FACULTATEA DE ECONOMIE ADMINISTRAȚIE ȘI AFACERI

SPECIALIZAREA: ASISTENȚĂ MANAGERIALĂ ȘI ADMINISTRATIVĂ

FORMA DE ÎNVAȚĂMÂNT ID, ANULⅢ

LUCRARE DE LICENȚĂ

SERVICII PUBLICE, CENTRALE ȘI LOCALE DIN ROMÂNIA

COORDONATOR UNIV. DR. Camelia Băeșu NUME ȘI PRENUME STUDENT
Carp Ciprian Vasile

Suceava
2022
 Cuprins
Lista figurilor.................................................................................................................................2
INTRODUCERE...........................................................................................................................3
CAPITOLUL 1. ASPECTE GENERALE PRIVIND SERVICIILE PUBLICE,
CENTRALE ȘI LOCALE DIN ROMÂNIA...............................................................................4
1.1 Cadrul juridic privind evoluția serviciilor publice în România..........................................4
1.2 Noțiunea de serviciu și principalele cerințe pe care trebuie să le îndeplinească un
serviciu............................................................................................................................................7
1.3 Nevoia socială-factor principal de apariție și diversificare a serviciilor............................9
CAPITOLUL 2:...........................................................................................................................12
REFORMA STRUCTURALĂ A SERVICIILOR PUBLICE, CENTRALE, LOCALE DIN
ROMÂNIA...................................................................................................................................12
2.1 Servicii centrale, publice de stat...........................................................................................12
2.2 Servicii publice din administrația locală.............................................................................14
2.3 Categorii de servicii publice locale.......................................................................................15
2.3.1 Servicii comunitare înființate la nivel local și județean.....................................................18
2.3.2 Servicii publice de gospodării comunală și perspectivă europeană...................................20
CAPITOLUL 3:...........................................................................................................................23
REGLEMENTAREA ȘI ÎNFIINȚAREA SERVICIILOR PUBLICE...................................23
3.1 Actul de reglementare a unui serviciu public.....................................................................23
3.2 Competența de înființare/organizare a structurii responsabile cu furnizarea/prestarea
serviciilor publice.........................................................................................................................25
3.3 Modalități de gestiune ale unui serviciu public...................................................................28
CAPITOLUL 4: STUDIU DE CAZ - PRIMĂRIA RÎȘCA.....................................................33
4.1 Scurtă prezentare a Primăriei Rîșca....................................................................................33
4.2 Considerații privind gestionarea serviciilor publice din primăria Rîșca.........................35
BIBLIOGRAFIE.........................................................................................................................41

2
Lista figurilor

Figura nr. 1 Vârsta ....................................................................................................................35

Figura nr. 2 Sexul.......................................................................................................................35
Figura nr. 3 Serviciile publice gestionate de către Primăria Rîșca............................................36
Figura nr. 4 Nivelul de mulțumire de față de activitățile realizate de Primăria Rîșca.............36
Figura nr. 5 Interacțiunea cu angajații Primăriei........................................................................37
Figura nr. 6 Gestionarea serviciilor publice de cetățeni.............................................................35
Figura nr. 7 Servicii furnizate pentru cetățenii comunei............................................................38
Figura nr. 8 Modul de gestionare a serviciilor publice oferite de Primăria Rîșca ....................38
Figura nr. 9 Utilizarea serviciilor publice al Primăriei Rîșca.....................................................38
Figura nr. 10 Situații de separare din repercusiune cu angajații Primăriei Rîșca.......................39

3
INTRODUCERE

Lucrarea de față se intitulează și este structurată în patru capitole. Primele trei capitole
prezintă partea teoretică, iar capitolul patru prezintă partea practică și analizează serviciile
publice ale instituției.
În capitolul Ⅰ, analizează aspectele generale privind activitățile din România. Pe de altă
parte, prezintă cadrul juridic privind evoluția serviciilor publice din România.
În primul rând, se definește noțiunea de serviciu public, apariția și evoluția lui din
administrația publică. De asemenea, această noțiune desemnează o ființă , o persoană publică.
Într-un alt rând , Leon Duguit definește serviciul public ca fiind activitatea celor
guvernați. În secolul al-ⅩⅩ-lea, specialiști francezi considerau că serviciul public reprezintă un
interes general în activitatea unei persoane.
În al treilea rând, se prezintă aspecte privind nevoia socială ca factor principal în apariția
diversificarea serviciilor publice din România. Pe de altă parte, această nevoie constituie
restructurarea organizării administrației publice privind perfecționarea sistemului serviciilor
publice.
Într-un alt enunț, se constituie considerații privind măsurile din domeniul funcției publice la
nivelul serviciilor publice.
În capitolul Ⅱ, se prezintă reforma structurală a serviciilor publice de stat din
administrația publică. Pe de o parte, serviciile publice centrale din România sunt: președinția
României, Guvernul, administrația centrală de specialități, prefectul și ministerele.
Într-un alt punct de vedere privind serviciile publice din administrația locală o reprezintă
serviciile realizate din subordinea consiliului local. De asemenea serviciile fac referire la
administrația publică locală care constituie competențe ale consiliului local, realizează aprobarea
și hotărârea sa.
Într-o altă afirmație, în categoria serviciilor publice locale din România fac parte următoarele
servicii: servicii publice cu caracter statal, servicii comunitare înființate la nivel local, județean și
serviciile publice din gospodăria comunală. Serviciile comunitare înființate la nivel local și
județean prezintă conducerea, coordonarea, responsabilitatea și controlul autorităților
administrației publice. Serviciile din gospodăria comunală și perspectiva europeană presupun
servicii prestate de persoane private.
În capitolul Ⅲ se analizează reglementarea și înființarea serviciilor publice din România.
În plus, actul de reglementare privind serviciile publice exprimă reglementarea serviciilor
comunitare de utilități publice realizând în condiții optime dezvoltarea mediului de afaceri.
Înființarea serviciilor publice privind actul de reglementare adoptă o serie de acte normative
referitor la organizarea și funcționarea administrației publice locale.
Din punct vedere, prezinta competenta de înființare /organizare a structuri responsabile cu
furnizarea și prestarea serviciilor publice, exprimând funcțiile și elementele din conținutul
managementului. Pe de altă parte privind modalitățile de gestiune ale unui serviciu public se
realizează prin gestiune directă și gestiune delegată.
În capitolul Ⅳ se prezintă partea practică și analizează serviciile publice ale comunei
Rîșca fiind următoarele: servicii de iluminat public, serviciile publice pentru situații de urgență,
servicii publice de transport copii care se realizează cu ajutorul conservării, consolidării
ecosistemelor legate de agricultură și silvicultură.
În finalul capitolului se găsește chestionarul cu 10 întrebări privind gestionarea serviciilor
publice adresat la 30 de locuitori din comuna Rîșca care sunt mulțumiți de serviciile oferite de
primăria Rîșca cu un procentaj de peste 50% în marea majoritate dintre ei.

4
 CAPITOLUL 1. ASPECTE GENERALE PRIVIND SERVICIILE
PUBLICE, CENTRALE ȘI LOCALE DIN ROMÂNIA

1.1 Cadrul juridic privind evoluția serviciilor publice în România

În contextul evoluției sociale, înființarea serviciului public capătă pentru autoritățile
administrației publice, de la sensul de obiectiv programatic, un scop în sine fiind materializarea
activități de prestație, componentă a administrației publice, pe care aceasta o aduc la
îndeplinire.
În primul rând, determinarea cadrului legal, cât și a formei juridice de organizare a
acestor organisme, devin priorități pentru teoria și practica administrativă.
Pe de altă parte, aprofundarea fenomenului administrativ al înființării, organizării și funcționării
serviciului public, constituie , din perspectiva complexității sale, abordarea teoretică și practică,
atât a evoluției istorice, a fundamentării noțiunii de serviciu public, cât și a examinării
cronologiei reglementărilor legale în materie, atât în dreptul românesc, cât și în drept comparat
și, cu precădere, în dreptul comunitar.
În evoluția evenimentelor din 1989, legiuitorul român nu a reglementat, la nivel de lege
organică potrivit normei constituționale din art. 72 care stipulează că este de domeniul legii,
stabilirea cadrului juridic privind organizarea și funcționarea serviciului public.
Din acest punct de vedere, reglementările date de Legea nr. 51/2006 privind serviciile
comunitare de utilități publice (care a aprobat Legea nr. 326/2001, privind serviciile publice de
gospodărie comunală) care, după cum stipulează în titlul său, nu are ca obiect reglementările
serviciului public ca instituție a dreptului public, cu toate componentele sale: regim juridic,
organizarea și funcționarea, competențe, domenii, forma juridică, ci doar o anumită categorie de
servicii publice locale.
O problemă actuală și de maximă importanță pentru activitatea executivă, crearea
serviciului public, în vederea realizării intereselor generale ale cetățenilor, capătă noi valențe
teoretice și practice în lumina evoluției sociale.1
În perioada interbelică, teza dominantă a doctrinei era aceea, potrivit căreia serviciilor publice
făceau parte din gradul de civilizație cu inițiativa particulară, care oricum nu putea,, penetra în
zona necesitaților sociale pentru care statul este obligat să organizeze serviciile publice (ordine
publică , apărare etc.) sau în zona monopolului de stat.
Într-un alt punct de vedere , activitățile care au fost considerente servicii publice inerente
oricărei organizări statale justiția, siguranța, ordinea, liniștea internă și apărarea, considerate ca
fiind servicii publice obligatorii, puteau fi înființate și servicii publice facultative”.
Regimul juridic de drept public consacrat pentru serviciile publice de monopol este susținut și
de modalitatea de înființare a serviciului public care, în perioada interbelică, nu putea fi decât
legea.2
Cu privire la serviciile publice organizate de stat cu titlu de monopol, acestea reprezintă
serviciile publice pentru care nu este admis particularilor a le desfășura (ex. poliție, poștă, căi
ferate, transport în comun cu anumite mijloace), în timp ce serviciile publice fără titlu de
monopol sunt cele pentru care statul admite și inițiativa privată (ex. instrucție, teatre etc.).
Cu privire la elementele de conținut ale unui serviciu public, din practica jurisprudenței
franceze se desprind următoarele:
 elementul organic ansamblul de reprezentanți și mijloacele pe care o ființă publică
folosește un scop bine determinat;
 elementul material - serviciul public ce constituie o activitate de interes realizată de
administrația publică;
1
Nicoleta Minulescu(2010), Servicii publice locale, Editura Universul Juridic , București, p. 37
2
Nicoleta Minulescu(2010), Op. cit., p. 42
5
 elementul juridic - serviciul public ce exprima un regim juridic de drept public,
Într-o altă ordine de idei , 3 serviciu public este supus unui regim de drept public , astfel
încât actul de autoritate de înființare va cuprinde nu numai elementele sale de identificare , ci și:
 forma juridică ( cu sau fără personalitate)
 obiectul
 durata
 gestiunea serviciului public
 drepturile și obligațiile operatorului
 raporturile dintre administrația publică și serviciu sau operator
 raporturile dintre operator și beneficiar
 conducerea serviciului
 finanțarea serviciului public
 patrimoniul serviciului public
 atribuirea în administrare sau concesionare a bunurilor publice necesare desfășurări
activității;
 reglementarea dreptului de control al autorității asupra activități serviciului public;
 încetarea serviciului public;
 condițiile de furnizare a serviciului (de calitate, standardele de cost); răspunderea civilă,
penală, materială, constituționali a conducătorilor serviciilor publice;
 condițiile de modificare a regulamentului de organizare și funcționare al serviciul public.
Pentru domeniile unde legiuitorul a stipulat expres condițiile de organizare și funcționare,
autoritățile administrației publice locale vor pune în executare aceste dispoziții (ex: în materia
serviciilor de utilități publice prin lege se stabilesc aceste categorii de servicii publice, înființarea
pe baza unui regulament și a caietului de sarcini, aprobate de autoritatea, de reglementare,
competență).
De asemenea, în această materie, există și acte normative, hotărâri ale Guvernului sau
ordine ale miniștrilor cu privire la aprobarea normelor de punere în aplicare a prevederilor legale
privind organizarea și înființarea acestor servicii.
Și în această situație înființarea se face cu respectarea procedurilor de mai sus, tot prin act de
autoritate al administrației publice locale (hotărârea consiliului local).
Ca orice act administrativ, hotărârea consiliului local este supusă condițiilor de control, atât de
tutelă, exercitat de către prefect, în condițiile art. 115 din Legea nr.215/2001, cât și a controlului
jurisdicțional, în condițiile prevăzute de Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
În urma noțiunii serviciului public, a relevat caracterul diferențiat al acestei activități,
față de orice altă activitate de prestație desfășurată de agenți privați, amintind că deosebirea de
fond a acesteia se remarcă nu numai în privința interesului general realizat, ci și prin prisma
regimului juridic diferit în care se desfășoară, respectiv, regimul public de drept administrativ.
Identificarea regimului juridic aplicabil unui serviciu pentru calificarea lui, publică sau privată,
are în vedere elemente, precum: natura activității desfășurate, autoritatea care îl înființează,
raporturile stabilite între serviciile publice și autoritatea administrativă în calitate de autoritate
supraordonată, dar și a raporturilor cu utilizatorii.
În privința serviciilor publice de interes național, problematica regimului juridic este mai
puțin dificil a o determina, de vreme ce, la nivelul țării, natura activității serviciului nu poate fi
decât cu caracter fie de monopol, fie de interes național, este întotdeauna înființat potrivit normei
constituționale, prin lege sau în temeiul legii, prin Hotărâre de Guvern sau Ordonanță de Guvern,
cu privire la serviciile publice locale, calificarea și determinarea regimului juridic de drept public
comportă mai multe comentarii, în lipsa unei reglementări cadru a serviciului public, sub
aspectul modului de organizare și funcționare, înființare, control, coordonare.
Prin urmare, determinarea regimului juridic al serviciilor publice se impune cu atât mai
mult, cu cât principiul descentralizării creează cadrul constituțional și legal pentru asigurarea
3
Nicoleta Minulescu(2010), Op. cit., p. 81-82
6
intereselor generale ale colectivității umane, inclusiv executarea competențelor autorităților
publice prin intermediul acestora.
Regimul diferit de drept public mixt sau de drept privat al serviciilor publice își pune
amprenta, nu numai cu privire la modalitatea de înființare a acestor servicii publice, ci și asupra
raporturilor stabilite între autorități care înființează serviciul și prestatorul său, pe de o parte, iar
pe de altă parte, asupra raporturilor dintre prestator și utilizator.
Analiza acestor relații biunivoce demonstrează existența unor raporturi de ordine publică
cu privire la modul de înființare, organizare și funcționare, dar și de drept privat în măsura în
care serviciile publice înființate (ex: asociații, fundații) vin în sprijinul autorităților și al
colectivităților, oferind servicii publice de interes general (asistență, protecție socială,
învățământ, sănătate etc.)4
Într-un alt punct de vedere, satisfacerea cerințelor ale membrilor unei colectivități umane
cum ar fi: hrană, locuință, transport, cultură, sănătate, pază și ordine, asistență socială, statul și
colectivitățile locale înființează organisme, denumite servicii publice.
Pe de o parte, noțiunea de serviciu public se realizează într-un dublu sens:
- sensul organic, exprimând un organism, o ființă, prin care se realizează o activitate care se
satisface un interes public (generat).
- sensul material-funcțional, prin care se reprezintă activitatea desfășurată de organism sau ființă
juridică constituind un serviciu.
Într-un alt punct de vedere, primă definire și cea clasică, de la începutul secolului XX-
lea, exprima că serviciul public era o activitate de interes general, realizat de către persoane
publice. De asemenea, specialiști francezi în dreptul public, considerau ca aspectele lor fiind
exprimate de țările europene. Însă, profesorul Leon Duguit afirma că, serviciul public este o
activitate pe care reprezentanți erau obligați să furnizeze interesul celor guvernați, spunând că,
într-un serviciu public, sunt exprimate 3 elemente:
1. o misiune exprimată de către stat;
2. agenți ai unei instituiți pentru a asigura această misiune;
3. de bunuri și fonduri în caracterizarea acestei împuterniciri .
În evoluția economiilor moderne, reiese în mod indubitabil la iveală faptul că serviciile
constituie un sector distinct al acestora, caracterizat printr-o mare diversitate și un dinamism
ridicat, care își pune amprenta asupra celorlalte sectoare economice, influențează în mod direct
valorificarea resurselor umane și materiale, având o contribuție majoră la progresul economic și
social.
Explozia serviciilor, creșterea rolului pe care îl au acestea în viața societății, au determinat
economiștii să denumească etapa actuală ca fiind “societate a serviciilor”, importanța crescândă a
serviciilor în economie, ascensiunea rapidă și evoluția spectaculoasă din ultimele decenii
intensificând preocupările pentru cunoașterea acestui sector.
Potrivit standardului ISO 8402, serviciul este definit "ca un rezultat generat de activități
la interfața dintre furnizor și client, precum și de activități interne ale furnizorului pentru
satisfacerea necesităților clientului", iar standardul ISO 9004-2, care tratează managementul
serviciilor, consideră că "serviciile reprezintă o muncă efectuată pentru o persoana terță"'.

4
Nicoleta Minulescu(2010), Op. cit., p.45-46
7
1.2 Noțiunea de serviciu și principalele cerințe pe care trebuie să le îndeplinească un
serviciu
În ceea cea ce privește, noțiunea de serviciu, își are originea din latinescul servitium, care
este definit ca fiind ,,acțiunea, faptul de a servi, de a sluji; formă de muncă prestată în folosul sau
în interesul cuiva”， respectiv ,,subdiviziune în administrația internă a unei instituții,
întreprinderi etc. ”Serviciile publice, din sensul latin, se înscriu în corolarul obligațiilor statului
față de drepturile fundamentale ale cetățenilor. Astfel, noțiunea de serviciu public a căpătat
valențe constituționale, prin utilizarea expresă a acestei noțiuni în textele Constituției României.
În primul rând noțiunea se serviciu public o întâlnim în textul art.120 alin. (1) din
Constituție care consacră principiile de bază pe care se întemeiază servicii publice din
administrația publica care se statuează și, se întemeiază principiile descentralizării, și
desconcentrării serviciilor publice”； în art. 122 alin. (1) din Constituție se precizează
că: ,,consiliul județean este autoritatea administrației publice pentru coordonarea activității
consiliilor comunale și orășenești, în vederea realizării serviciilor publice de interes județean”；
art. 123 alin. (2) din Constituție arată că ,,prefectul este reprezentantul Guvernului pe plan local
și conduce serviciile publice desconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale
administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale”.
În aplicarea dispozițiilor constituționale, prin acte normative infra constituționale,
noțiunea de serviciul public și modalitățile de organizare și funcționare a serviciilor publice sunt
reglementate detaliat. În primul rând, noțiunea de serviciu public, , reglementează organizarea și
funcționarea serviciilor publice constituind un atribut al autorităților prin care stabilește în mod
expres atribuțiile autorităților administrației publice locale și județene în materia serviciilor
publice.5
Definiția serviciilor publice la care se oprește A, Teodorescu este aceea că serviciul public este
serviciul înființat si organizat de către stat," Prof. E. D. Tarangul, printr-o apreciere critice a
teoriilor care consideră că serviciul public este atât activitate, cât și organul care o exercită,
definește serviciul public ca fiind orice acțiune ale instituțiilor publice pentru realizarea unei
nevoi de interes general, care trebuie să se exprime in mod regulat (ex. politie, învățământ,
justiție, transporturi, căi ferate, insistență socială etc.)
Din definiția formulată, principalele cerințe ale serviciului public sunt următoarele:
 este o activitate a autorităților publice;
 activitatea autoritarilor publice trebuie să urmărească un interes general;
 activitatea autorităților publice trebuie să funcționeze continuu si regulat.
Revenind la definiția dată serviciului public6 de prof. Paul Negulescu-orice serviciu
public organizat de stat, județ sau comună - se caracterizează prin următoarele:
 resursele (nevoile) serviciului public sunt asigurate din bugetele locale;
 gestiunea financiară este supusă legii contabilității publice (1929);
 actele îndeplinite de agenții serviciilor publice sunt acte administrative;
 agenții sau funcționarii publici din serviciile publice sunt supuși ierarhiei administrative;
 serviciile publice prin care se realizează o lucrare determina supunerea acestora
condițiilor generale de întreprinderi și lucrări publice;
 serviciile publice pentru lucrări pot impune exproprierea pentru cauză de utilitate publică,
conform principiilor constituționale;
 funcționează regulat și continuu;
 specializarea serviciului public cu un triplu scop: de a forma personal specializat, de a
evita conflictele între servicii și să facă ușoară supravegherea și controlul personalului și
materialului;

5
Oliviu Puie (2012), Serviciile de utilitate publică, Editura Universul Juridic, București, pp. 15-16
6
Nicoleta Minulescu(2010), Op.cit., pp.43
8
 sunt mai multe categorii, tipuri (subdiviziuni) corespunzând fiecărei acțiunii (tehnici,
comerciale și financiare etc.);
 se oferă publicului în mod egal și de regulă gratuit (serviciul public este alimentat prin
impozite);
 cuprind reguli juridice speciale care presupun procedee de drept public.
Din această perspectivă, serviciul public, poate fi definit ca o operațiune desfășurată de
un reprezentant public, în vederea îndepliniri a unui interes general’, definiție care remarcă cele
două componente amintite la începutul acestei secțiuni:
 material - activitate de satisfacere a unor interese generale;
 formal-organizatorică - organismul, agentul care o realizează.
Firește că evoluția pieței contemporane a serviciului public a determinat numeroase mutații, atât
la nivel legislativ, cât și doctrinar, în definirea acestor servicii publice, în calificarea lor, din
perspectiva reglementării interne și comunitare.
În doctrina românească actuală putem reține că suntem în atenția unui serviciu public
dacă:
 acțiune de interes public desfășurată de o administrației publica, și de o ființă juridică
de drept public, asigurata de aceasta;
 de o ființă publica din administrația publică care să furnizeze unele activități de interes
general.
Din sinteza opiniilor exprimate în literatura de specialitate, coroborat cu legislația adoptată,
principalele trăsături ale serviciului public sunt:
 este un organism prin care sunt satisfăcute interese publice (generale);
 se înființează prin lege sau în baza legii;
 se desfășoară în realizarea puterii publice;
 desfășoară o activitate continuă;
 mijloacele materiale sunt asigurate, de regulă, din bugetul public (al statului, orașului,
comunei);
 asigură egalitatea tuturor cetățenilor la accesarea acestuia. 7
Din conținutul acestor dispoziții instituite prin noul Cod civil, care vizează și prestarea de
servicii, rezultă că dispozițiile noului Cod civil se aplică și în materia de furnizare a serviciilor
publice care se încheie între profesioniști (operatorii serviciilor de utilități publice de drept
privat) și utilizatorii serviciului de utilități publice.
1) serviciul public care se realizează la exproprierea de utilitate publică, constituind principiile
constituționale;
2 serviciul public are o funcțiune regulată și continuată, atât timp cât există;
3) specializarea serviciului, prin aceasta înțelegându-se faptul că orice serviciu public este
constituit pentru a satisface un anumit interes general sau un anumit grup de interese generale;
Această caracteristică a serviciului public scoate în evidență principiul specialității capacității de
folosință a persoanei juridice, luând în considerare faptul că serviciile de utilități publice se
prestează de către persoane juridice de drept public, în cazul gestiunii directe, sau de către
operatori persoane juridice de drept privat, în cazul gestiunii delegate a serviciului public.
De asemenea, una dintre caracteristicile serviciului public remarcată în literatura de
specialitate din perioada interbelică este aceea privitoare la faptul că serviciul public
funcționează fără un spirit de câștig material, aspect sub care autorul a clasificat, din punct de
vedere al lucrativității, serviciile publice în servicii de ordine publică care trebuie să funcționeze
gratuit, neputând fi aducătoare de venituri, în timp ce serviciile de utilitate publică, nu pot fi,
după caz, oferite în mod gratuit sau în schimbul unor taxe de serviciu pentru a reprezenta

7
Nicoleta Minulescu(2010), Op. cit. pp.45
9
mijloacelor materiale și care nu trebuie să conțină cotă de profit, autorul admițând existența unor
servicii publice industriale și comerciale.8
În cazul activităților care trebuie autorizate de către organele competente, cum este cazul
autorizării operatorilor serviciilor de utilități publice pentru a presta aceste servicii, dreptul de a
le presta se naște numai din momentul obținerii autorizației respective (respectiv în baza
hotărârii adoptate de către autoritățile deliberative ale unităților administrativ-teritoriale prin care
se aprobă gestiunea directă a serviciului de utilități publice sau gestiunea delegată a serviciului
de utilități publice în favoarea unui operator de drept privat, n. n, O.P).
Într-o altă ordine de idei, serviciu public, constituie operațiune fundamentală și putere
de stat, care trebuie să exprime în totalitate , nevoi de interes colectiv , în ciuda asemănărilor
existente între țările europene, pot fi realizate tendințe comune în apariția și evoluția serviciilor
publice din secolul al XIX-lea,.
Într-o altă ordine de idei , apariția serviciilor publice, se consideră că țările europene au
constatat că anumite activități și servicii de interes public, nu pot fi desfășurate legilor pieței
libere și a concurentei.
Pe de o parte "interesul public" constituie un rol deosebit în spațiu . De asemenea acesta exprimă
juridic instituțiile publice, având cadrul reglementărilor comunitare.
Deosebirile între legislațiile tarilor europene respectiv activitățile de interes public
reprezentau bunurile și serviciile care îndeplinesc această categorie din conținutul lor în
materie. Pe de altă parte, serviciile controlate sau asigurate de către autoritățile publice existau în
esență în majoritatea țărilor, serviciile de furnizare a apei, a diferitelor tipuri de energie, poștă,
transport – în special cel de linie -, telecomunicații și domeniul audio-vizualului în sfera noțiunii
de "servicii publice",. 9Se exprima necesitatea distincției dintre "serviciile publice
administrative" și “serviciile publice industriale și comerciale", cu prezentarea activități de
natură economică și comercială sunt realizate de stat și de „servicii publice administrative".
Autorii nu ne oferă însă criteriile de delimitare strictă a activităților economice “obișnuite"
coordonate de stat, de cele care se înscriu în sfera serviciilor publice.
În final, serviciile publice locale ocupă un loc important în sfera serviciilor publice, s-a
pus problema delimitării.

1.3 Nevoia socială-factor principal de apariție și diversificare a serviciilor

În această evoluție impusă de multitudinea nevoilor sociale din statul modern, a condus la
definirea noțiunii de ,,serviciu public” în acord cu această evoluție, serviciul public fiind definit
ca o ,,activitate organizată sau autorizată de o autoritate a administrației publice pentru a
satisface nevoi de interes public”.
Pe de altă parte, serviciul public, își are activitatea de interes general și puterea de stat,
care să constituie în totalitate , alt domeniu care consideră dreptul obiectiv, și depinde de
conștiința socială. În literatura juridică', pornind de la jurisprudența administrativă franceză care
a fost chemată pentru a constata satisfacerii unui interes general principiului egalității în fața
serviciului public pentru identitate de rațiune, și în fața operatorilor care asigură gestiunea
serviciului public, principiu ce consideră principiul egalității, s-a concluzionat faptul că
principiul egalității se impune administrației, din partea autorității administrative a unui
principiu de drept, reprezentând, prin ea însăși, o repartizare competențelor a instituției
legislative și cea administrativă.10
Pornind de la această definiție, autorul reține că, orice serviciu public organizat de stat
sau de județ, se caracterizează11 prin':
8
Oliviu Puie (2012), Op.cit., pp. 23-25
9
Nicola Iordan (2003), Managementul serviciilor locale, Editura All Beck, București, p. 212
10
Oliviu Puie(2012), Op. cit, pp. 25
11
Nicoleta Minulescu(2010),Op, cit pp.56-57
10
－ nevoile sunt realizate din bunurile acestei administrații;;
－ actele juridice pot fi constituite de agenții serviciului public;
－ agenții și funcționarii depun eforturi administrative;
－serviciul public reprezintă o munca, aceasta fiind depusă întreprinderi ;
－ serviciul public, cuprinde exproprieri , conform fundamentelor constituționale;
－ are o funcționare regulată și continuă;
－ specializarea serviciului public;
－are mai multe subdiviziuni, fiecare cuprinzând câte o ramură de activitate (operațiuni
administrative, tehnice, comerciale, financiare, contabilitate, etc.);
－este oferit publicului în mod egal și de regulă gratuit, întrucât serviciul public este alimentat
prin impozite;
－ cuprinde reguli juridice speciale care îi dau posibilitatea de a folosi procedee de drept public.
În evoluția informației 12și comunicațiilor în ultimele decenii a determinat o dezvoltare
fără precedent a tehnologiilor ale bibliotecilor, înregistrarea unor schimbări majore în filosofia și
practica acestor instituții info documentare, apariția de produse și servicii noi induse de nevoile
de informare, de interesele și de preferințele utilizatorilor noii epoci. Investiția în cunoaștere a
devenit un element strategic pentru valorificarea celorlalte resurse (materiale, financiare, umane),
redând câteva efecte ale noilor tehnologii:
– societatea digitală schimbă modul în care lumea învață
–transferul de la abordarea tehnocrată la cea antropocentrică
– orientată spre nevoile și capacitățile omului , ținând seama de faptul că educația de calitate
produce capital uman mai productiv;
– schimbarea de paradigmă
– de la comunicarea tradițională la comunicarea în spațiul virtual
– o nouă spațialitate – un mediu dinamic, în continuă schimbare;
– globalizarea informației, nevoia de informații de calitate și operative, alături de modalități
diversificate de diseminare a informațiilor;
– din mijloc de consum, informația devine mijloc de comunicare;
– complexitatea instrumentelor și a serviciilor oferite, cum ar fi: e-serviciile (servicii online
bazate pe conținut digital), organizarea de evenimente în spațiul virtual (de exemplu, expoziții
virtuale);
– educația pentru informare devine o provocare majoră;
– instituirea „cetățeniei digitale”;
– biblioteca determină evoluția cunoașterii conform evoluției noilor tehnologii (biblioteca
devine o portavoce în evoluția tehnologiei);
– nevoia de redefinire, de redimensionare a bibliotecii și a profesiei;
– dezvoltarea de biblioteci digitale și biblioteci virtuale care presupune: produse și servicii puse
la dispoziție în spațiul virtual (baze de date și documente full-text, resurse web, cărți și jurnale
electronice, depozite digitale instituționale, arhive digitale etc.); utilizatorul propune ce resurse
să fie achiziționate.
Prin sintagma , satisfacerea nevoilor13 comunitare ” se au în vedere nevoile sociale care
reclamă restructurări ale organizării administrației publice, perfecționări ale sistemului de
servicii publice la nivelul localităților, cartierelor etc.
În ceea ce privește definirea serviciului public profesorul Paul Negulescu, consideră că
orice serviciu public organizat de stat, de județ sau de comună are următoarele caracteristici,:
 nevoile acestor servicii sunt satisfăcute din bugetele acestor administrații;

12
Carmen-Leocadi, Strategii de promovare a imaginii și rolului bibliotecii în epoca digitală,
https://www.proquest.com/openview/043da641af9764ce4c25d63aa9ad2a14/1?pqorigsite=gscholar&cbl=1606359
(accesat la 16.05.2022)
13
Oliviu Puie(2012), Op. cit, p. 22-23
11
 actele juridice pot fi considerate de agenții serviciului, iar agenții sau funcționării
serviciului depun eforturi administrative;
 un serviciu public14 reprezintă o munca ( construcția unor drumuri), aceasta asigură
condițiilor unei întreprinderi, care prin noțiunea de interes se înțelege preocuparea de a obține un
succes, un avantaj, o râvnă depusă într-o acțiune pentru satisfacerea anumitor nevoi, se apreciază
că sintagma ,,interesul public care vizează satisfacerea nevoilor comunitare „este chiar o
exprimare pleonastică, pentru că însuși cuvântul interes implică realizarea unei stări de satisfacție
de un anumit fel.
Considerații privind O.U. G nr. 105/2009 privind unele măsuri în domeniul funcției
publice, precum și pentru întărirea capacității manageriale la nivelul serviciilor publice
desconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din
unitățile administrativ-teritoriale și ale altor servicii publice, precum și pentru reglementarea
unor măsuri privind cabinetul demnitarului din administrația publică centrală și locală,
cancelaria prefectului și cabinetul alesului local, și reformarea administrației publice, în Caietul
Științific al Institutului de Științe Administrative, Paul Negulescu” nr.11/2009.

14
Oliviu Puie(2012), Op. cit, p. 22-23
12
CAPITOLUL 2:
REFORMA STRUCTURALĂ A SERVICIILOR PUBLICE, CENTRALE,
LOCALE DIN ROMÂNIA

2.1 Servicii centrale, publice de stat

În ceea ce privește administrația publică , se vizează interese generale sau publice. De
asemenea, acțiunea a unei autorității publice constă la satisfacerea unui serviciu public. Poporul
este unicul care prestează servicii publice. Pe de altă parte serviciile locale, centrale și cele
publice prezintă o separare completă. Serviciile publice centrale pot fi: Președinția României ,
Guvernul, Administrația centrală de specialitate, ministerele și autorităților administrative
autonome. Președintele României constituie statul român și independența națională, a unității și a
țării.
Dintr-un alt punct de vedere, administrația Prezidențială constituie agenda Președintelui,
stabilește certificate și condici care asigură îndeplinirea atribuțiilor Președintelui, reprezintă
constituționalitatea legilor și relațiile cu instituțiile publice,
Un alt serviciu central este Guvernul acceptat de către Parlament, consideră satisfacerea
nevoilor unor țării și stabilește conducerea generală a administrației publice 15. Guvernul poate
fi format din prim-ministru, miniștri și alți membri..
Într - o altă ordine de idei, art. 41 alin. (2) din Legea serviciilor comunitare de utilități
16
publice nr. 51/2006, utilizatorii serviciilor de utilități publice au următoarele drepturi:
o să exprime , serviciile publice, în condițiile actului de furnizare ;
o să mențină și să rețină, documentele de furnizare/prestarea a daunelor
o să utilizeze serviciile centrale sau, după caz, societăți cu obiect de activitate
o să primească și să utilizeze informații privind serviciile de utilități publice care îi.
Autoritățile și instituțiile publice centrale din România stabilește Carta Calității
Cetățeniilor, și realizează o modificare a administrației publice la satisfacerea acelor servicii în
sectorul public, cauza poate fi că cetățenii elaborau servicii publice centrale, la funcționarea
acestora.
Administrația publică centrală17 are ca structură organizațională, persoane de drept public
și acționează din oficiu pentru executarea sau prestarea de servicii publice centrale în limitele
legii , sub controlul direct sau indirect, al Parlamentului.
Dintr-un alt punct de vedere, președintele reprezintă contribuții de natură administrativă ,
exprimând o instituție a administrației, centrale, împreună cu Guvernul, din atribuțiile pe care le
enumerăm: poate lua parte la ședințele Guvernului și dezbate problemele de interes public
privind politica internă sau externă, apărarea țării și asigurarea ordinii publice, poate asigura
Guvernul având un rol deosebit.
Guvernul împreună cu Președintele României au un rol deosebit în Constituție, potrivit
căreia realizează și constituie îndeplinirea atribuțiilor privind organizarea și funcționarea
ministerelor.
Parlamentul este un organ reprezentativ suprem și unic, autoritate legislativă, dezbate și aprobă
programul guvernului care trasează liniile directoare ale politicii economice, financiare,
bugetare, monetare și aprobă legile care reglementează întreaga activitate economico-socială .
Guvernul reprezintă un organ de execuție al administrației de stat, asigură realizarea politicii
statului conform programului de guvernare aprobat de Parlament.

15
Sorin Bradu, Aspecte privind administrarea serviciilor publice statale,
http://dspace.aap.gov.md/bitstream/handle/123456789/1994/Bradu_S.pdf?sequence=1&isAllowed=y , (accesat la
16.05.2022)
16
Oliviu Puie(2012), Op. cit, pp.442-443
17
Oliviu Puie (2012), Op. cit, p.443
13
 Într- un alt punct de vedere autoritățile centrale de specialitate, altele decât ministerele
sunt organizate și funcționează în subordinea Guvernului sau în subordinea unui minister, pentru
rezolvarea unor probleme de specialitate și care nu necesită organizarea unui separată a unui
minister. (de exemplu: Autoritatea Națională pentru Turism, Oficiul Român pentru Drepturile de
Autor, Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorului, Institutul National de Statistică
etc.)
Autoritățile subordonate Guvernului sau ministerelor pot fi înființate de Guvern sau
ministere, în subordinea lor, prin adoptarea unei hotărâri de Guvern sau al unui ordin de
ministru. Cadrul juridic de reglementare a acestor autorități este precizat în art. 60 privind
funcționarea acestuia si a ministerelor, care asigură ,,Dispozițiile prezentei legi, prin care se
reglementează organizarea si funcționarea Guvernului si ministerelor, se aplică în mod
corespunzător și celorlalte organe de specialitate din subordinea cu excepția unor instituții de
interes public .18
Ministerele sunt organe de specialitate ale administrației publice centrale care realizează
politica guvernamentală în domeniile de activitate ale acestora. Ministerele se organizează și
funcționează numai în subordinea Guvernului, potrivit prevederilor Constituției și Legii
nr.90/2001. Pe de altă parte, serviciile publice centrale de stat, privind ministerele sunt:
 Ministerul Afacerilor Interne are în subordine Departamentul de Informații și Protecție
Internă, Direcția Generală Anticorupție, Agenția Națională Antidrog, Agenția Națională
Împotriva Traficului de Persoane, Inspectoratul General pentru Imigrări, Arhivele Naționale,
Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date, Direcția Generală de
Pașapoarte, Politia Română, Inspectoratul General pentru Situații de Urgenta, Oficiul
Responsabilului cu Protecția Datelor Personale.
 Ministerul Culturii are în subordine Biblioteca Națională a României, Oficiul Român
pentru Drepturile de Autor, Centrul National al Cinematografiei etc.
 Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice are în subordine Agenția
Națională a Funcționarilor Publici, Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile
Comunitare de Utilități Publice, Inspectoratul de Stat în Construcții, Agenția Națională de
Cadastru și Publicitate Imobiliară.
 Ministerul Educației Naționale are în subordine Autoritatea Națională pentru Cercetare
Științifica, Autoritatea Naționala pentru Sport si Tineret ,etc.
Autoritățile centrale autonome sunt organizate și funcționează ca și celelalte organe ale
administrației publice de specialitate, dar, fiind autonome, nu au organe ierarhice superioare, ele
nefiind subordonate nici Guvernului, nici ministerelor.
Autoritățile administrative autonome sunt înființate de către Parlament, prin lege organică.
Autoritățile administrative autonome cu statut constituțional sunt:
Avocatul Poporului;
－Consiliul Legislativ;
-Consiliul Economic și Social;
－Consiliul Suprem de Apărări a Țării;
－Consiliul Superior al Magistraturii19
Prefectul, potrivit normelor constituționale, este în mod cert un delegat al Guvernului pe
plan local" care ,,constituie serviciile publice deconcentrate”, calitate în care asigură legătura
operativă dintre fiecare ministru, respectiv conducător al organului administrației publice
centrale din subordinea Guvernului și conducătorul serviciului public deconcentrat din
subordinea acestuia și, respectiv, este o instituție cu atribuții de control al actelor autorităților
administrației publice locale, atât timp cât aceste competențe se regăsesc reglementate expres
prin norme constituționale și statul român este un stat unitar. În aceste condiții, prefectul nu

18
Irina Bilouseac (2013), Servicii publice locale , Editura Didactica și Pedagogică , București pp 37-38
19
Irina Bilouseac (2013), Op. cit. pp 38-39
14
poate fi considerat o autoritate a administrației publice locale, și, deci, nu poate fi inclusă în sfera
acesteia.

2.2 Servicii publice din administrația locală

În literatura de specialitate servicii publice20 s-au înființat în subordinea consiliului local,
prin reorganizarea compartimentelor de stare civilă din aparatul propriu al acestui consiliu și a
formațiunilor locale de evidență a populației din structura Ministerului Administrației și
Internelor, în mod corespunzător, potrivit art. 6, în subordinea consiliului județean și a
Consiliului general al Municipiului București și sectoarelor acestuia.
Pe de altă pate, aceste servicii publice sunt supuse îndrumării metodologiei autorității
centrale de specialitate, de exemplu, Direcția de Evidență Publică a Persoanei și Administrarea
Bazelor de Date, subordonat Ministerului Administrației și Internelor. Pe de altă parte, precizăm
că această îndrumare metodologică nu este similară unei subordonări administrative, astfel încât
să putem concluziona că ar fi o dublă subordonare a acestui serviciu comunitar, cum s-a reținut
în literatura de specialitate'. Și după cum am analizat într-o secțiune anterioară, neavând alte
precizări cu privire la organizarea acestui serviciu, trimiterea legală, republicată, face referire la
administrația publică locală, din punct de vedere al înființării acestuia, ceea ce presupune
următoarele competențe ale consiliului local, în raport cu acesta:
 aprobarea înființării prin act de autoritate - hotărârea consiliului local (sub forma
regulamentului de organizare și funcționare);
aprobarea formei sale juridice (cu sau fără personalitate);
 aprobarea organigramei și a numărului de personal;
 numirea și revocarea din funcție a conducerii serviciului public, aplicarea sancțiunilor
disciplinare acestora;.
 urmărirea și controlul activității acestui serviciu;
 instituirea unor norme de organizare și funcționare specifice acestui serviciu, în condițiile
legale.
Atribuțiile privind serviciului comunitar local de evidență a persoanei sunt următoarele:
a) asigura un ghișeu unic, acte de stare civilă, cărțile de identitate, cărțile de alegator,;
b) utilizează certificatele și faptele de stare civilă, precum mențiunile și schimbările intervenite
în condițiile legii;
c) stabilește și întocmește registrele de stare civilă, în condițiile legii;
d) asigură, reduce actele de stare civilă, precum și orice mențiuni făcute pe actele de stare civilă
și pe actele de identitate, în condițiile legii;
e) constituie, actualizează și administrează Registrul local de evidența a persoanei, care conține
datele de identificare și de adresă ale cetățenilor având domiciliul în raza de competență
teritorială a serviciului public comunitar local respectiv;
f) prestează, în condițiile legii, termeni de identificare și de adresă ale persoanei către autoritățile
și instituțiile publice centrale, județene și locale, agenții economici și către cetățeni;
g) exprimă listele electorale permanente;
h) stabilește contravențiile și aplică sancțiuni, în condițiile legii;
 instituțiile bugetare, regiile autonome și societățile comerciale subordonate organic sau,
după caz, funcțional, ministerelor și celorlalte organe centrale autonome.
Administrația de stat din teritoriu, formată21 din:
a) prefecți, care sunt reprezentanții Guvernului pe plan local;
b) comisiile consultative,;
c) serviciile descentralizate ale ministerelor și celorlalte organe centrale din unitățile
administrativ-teritoriale, organizate ca direcții generale, inspectorate, oficii etc.
Administrația publică locală autonomă, formată din:
20
Nicoleta Miulescu (2010), Op. cit, pp.87-88
21
Nicola Iordan (2003), Op. cit, p. 56
15
a) consiliile locale;
b) primari;
c) consiliile județene;
d) instituțiile și serviciile publice, regiile autonome și societățile comerciale aflate sub autoritatea
consiliilor locale și județene.
Potrivit dispozițiilor art. 120 din Constituție, “Autoritățile administrației publice, prin
care se realizează autonomia locală în comune și orașe, sunt consiliile locale alese și primarii
aleși, în condițiile legii" iar art.121 stabilește "Consiliul județean este autoritatea administrației
publice pentru coordonarea activității consiliilor comunale orășenești, în vederea realizării
serviciilor publice de interes județean". Alegerea acestor autorități se face prin vot universal,
egal.
Pe de altă parte, trebuie înțeles operațiunea de serviciu public nou creat și nu a celui de
creare acestor servicii fiind apanajul organelor legislative ( parlament și guvern).
Într-o altă ordine de idei, autoritățile administrației publice locale au dreptul de a desfășura la
nivel local servicii publice, cu caracter statal privind răspunderea care îi revine după caz,
primarului în calitate de reprezentant al statului. Acestea înființează servicii publice cu scop
lucrativ (agenții economici). Servicii publice de interes local pot face numai în forma care se
realizează într-o hotărâre a consiliului local, comune .
În acest sens autoritățile administrației publice locale realizează servicii publice care pot
constitui în condițiile legii.
Potrivit reglementării actuale de lege , a serviciului public din administrația locală reprezintă
ansamblu de acțiunii și activității care asigură exploatarea bunurilor al unităților administrative-
teritoriale, care contribuie la ridicarea gradului de civilizație și a comunităților locale.
Autoritățile administrației publice locale țin spațiile verzi de pe teritoriul unității
administrativ-teritoriale, prin construirea registrelor locale care vor putea fi consultate la sediile
administrației publice locale și constituie un sistem informațional care cuprinde datele tuturor
spațiilor verzi și indicilor de calitate. Pe de altă parte, administrarea spațiilor verzi trebuie
exercitată de către organele împuternicite, respectiv de către operatorii acestui serviciu în cazul
gestiuni delegate .22

2.3 Categorii de servicii publice locale

În ceea ce privește, privind categorii de servicii., servicii publice se pot clasifica în:
 Serviciile publice la nivel local, dar și județean
 Servicii publice de gospodărie comunală
 Servicii publice din activități culturale
1. Serviciile publice cu caracter statal sunt:
 Serviciul public de pază ,
 Serviciul public de protecție civilă
 Serviciul public de construcții
2. Servicii publice înființate și județean
 Servicii publice din evidența populației
 Servicii publice locale de evidență a persoanelor
 Servicii comunitare județene de evidență a persoanelor
 Serviciile publice privind pașapoartele
 Serviciile pentru situații de urgență
 Serviciile publice privind cadastru și agricultură
Cele două servicii publice sunt înființarea, organizarea și funcționarea serviciilor publice
comunitare pentru eliberarea și evidența pașapoartelor.

22
Oliviu Puie (2012), Op. cit, pp.50-55
16
Înainte de a proceda la analiza competențelor, atribuțiilor acestor servicii se impun câteva
considerații privind natura juridică a acestor servicii publice , locale din cadrul serviciilor
județene de evidență a persoanei din structura Ministerului Administrații și Internelor".
O primă constatare are în vedere rațiunea pe care a urmărit-o legiuitorul, de a înființa un
serviciu public local care nu face parte din categoria autorităților administrației publice locale, ci
este un agent al statului în teritoriu.
Principalele atribuții ale acestor servicii sunt:
a) soluționează cererile pentru eliberarea pașapoartelor simple ori de prelungire a valabilității
acestora, în conformitate cu prevederile legi, ale tratatelor și convențiilor internaționale la care
România este parte;
b) asigură eliberarea, în sistem de ghișeu unic, a pașapoartelor simple, în colaborare cu serviciile
publice comunitare locale de evidență a persoanelor din subordinea consiliilor municipale,
orășenești și comunale, precum și ale sectoarelor municipiului București;
c) administrează, gestionează și valorifică registrele județene, respectiv al municipiului
București, de evidență a pașapoartelor;
d) asigură înscrierea de mențiuni în pașapoarte, în condițiile legii;
e) organizează, la nivelul județului și al municipiului București, gestionarea și controlul
eliberării pașapoartelor.
Pentru întreaga activitate desfășurată de aceste servicii publice, legiuitorul a prevăzut,
de asemenea, îndrumarea și controlul metodologic, prin direcțiile de specialitate din cadrul
Ministerului Administrației și Internelor.
Într-un alt enunț , forma prin care se realizează acest serviciu public, față de demersurile
teoretice anterior prezentate, constituie forma aleasă de legiuitor este aceea prin gestiune directă
proprie, realizată prin propriul său agent, (al statului) în cazul nostru, nu Ministerul
Administrației și Internelor, ci prefectul. În această situație, descentralizarea serviciilor publice
nu a presupus și un transfer al competenței către un alt agent „al statului.23
2 Serviciile comunitare pentru cadastru și agricultură
În această categorie de servici publice comunitare ,este supus îndrumări tehnica
metodologice a unor autorități de specialitate județene, respectiv oficiile de cadastre și publicitate
imobiliară'.
Atribuțiile acestor servicii sunt:
a) participă la acțiunea de ‘delimitare a teritoriului administrativ al comunei ,orașului sau
municipiului și asigură conservarea punctelor de hotar materializare prin borne;
b) efectuează măsurători topografice pentru punerea în posesie pe amplasamentele stabilite de
comisiile locale de aplicare a legii fondului funciar;
c) întocmesc fișele de punere în posesie;
d) constituie și actualizează evidența proprietarilor imobiliare și a modificărilor acestora;
e) constituie și actualizează evidența terenurilor care fac parte din domeniul public sau privat;
f) delimitează exploatațiile agricole din teritoriul administrativ al localităților; 24
3.Serviciile comunitare pentru situații de urgență
În literatura de specialitate, serviciile comunitare pentru situații de urgență se organizează
în subordinea consiliilor locale (județene , orășenești, comunale și al municipiului București)
sub două forme:
－profesioniste;
－voluntare.
Serviciile publice comunitare profesioniste - se constituie prin preluarea, de la Ministerul
Administrației și Internelor, a structurilor unificate ale inspectoratelor de protecție civilă, a
grupurilor și brigăzilor de pompieri militari. Serviciile publice comunitare voluntare - se
înființează prin unificarea serviciilor publice de pompieri civili și a formațiunilor de protecție
23
Nicoleta Miulescu (2010), Op. cit, pp.89-90
24
Nicoleta Miulescu (2010), Op. cit, pp.82-83
17
civilă din subordinea acestora. Legiuitorul prevede posibilitatea ca acestea, la rândul lor, să poată
fi transformate în servicii profesioniste, odată cu dotarea și asigurarea resurselor necesare.
De observat și cu privire la aceste servicii comunitare, față de specialitatea activităților, modul de
înființare și dubla îndrumare și coordonare metodologică atât față de primar, respectiv
președintele consiliului județean, dar și față de Inspectoratul General pentru Situații de Urgență,
privind înființarea, organizarea și funcționarea serviciilor publice comunitare pentru situații de
urgență, activitatea serviciului public comunitar este coordonată de președintele consiliului
județean și de primarul general al municipiului București, respectiv de primarii comunelor,
orașelor, municipiilor și ai sectoarelor capitalei, respectiv Inspectoratul asigură, la nivel național,
punerea în aplicare, într-o concepție unitară, a legislației în vigoare în domeniile date în
competență prin lege, precum și coordonarea și controlul metodologic al serviciilor publice
comunitare.
Inspectoratul General pentru situații de urgență, ca organ de specialitate al administrației
publice centrale, cu personalitate juridică, aflat în subordinea Ministerului Administrației și
Internelor, face parte din forțele de protecție ale sistemului de securitate națională. Pe de altă se
precizează cu privire la aceste categorii de servicii publice pe lângă elementele de natură
juridică, de drept public privind organizarea și înființarea acestora și câteva elemente privind
managementul acestor ,situații de urgență".
Astfel, în art. 1 alin. 2 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 21/2004 se prevede că,
Sistemul Național este organizat de autoritățile administrației publice și se compune dintr-o rețea
de organisme, organe și structuri abilitate în managementul situațiilor de urgență, constituite pe
niveluri sau domenii de competență, care dispune de infrastructura și de resursele necesare
pentru îndeplinirea atribuțiilor prevăzute în prezența ordonanță de urgență".
În ceea ce privește, definirea noțiunilor: situații de urgență, a tipurilor de risc și a
componentelor sistemului național pentru situații de urgență, permite, astfel, identificarea
palierelor de organizare a acestor servicii publice, dar și coroborarea acestui act normativ cu alte
acte normative incidente și cu relevanță privind desfășurarea activității acestora, precum:
-Legea nr. 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor;
-Legea nr. 481/2004 privind protecția civilă, republicată în 2006;
- Ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr. 718/2005 privind aprobarea criteriilor de
performanță privind structura organizatorică și dotarea serviciilor voluntare pentru situații de
urgență; Ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr. 360/2004 privind aprobarea
criteriilor de performanță privind structura organizatorică și dotarea serviciilor profesioniste. 25
Serviciile de urgență voluntare se organizează în subordinea consiliilor locale comunale,
orășeneștii, municipale, prin unificarea serviciilor publice de pompieri civili și a formațiunilor de
protecție civilă, din subordinea acestora, deci ca servicii publice descentralizate.
De asemenea, trebuie reținută și exercitarea competențelor celor două autorități ale
administrației publice locale: primar și consiliul local în materia ,,situațiilor de urgență ”, în
temeiul prevederilor Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 21/2004 privind Sistemul National
de Management al Situațiilor de Urgență'.
Într-un alt punct de vedere, organizarea și funcționarea serviciului public comunitar
pentru situații de urgență se realizează cu ajutorul avizul Inspectoratului General, de către
consiliul local, comitetele locale (municipii, orașe, comune) pentru situații de urgență,
organizarea, atribuțiile și funcționarea lor se stabilesc prin dispoziție a primarului, respectiv la
nivel județean, prin ordin al prefectului.
Într-o altă ordine de idei, întreaga activitate a acestui serviciu este coordonată de prefect, la nivel
județean, respectiv municipiul București, și de către primar, la nivelul orașului, municipiului,
comunei.

25
Nicoleta Miulescu (2010), Op. cit, pp 91-93
18
 Cu privire la resursele financiare și materiale ale acestor servicii publice, autoritățile
administrației publice locale vor prevedea distinct în proiectele de bugete de venituri și cheltuieli
rezervele financiare necesare înzestrări , funcționării și îndepliniri atribuțiilor legale ale acestora.

2.3.1 Servicii comunitare înființate la nivel local și județean

În evoluția serviciilor comunitare înființate la nivel local, și județean au fost organizate
în urma unui larg acord social exprimat printr-o decizie democratică adoptată de autoritățile
administrației publice locale competențe, la nivelul unităților administrativ-teritoriale în
beneficiul locuitorilor acestora și care funcționează sub conducerea sau coordonarea,
responsabilitatea și controlul autorităților publice locale, în baza unor reguli specifice care trec
dincolo de regulile obișnuite aplicabile altor servicii: universalitate, continuitate, adaptabilitate,
accesibilitate, transparență și prin care se asigură alimentarea cu apă; canalizarea și epurarea
apelor uzate; colectarea, canalizarea și evacuarea apelor fluviale; salubrizarea localităților și
managementul deșeurilor solide; alimentarea cu energie termică în sistem centralizat, transportul
public local, iluminatul public.
În primul rând, creșterea serviciilor publice ale României a stabilit conceptul unei
legislații specifice în 2012 care, împreună cu legislația trebuie să prezinte într-un spațiu , care să
exprime legal acelora.
Pe de altă parte, la nivel local, administrațiile publice exprima competența serviciilor
publice, care constituie mișcarea de creștere a serviciilor publice care să permită interesul
public. De asemenea, la gradul unități administrativ-teritoriale, hotărăște înființarea serviciilor
publice precum modalități de gestiune care asigura dorințelor de participare și funcționare pe
care le satisface fiecare serviciu .
La nivelul anului 2012, a apărut necesitatea unei noi reglementări în domeniul serviciilor
comunitare la nivel județean care reprezintă suportul , obiectivele, concepțiile, a serviciilor
publice.26
La identificarea categoriilor serviciilor comunitare la nivel local ca o condiție pentru înființarea
acestora de care autoritățile administrației publice locale, este existența mijloacelor financiare.
Potrivit Legii nr. 215/2001, realizată, privind administrația publică locală, colaborată cu
Legea nr. 195/2006 a descentralizări, autoritățile administrației publice locale trebuie să dispună
de capacitate administrativă pentru a-și putea executa atribuțiile legale cu privire la organizarea
și înființarea unor servici publice cu caracter obligatoriu. Lipsa acestei capacități implică
incapacitatea susțineri lor și pe cale de consecință a satisfacerii unor nevoi generale. Potrivit
principiului constituțional și legal că nu se pot descentraliza noi activități și responsabilități către
autoritățile administrației publice locale, decât cu condiția asigurării resurselor financiare, pentru
susținerea funcționari acestora asigurarea unor servicii publice obligatorii trebuie rezolvată fie de
către autoritățile județene, fie prin partajarea competențelor celor două niveluri administrative:
local și județean.
Potrivit Legii nr. 215/2001, republicată, privind administrația publică locală Legii
nr.273/2006 privind finanțele publice locale, finanțarea serviciilor publice locale asigură:
－ integral de la bugetul local;
－ din venituri extrabugetare și subvenții de la bugetul local;
－integral din venituri extrabugetare.
La aceste surse se pot adăuga venituri sub forma sponsorizărilor și donaților de la persoane fizice
sau juridice.
Veniturile proprii ale serviciilor publice de Interes local (autofinanțate sau finanțate
parțial de la bugetele locale ), pot proveni din serviciile publice, studii, proiecte, valorificarea
produselor activităților proprii, prestarea de servicii.

26
Nicolae -Viorel TRIF , Aspecte privitoare la cadrul legal și instituțional al serviciilor comunitare de utilități
publice în România, https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/25-27_11.pdf,(accesat la data de 30.05.2022)
19
Bugetele de venituri și cheltuieli ale acestor servicii publice se aproba, potrivit prevederilor
legale și eventuala verificare auditare a activități financiare a acestora 27. De asemenea, autoritatea
locală poate aproba instituirea unor taxe speciale, în condiții legale, pentru un serviciu public
nou înființat.
Legea nr. 273/2006 stabilește, în mod unitar, constituirea, administrativă a responsabilităților
serviciilor publice implicate în domeniul finanțelor publice locale.
Într-o altă ordine de idei, atât normele constituționale, cât și cele legale identifică același
rol pentru administrația publică locală. Totuși, numai enunțarea misiunii, a rolului administrației
publice locale românești, fără a constata și care sunt funcțiile acesteia, nu ar fi decât o subliniere
cu caracter de generalitate, fără argumente.
Într-un alt punct de vedere, cu privire la funcțiile administrației publice locale, trebuie să
observăm că raportul funcție-rol este același ca de la mijloc (sau instrument) concret, la misiunea
încredințată. De asemenea, fundamentarea de către constituant a administrației publice locale pe
baza principiilor descentralizării, autonomiei locale și a desconcentrări serviciilor publice
reprezintă, mai înainte de toate, reflectarea, pe plan local, a organizării statului român ca un stat
de drept democratic. Aceasta rezultă din faptul că ,,democrația implică: un sistem pluralist”,
voința colectivităților locale exprimată prin alegeri libere și corecte, responsabilitatea
autorităților locale, obligația lor de a se conforma legilor.
Pe cale de consecință, principiul separației/echilibrului puterilor în stat, ca principiu
transpus pe plan local ” este evidențiat, pe de o parte, prin colaborarea dintre sistemul
administrației publice centrale, prin serviciile sale deconcentrate și cel al administrației publice
locale, ,,co-administrarea” dar și prin controlul de legalitate exercitat de reprezentantul autorității
executive asupra activității autorităților administrației publice locale.
Pe de altă parte, el rezultă din clarificarea și distincția realizată de către legiuitor, conform Legii
nr. 215/2001, republicată, în privința autorităților administrației publice locale, ca ,,autorități
deliberative”, consiliile și ,,autorități executive”, primarii și președinții consiliilor județene.
Din succinta analiză întreprinsă rezultă că sfera administrației publice locale, raportând-o
la normele constituționale, trebuie să fie circumscrisă numai la autoritățile administrației publice
locale, alese, consiliile locale, primarii și consiliul județean.
Într-o altă afirmație , aceste autorități ale administrației publice locale 28alese, li se poate
alătura și președintele consiliului județean, o autoritate publică locală aleasă, autoritate
administrativă creată de legiuitorul organic, care se circumscrie și ea în sfera administrației
publice în sens larg, chiar dacă legiuitorul constituant nu a precizat explicit, la nivel județean, o
asemenea autoritate administrativă autonomă, cu caracter executiv.
De altfel, în acest sens, sunt exprimate opinii și în doctrina românească, care precizează
că autoritățile administrației publice locale sunt autorități ale administrației publice prin care se
realizează autonomia locală, autorități administrative autonome, alese ,ale comunelor, orașelor și
județelor. Desigur, se au aici în vedere consiliile locale, primarii de la nivelul comunelor și
orașelor, precum și consiliul județean, ca și președintele acestuia, ca elemente componente ale
sferei administrației publice locale.
Mai mult, analizând administrația publică locală din perspectiva legiuitorului
organic, constatăm că acesta a înțeles să o exprime nu numai prin autorități administrative
autonome, alese (consiliile locale, primării și consiliul județean), ci și prin includerea serviciilor
publice locale și a aparatului propriu de specialitate, caracterizat mai ales prin prezența
funcționarilor publici, a administratorilor publici, a secretarilor unităților administrativ-
teritoriale, cât și a președintelui consiliului județean.

27
Nicoleta Miulescu (2010), Op. cit, pp 82-83
28
Cezar Corneliu Manda (2018), Manual colectivităților locale din România, Editura C.H. Beck, București, pp. 14-
15
20
2.3.2 Servicii publice de gospodării comunală și perspectivă europeană
În literatura de specialitate, privind serviciile publice de gospodarii comunala analizează
teoriile exprimate cu precădere din străinătate, concluzionând ca cele mai multe studii în materie
și preocupări ale jurisprudenței le-am regăsit în literatura franceză.
Sub influența literaturii și a legislației franceze după al doilea război mondial, cea mai
reprezentativă delimitare a serviciilor publice era între activitățile publice (servicii de interes
economici) și activitățile prestate de persoanele private.
Interesul în analiză și definirea serviciilor publice are mai multe conotații economice, întrucât
înșiși construcția comunitară are la origini tot esența economică, în scopul realizări unui spațiu
economic în care să se asigure manifestarea libertăților extreme:
－libertatea transformărilor;
－libertatea investițiilor;
Într- o altă ordine de idei, la nivelul Uniunii Europene nu se poate vorbi de un tip de
servicii publice, dar se pot identifica unele reguli, principii general-aplicabile contextului
național, potrivit principiului subsidiarității.
În Uniunea Europeană, în etapa actuală a evoluției sociale, identificăm trei noi tipuri de
reglementări (reguli):
1. reglementări prin acte unilaterale, specifice Mării Britanii, caracterizate prin fixarea tarifelor,
condiționarea accesului la rețele, emiterea licenței de exploatare a rețelei etc.;
2. reglementări prin contracte, potrivit cărora tarifele se stabilesc prin contracte.
Există reguli care stabilesc un control al tarifelor ex/post, există o transparență a formării
prețurilor, în stabilirea duratei contractelor, finanțarea investițiilor, stabilirea caietelor de
sarcini ,,model”；
Necesitatea reglementării, presupune ca un serviciu public să fie transparent, democratic
și solidar și în măsură să satisfacă necesitățile vitale, la prețuri rezonabile. Se impune,
obligatoriu, un regim care să asigure:
 autoritățile participante ale serviciilor;
 modalitățile de constituire;
 obligațiile serviciilor publice ce trebuie satisfăcute de operatori;
 modalitățile de finanțare;
La baza unui asemenea serviciu, se află contractele încheiate între autoritatea organizatoare și
operator.
De altfel, în practica comunitară, serviciile economice de interes general au un rol important în
menținerea coeziunii economico-sociale și teritoriale.29
Pe de altă parte, autoritatea publică centralizată pentru protecția mediului, precum planuri
de gestionare a deșeurilor la nivel regional elaborate de către Agenția Regionala pentru Protecția
Mediului, și respectiv la nivel județean, elaborate prin hotărâri ale consiliilor județene, printre
atribuțiile principale ale autorităților administrației publice locale județene materia gestionări
deșeurilor, prevăzute prin art. 59 din Legea nr. 211/2011, pot fi menționate, asigurarea
implementări la nivel local și județean a obligaților privind gestionarea deșeurilor asumate în
Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană; urmărirea si asigurarea îndepliniri
prevederilor din Planul regional de gestionare deșeurilor și, respectiv Planul județean de
gestionare a deșeurilor; hotărăsc asocierea sau cooperarea cu alte autorității și ale administrației
publice locale, cu persoane juridice române sau străine, cu organizați neguvernamentale și cu alți
parteneri sociali pentru realizarea lucrări de interes public privind gestiunea deșeurilor, în
condițiile prevăzute de lege. Sub acest aspect, în privința deșeurilor generate fi serviciile publice
ale gospodarilor comunale și a, autorităților administrației publice locale a unităților
administrativ-teritoriale și a municipiului București și, după caz, Asociația de dezvoltare
intercomunitară încheie contracte, parteneriate sau alte forme de colaborare cu persoane juridice

29
Nicoleta Miulescu (2010), Op. cit, pp 121-124
21
care preiau obligațiile producătorilor pentru fluxurile de deșeuri reglementate prin acte normative
care transpun directive individuale în vederea îndepliniri obiectivelor stabilite de acestea.
În privința deșeurilor generate în gospodăriile populației, autoritățile administrației
publice locale sau, după caz, asociația de dezvoltare intercomunitare, pot încheia și contracte de
parteneriat public-privat cu ființe juridice care constată obiectivele pentru afluențe de deșeuri
reglementate prin documente.
În acest context, noul cadru normativ, instituie obligația autorităților administrației
publice și operatorilor economici care asigură colectarea și transportul deșeurilor, în cazul
gestiunii delegate a serviciului de salubrizare care asigură colectarea separată pentru următoarele
tipuri de deșeuri hârtie, metal, plastic și sticlă.30
Pe de altă parte, privind evoluția serviciilor publice de gospodărie comunală în Uniunea
Europeana sunt :
 globalizarea și deschiderea pieței liberei concurente
 privatizarea
 descentralizarea
 întărirea coeziunii sociale
 menținerea caracterului teritorial
 dezvoltarea durabilă
Într-o altă afirmație, se exprimă în toată concepția românească despre serviciile publice
de gospodărie comunală, realitatea și evoluția fenomenului economico-social din Romania, nu a
permis parcurgerea, într-un timp atât de scurt pentru înlăturarea, eliminarea decalajului creat,
prin lipsa unei economii de piață de tip concurențial, în domeniul serviciilor.
Pe de o parte, lipsa unor reglementari clare în acest domeniu au condus la apariția și
dezvoltarea serviciilor publice de gospodărie comunală, într-un mod aleatoriu în lipsa unor
politici naționale și locale din România, ca o parte a eco-sistemului european ca țară membră a
Uniunii Europene care a aderat la majoritatea convențiilor europene, se impune, cu necesitate să
treacă armonizarea reglementărilor în domeniul serviciilor publice cu prevederile directivelor
Uniunii Europene, la stimularea sectorului privat și la descentralizarea serviciilor publice,
concomitent cu creșterea responsabilităților autorităților, cu privire la calitatea serviciilor
asigurate populației, la restructurarea mecanismelor de protecție socială și promovarea
principiilor economiei de piață și al reducerii gradului de monopol.
Pe de o parte, o cerință de maximă importanță, pe linia raționalizării și eficientizări
serviciilor publice, o reprezintă extinderea parteneriatului public privat, mijloc și scop prin
intermediul căruia, nevoile cetățenilor, interesele locale vor fi mai bine și mai urgent realizate.31
În practica internațională se utilizează clasificarea bunurilor și serviciilor după natura
acestora, modul de folosire, procesul tehnologic, organizare și finanțare, acțiune cunoscută sub
denumirea de Clasificarea - Activităților din Economia Națională (CAEN). De asemenea,
serviciile publice stabilite în mod concret pentru a fi organizate de către autoritățile locale sunt
specificate chiar de legiuitor, în dispozițiile din legea organică, acestea fiind serviciile publice de
gospodărie comunală, de transport local, de rețele edilitare, precum și cele de construire,
întreținere și modernizare a drumurilor de interes județean, dar și educație, servicii sociale pentru
protecția copilului, a persoanelor cu handicap, a persoanelor vârstnice, a familiei și a altor
persoane sau grupuri aflate în nevoie socială, sănătate, cultură, ordinea publică etc.
În plus autoritățile administrației publice locale înființează și instituții de binefacere de interes
local, ca și instituții social culturale.
În ultimul rând , legiuitorul organic, prin dispozițiile legale menționate mai sus, are în vedere și
colaborarea autorităților statale cu cele ale administrației publice locale, punând, astfel, în
evidență și regimul juridic de ,,co-administrare” la nivel local în vederea realizării bunei

30
Oliviu Puie (2012), Op. cit, pp.141-142
31
Nicoleta Miulescu (2010), Op. cit, p.128
22
funcționări a serviciilor publice deconcentrate, precum și a pregătirii acestora, fie pentru a le
descentraliza, fie pentru a fi preluate în viitor de către autoritățile locale.
În final, legea administrației publice locale stabilește pentru autoritățile locale și
competențe atât de sprijinire, cât și de asigurare a condițiilor optime de funcționare pentru
serviciile deconcentrate de: învățământ, sanitare, cultură, tineret și sport, ori a activităților
științifice, culturale, artistice și sportive sau cele pentru refacerea protecției mediului
înconjurător, precum și pentru protecția și conservarea monumentelor istorice și cele de
arhitectură.32

32
Cezar Corneliu Manda (2018), Op. cit, p.26
23
CAPITOLUL 3:
REGLEMENTAREA ȘI ÎNFIINȚAREA SERVICIILOR PUBLICE

3.1 Actul de reglementare a unui serviciu public

În ceea ce privește , serviciile comunitare de utilități publice, făcând parte din sfera
serviciilor de interes general sunt guvernate de un regim juridic special, de drept public, fiind
supuse unor exigențe specifice, așa numitele ,,obligații de serviciu public”.
În evoluția serviciilor publice după intrarea României în Uniunea Europeană începând cu
data de 1 ianuarie 2007 și legislația specifică acestor servicii a trebuit să fie supusă unui proces
de revizuire și aliniere la principiile europene privind serviciile de utilitate de interes general,
astfel cum acestea sunt definite în Cartea Albă a Serviciilor Publice de Interes General.
Sub acest aspect, reforma în domeniul serviciilor comunitare de utilități publice, fiind un
angajament esențial asumat de către Guvernul României în procesul de integrare în Uniunea
Europeană, implică armonizarea legislației interne cu acquis-ul comunitar și restructurarea
instituțională.
Dintr-un punct de vedere actul de reglementare,33 privind serviciile publice este consacrat
legislativ prin Legea-cadru și actele normative speciale în care reglementează baza legii-cadru
fiecare dintre serviciile publice, asigură condiții optime pentru constituirea, funcționarea și
exploatarea acestor servicii, respectiv pentru delegarea gestiunii acestor servicii operatorilor
privați, ceea ce are un impact pozitiv asupra dezvoltării mediului de afaceri.
Pe de altă parte, privind elaborarea noilor reglementări în materia serviciilor publice s-a
avut în vedere conformitatea acestor reglementări cu acquis-ul comunitar în materia serviciilor
comunitare, aceste servicii intrând, sub incidenta Directivei 2006/123/CE, respectându-se
totodată Protocolul nr. 26 privind serviciile de interes general, anexat Tratatului de la Lisabona,
precum și jurisprudența Curții Europene de Justiție în domeniu.
Gestiunea serviciilor de utilități publice reprezintă modalitatea de organizare, funcționare
și administrare a serviciilor de utilități publice în scopul furnizării/prestării acestora în condițiile
stabilite de autoritățile administrației publice locale, și se realizează prin, acte ale societății sub
forma gestiunii directe sau a gestiunii delegate.
În materia serviciilor publice, făcând parte din sfera serviciilor publice de interes general
având o importanță majoră pentru colectivitățile teritoriale, a fost adoptată Legea serviciilor
publice nr. 51/2006 1, intrată în vigoare la data de 21 martie 2007, modificată și completată prin
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 13/2008 pentru modificarea și completarea Legii
serviciilor publice nr. 51/2006 și a Legii serviciului de alimentare cu apă și de canalizare nr.
241/2006, acte normative prin care se reglementează cadrul juridic unitar, obiectivele,
competențele, atribuțiile și instrumentele specifice necesare înființării, organizării, gestionării,
finanțării, exploatării, monitorizării și controlului furnizării/prestării reglementate a serviciilor
comunitare de utilități publice.
Ca atare, în materia serviciilor comunitare de utilități publice, autoritățile administrației
publice locale nu au competența de a stabili cadrul juridic pentru înființarea și organizarea unor
astfel de servicii, competență care este atribuită în baza dispozițiilor constituționale autorității
legiuitoare, atribuțiile autorităților administrației publice locale la care trimit dispozițiile legale
din materia serviciilor publice și care trebuie exercitate în conformitate cu dispozițiile legii,
vizând doar gestionarea serviciilor de utilități publice.
În Uniunea Europeană, în etapa actuală a evoluției sociale, identificăm trei noi tipuri de
reglementări (reguli):
1. reglementări prin acte unilaterale, specifice României, caracterizate prin fixarea tarifelor,
condiționarea accesului la rețele, emiterea licenței de exploatare a rețelei etc.;

33
Oliviu Puie (2012), Op. cit, pp.27-28
24
2. reglementări prin contracte, potrivit cărora tarifele se stabilesc prin contracte, există reguli
care stabilesc un control al tarifelor ex/post, există o transparență a formării prețurilor, în
stabilirea duratei contractelor, finanțarea investițiilor, stabilirea caietelor de sarcini, model”；
Necesitatea reglementării, presupune ca un serviciu public să fie transparent, democratic
și solidar și în măsură să satisfacă necesitățile vitale, la prețuri rezonabile. Se impune,
obligatoriu, un regim juridic:
－ autoritățile administrative ale serviciilor;
－ modalitățile de formare;
－obligațiile serviciilor publice ce trebuie satisfăcute de operatori;
－ modalitățile de finanțare;
La baza unui asemenea serviciu, se află contractele încheiate între autoritatea
organizatoare și operator.
De altfel, în practica comunitară, serviciile economice de interes general au un rol important în
menținerea coeziunii economico-sociale și teritoriale.34
La stadiul autorităților locale nu se va caută ori instanțe supreme. De asemenea libertatea locală
este, în consecință, un organ de jurisdicție, iar autoritățile au o competență , și anume: actul de
înființare , în condițiile prevăzute de lege pentru rezolvarea treburilor colectivităților locale,
adică ,,o sferă proprie de acțiune”, așa cum este ea denumită convențional în teoria
administrației.
Într-un alt punct de vedere autorităților locale, sunt alese, cu drept hotărâri și autorități, în
cadrul colectivităților din unitățile administrativ-teritoriale respective, prin autonomie este
subînțeleasă totodată și supravegherea pe care o exercită guvernul, potrivit cu dispozițiile
constituționale, asupra acestor autorități.
În urma acestui principiu, se poate realiza concepția libertății care este diferit, ca și
conținut, de cel al descentralizării administrative. Principiul descentralizării reprezintă concepția
exprimării în evoluția administrației publice pentru exprimarea autonomiei locale
Pe de altă parte,, principiul descentralizării constituie existența unor condiții la încadrarea
unor exigențe, care poate fi: prezența unei colectivități care are nevoie de cerințe specifice față
de colectivitatea naționala, existența unor materiale la dispoziția colectivității locale, a căror
coordonare se constituie sub răspunderea colectivități, autoritățile care realizează colectivitatea
locală ale cetățenilor ce o asigura, elaborarea unor autorități alese, potrivit cărora ele poate să
hotărască liber în soluția problemelor locale și, existența contenciosului administrative. 35
Pe de o parte administrația publică din unitățile administrative reprezintă principiul
descentralizări, din cadrul serviciilor publice.
Într-un alt rând , cetățeni aparțin unei naționalității care constituie folosirea limbii
naționalități respective în scris și oral în 'relațiile cu autoritățile administrației publice locale și
serviciile publice locale, în condițiile legii.
Într-o altă ordine de idei, pornind de la observația că Legea 69 a administrației publice
locale, nu mai corespunde evoluțiilor administrației publice românești, a fost adoptată o nouă
lege care să constituie actul de reglementare , privind organizarea și funcționarea administrației
publice locale și implicit serviciile publice de la acest nivel'.
Pe de altă parte, actul de reglementare asigura o clipa de materie de a serviciilor publice , care
pot fi realizate o serie de acte normative în analiza acestui act.
Într-un alt enunț, potrivit legii administrației publice locale, modificată în anul 2006 ,
colectivitatea locală poate reprezenta , în condițiile legii, servicii publice. Pe de altă parte,
autoritățile administrației locale pot decide concesionarea sau închirierea bunurilor de proprietate
publică a comunei sau a orașului, după caz precum și a serviciilor publice de interes local.

34
Nicoleta Miulescu (2010), Op. cit, p.124
35
Cezar Corneliu Manda (2018), Op. cit, p.22
25
 În primul rând, Ordonanța reprezintă actul de reglementare a contactului de achiziție
publică și a contractului de furnizare a servicii publice , cum ar fi modalitățile de soluționare a
contestaților realizate împotriva actelor emise în legătură acestor consemnării.
După înființarea și realizarea investiților specifice serviciilor publice;
1. Reprezentarea gestionarii serviciilor publice, precum și darea în administrare, ce asigura
tehnica-edilitară a serviciilor;
2. Încheierea sau contractarea pentru înființarea investiților în vederea creșterii, și înnoirii
sistemelor existente;
3. Asigurarea, prevăzută de legii, a încheierii cu operatorii serviciilor de utilități publice în
vederea prestării și creșterii tehnici-edilitare a serviciilor:
4. Stabilirea și realizarea codurilor serviciilor, pe baza -îndeplinirii serviciilor, asigurate și
acceptate de autoritățile publice; și acceptate de autoritățile locale competente;36
Într-un alt punct de vedere, administrația publica locala trebuie să exprime actul de
reglementare serviciilor publice și să participe la o consemnare pentru modalitatea de gestiune
acestora, prin următoarele drepturi:
 să refuze, în condiții justificate, aprobarea stabilirii, ajustării sau modificării prețurilor și
tarifelor propuse de operator, iar pentru serviciile care funcționează în condiții de monopol, să
solicite avizul autorităților de reglementare competente.
 să solicite informați cu privire la nivelul și calitatea serviciului fumizat/prestat și cu
privire la modul de întreținere, exploatare și administrare a bunurilor din proprietatea publică sau
privată a unităților administrativ-teritoriale, încredințate pentru realizarea serviciului;
 să monitorizeze și să exercite controlul cu privire la furnizarea/prestarea serviciilor de
utilități publice și să ia măsurile necesare în cazul în care operatorul nu asigură indicatorii de
performanță și continuitatea serviciilor pentru care s-a obligat;
 să aprobe stabilirea prețurilor și schimbarea prețurilor asigurate de asistenți; pentru
serviciile care se constituie prevăzute de legii;
În ultimul rând, actul de reglementare a unui serviciu public , s-a stabilit în forma sa
juridică, modul de funcționare , cauze de încetare a activității , agențiile a fost specializate pe un
singur domeniu de activitate .37

3.2 Competența de înființare/organizare a structurii responsabile cu furnizarea/prestarea

serviciilor publice
În evoluția serviciilor publice, atât sub aspect juridic, cât și în organizarea, și funcționarea
sunt importante funcții și elemente de conținutul managementului indiferent în care domeniu își
găsesc aplicarea.
În primul rând, competența de înființare a serviciilor publice locale, presupune, cu
necesitate, următoarele reguli:
 Înființarea se realizează în temeiul competenței legale (stabilite prin lege sau alt act
normativ, cu putere de lege);
 obiectul acestor servicii publice poate fi atât lucrativ, cât și nelucrativ (instituțiile sociale
culturale);
 respectarea anumitor condiții de formă și procedurale in condițiile legii.
Într -un alt rând, actul înființării al unui serviciu public de interes local este actul de autoritate al
administrației publice locale, respectiv hotărârea consiliului local, în conținutul căreia trebuie să
identificăm , cu caracter imperativ, următoarele elemente:
- obiectul de activitate determinat în mod clar sau determinabil;
- patrimoniul serviciilor publice: (atât a bunurilor imobile și mobile, cât și a drepturilor și
obligaților patrimoniale);
－denumirea și sediul acestuia.
36
Dragoș Valentin Dincă (2013), Servicii publice locale din Romania ,Editura C.H. Beck, București pp 32-33
37
Irina Bilouseac (2013) ,Op. ,cit., p.91
26
 Într- o altă ordine de idei cu privire la bunurile de proprietate publică, se impune a reține
că, în regimul juridic al acesteia, întrucât bunurile sunt inalienabile și insesizabile, aceste bunuri
se vor inventaria în mod separat în patrimoniul serviciului public și se atribuie fie în
administrare, fie în temeiul unui contract de concesiune.
－ sub aspectul statutului juridic - serviciile publice pot fi cu sau fără personalitate juridică;
－ din punctul de vedere al gestionării - se prevede forma aleasă - directă sau delegată, dacă
serviciul public este subvenționat de la bugetul local, se autofinanțează sau are un regim mixt și
autofinanțare și subvenționare;
－ denumirea și sediul serviciului public;
－ aprobarea tarifelor de funcționare, furnizare, aprobarea și modificarea acestora
－ numirea conducătorului/serviciului public;
－ organizarea și funcționarea serviciului public/regulamentul acestuia, numărul de posturi etc.;
－ aprobarea bugetului de venituri și cheltuieli al serviciului public
－ reglementarea coordonării, îndrumării sau controlului asupra activității acestuia.
În al doilea rând, regimul juridic al serviciilor publice, constituie specific categorii de
servicii in regimul dominant al dreptului public în organizarea și funcționarea acestora.
De asemenea, caracterul de principiu pentru toate categoriile servicii publice, indiferent la ce
nivel sunt înființate sau de forma de organizare, anumite reguli ce se impun a fi asigurate și
respectate, inclusiv de agenții economici sau organismele nonprofit private, cărora li se
încredințează asemenea activități de interes public.
Unele dintre acestea derivă din chiar principiul descentralizării serviciilor care presupune
acordarea personalității juridice sau autonomiei sub tutela a se înființat, un patrimoniu propriu și
dreptul de a dispune, în mod autonom de acesta, în scopul satisfacerii unor nevoi generale. Pe de
altă parte, aceste principii sunt reflecția caracterelor administrației publice, menite să asigure
realizarea nevoilor sociale și a interesului serviciile publice fiind, de regulă, o modalitate de
realizare a drepturilor fundamentale ale cetățenilor.38
În al treilea rând, la elaborarea noilor reglementari în materia serviciilor publice în
vederea conformității acestor reglementari a intrat sub incidența Directivei pe 2006/123 privind
serviciile de interes local.
În materia serviciilor publice, făcând parte din sfera serviciilor publice de interes general
având o importanță majoră pentru colectivitățile teritoriale, a fost adoptată Legea serviciilor
publice nr, 51/2006 ', intrată în vigoare pe data de 21 martie 2007, modificată și completată prin
Ordonanța de urgența a Guvernului nr, 13/2008 pentru modificarea și completare Legile
serviciilor comunitare de utilități publice nr, 51/2006 si a Legi servilului de alimentare cu apa și
de canalizare nr, 241/2006, acte normative prin care se reglementează cadrul juridic și
procedeele finanțării, organizării, gestionării, finanțării, exploatării, monitorizării și controlului
furnizării/prestării reglementate a serviciilor publice.
Pe altă parte, materia serviciilor publice, nu au competența stabiliri cadrul juridic pentru
înființarea și organizarea unor astfel de servici, competentele care este atribuțiile în baza
dispozițiilor constituționale autorități legiuitoare, atribuțiile autorităților administrației publice
locale la care trimit dispozițiile legale din materia serviciilor comunitare de utilității publice și
care trebuie exercitate in conformitate cu dispozițiile legi, vizând doar gestionarea serviciilor de
utilități publice.
În alt enunț, gestiunea serviciilor publice reprezintă modalitatea de organizare,
funcționare și administrare a serviciilor publice în scopul furnizării /prestării in condițiile
stabilite de autoritățile administrației publice și se realizează prin hotărârii ale autorităților
deliberative ale unităților administrativ-teritoriale sub forma gestiunii directe sau gestiunii
delegate.
Potrivit art. 3 din lege astfel cum acesta a fost modificat prin Ordonanța de urgență a
Guvernului nr, 13/2008, serviciile publice sunt in responsabilitatea autorităților administratei
38
Nicoleta Miulescu (2010), Op. cit, pp.71-73
27
publice locale și se înființează, se organizează si sa gestioneze potrivit hotărârilor adoptate de
autoritățile deliberative ale unităților administrative-teritoriale, funcție de gradul de urbanizare,
de importanță economico-socială a localităților, de mărimea și de gradul de dezvoltare a acestora
și în raport de infrastructura tehnico-solidarizară existent.
Într-o altă informație , art, 7 din lege înainte de modificare, potrivit căruia gestiunea
serviciilor de utilități publice, modalitățile prevăzute de lege se realizează, după caz, prin
hotărârii adoptate de către autoritățile deliberative ale unităților administrativ-teritoriale sau de
către asociațiile de dezvoltare comunitara (după modificarea art. 2 lit. a) prin Ordonanța de
urgență a Guvernului 13/2008, legiuitorul folosind denumirea ,,asociație de dezvoltare
intercomunitară cu obiect de activitate serviciile publice ', în urma modificării art. 3 din lege,
asociațiile de dezvoltare intercomunitară nu mai sunt menționate în rândul autorităților care sunt
învestite prin lege cu delegarea gestiunii serviciilor de utilități publice, acea în contextul în care,
prin modificarea art. 2 liț, e) din lege, legiuitorul precizează expres faptul ca competenta de
înființare poate fi realizata de societățile de creștere cu un scop de acțiune a serviciilor
publice, baza unei misiuni speciale acceptate de acestea.39
Într-o altă ordine de idei, serviciile publice, în vederea asigurării cadrului necesar pentru
furnizarea acestor servicii către colectivitățile teritoriale, Legea serviciilor comunitare de utilității
publice nr 51/2006 și actele normative speciale adoptate în baza legii-cadru, stabilesc în
completarea atribuțiilor cu caracter general stabilite în sarcina autorităților administrației publice
locale din materia serviciilor publice, doar obiectul hotărârilor care trebuie adoptate de către
autoritățile administrației publice locale în exercitarea competențelor și atribuțiilor ce le revin în
sfera serviciilor publice.
Într-o altă afirmație, conducerea și coordonarea serviciului public de interes local,
dovedesc competența și capacitatea serviciilor publice de a satisface nevoile generale
comunității, prin intermediul serviciului public înființat, ceea ce presupune, concomitent un
control permanent al acesteia, asigurând participarea acțiunii, de administrație a patrimoniului,
de utilizare a mijloacelor financiare și nu în ultimul rând, de stabilire în condițiile legii, a
tarifelor, a condițiilor de calitate a serviciului public.
Din punct de vedere al personalului serviciului public, pe lângă aprobarea organigramei și
a numărului de personal, autoritatea locală are atribuții în desemnarea conducătorului acesteia,
încheie contractul de management al conducătorului, stabilește criteriile de performantă în
activitatea sa și pe principiul simetriei, nu numai desemnarea sau numirea sa, ci și eliberare
sau sancționarea, în condițiile legii, a acestuia.
În autonomia funcțională a serviciului public presupune stabilirea condițiilor concrete
privind executarea obiectului de activitate, managementul resurselor umane și financiare
modalităților de punere în aplicare a sarcinilor stabilite la înființare.
Controlul și coordonarea sunt consecința ,,subordonării” locale sub care se află acest
servicii publice, este un control extern, general cu privire la întreaga să activitate, cu unele
elemente de subordonare (ierarhizare).
Această formă de control nu înlătură controlul exercitat de conducătorul serviciului public asupra
propriei sale entități (serviciul public) care este, de această dată, un control intern, ierarhic și
chiar specializat (pe domenii de activitate).
Pe de o parte, în administrația publică serviciile publice s-au înființat în mare măsura prin
realizarea schimburilor în modul de prestare a serviciilor publice , chiar și în denunțarea
unilaterală a unui contract de furnizare a serviciilor publice , dacă aceasta nu corespunde
interesului general public.40
O primă precizare care se impune a fi reliefată este aceea că, operatori și utilizatorii
serviciilor publice sunt raporturi juridice de natura contractuală și sunt supuse nomelor de drept
privat" , fumizare a serviciilor publice, după intrarea în vigoare a noului Cod civil, este supus

39
Oliviu Puie (2012), Op. cit, pp.28-29
40
Nicoleta Miulescu (2010), Op. cit, pp.72-74
28
atât nomelor caracter general instituite prin titlul IX (diferite contracte speciale) cât și normelor
speciale instituite prin acte normative adoptate de către autoritatea de reglementare, în materia
serviciilor comunitare de utilități publice, și, care, în virtutea principiului specialia generalibus
derogant, se vor aplica cu prioritate față de prevederile Codului civil, ca norme cu caracter
general, dispozițiile actelor normative în materia serviciilor comunitare de utilități publice
completându-se cu dispozițiile Codului civil, doar în măsura care aceste acte normative speciale
nu conțin anumite reglementări cuprinse în reglementările cu caracter general cuprinse în noul
Cod civil.
Din conținutul conceptualizări legale furnizarea este instituită prin noul Cod civil în contextul
în care acest contract poate avea și prestarea de servicii cât și normelor speciale institute prin
actele normative noul Cod civil.
În materia serviciilor de utilități publice, suscită interes o analiză a dispozițiilor instituite prin
noul Cod civil, în privința prețului serviciilor, cu cele instituite prin actele normative în materie.
Raportând aceste dispoziții ale noului Cod civil la dispozițiile actelor normative speciale
în materia serviciilor publice, în sensul cărora societăților locale pot accepta decizii prin
stabilirea, ajustarea, modificarea și aprobarea prețurilor, tarifelor și taxelor speciale, pe baza
avizelor de specialitate ale autorității de reglementare în domeniu, iar, în baza acestor hotărâri,
contractul de delegare a gestiunii serviciului de utilități publice sau, după caz, contractul de dare
în administrare directă a serviciului de publice, conține clauze exprese privitoare la tarifele
practicate și la procedura de stabilire, modificare sau ajustare a acestora, apreciază că vor fi
aplicabile, în baza principiului, prin dispozițiile actelor normative speciale în materia serviciilor
publice, care deroga de la dispozițiile cu caracter general instruite prin noul Cod civil.
În ultimul rând, furnizarea serviciilor publice41 are importanță majoră pentru
colectivitățile teritoriale, locale și asigură capacitatea deplină în caracterul intuitu personale care
poate fi admisibilă în contractarea serviciilor publice.

3.3 Modalități de gestiune ale unui serviciu public

În literatura de specialitate privind modalităților sub care se pot, gestiona” serviciile
publice, se impun câteva aprecieri terminologice.
Într-o altă ordine de idei, noțiunea de gestiune se înțelege administrarea patrimoniului, a
unor servicii ale unei ființe care asigura, ansamblu misiunilor formate de un administrator cu
privire la înregistrarea, sau realizarea unor bunuri/servicii sau valori bugetare. Sensul economic
mai sus precizat este singurul consacrat în materia serviciilor publice și pe plan legislativ, ceea
ce nu reprezintă conținutul activității efective de organizare al unui serviciu public, care
reprezintă mai mult activitatea denumită de management'.
Dintr-un alt punct de vedere, gestiunea sau managementul sunt două noțiuni
asemănătoare.
Managementul - reprezintă totalitatea activităților de organizare, conducere, în scopul
îndeplinirii unor decizii optime, ceea ce include și termenul de gestiune.
În legislația actuală, atât cea europeană, cât și cea din țara noastră, se utilizează termenul
de ,,gestiune”, însă conținutul său juridic nu se confundă cu cel economic.
De asemenea, în Legea nr.51/2006 a serviciilor comunitare de utilități publice', în art.23,
termenul de gestiune este definit modalitatea42 de organizare, funcționare și administrare a
serviciilor de utilități publice, în scopul fumizării prestării acestora, în condițiile stabilite de
autoritățile administrației publice locale”，
Dintr-un alt punct vedere privind prevederile legale, cât și modurile de gestionare a
serviciilor publice sunt :
o administrarea prin regii autonome și societăți comerciale;
o contracte de concesionare;

41
Oliviu Puie (2012), Op. cit, pp.356-358
42
Nicoleta Miulescu (2010), Op. cit, pp.74-75
29
o contracte de închiriere;
o contractul civil;
o contract comercial;
o locația de gestiune;
o parteneriat public-privat'.
Modalitățile de mai sus corespund formelor de gestiune recunoscute de literatura de
specialitate ca fiind:
 gestiune directă - potrivit căreia, autoritatea administrației publice locale este cea care,
prin compartimentele sale funcționale realizează serviciul public.”
În continuare, regimul juridic al acestor servicii, întrucât compartimentele funcționale nu
au personalitate juridică acestea nu sunt subiect de drept în relațiile cu terți, această calitate
având-o chiar autoritatea locală.
 gestiunea semi-directă - se realizează prin stabilimente sau instituții publice, cu sau fără
personalitate juridică, cărora li se încredințează servicii publice administrative;
dobândind o autonomie proprie, dar aflată în subordinea directă, tutela, administrației locale
（aceste servicii publice se mai numesc și servicii publice de autoritate locală, de ex. instituții
de cultură)
 gestiune delegată – presupune ,,încredințarea”, de către autoritatea locală, a administrării
și exploatării serviciului public către un agent privat (de regulă) fie că este un serviciu public
economic, ceea ce presupune concesionarea prin licitație a acestuia (ex. unor societăți
comerciale, regii autonome ce își desfășoară activitatea în regim concurențial și pe baza
principiului obținerii profitului) sau unui serviciu public administrativ (ex. către ONG-uri,
asociații, fundații, în domenii precum: social, învățământ, sănătate etc.), de regulă, pe baza unei
autorizații emise în temeiul și în condițiile legii, de autoritatea publică de specialitate, în
domeniul serviciului public delegat.
Pentru a putea identifica aceste categorii de servicii publice prestate de autoritățile
administrației publice locale sau înființate de acestea, în vederea satisfacerii unor interese
generale, vor porni de la prevederile Legii nr. 215/2001 privind administrația publica locală,
republicată, art. 1 alin. 2 lit.g), coroborat cu art. 17 și respectiv art. 36 alin. 6, pentru a putea
identifica domeniile în care pot fi înființate.
În materia serviciilor publice, deși prevederile art. 51 alin. (3) și alin. (3') ale Legii
serviciilor comunitare de utilități publice nr. 51/2006 și reglementari adoptate în aplicarea legii-
cadru a serviciilor de utilități publice, statuează că soluționarea litigiilor contractuale dintre
operatorii serviciului și utilizatori și, respectiv, soluționarea litigiilor derivate prin modalități de
administrare care soluționează instanțele dreptului comun în cazul contractelor de
furnizare/prestare a serviciului și, respectiv, de către instanțele de contencios administrativ, în
cazul contractelor de delegare a gestiunii, nefiind consacrate, ca atare, dispoziții legale exprese și
nici clauze contractuale privind posibilitatea soluționării litigiilor decurgând din aceste contracte
de către instanțele arbitrare române și străine, apreciem că dispozițiile Legii nr. 51/2006 și ale
actelor normative care completează cu dispozițiile de aplicabilitate generală ale Codului de
procedură civilă în materie de arbitraj, precum și cu dispozițiile Regulilor de procedură arbitrală
adoptate de către autoritățile competente.43
Din punct de vedere, gestiunea directă este acea modalitate de gestiune a serviciilor
publice asigurate de asistenți de acte normative înființate din cadrul deciziilor din administrația
publica acceptate de aceștia, prin autoritățile deliberative și executive, în numele unităților
administrativ teritoriale pe care le reprezintă, își asumă și exercită nemijlocit toate competențele
și responsabilitățile ce le revin potrivit legii cu privire la furnizarea/prestarea serviciilor publice,
respectiv la administrarea, funcționarea si exploatarea sistemelor de utilități publice aferente
acestora.

43
Oliviu Puie (2012), Op. cit, p 533
30
 Pe de o parte, în cazul gestiunii directe, legăturile dintre ,societățile de creștere sunt
reglementate prin hotărâri de dare în administrare adoptate de autoritățile deliberative ale
unităților administrativ-teritoriale, prin care se constituie legi și responsabilități la gestionarea
serviciilor publice, respectiv cadrul regimului acestuia.
Dintr-un alt punct de vedere, se consideră în ipoteza gestiunii directe încheierea unui
contract de administrare, în baza hotărârii de dare în administrare, întrucât, fiind vorba despre
gestiunea unui serviciu public, printr-un act administrativ unilateral nu pot fi impuse drepturile și
obligațiile părților, fără a avea loc acordul de voință al părților și, chiar dacă se exercită prin
scopul unor asistenți de reglementare încadrați în cadrul unităților administrative. De asemenea,
printre operatorii care pot exercita gestiunea directă a serviciului, se numără servicii publice la
nivel local și județean, care reprezintă pe bază de gestiune directă și de colectivitate locală și,
astfel de servicii cu personalitate juridică putând să devină părți contractante în contractul de
administrare.
În ceea ce privește operatorii care pot efectua modalități de gestiune a unui serviciu,
potrivit art. 29 din lege, modificat prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 13/2008, aceștia
pot fi:
a) compartimentele funcționale organizate în structura aparatului de specialitate al primarului
sau, după caz, al consiliilor județene
b) serviciile publice de interes local sau județean, fără personalitate juridică înființate și
organizate prin hotărâri ale autorităților deliberative ale unităților administrativ teritoriale.
Într-o altă ordine de idei, Legea nr. 51/2006, care a modificat Ordonanța de urgență a
Guvernului nr. 13/2008, privind gestiunea delegată este modalitatea de gestiune în care
autoritățile administrației publice locale de la nivelul unităților administrativ-teritoriale sau, după
caz, asociațiile de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilități publice,
în numele și pe seama unităților administrativ-teritoriale membre, atribuie unuia sau mai multor
operatori toate sau numai o parte din competențele și responsabilitățile proprii privind
furnizarea/prestarea serviciilor de utilități publice, precum și concesiunea sistemelor de utilități
publice aferente serviciilor, respectiv dreptul și obligația de administrare și de exploatare a
acestora, pe baza unui contract, denumit contract de delegare a gestiunii.
În ceea ce privește, gestiunea delegată încredințată unor operatori privați, în contextul
cadrului legislativ actual reglementat prin Legea serviciilor publice nr.51/2006 și actele
normative speciale specifice fiecărui tip de serviciu public, este o gestiune privată controlată
public, prin aceasta înțelegând-se mecanismul prin care o colectivitate publici încredințează prin
contract unei întreprinderi private sarcina de a asigura, în contul său, prestarea serviciilor
publice.44
Dintr-un alt punct de vedere ,gestiunea delegata următoarele aspecte:
 să respecte angajamentele asumate fata de operator hotărârea de dare în administrare a
serviciului, respectiv prin care clauzele contractuale stabilite prin contractul de delegare a
gestiuni serviciului;
 să asigure un regim pentru toții operatori de organizare acestora și de modul de
funcționare acceptat.
 să exprime surse de furnizare infrastructuri ale serviciilor, în condițiile legii;
 să elaboreze condiții și caracteristici de organizare și de evaluare a asistenților la
procesării publice pentru asigurarea achizițiilor de gestiune;
 să efectueze analiza cu privire la înființarea serviciilor publice și să adopte adecvat în
siguranța în care asistentul nu exprima indici de eficiență și urmărirea serviciilor pentru care s-a
obligat;45
Noțiunea de delegare este consacrată și prin Titlul V al noului Cod civil, care reglementează
modalitatea de administrare a bunurilor altuia, calitatea de administrator al bunurilor altuia
44
Oliviu Puie (2012), Op. cit, pp 219-228
45
Dragoș Valentin Dincă (2013), Op. cit, pp 81-82
31
aparținând unei persoane care are împuternicirea să administreze mai multe bunuri sau un
patrimoniu care nu îi aparține.
În ceea ce privește, art. 829 din noul Cod civil , delegarea constituie un mecanism prin
administratorul (unitățile administrativ-teritoriale, în, O.P) își poate delega parțial atribuțiile
(unui operator care va presta serviciul în baza gestiunii delegate,n.n, O.P) sau poate împuternici
un terț (societatea de creștere a utilități publice cu scop de acțiune a unui serviciu ) să îl
reprezinte la încheierea unui act determinat. În cazul gestiunii delegate, spre deosebire de
gestiunea directă atribuirea gestiunii se face în baza unei hotărâri de atribuire, in baza căreia se
va adopta hotărârea privind aprobarea contractului de delegare, ambele trebuind să fie aprobate,
de către organismele legislative .
Un alt avantaj, al delegării gestiunii serviciilor de utilități publice îl reprezintă faptul că
apar relații contractuale între unitățile administrativ-teritoriale și operatorii serviciului, selectați
conform procedurii instituite prin lege, ceea ce determină o definire a relațiilor dintre părți,
precum și stabilirea prin contractul de delegare a parametrilor și standardului minim impus
pentru funcționarea serviciilor prevăzute de lege.
Un ultim avantaj, al gestiunii delegate rezultă din faptul că, în baza principiului
descentralizării și autonomiei locale gestiunea serviciului poate fi încredințată și unor operatori
regionali, care acționează pe raza mai multor unități administrativ-teritoriale.46
Din alt punct de vedere, delegarea serviciului public este definită ca fiind. convenție prin
care o persoană publică delegătoare încredințează gestionarea unui serviciu public, de care ea
este responsabilă, unui delegatar privat sau public a cărui remunerație este substanțial legată de
rezultatul exploatării serviciului.
Pe de o parte, această modalitate de gestiune poate să se, realizeze în două feluri:
contractual sau unilateral, abilitarea gestionării putând fi rezultatul unui act unilateral sau al unui
contract. De asemenea, abilitarea unilaterală poate lua multiple forme (legi, acte normative, acte
individuale hotărâri ale colectivităților), iar beneficiarii sunt diverși: ordine profesionale,
asociații ,societăți comerciale etc. Mijlocul clasic de abilitare, mai ales pentru serviciile locale,
este contractul. Contractele sunt de diferite tipuri, principalul tip fiind contractul de concesiune.
De asemenea, Dragoș Dincă, afirmă că autoritatea publică îi încredințează unui alt
prestator constituirea unor servicii publice, dar exprimă, acest aspect prin impunerea de la
beneficiari. Acest contract poartă denumirea de concesiune.
Concesionarul trebuie să se îngrijească de toate echipamentele necesare exploatării serviciului
public (ca de exemplu rețeaua de distribuție a apei, serviciul de salubritate).47
Pe de altă parte, în România, gestiunea delegată și consemnată, societatea locală, au înființat
serviciul public, care hotărăsc să încredințeze unei ființe din perspectiva acestora.
O altă modalitate, privind modalitățile de gestiune a serviciilor publice o constituie,
gestiunea de concesionate (indirecte), în care statul recurge pentru a asigura prin acord utilizarea
unor servicii pentru a obține îndeplinirea unei acțiunii publice și a realiza o aprobare de
administrare. De asemenea, în cazul modalității de utilizare a serviciilor publice societatea
locală administrează următoarele interese , precum:
• identifică conținutul funcționarului public;
• constituie din execuția activități, verificând cum se derulează serviciul;
• finanțează investițiile funcționării activității, acestea fiind supuse de agent;
• administratorul asigura o redevență
Într-o altă ordine de idei, în literatura de specialitate, există 2 metode de gestionare al
serviciilor publice:
1. gestionare unilaterală
2. gestionare de a încheia contracte
1. Gestionarea unilaterală prezinta criterii cum ar fi:

46
Oliviu Puie (2012), Op. cit, pp 229-230
47
Irina Bilouseac (2013), Op. cit, p. 94
32
 • funcționarul public este furnizat de un organ public ,ființă , și autorități de consiliu;
• organul utilizează servici care a încredințat comunitatea;
2. Gestionarea de a încheia contracte asigura criterii precum:
• utilizarea serviciul public este realizata de societatea locală – în vederea aprobări a unei ființe
• contenciosul administrativ între societate și ființă reprezentată constituie un caiet de activitate
între drepturile și obligațiile 48
În ultimul rând, modalitățile de gestiune ale serviciilor publice se realizează pe baza unei
publicități din societatea , care asigură realizarea unor propuneri .

48
Violeta Tincu (2016), Rolul administrației publice în organizarea și modernizarea serviciilor publice,
http://www.cnaa.md/files/theses/2016/24758/violeta_tincu_thesis.pdf , (accesat la 15.06.2022)
33
CAPITOLUL 4: STUDIU DE CAZ - PRIMĂRIA RÎȘCA

4.1 Scurtă prezentare a Primăriei Rîșca

În evoluția Primăriei Comunei Rîşca s-a dorit să inițieze elaborarea unui document
strategic, cu valoare de cartă de dezvoltare locală, orientat pe termen mediu și lung, care să pună
în valoare elementele de potențial ale comunei, în vederea explorării direcțiilor de dezvoltare în
beneficiul cetățenilor, a noilor roluri pe care poate și trebuie să și le asume la nivel local,
județean, regional.
În primul rând, reprezintă servicii de creștere locale, care pot fi consecvente cu prioritățile
de investiții de la nivel local, realizate în România 2020 și în celelalte acte orizontale si,
respectiv cele naționale..
Din punct de vedere privind serviciile publice, autoritățile publice locale din comuna
Rîşca sunt interesate cu prioritate de dezvoltarea locală și, în acest sens, de o abordare unitară a
acestui obiectiv este fundamentală pentru conturarea perspectivei viitoare, pe termen mediu și
lung.
Pe de altă parte , s-a stabilit constituirea serviciilor locale ale Strategiei Locale de Creștere a
Comunei Rîşca din intervalul de timp 2014-2020. De asemenea acesteia va reprezenta actul, pe
o perioada lunga , privind elaborarea proiectului de acțiune rurala pentru creșterea continua, a
subiectelor care trebuie prestate și asigurate in manualul de sarcina care vor trebui realizate în
direcțiile între anii 2014 – 2020, care vor fi fondate de Uniunea Europeană.
În alt rând, elaborarea serviciilor locale ale Strategiei Locale de Creștere a avut
componente precum:
 asigurarea unui act contemporan, exprimat cu îndeplinirea caracteristicilor de regula
gestionate în acte politice la nivel local: ;
 organizarea și angajare a parților unei localității în planul de proiectare politica,
privind sprijinul necesitații în realizarea execuției;
 Extinderea , de un procedeu constructiv, a serviciilor publice locale, prin realizarea
de finanțării si activarea unor mijloace activate.
Strategia de dezvoltare locală a serviciilor publice din comuna Rîșca este un proces de
planificare strategică, cât și un produs care promovează parteneriatul în rândul diferiților actori
din planul local:
 Administrația publică locală;
 Comunitatea locală;
 Sectorul privat;
Pe de altă parte , reprezentanții societății civile cu scopul de a analiza împreună
problemele legate de dezvoltare, de imaginea creată pentru viitor/ previziuni de viitor, de
mobilizarea resurselor, de elaborarea strategiilor de dezvoltare, a proiectelor, precum și de
implementarea, monitorizarea și evaluarea acestora.49
Într-o altă ordine de idei, privind serviciile publice din comună:
 Master Plan General de Transporturi
 Liniile directoare pentru realizarea, dezvoltarea și modernizarea rețelei de transport de
interes național și european
 Strategia de dezvoltare a sistemului feroviar din România în perioada 2001-2010
 Programul prioritar de construcție a autostrăzilor și a drumurilor naționale cu patru
benzi de circulație
 Legea serviciilor publice 50de transport nr. 92/2007 - modificări și completări ulterioare
 Strategia Agenda Digitală pentru România Master Planul de Transport Educație
 Strategiei Naționale pentru Cercetare, Dezvoltare Tehnologică și Inovare 2014-2020
49
Ion Bosînceanu (2014) , Strategia de dezvoltare durabilă a comunei Rîşca , Suceava pp 6-10
50
Ion Bosînceanu (2014) , Op .cit .p 14
34
 Planul Național 3 (Planul National Cercetare Dezvoltare și Inovare 2014-2020)
 Strategia descentralizării învățământului pre-universitar
 Strategia de formare profesională continuă pe termen scurt și mediu
 Planul Național de Acțiune pentru Ocupare
 Strategia Națională de Ocupare 2014-2020
Un alt domeniu privind serviciile publice îl reprezintă construcțiile care organizează o
creștere in regim local . De asemenea serviciile locale , în aceea regiune sunt : serviciile de
„învățământ, sănătate și asistență socială, administrație publică și apărare” ,. Pe de altă parte , o
prezență semnificativă la nivel local o constituie „comerțul, hotelurile și restaurantele” ,
„transport, depozitare, comunicații” și „tranzacții imobiliare, servicii prestate întreprinderilor” .
Într-o altă ordine de idei, unitățile moteliere sunt asigurate cu facilități pentru
funcționarea de conferințe, și traininguri. Pe de altă parte, participarea convenției sau a
conferinței, clienții realizează servicii pentru participanții , excursii pentru participanți, și
meniuri delicioase.
Din punct de vedere, serviciile comunitare pentru situații de urgență exprimă Asistență
medicală din comuna Rîșca în care sunt considerate serviciile publice de asistență medicală.
De asemenea, se urmărește o abordare integrată a serviciilor publice și de Investiții 2014-
2020, pentru a asigura concentrarea intervențiilor ca suport pentru o economie modernă și
competitivă, abordând conform Acordului de Parteneriat, o serie de provocări de dezvoltare:
• Infrastructura
• Competitivitatea
• Oamenii și societatea
• Resursele
• Administrația și guvernarea
În primul rând, serviciile locale din Rîșca privește gestionarea durabilă a resurselor
naturale și combaterea schimbărilor climatice, în cadrul căruia acțiunile de intervenție vor fi
direcționate atât către refacerea, conservarea și consolidarea ecosistemelor legate de agricultură
și silvicultură, cât și către promovarea utilizării eficiente a resurselor și sprijinirea tranziției către
o economie cu emisii reduse de carbon.
În al doilea rând, serviciile comunitare pe gospodărie comunală reprezintă activități ale
gospodăriilor private în calitate de angajator de personal casnic; activități ale gospodăriilor
private de producere de bunuri și servicii destinate consumului propriu pentru prevenirea
eroziunii solului și a ameliorării gestionării apelor.
Pe de altă parte, serviciul public de salubrizare51 în comuna Rîșca constituie colectarea
deșeurilor de către asistenți autorizați, din Rîșca. De asemenea ,colectarea de deșeuri ale
localităților este realizată de primării, în sistem privat. Pe de altă parte , primăriile locale
asigură serviciul de salubrizare care să încredințeze aceasta activitate unor asistenți de colectare
a deșeurilor constituind trimiterea lor la o magazie funcțională. Însă, primăria Rîșca constituie
societatea locală, reprezentată din cadrul local privind gestionarea acțiunilor consiliului
comunal,, în elaborarea serviciilor publice locale.
În ultimul rând , serviciile publice locale reprezintă conceptul de producere de cifra
adăugată , aceasta realizându-se în tiparul local consemnat din regimul local.

51
Autor necunoscut (2011-2020), Strategia de dezvoltare economică și socială,
http://www.cjsuceava.ro/documente-nou/strategie/Strategie%20interior.pdf ,, (accesat la 12.06.2022)
35
4.2 Considerații privind gestionarea serviciilor publice din primăria Rîșca

Chestionar privind , cum percep locuitori comunei Rîșca gestionarea serviciilor publice

1. Care este vârsta dumneavoastră?

a. sub 18 ani
b. 18-35 ani
c. 35-50 ani
d. Peste 50 ani

20%
30%

sub 18 ani
18-35 ani
35-50 ani
Peste 50 ani

50%

Figura nr. 1 Vârsta

2. Care este sexul dumneavoastră?

a. feminin
b. masculin

40%
a. feminin
b. masculin
60%

Figura nr. 2 Sexul

3. Care sunt serviciile publice gestionate de către Primăria Rîșca pe care le considerați eficiente?
a. Serviciul public de iluminat funcționează corespunzător deoarece asigură vizibilitatea noaptea
în comună
b. Serviciul de public pentru situații de urgență deoarece constituie soluționarea problemelor
imediate în caz de urgențe, tuturor cetățenilor.
c. Serviciul de salubrizare este important deoarece reprezintă colectarea deșeurilor provenite din
locuințe ale cetățenilor

36
 10%

30%
a. Serviciul public de iluminat
b. Serviciul de public pentru
situații de urgență
c. Serviciul de salubrizare

60%

Figura nr. 3 Serviciile publice gestionate de către Primăria Rîșca

4. Care este nivelul dumneavoastră de mulțumire de față de activitățile realizate de Primăria

Rîșca?
a. Foarte mulțumit deoarece prezintă un grad sporit de profesionalism al angajaților
b. Mulțumit deoarece constituie un nivel de rezolvarea a propunerii de către locuitori
c. Nemulțumit deoarece exprimă un grad de nemulțumire deoarece să se asigure într- o
modificare de conduită

10%

20% a. Foarte mulțumit

b. Mulțumit
c. Nemulțumit

70%

Figura nr.4 Nivelul de mulțumire de față de activitățile realizate de Primăria Rîșca?

5. Care este plăcerea atunci când luați legătura cu întreprinzătorii Primăriei?

a. Amabilitatea angajaților, deoarece aceștia se adresează politicos cetățenilor și dau dovadă de
interes cetățenesc
b. Atitudinea pozitivă, deoarece oferă soluții la crearea unei imagini a primăriei

37
 40%
a. Amabilitatea angajaților
b. Atitudinea pozitivă
60%

Figura nr. 5 Interacțiunea cu angajații Primăriei

6. Considerați că Primăria Rîșca gestionează corespunzător serviciile publice către cetățeni?

a. Parțial, deoarece angajați primariei își îndeplinesc atribuțiile însă termenul de așteptare este
foarte mare
b. Nu, deoarece angajați primariei Rîșca sunt necalificați și nu se implică în totalitate în
atribuțiile lor.
c. Da, deoarece acești cetățeni furnizează identic serviciile publice din comuna Rîșca

10%

a. Parțial
b. Nu
50%
c. Da
40%

Figura nr. 6 Gestionarea serviciile publice de către cetățeni

7. Care sunt acele servicii care ar avea nevoie să presteze Primăria Rîșca pentru localnici
comunei?
a. Servicii publice gestionate din dezvoltarea infrastructurii rurale deoarece ar trebui să se
asigure un mijloc de transport public rural gratuit persoanelor defavorizate.
b. Servicii publice din Investiții în infrastructura industrială și științifică deoarece consider că ar
trebui să se construiască parcuri industriale de cercetare, care investitorii ar avea o valoare
adăugată mai mare.
c. Servicii de dezvoltarea de programe și evenimente culturale deoarece consider că cetățeni ar
avea nevoie de organizarea unor activității culturale.

38
 12%

a. Servicii publice gestionate din

dezvoltarea infrastructurii rurale
b. Servicii publice din Investiții în
48% infrastructura industrială
c. Servicii de dezvoltarea din
40% programe și evenimente culturale

Figura nr. 7 Servicii furnizate pentru cetățenii comunei

8. Ce credeți despre serviciile publice asigurate de către Primăria Risca ?

a. să se prezinte nivelul de claritate, și dezvoltarea nivelului de intangibilitate
b. dorința proceduri din cadrul de gestiune și introducerea modelului de gestiune

24%

a. gradul de transparență
b. necesitatea eficientizării pro-
ceselor

76%

Figura nr. 8 Modul de gestionare a serviciilor publice oferite de Primăria Rîșca

9. Utilizați des gestionarea serviciilor Primăriei Rîșca ?

a. Da, deoarece se cunoaște administrarea de bunuri și servicii ale personalului de execuției a
primăriei
b. Nu, deoarece nu asigură nimic din execuția materială a serviciilor primăriei și nu furnizează
investițiile necesare ale angajaților.

20%

a. Da
b. Nu

80%

Figura nr. 9 Utilizarea serviciilor publice al Primăriei Rîșca

39
10. Considerați situații de separare din repercusiune cu angajații Primăriei Rîșca?
a. Da, deoarece angajații sunt nepoliticoși, nu acordă destul timp cetățenilor, nu își îndeplinesc
atribuțiile la timp și din aceste motive apar conflicte.
b. Nu, deoarece nu am întâmpinat dificultăți în timpul comunicării cu angajații.

30%

a. Da
b. Nu

70%

Figura nr. 10 Situații de separare din repercusiune cu angajații Primăriei Rîșca

Chestionarul se realizează unui eșantion de 50 de locuitori din care 25 de bărbați și 25

femei din comuna Rîșca.
În urma acestei analize, la întrebarea cu numărul 1, majoritatea cetățenilor din comuna
Rîșca cu vârste cuprinse între 35-50 ani 25 având sexul masculin și 25 persoane cu vârste între
18-35 ani și-au dat cu părerea despre gestionarea serviciilor publice . De asemenea, dintre cei
care au răspuns, 10 sunt sub 18 an (dintre care 7 au 16 ani și 3, 14 ani).
Într-o altă ordine de idei, cei mai mulți cetățeni la întrebarea numărului 3 au considerat că
serviciile publice gestionate de către primărie sunt: serviciul public de iluminat funcționează
corespunzător, serviciul public pentru situații de urgență și serviciul de salubrizare. Pe de altă
parte aceștia au răspuns în proporție de 30%, serviciul public de iluminat care funcționează
corespunzător deoarece asigură vizibilitatea pe timpul nopții al comunei, 60% pentru serviciul
public de situații de urgență deoarece constituie soluționarea problemelor în caz de urgențe
tuturor cetățenilor. Pe de o parte, acești cetățeni au constatat o pondere de 10 % , serviciul de
salubrizare deoarece constituie colectarea deșeurilor din locuințe ale comunei .
Într-o altă afirmație, la întrebarea cu numărul 4 cetățeni a răspuns în procentaj de 70% că sunt
foarte mulțumiți deoarece prezintă un grad sporit de profesionalism al angajaților, apoi 20 %
sunt mulțumiți deoarece constituie un nivel de rezolvarea a propunerii de către locuitori de și
10 %, nemulțumiți deoarece exprimă un grad de nemulțumire, să se asigure într-o modificare de
conduită.
Dintr-un alt punct de vedere majoritatea cetățenilor au constatat privind modul cum
interacționează angajații primăriei la întrebarea 5, amabilitatea angajaților, deoarece aceștia se
adresează politicos cetățenilor și dau dovadă de interes cetățenesc având o pondere de 40% iar
minoritatea localnicilor au considerat în procentaj de 60 % atitudinea pozitivă, deoarece oferă
soluții la crearea unei imagini a primăriei.
În continuare, locuitorii comunei Rîșca, la întrebarea cu numărul 6 au considerat, privind
gestionarea serviciilor publice în mod corespunzător adresate cetățenilor parțial deoarece
angajați primăriei își îndeplinesc atribuțiile însă termenul de așteptare este foarte mare având o
pondere în valoare de 50%. De asemenea, acești cetățeni au dedus că nu sunt de acord deoarece
angajați primariei Rîșca sunt necalificați și nu se implică în totalitate în atribuțiile lor,
răspunzând în procentaj de 40 %, iar 10% sunt de acord deoarece acești cetățeni furnizează
identic serviciile publice din comuna Rîșca.

40
 Într-un alt punct de vedere, cetățeni comunei Rîșca la întrebarea 7 și au dat seama că
primăria Rîșca ar trebui să furnizeze servicii publice cetățenilor. Pe de altă parte acești locuitori
au răspuns în proporție de 48 % privind serviciile publice gestionate de dezvoltarea
infrastructurii rurale deoarece ar trebui să se asigure un mijloc transport public rural gratuit
persoanelor defavorizate, apoi aceștia au constatat în procentaj de 40 %, serviciile publice din
Investiții în infrastructura industrială și științifică deoarece consideră că ar trebui să se
construiască parcuri industriale de cercetare, care investitorii ar avea o valoare adăugată mai
mare, și 12 % privind serviciile de dezvoltarea de programe și evenimente culturale deoarece
consideră că cetățeni ar avea nevoie de organizarea unor activității culturale.
În urma analizei acestui chestionar, la întrebarea 8, cetățeni din comuna Rîșca au
considerat în proporție de 76 % serviciile publice oferite de primăria Rîșca deoarece ar trebui să
se prezinte nivelul de claritate, și dezvoltarea nivelului de intangibilitate. De asemenea, aceștia
au răspuns în procent de 24% privind dorința proceduri din cadrul de gestiune și introducerea
modelului de gestiune.
Într-un alt enunț, localnici la întrebarea 9 privind gestionarea serviciilor primariei Rîșca
au răspuns în proporție de 80 % fiind aceștia de acord deoarece se cunoaște administrarea de
bunuri și servicii ale personalului de execuției a primăriei, și 20% nu sunt de acord cu
gestionarea serviciilor publice deoarece nu asigură nimic din execuția materială a serviciilor
primăriei și nu furnizează investițiile necesare ale angajaților.
În ultimul rând, cetățeni comunei Rîșca la întrebarea 10 consideră în procentaj de 70 % că
există, situații de separare din repercusiune cu angajații Primăriei Rîșca deoarece angajații sunt
nepoliticoși, nu acordă destul timp cetățenilor, nu-și îndeplinesc atribuțiile la timp și din aceste
motive apar conflicte. Pe de altă parte, acești locuitori au constatat în proporție de 30 % că nu pot
fi cazuri de discriminare deoarece nu au întâmpinat dificultăți în timpul comunicării cu angajații.

41
 BIBLIOGRAFIE
Irina Bilouseac (2013), Servicii publice locale , Editura Didactica și Pedagogică , București
Sorin Bradu, Aspecte privind administrarea serviciilor publice statale,
http://dspace.aap.gov.md/bitstream/handle/123456789/1994/Bradu_S.pdf?
sequence=1&isAllowed=y , (accesat la 16.05.2022)
Ion Bosînceanu (2014) , Strategia de dezvoltare durabilă a comunei Rîşca , Suceava
Dragoș Valentin Dincă (2013), Servicii publice locale din Romania ,Editura C.H. Beck,
București
Nicola Iordan (2003), Managementul serviciilor locale, Editura All Beck, București
Anca Jarmila (2016), Adoptarea deciziilor si prestarea serviciilor în sectorul public, Editura
Universitas, Petroșani
Carmen-Leocadi, Strategii de promovare a imaginii și rolului bibliotecii în epoca digitală,
https://www.proquest.com/openview/043da641af9764ce4c25d63aa9ad2a14/1?
pqorigsite=gscholar&cbl=1606359 (accesat la 16.05.2022)
Cezar Corneliu Manda (2018), Manual colectivităților locale din România, Editura C.H. Beck,
București
Nicoleta Minulescu(2010), Servicii publice locale, Editura Universul Juridic , București
Autor necunoscut (2011-2020), Strategia de dezvoltare economică și socială,
http://www.cjsuceava.ro/documente-nou/strategie/Strategie%20interior.pdf , (accesat la
12.06.2022)
Oliviu Puie (2012), Serviciile de utilitate publică, Editura Universul Juridic, București
Violeta Tincu (2016), Rolul administrației publice în organizarea și modernizarea serviciilor
publice, http://www.cnaa.md/files/theses/2016/24758/violeta_tincu_thesis.pdf , (accesat la
15.06.2022)
Nicolae -Viorel TRIF , Aspecte privitoare la cadrul legal și instituțional al serviciilor comunitare
de utilități publice în România, https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/25-27_11.pdf,
(accesat la data de 30.05.2022)

42