UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRONOMICE

ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ DIN BUCUREȘTI

FACULTATEA DE AGRICULTURĂ
Program de studii universitare de masterat:
Managementul și expertiza fondului funciar - IF

PROIECT LA DISCIPLINA

Poluarea în agricultură și protecția chimică a recoltelor

Masterand:
BĂTRÎNU NICOLETA

BUCUREȘTI
2023
 UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRONOMICE
ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ DIN BUCUREȘTI
FACULTATEA DE AGRICULTURĂ
Program de studii universitare de masterat:
Managementul și expertiza fondului funciar - IF

POLUAREA SOLULUI CU DEJECȚII ANIMALE

BUCUREȘTI
2023
 Capitolul I

Generalităţi referitoare la poluarea cu dejecții animale.

Solul este suport și mediu de viață pentru plantele superioare terestre, principalul mijloc
de producție vegetală și forestieră. Activitățile de producție au provocat și provoacă fenomene
care deteriorează solurile în diferite moduri.
Poluarea solului constă în orice acțiune care produce dereglarea funcționării normale a
acestuia ca suport și mediu de viață pentru plantele terestre superioare din cadrul diferitelor
ecosisteme naturale sau antropice (create de om). [1]
Dejecțiile animale pot produce poluarea solului în situațiile în care acestea sunt folosite
în cantități excesive. În această situație se afecteaza unele însușiri fizice ale solului și
în primul rând permeabilitatea sa. Fermierii folosesc dejecțiile animaliere în practicile agricole
tradiționale, fiind aplicate pe solul agricol cu scopul de a crește aportul de nutrienți și a
îmbunătății calitatea culturii. În momentul în care acest surplus de nutrienți se infiltrează prin
terenul agricol și ajung în mediul înconjurător apare riscul ca aceștia să devină poluanți, cauza
principală fiind nitrații proveniți din compușii azotați.
Suprafertilizarea cu dejecții animale in cantitati mai mari de 45 t/ha/an duce la creșterea
concentrației de săruri solubile în sol, mai mult sodiu și potasiu și mai putin azot si fosfor.
Azotații, în funcție de textura solului, pătrund până la adâncimi de 30 m, infestând pânza
freatică. [2]
Dejecțiile de animale mai conțin diverse săruri minerale utilizate în hrana animalelor
(clorura de sodiu), substanțe pentru igienizarea padocurilor (detergenți), substanțe pentru
combaterea dăunătorilor. Toate acestea ajung pe sol și prin intermediul apelor de șiroire,
contaminând solul. În dejecțiile de animale sunt prezente și numeroase organisme patogene
pentru om și animale precum Salmonella, coliformi, streptococi, etc. Toate acestea constituie
un risc epidemiologic ridicat pentru organismele animale.
Pe baza calculelor efectuate conform studiilor realizate de ICCF în cadrul proiectului
ManProEnv, s-a constatat că, disponibilitatea azotului provenit din gunoiul de grajd este destul
de mare, în ciuda faptului că raportul cantitate de azot/suprafață teren arabil se afla sub limita
admisă de 170 kg N/ha/an. Cu alte cuvinte, acest lucru înseamnă ca în cazul unei răspândiri a
gunoiului de grajd pe toata suprafața agricolă a fiecărei localități va putea fi evitat riscul poluării
cu nitrați. [5]

1
 Tabel 1. Compoziţia chimică medie a gunoiului de diferite provenienţe.
Tipul de gunoi Apă Materii N (%) P2O5 (%) K2O (%) CaO (%)
(%) organice
(%)
Gunoi proaspăt 75 21 0,50 0,25 0,60 0,35
Gunoi de cabaline 71 25 0,58 0,28 0,63 0,21
Gunoi de bovine 77 20 0,45 0,23 0,50 0,40

Gunoi de ovine 64 31 0,83 0,23 0,67 0,33

Gunoi de porcine 72 25 0,45 0,19 0,60 0,18

Gunoi fermentat 3- 77 17 0,55 0,25 0,70 0,70

4 luni
Gunoi fermentat 79 14 0,98 0,58 0,90 0,88
complet (mraniţă)

Dejecţiile semifluide (păstoase) şi fluide sunt colectate de la bateriile de creştere a

păsărilor, din fosele adăposturilor. Au un conţinut de substanţă uscată de max. 15% şi sunt
bogate în fosfor. Pentru a fi utilizate trebuie să fie libere de corpuri solide şi omogenizate în
timpul administrării. Administrate în timpul vegetaţiei, au o acţiune rapidă, fiind disponibile
imediat nevoilor plantelor, cu efecte deosebit de favorabile asupra creşterii.
Mraniţa rezultă din fermentarea aproape completă a gunoiului. Este un îngrăşământ
foarte eficient care se foloseşte în mod deosebit în legumicultură, în răsadniţe, sere şi în câmp.
Compoziţia chimică medie este următoarea: 14% materii organice, 0,98% N, 0,58% P2O5,
0,90% K2O, 0,88% CaO. Cantitatea care se utilizează la hectar variază între 20 şi 60 tone.
Compostul se obţine prin fermentarea diferitelor resturi organice (paie, resturi de
coceni, pleavă, resturi de buruieni şi de leguminoase, nutreţuri depreciate, oase, pene, resturi
alimentare, etc.), la care se adaugă uneori substanţe minerale (var, cenuşă, etc.). Strânse în
grămezi, aceste resturi se udă din când în când pentru a favoriza procesul fermentării.
Composturile se pot utiliza la toate culturile agricole în cantităţi de 15 - 25 tone la hectar.
Dejecţiile fluide, numite şi tulbureală, se obţin prin colectarea materialului rezultat din
spălarea grajdurilor folosind cantităţi mici de apă (în proporţie de 1/2 - 1/3 dejecţii faţă de
apă). Compoziţia chimică a dejecţiilor lichide diferă în funcţie de specia de la care provine, de
tipul şi cantitatea aşternutului, gradul de diluţie, etc.
Mustul de gunoi este colectat în platformele special amenajate pentru stocarea şi
fermentarea gunoiului, prin acumulare în bazine de colectare închise. [7]

2
 Capitolul II

Material și metodă
Este importantă conștientizarea faptului că aplicarea pe termen lung a gunoiului de grajd
și dejecțiilor crește conținutul total de azot din sol și deci crește în timp cantitatea de azot ce
este la dispoziția plantelor. Ca urmare cantitățile de îngrășăminte organice folosite pentru a
obține recolte optime scad în timp și ricul supra-fertilizării cauzate de levigarea de nitrați crește.
[1]

Figura 1. Degradarea și poluarea solurilor.

Pentru a prevenii poluarea solului cu dejecții animale, sunt recomandate următoarele
măsuri:
• Colectarea și depozitarea gunoiului într-un mod în care nu permite
pierderea/disiparea acestuia înainte de a fi aplicat în teren.
• Asigurarea de sisteme corespunzătoare pentru colectarea și depozitarea
gunoiului.
• Cunoașterea/ estimarea conținutului de nutrienți ale îngrășămintelor aplicate.
• Aplicarea uniformă a gunoiului de grajd în doze cunoscute.
• Aplicarea de gunoi doar când nutrienții conținuți sunt utilizați de către o anumită
cultură ce îi poate folosi.

3
 • Minimalizarea pierderilor de azot prin încorporarea gunoiului în sol cât de
curând posibil după aplicare.
• Depozitarea dejecțiilor pe o platforma poziționată aproape de adăposturile
animalelor, fiind de o grosime adecvată astfel încât contactul cu solul pe o
perioada lungă să fie evitat.

Capitolul III

Concluzii

Dejecțiile animale aplicate în mod rațional constituie premisa mențineriii și sporirii

fertilității solurilor, în scopul creșterii producției agricole. Acestea pot provoca dereglarea
echilibrului ecologic în cazul în care sunt folosite fără a lua în considerare natura solurilor,
condițiile meteorologice concrete și necesitățile plantelor.
Poluarea solului cu dejecții animale este datorată modului de gestionare a acestora
rezultate din activitățile de creștere a animalelor, atât în ceea ce privește colectarea și
depozitarea, cât și din punctul de vedere al modului și cantităților utilizate la fertilizarea
terenului agricol.
Prin amenajările de îmbunătățiri funciare, agricultura luptă împotriva degradării solului
în scopul conservării capacității de producție a terenurilor permițând exploatarea lor durabilă.

Bibliografie

1. https://iwlearn.net/resolveuid/7866ed169366c1035e4c2f1b02f94f05
2. Gheorghe Budoi- AGROCHIMIE I-Solul și planta, editura didactică și pedagogică, R.A.
București.
3. Burton, C.,H. 1997. Manure Management. Treatement Strategies for Sustainable Agriculture.
Silsoe Reasearch Institute, Wrest Park, Silsoe, Bedford, UK
4. Crăciun V., Chiorescu E., Balan O,. 2004. Reciclarea Reziduurilor şi Deşeurilor din
Agricultură şi Industria Alimentară, Editura CERMI, Iasi, Romania

4
5.https://www.creeaza.com/legislatie/administratie/ecologie-mediu/DEGRADAREA-SI-
POLUAREA-SOLURIL776.php
6. Mihai Rusu- Tratat de agrochimie- editura Ceres, București 2005.
7. http://www.inpcp.ro/en/announcements/