Curs 13

FUNCṬIILE PLANTEI

Nutriṭia

Nutriṭia poate fi : autotrofă, heterotrofă si mixotrofă.

1 Nutriṭia autotrofă constă în sinteza substanṭelor organice din substanṭe anorganice cu consum
de energie. După natura sursei de energie folosită în sinteza substanṭelor organice, nutriṭia
autotrofă poate fi: fotoautotrofă, chemioaototrofă ṣi simbiotrofă.

A. Fotoautotrofă, la care sursa de energie folosită în sinteza substanṭelor organice o reprezintă

energia luminoasă, ṣi se realizează cu ajutorul fotosintezei.

Fotosinteza reprezintă procesul prin care se sintetizează substanṭele organice cu ajutorul energiei
luminoase absorbite de pigmenṭii clorofilieni si carotenoizi. Procesul de fotosinteză are loc
numai în celulele care prezintă clorolpaste, cu excepṭia algelor albastre, verzi ṣi bacteriilor
purpurii care nu prezintă cloroplaste. Acestea sunt organisme procariote care prezintă clorofila
“a”, integrată în membrana fotosintetizatoare.

Factorii ce influenṭează fotosinteza sunt:

1.intensitatea;

2.concentraṭia dioxidului de carbon;

3.temperature;

4.apa;

5.sărurile minerale.

B. Chemioautotrofă ( Chemiosinteza), la care sursa de energie folisită în sinteza de substanṭe

organice o reprezintă energia chimică, întâlnită la unele tipuri de bacterii. Aceasta foloseṣte
pentru sinteza ATP-ului ṣi a NADPH-ului, energia chimică rezultată din oxidarea substanṭelor
anorganice ca : hidrogenul sulfurat, acidul azotic, fierul ṣi amoniacul. În funcṭie de tipul de
substanṭe anorganice utilizate, bacteriile chemiosintetizante se clasifică astfel:

bacterii sufuroa;

bacterii nitrificatoare;

Hydrogen bacteriile;
Bacteriile feruginoase;

Bacteriile metalogene.

Bacteriile cares se hrănesc parazit, produc boli numite bacterioze, ṣi se numesc patogene.
Ciupercile parasite produc boli numite micoze.

C. Nutriṭia simbiotrofă, se realizează în două organisme care prezintă relaṭii strânse

metamorfoanatomice ṣi de nutriṭie. Indivizii care se asociază= simbionṭi, iar asocierea
=simbioză.
Simbioza poate fi interacṭiunea benefică pentru ambele specii, ṣi în această situaṭie poate fi
folositoare numai uneia dintre specii.
Micorizele sunt asocieri între ciuperci si rădăcinile plantelor superioare. Acestea pot fi externe
sau ectotrofe ṣi interne sau endotrofe.
Micorizele ectotrofe se prezintă ca un manṣon care înconjoară vârful rădăcinii fără a pătrunde în
rădăcină, exemplu: brad, pin fag.
Micorizele endotrofe , în acest caz hifele pătrund în celulele din scoarṭă unde cresc ṣi formează
un fel de ghem.

5.1.2 Nutriṭia heterotrofă

Organismele heterotrofe se hrănesc cu substanṭe gata pregătite , de natură vegetală sau animală.
Nutriṭia heterotrofă este de două feluri:

A.Nutriṭia saprofită este caracteristică organismelor care se hrănesc cu substanṭe organice de

origine vegetală sau animală din organismele intrate în descompunere. Organismele saprofite:
bacterii, ciupercile inferioare ṣi superioare. Organismele saprofite absorb substanṭele organice
dizolvate în apă prin membranele lor.

B.Nutriṭia parazită este specifică organismelor din diferite regnuri: Monera, Fungi, Plante,
Animale. Acestea se hrănesc cu substanṭe organice pe care le iau din corpul plantelor ṣi
animalelor vii. Se întâlnesc la plantele din familia orhideelor ṣi liliaceelor. În cazul
micorizelor, hifele ciupercii absorb din sol apa cu sărurile minerale pe care le cedează rădăcinii
cu substanṭe organice. Lichenii prezintă
o simbioză obligatorie între o alga verde sau albastră ṣi o ciupercă.

5.1.3.Nutriṭia mixotrofă este specifică plantelor semiparazite ṣi carnivore. Plantele semiparazite

sunt capabile de fotosinteză, dar îṣi completează o parte din substanṭele nutritive de la planta
gazdă cu ajutorul unor structure numite haustori. Plantele carnivore sunt
plantele verzi ce realizează fotosinteza, dar îṣi completează necesarul de azot din corpul unor
insecte. De aceea plantele carnivore se mai numesc ṣi insectivore. În flora ṭării noastre există o
serie de plante carnivore de genul Drossera sau iarba grasă.
2.Respiraṭia
Respiraṭia plantelor poate fi : anaerobă ṣi aerobă

5.2.1.Respiraṭia anaerobă se produce în lipsa oxigenului. Substanṭele organice sunt oxidate până
la formarea unui produs intermediary ṣi a dioxidului de carbon.

Respiraṭia anaerobă este specifică bacteriilor ṣi ciupercilor., dar există ṣi la plantele superioare ṣi
la ṭesuturile animale. Astfel, datorită respiraṭiei anaerobe, plantele din culturile inundate pot
supravieṭui câteva zile. La bacterii ṣi ciuperci, această respiraṭie se numeṣte ṣi fermentaṭie.
După natura produsului abṭinut, fermentaṭiile sunt de mai multe tipuri:

- alcoolică;

- lactică;

- acetică.

A.Fermentaṭia alcoolică este produsă de unele ciuperci: drojdia de bere, drojdia vinului. Glucoza
este transformată în alcool etilic, dioxid de carbon si energie. Se întâlneṣte la fabricarea pâinii ṣi
a băuturilor alcoolice.

B.Fermentatia lactică este produsă de unele bacterii. Molecula de glucoză este ruptă în două
molecule de acid lactic. Se întâlneṣte la obṭinerea laptelui acru, a iaurtului si a murăturilor.

C.Fermentaṭia acetică este produsă de anumite bacterii care transformă zaharurile sau alcoolul
etilic in acid acetic.Este întâlnită în industria oṭetului.

5.2.2.Respiraṭia aerobă are loc numai în prezenṭa oxigenului. Plantele, foloseste în respiraṭie
oxigenul liber din aer ṣi sol sau dizolvat în apă. Deṣi respiră tot timpul, în cursul zilei, respiraṭia
plantelor este mascată de fotosinteză. Ziua, cantitatea de oxygen, eliminată prin respiraṭie este
foarte mica în comparaṭie cu cea absorbită prin fotosinteză. Organul principal prin care se
realizează respiraṭia la plante este frunza. Schimbul de gaze respiratorii au loc la nivelul
stomatelor si al spaṭiilor intercelulare numeroase din ṭesutul lacunar al frunzelor.
Stomatele sunt celule modificate în scopul realizării schimbului de gaze în respiraṭie si
fotosinteză ṣi al eliminării vaporilor de apă prin transpiraṭie. Plantele respire ṣi prin alte organe :
rădăcină, tulpină, floare, sămânṭă. De exemplu: rădăcinile respire la nivelul periṣorilor sugători;
plantele de dimensiuni mari ( arbori), au î scoarṭă niste deschideri= lenticele, cu rol în respiraṭie.

Procesul de respiraṭie la plante este influenṭat de o serie de factorii:

- cantitatea de oxygen si dioxid de carbon din aer, atunci când este foarte mult dioxid de
carbon ṣi prea puṭin oxygen, planta poate muri;
 - temperatura aerului ( respiraṭia începe la 0 grade Celsius ṣi creṣte până la 30-35 grade
Celsius;

- gradul de hidratare a celulelor;

- vârsta plantelor.

5.3.Reproducerea

Reproducerea la plante este de două feluri: asexuată ṣi sexuată.

5.3.1.Reproducerea asexuată se realizează fără fecundaṭie.

Reproducerea asexuată se realizează prin structure specializate numite spori sau prin organe
vegetative. Unele plante ( grâuṣorul) au organe vegetative specializate pentru reproducerea
asexuată, cum sunt mugurii ce se desprind de pe plantă, cad pe sol ṣi pot germina noi plante. Alte
plante care diferenṭiază bulbii, rizomii ṣi tuberculii si se pot reproduce prin aceste structuri
vegetative, de exemplu :

- laleaua, se poate înmulti prin bulbi;

- cartoful, se poate înmulṭi prin tuberculii;

- irisul, prin rizomi;

- căpṣunul prin stoloni;

- dalia prin rădăcini tuberizate.

5.3.2.Reproducerea sexuată

Reproducerea sexuată se realizează prin fecundaṭie , adică prin contopirea gameṭilor de sex opus
ṣi formarea unei celule ou sau zigot.

Reproducerea sexuată se realizează prin organul de reproducere specializat numit floare. O floare
hermafrodită, conṭine atât structure care produc elemente sexuale masculine, cât si pe cele care
contin elementele sexuale feminine.