LEADERSHIP EDUCAŢIONAL

Etimologic, leader (engl. leader) și leadership vin de la verbul englezesc

to lead, care are mai multe sensuri: a conduce, a îndrepta, a determina, a
îndruma, a dirija, a arăta drumul, a însoți.
Arta conducerii se definește prin procesul complex de leadership, care se
referă la participarea obținută prin mijloace necoercitive (o participare liber
consimțită), având ca finalitate îndeplinirea obiectivelor.
Leadership-ul reprezintă procesul prin care opersoană, un lider, determină,
prin utilizarea relațiilor interpersonale, una sau mai multe persoane să acționeze
în vederea realizării unor obiective binestabilite, pe baza unei viziuni puternice
și atractive.
În esență, leadership-ul este procesul prin care se exercită influența în
sensul de capacitate de a-i convinge pe alți oameni de a te urma (leadership =
leader + followers).
Leadership-ul reprezintă un atribut dorit și cerut de organizații
managerilor lor.
Leaderii au încredere în forțele lor proprii și generează încredere
celorlalți. În preajma adevăraților leaderi, angajații se simt mai competenți și
găsesc munca mai interesantă.
Leadershipul se află în relație directă cu capacitatea de a influența
comportamentul oamenilor.
În opinia mea, leadership-ul nu este un titlu sau o funcție. Leadership-ul
înseamnă, printre altele, un mod de gândire și pasiune, înseamnă a insipra prin
exemplul personal, înseamnă a lăsa ceva palpabil, concret în urmă. Înseamnă
impact pozitiv, în orice domeniu ne desfăşurăm activitatea.
Astfel că, LEADERUL este persoana care exercită leadership-ul, este
protagonistul acestuia.
În ultimul timp, auzim tot mai mult discutându-se despre impactul
puternic pe care cultura managerială îl are asupra direcționării potențialului
resurselor umane către realizarea obiectivelor organizației școlareși obținerea
performanțelor așteptate. În elaborarea și implementarea unorstrategii
competitive, managementul organizaţiei trebuie să considere ca o componenta
importantă, crearea şi dezvoltarea unei culturi manageriale şi organizaţionale
care să sprijine obţinerea avantajului competitiv pentru acestea.
Crearea unei culturi participative cu o implicare ridicată a salariaţilor
reprezintă o modalitatea importantă pentru a îmbunătăţi rezultatele unităţii de
învăţământ. Într-unastfel de climat, membrii organizaţiei se simt mai
responsabili pentru acţiunile lor şi gradul de ataşament faţă de manager şi
organizaţie se amplifică.

1
 Fenomenul de schimbare şi realiniere a valorilor la noile cerinţe
alemanagerilor sunt strâns legate de capacitatea managerului de a dezvolta o
viziune organizatorică puternică, atractivă pentru membrii organizaţiei. Viziunea
esteastfel, un set de valori bine individualizate ce se doreşte a fi adoptate şi
aplicate înviaţa organizaţiei, într-o anumită perioadă de timp şi care reflectă şi se
reflectă puternic în conţinutul culturii manageriale.
Managementul educaţional, formarea, leadership-ul, sunt concepte mai
mult ca oricând în actualitate, fiind vorba până la urmă de CALITATE, atât ca
excelenţă şi scop în sine, cât şi ca o răspundere faţă de nişte norme de bază, dar
mai ales ale unor nevoi şi aşteptări. Rolul managerului este de a analiza
permanent evoluţia cererii pe piaţa muncii, de a consulta permanent beneficiarii
- în cazul grădiniţei putem vorbi de beneficiarii indirecţi, adică părinţii- şi de a
modifica strategiile conform situaţiilor existente şi viitoare.
Cele 7 principii ale calităţii-Managementul calităţii, Responsabilităţile
managementului, Managementul resurselor, Proiectarea, dezvoltarea şi
revizuirea programelor de învăţare, Predarea, instruirea practică şi
învăţarea, Evaluarea şi certificarea învăţării, Evaluarea şi Îmbunătăţirea
calităţii-reprezintă o serie de descriptori de performanţă pe baza cărora se
măsoară performanţa la nivelul furnizorului de servicii educaţionale şi la nivelul
sistemului.
Faptul că o organizaţie educaţională funcţionează, nu înseamnă neapărat
că aceasta este una de succes. Important este modul în care aceasta este condusă,
principiile şi valorile care se reflectă în activitatea de zi cu zi. Dificultatea
principală în ceea ce priveşte conducerea unei unităţi de învăţământ este
complexitatea variabilelor care intervin: cadre didactice, antepreşcolari /
preşcolari, programa specifică grădiniţei, preogramele de opţionale, tehnologia
educaţională etc. Realitatea arată faptul că un director de grădiniţă trebuie să fie
nu numai un bun cadru didactic ci şi un bun manager, un adevărat leader.
Conducerea unităţii de învăţământ bazată pe principii este un model de
management care oferă soluţii la unele din dilemele celor care conduc destinele
unei organizaţii:
1. Cum se poate păstra echilibrul între muncă şi familie, ambiţii profesionale şi
personale?
2. Cum se poate păstra direcţia cea bună, în condiţiile în care apar tot mai multe
schimbări cu efecte tot mai variate?
3. Cum se poate crea o echipă de lucru ai căror membri se completează unul pe
altul?
4. Cum se poate încuraja dorinţa de schimbare şi de modernizare fără a aduce
mai multe pagube decât avantaje?
Unii specialişti afirmă că managementul este o ştiinţă, iar alţii susţin că
acesta este o artă, declanşând adevărate dispute. Aceste dispute sunt generate, în
principal, de conţinutul termenilor cât şi dintr-un conflict de opinii. În acest

2
context, literatura de specialitate oferă grupări ale autorilor având drept criteriu
ideile referitoare la raportul dintre ştiinţă şi artă în management.
În baza acestui criteriu autorii au fost cuprinşi în trei grupe:
a. Cei ce manifestă reserve chiar în privinţa utilizării cuvântului “artă” a
managementului, având drept argument faptul că s-ar refuza recunoaşterea
conţinutului ştiinţific al managementului, făcând concesii empirismului şi
spontaneităţii în această activitate;
b. O altă grupă de specialişti este formată din cei care susţin că managementul
are atât o dimensiune ştiinţifică, cât şi una care ţine de domeniul artei.
Potrivit opiniei acestor autori latura ştiinţifică a managementului se referă la
principiile şi metodele elaborate, iar domeniul ce se referă la artă are în
vedere individualitatea managerilor care aplică diferenţiat conceptele,
metodele, tehnicile oferite de ştiinţa managementului având în vedere şi
intuiţia, experienţa, curajul, etc.;
c. Cea de-a treia categorie de autori îi cuprinde pe cei care abordează procesul
managerial ca fiind atât ştiinţă, cât şi artă, cu precizarea că în perspectivă, pe
măsura sistematizării informaţiilor exacte despre management, acestea au
menirea să acopere, prin generalizare, un câmp larg de fapte, iar ştiinţa va
ocupa, încetul cu încetul, locul artei.
O întoarcere în timp, permite să se aprecieze că managementul este o artă
veche. Popoarele civilizaţiei antice – sumerienii, egiptenii, babilonienii, romanii
etc. – au organizat şi au condus diverse activităţi, lucru care poate atesta
caracterul de artă al managementului.
Managementul ca ştiinţă presupune elaborarea unor concepte, principii,
metode şi tehnici de lucru cu caracter general, a căror utilizare trebuie să asigure
folosirea optimă a potenţialului uman, material şi financiar din unităţile de
învăţământ sau alte instituţii.
Pe măsura dezvoltării şi îmbogăţirii teoriei managementului şi arta de a
conduce înregistrează progrese semnificative. Pentru acest motiv, mulţi
specialişti pledează pentru dezvoltarea unei teorii ,,complet integrate’’ a
managementului.
Referindu-se la motivele care pledează pentru dezvoltarea teoriei integrate a
managementului, Philip W. Shay precizează următoarele:
1. În domeniul managementului, teoria rămâne un cadru conceptual de referinţă
şi prezintă o importanţă crucială pentru activitatea practicată care foloseşte
aspecte din numeroase şi diverse ştiinţe, precum şi nenumărate instrumente şi
tehnici;
2. Teoria este necesară pentru orientarea cercetării manageriale, prin
evidenţierea lacunelor existente în acest domeniu, precum şi prin oferirea de
ipoteze pentru dirijarea eforturilor şi eşalonarea lor judicioasă;
3. Absenţa unei astfel de discipline ar face imposibilă predarea sau învăţarea
managementului, iar managerii nu ar putea să-l utilizeze ca îndreptar al
activităţii manageriale;

3
4. Numai cu ajutorul unei teorii adecvate a managementului poate fi înţeleasă
întreprinderea modernă şi activitatea ei;
Cu ajutorul teoriei managementului, se formează managerii capabili să
conducă întreprinderile şi celelalte instituţii, se asigură progresul în libertate şi
demnitate umană şi se previne împingerea spre centralism excesiv.
În condiţiile în care managementul se foloseşte de cunoştinţe de bază
organizate (principii, metode, tehnici) este ştiinţă. Când acestea sunt aplicate
potrivit unor condiţii specifice, pentru a obţine rezultate dorite, atunci el devine
artă. Capacitatea de a utiliza metodele, tehnicile şi principiile oferite de ştiinţa
managementului, de a le aplica, de a le combina reprezintă, de fapt, tocmai arta
de a conduce.
Trecerea la economia de piaţă impune schimbări de fond, inclusiv în ceea ce
priveşte concepţia managerială. Este necesar un proces de asimilare de
cunoştinţe care să permită abordări şi soluţionări pentru problemele ce apar.
Cunoştinţele sistematice de management contribuie la realizarea a ceva care
reprezintă mult mai mult decât o simplă pricepere, adică o cultură în acest
domeniu, s-ar putea spune chiar o stare de spirit.
Cel care deţine o asemenea cultură, se ,,mişcă’’ într-o lume aparte a ideilor
privind organizarea, coordonarea, antrenarea şi motivarea grupurilor umane care
acţionează într-o unitate de învăţământ. El este chemat să-i spijine pe oameni,
să-i coordoneze în atingerea scopurilor proprii şi a obiectivelor organizaţiei.