Tulburarea pervaziva nespecifica de dezvoltare

Tulburarea pervaziva nespecifica de dezvoltare este diagnosticata in jurul varstei de 3-4 ani. Copiii
afectati se impart in trei categorii:

Un grup functional, aproximativ 25%, are simptome asemanatoare cu sindromul Asperger, insa difera in
dezvoltarea comunicarii si a unor usoare probleme cognitive; sindromul Asperger nu se manifesta, in
general, prin debilitate mintala sau probleme de vorbire;

Grupul al doilea, tot aproximativ 25%, are simptome asemanatoare autismului clasic, insa este posibil sa
nu aiba toate simptomele;

Grupul al treilea, in jurul a 50%, are simptome asociate spectrului autismului, insa comportamentele
repetitive au o frecventa redusa spre moderata.

Diagnostic

Diagnosticarea se pune, de regula, conform Manualului de diagnostic si statistica al tulburarilor mintale

(DSM-5). Potrivit acestuia, diagnosticul este pus in functie de mai multe criterii, dupa cum urmeaza.

Deficit in comunicarea sociala si in interactiunile sociale in contexte diferite:

Deficit in reciprocitatea social-emotionala, ce poate varia, de la dificultati in abordarea unei situatii

sociale intr-o conversatie unu-la-unu la reducerea dorintei de a impartasi lucruri care ii intereseaza si
emotii. Dificultate in initiere si reciprocitate in interactiuni sociale;

Deficit in comunicarea nonverbala, folosita in interactiunile sociale, ce poate varia, de la o comunicare

nonverbala deficitara la anomalii in contactul vizual, limbajul corpului si incapacitatea de a intelege
gesturile altor persoane. De asemenea, se poate observa lipsa expresiilor faciale si a comunicarii
nonverbale;

Deficit in dezvoltarea, mentinerea si intelegerea relatiilor interumane. Poate varia, de la dificultate in

adaptarea comportamentului la situatii sociale la dificultati in impartasirea gandurilor sau integrarea in
colectiv. Poate include absenta interesului fata de alte persoane.

Comportament restrictiv, repetitiv, interese si obiceiuri fixe, cu tendinte obsesive, ce poate include:

Miscari motorii repetitive, folosirea neobisnuita a unor obiecte (de exemplu, jucarii), cuvinte repetitive,
aranjarea jucariilor in linie dreapta, repetarea cuvintelor unei alte persoane (ecolalia);
Insistenta pentru rutina, inflexibilitate, adoptarea unor obiceiuri asemanatoare unui ritual, anomalii
verbale sau comportamentale precum agitatie in cazul unor schimbari, dificultate in tranzitie, gandire
rigida, adresare ritualica, nevoia pentru aceeasi mancare in fiecare zi;

Interese stricte, fixe, asupra carora se concentreaza profund, atasare intensa fata de anumite activitati
sau obiecte, o perseverenta excesiva;

Hiper sau hiporeactivitate la sunete sau alte aspecte legate de mediu, de exemplu, indiferenta aparenta
la durere/diferente de temperatura, mirosirea excesiva a unor obiecte, fascinatie fata de miscare sau
lumina.

Simptomele pot fi prezente inca din primele luni de viata, insa incep sa fie observate abia atunci cand cel
mic este fortat sa ia parte la activitati sociale. Acestea pot fi:

insotite sau nu de dificultati intelectuale;

insotite sau nu de probleme de comunicare;

asociate cu alte probleme de comportament sau neurodezvoltare;

asociate cu fenomene precum catatonia;

asociate cu afectiuni genetice.

Comportamentele care pot pune probleme in situatii sociale includ:

Deficitul in comunicarea sociala, in situatii precum salutul si purtarea unei conversatii;