii există şi între valorile prognozate de Guvern şi cele
publicate de direcţia de Statistică a Uniunii Europene, Eurostat, cu privire la
ponderea încasărilor bugetare în PIB. Astfel, dacă în Programul Economic
de Preaderare (ediţia 2005)3 evoluţia veniturilor bugetare în raport de PIB
este de 33,5% în 2005, 32,9% în 2006, 32,2% în 2007 şi 31,9% în 2008
(comparativ cu 32,1% în 2004), în Programul de Convergenţă (2006-2009)4
găsim că „veniturile bugetare vor ajunge la 36,5% din PIB în 2007”, iar
Eurostat arată că „România are cel mai scăzut nivel al veniturilor bugetare
ca pondere în Produsul Intern Brut (circa 29%), dintre toate cele 27 de ţări
membre ale Uniunii Europene, unde media veniturilor s-a situat la 40,8% din
PIB în 2005”.
2
Vezi Fondul Monetar Internaţional – Raportul Fondului privind Consultările din 2006 pe
Articolul IV, 30 martie 2006, disponibil pe www.fmi.ro
3
disponibil pe site-ul Comisiei Naţionale de Prognoză, www.cnp.ro
4
disponibil pe site-ul Ministerului Finanţelor, www.mefromania.ro
14
... sunt însoţite de riscuri majore pe termen mediu şi lung
Riscurile asociate reformei fiscale din România, având ca pilon cota
unică de impozitare sunt creşterea deficitului bugetar, o adâncire a
deficitului balanţei comerciale, o creştere a deficitului de cont curent până la
nivelul de 14% în 2007 şi presiuni inflaţioniste puternice începând cu 2007
(vezi în cursul trecut că rata inflaţiei a crescu la 6,67%, la sfârşitul lunii
noiembrie). Banca Centrală va continua să scadă rata dobânzii de referinţă,
ceea ce va provoca reducerea economisirii şi creşterea consumului.
Riscuri
Ideea conform căreia modificarea ponderii veniturilor încasate la
bugetul de stat din impozite indirecte este un efect pozitiv pentru
România este cel puţin controversată.
Creşterea încasărilor din TVA şi accize se bazează mai ales pe
creşterea consumului, care va avea un ritm din ce în ce mai scăzut în
următorii ani (conform Comisiei Naţionale de Prognoză, consumul
final a crescut cu 11,5% în 2006 şi va creşte cu 9,5% în 2007, 8,3%
în 2008 pentru a ajunge la 7,5% în 2009 – modificări procentuale
faţă de anul anterior).
Boom-ul creditelor de consum se va tempera iar remitenţele se
saturează în jurul nivelului de 4-5 miliarde euro.
Scăderile de venituri la buget sunt procese care pot fi observate încă
din primele 10 luni ale anului curent, când veniturile realizate la
buget din TVA au reprezentat doar un procent de 91%, comparativ
cu aceeaşi perioadă din 2006. O altă reducere se va realiza în ceea ce
15
priveşte încasările din taxele vamale, odată cu intrarea României în
Uniunea Europeană (doar 38% venituri bugetare din taxe vamale în
primele 5 luni din 2007, comparativ cu aceeaşi perioadă a anului
2006).
Propuneri
Pentru a asigura succesul cotei unice de impozitare, decidenţii
trebuiau să combine această reformă fiscală cu măsuri
acompaniatoare.
16
un mediu concurenţial stabil, predictibil (funcţionalizarea
Consiliului Concurenţei);
acordarea ajutoarelor de stat numai în concordanţă cu legislaţia
europeană în domeniu;
stimularea economiilor şi investiţiilor interne;
strategii coerente de atragere a investiţiilor străine directe;
reducerea contribuţiilor sociale pentru a creşte gradul de ocupare al
forţei de muncă;
creşterea mobilităţii forţei de muncă prin conceperea unui Cod al
Muncii nemarcat de prevalenţe ideologice şi care să admită
flexibilitatea pieţei muncii şi să genereze responsabilizarea actorilor
economici.
17
AS va creşte cu o mărime mai mare astfel încât curba AS se va deplasa mai
mult spre dreapta (faţă de modelul iniţial) (AS0→AS1).
AS0 AS1
Nivelul
mediu al
preţurilor
P
P1 E2
E1
P0
E0
AD0 AD1
18
5. Analiza politicii fiscal-bugetare în România
în 2007. Perspective 2008-2010
Datoria publică
19
Gradul de îndatorare publică a României se situează sub 20% din
PIB, cu mult sub limita de 60% din PIB stabilită prin Tratatul de la
Maastricht. Astfel, pe fondul creşterii economice susţinute, la
sfârşitul anului 2006 datoria guvernamentală calculată conform
metodologiei UE (ESA95) reprezenta 12,4% din PIB, din care
datoria internă 2,7%, iar cea externă 9,7%. Pentru sfârşitul anului
2007 nivelul acestui indicator este estimat la 11,9% din PIB.
20
În ceea ce priveşte maturitatea iniţială aferentă datoriei
guvernamentale, 9,5% din datorie avea scadenţe pe termen scurt iar
90,5% cu scadenţe pe termen mediu şi lung, în timp ce maturitatea
medie a soldului datoriei la sfârşitul anului 2006 era de 5,1 ani.
21
În anul 2006 finanţarea deficitului bugetar s-a realizat în proporţie
de 84,3% din surse interne, iar în anul 2007 finanţarea deficitului
bugetar se va realiza, în principal, din surse interne. Datorită unor
politici fiscale prudente cât şi a reducerilor costurilor aferente noilor
împrumuturi urmare a îmbunătăţirilor succesive ale ratingului
suveran, povara serviciului datoriei guvernamentale s-a redus
gradual şi este uniform distribuită pentru anii următori.
22
revizuit, implicând o marjă de siguranţă suficientă pentru a evita depăşirea
nivelului de 3 la suta din PIB în condiţiile apariţiei unor şocuri asimetrice la
adresa creşterii produsului intern brut.
23
Bugetul pe 2008
Fundamentare
Creştere economică +6,5%;
Formarea brută de capital fix +13,0%;
Câştigul salarial mediu brut +12,3%
Numărul mediu de salariaţi +2,0%
Rata şomajului 4,3%
Deficit bugetar 2,7%
24
Veniturile din contribuţiile de asigurări sociale continuă să deţină
ponderea cea mai mare în produsul intern brut, înregistrând o
creştere de 1,4 puncte procentuale (de la 9,5% în anul 2007, la
10,9% în anul 2008).
Pentru anul 2008, se preconizează reducerea contribuţiilor la
asigurările sociale cu 6 puncte procentuale cumulat (angajat şi
angajator), distribuite astfel: 1,5 puncte procentuale la bugetul
asigurărilor sociale de stat; 2,0 puncte procentuale la bugetul
asigurărilor pentru şomaj; 1,8 puncte procentuale la bugetul
fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate; 0,7 puncte
procentuale la bugetul asigurărilor pentru accidente de muncă şi boli
profesionale.
Veniturile din taxa pe valoarea adăugată estimăm că vor cunoaşte o
uşoară creştere de 0,2 puncte procentuale în 2008 faţă de 2007.
Nivelul veniturilor din accize va cunoaşte o uşoară scădere de 0,2
puncte procentuale în condiţiile continuării procesului de
armonizare cu legislaţia europeană, aprecierii cursului de schimb şi
reducerii consumului la alcool şi tutun.
25
39,3%
PIB
i-
le 200 36,9%
e PIB 172,8
170
d 31,6% 143,8
30,4% PIB
140
r
ia 30% PIB
PIB 108,2
il 110
m 87,6
74
- 80
50
20
2004 2005 2006 2007 2008
26
scădere a ponderii acestora va continua până la 1,0% în 2010, în
condiţiile retragerii treptate a statului din economie şi întăririi
mecanismelor de piaţă.
27
-
i
e
42.0%
l
39.6% PIB
e
d 200 PIB 184,8
r
170 33.2% 154,5
31.2% PIB
a
i 140 PIB
l 30% 113,7
i 110 PIB
89,9
m 77,7
- 80
50
20
2004 2005 2006 2007 2008
28
Impactul bugetar, mil lei.
Tabelul 1
Impactul bugetar
Măsura introdusă
2008 2009 2010
creşterea plafonului lunar privind
venitul neimpozabil din pensii de
la 900 lei la 1000 lei; -63 -186 -201
introducerea impozitului pe
venituri din agricultură începând +29,7 +30,6
cu 1 ianuarie 2009
impozitarea nerezidenţilor în ceea
ce priveşte venitul din transferul
proprietăţilor imobiliare din +8,4 +9,2 +10,3
patrimoniul personal
29
În tabelul de mai jos este calculat impactul bugetar determinat de
măsurile introduse în acest domeniu.
39%
38% 39.3%
37%
31%
2007 2008
30
2. Prognoza Guvernului privind deficitul bugetar nu corespunde cu
prognoza Comisiei Europene
3%
3%
3% 3.2%
3% Prognoza
3% Comisiei
3%
3% Europene
3% 2.7%
Prognoza
3%
2% Guvernului
2008
Graficul 6. Deficitul bugetar (% din PIB)
100%
80%
60% Prognozat
40% Realizat
20% 01.10.2007
0%
2007
Graficul 7. Cheltuieli de capital din bugetul de stat
4. Exagerare privind capacitatea de absorbţie a fondurilor
europene
31
În nivelul de 39,3% a ponderii veniturilor în PIB în 2008 s-a luat în
calcul şi un procent de 2,68% din PIB absorbţie de fonduri europene
(adică 3 miliarde euro pentru 2008).
gradul de absorbţie de 90% prognozat de către Guvern pentru 2008
nu are legătură cu realitatea
32
Anexe
Proiecţia bugetului consolidat
Tabel 1
Codul 2006 2006 2007 2008 2009 2010
ESA nivel % din PIB
Împrumuturi nete (EDP B9) pe sub-sectoare
1. Buget consolidat S.13 -6.378,5 -1,9 -2,9 -2,9 -2,9 -2,4
2. Bugetul central S.1311 -9.949,1 -2,9 -3,3 -3,1 -3,2 -2,6
3. Buget de stat S.1312
4. Bugete locale S.1313 -82,4 0,0 0,0 0,1 0,1 0,1
5. Bugetul asigurărilor sociale S.1314 3.653,0 1,1 0,4 0,1 0,2 0,2
Buget consolidat (S13)
6. Încasări totale TR 113.512,4 33,2 37,4 39,8 39,9 40,8
1
7. Cheltuieli totale TE 119.890,9 35,0 40,3 42,7 42,8 43,2
8. Soldul net EDP B.9 -6.378,5 -1,9 -2,9 -2,9 -2,9 -2,4
9. Dobânzi EDP D.41 2.806,9 0,8 0,9 0,9 0,8 0,8
10. Balanţa primară -3.571,6 -1,0 -2,0 -2,1 -2,1 -1,6
1
11. One-off şi alte măsuri temporare -1446,4 -0,4 -0,2 -0,2 -0,1 -0,1
Componentele veniturilor
12. Impozite totale (12=12a+12b+12c) 64.877,0 18,9 21,6 21,9 22,5 23
12a. Impozite pe producţie şi import D.2 43.911,3 12,8 14,0 14,0 14,5 15
12b. Impozite curente pe venit, avuţie, etc D.5 20.965,7 6,1 7,6 7,9 8 8
12c. Impozite pe capital D.91 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0
13. Contribuţii sociale D.61 35.604,2 10,4 10,3 11,6 11,2 11,0
Codul 2006 2006 2007 2008 2009 2010
ESA nivel % din PIB
14. venituri din proprietate D.4 3.324,1 1,0 1,3 1,6 1,4 1,3
15. Alte 9.707,1 2,8 4,2 4,7 4,8 5,5
16 = 6. Venituri totale TR 113.512,4 33,2 37,4 39,8 39,9 40,8
p.m.: povara fiscală (D.2+D.5+D.61+D.91-D.995) 100.481,2 29,3 31,9 33,5 33,7 34,0
Componentele cheltuielilor
17. Remunerare angajaţi + consum intermediar D.1+P.2 52.963,6 15,5 16,9 16,7 16,0 15,8
17a. Remunerare angajaţi D.1 31.268,1 9,1 9,1 8,6 7,8 7,3
17b. Consum intermediar P.2 21.695,5 6,3 7,8 8,2 8,2 8,5
18. Contribuţii sociale (18=18a+18b) 33.017,9 9,6 10,0 11,5 12,0 11,9
D.6311,
18a. Contribuţii sociale în natură D.63121, 2.659,5 0,8 0,2 0,3 0,3 0,3
D.63131
18b. Contribuţii sociale, altele D.62 30.358,4 8,9 9,8 11,2 11,7 11,7
2
19=9. Dobânzi EDP D.41 2.806,9 0,8 0,9 0,9 0,8 0,8
20. Subvenţii D.3 6.302,5 1,8 1,7 1,4 1,2 0,9
21. Formarea brută de capital fix P.51 16.930,0 4,9 7,0 8,2 8,6 9,2
22. Altele 7.870,0 2,3 3,9 4,0 4,2 4,5
1
23=7. Cheltuieli totale TE 119.890,9 35,0 40,3 42,7 42,8 43,2
p.m.: consumul guvernamental (nominal) P.3 57215,3 16,7 L L L L
1) Compensations titles issue by government as a result of restitutions law
2) For the period 2007 - 2010 interest expenditure are cash basis
Evoluţia datoriei bugetului general
34
Tabelul 2
% din PIB 2006 2007 2008 2009 2010
1.Nivelul datoriei guvernamentale brute (conform ESA) 12,4% 11,9% 13,6% 14,2% 14,9%
2. Modificarea datoriei guvernamentale, % -3,4% -0,5% 1,7% 0,6% 0,7%
Contribuţia la modificarea datoriei brute
3. Balanţa primară -1,0% -2,0% -2,1% -2,1% -1,6%
4. Dobânda (incl. SIFM ) 0,8% 0,9% 0,9% 0,8% 0,8%
5. Ajustări stoc-flux -3,2% 0,6% 2,9% 1,9% 1,5%
Din care:
-0,02% -0,01% -0,01% -0,02% -0,01%
- Diferenţe între cash şi accrual
- Acumularea netă de active financiare 2,69% 0,06% 0,15% 0,10% 0,10%
Din care: apărute din privatizare 2,61% 0,04% 0,01% 0,01% 0,01%
- Efecte ale evaluării şi altele -5,9% 0,6% 2,8% 1,8% 1,4%
p.m. rata dobânzii implicite asupra datoriei 6,2% 7,3% 7,1% 6,3% 5,8%
Alte variabile relevante
6. Active financiare lichide 3,9% 2,8% 2,6% 2,3% 2,1%
7. Datoria financiară netă ( 7=1-6 ) 8,5% 9,1% 11,0% 11,9% 12,8%
*) reprezintă disponibilităţile în contul în valută al MEF şi în contul în lei din încasări din valorificarea activelor bancare şi din
activitatea de privatizare.
35
Tabelul 3
% din PIB 2000 2005 2010 2020 2030 2050
Cheltuieli totale 33,6 35 43,2 41 39 37
Cheltuieli cu pensiile 6,7 6,8
Îngrijirea sănătăţii 3,5 3,3
Cheltuieli cu educaţia 3,4 4,3
Venituri totale 32,1 33,2 40,8 40,5 38,5 37
- ritmuri medii -
Creşterea productivităţii muncii 2,2 8,6 5,0 5,1 4,4 3,6
Creşterea reală a PIB 2,1 5,7 6,4 5,5 4,6 3,7
-%-
Rata de participare în rândul bărbaţilor 75,4 69,5 72,6 75,1 78,1 80,5
Rata de participare în rândul femeilor 61,8 55,3 60,7 63,1 64,9 70,8
Rata totală de participare 68,7 62,4 66,6 69,1 71,5 75,7
Rata şomajului – BIM 6,9 7,2 6,6 4,8 4,6 4,5
Populaţia în vârstă de 65 ani şi peste/ populaţia totală 13,6 14,7 15,5 17,0 18,5 22,0
36