Pleura

Membrană seroasă, acoperă plămânii și pereții cavității toracice. Rol de a facilita mișcările de
alunecare ale plâmânilor în timpul respirației. Este formată din 2 foițe:
1) Pleura viscerală: acoperă total plămânii, aderent la parenchim, pătrunde între lobii
plămânilor. Formează ligamentul pereche pulmonar prin prelungirea în pleura parietală în
regiunea rădăcinii plămânilor.
2) Pleura parietală: acoperă pereții cavității toracice din interior. Deosebim
- pleura costală: tapetează fața internă a coastelor și m. intercostali. Poate fi ușor desprinsă,
formând un clivaj care permite realizarea pneumotoraxului extrapleural.
- pleura diafragmatică: acoperă fața superioară a diafragmului, cu excepția porțiunii centrale.
- pleura mediastinală: adiacentă la organele mediastinului, concrește cu pericardul.
Pleuro costală și mediastinală formează cupola pleurală, la nivelul aperturii superioare a cutiei
toracice. Cupola pleurală formează aparatul suspensor al cupolei.

Cavitatea pleurală este un spațiu îngust dintre pleura parietală și cea viscerală. În mod normal
este închisă, însă în patologii poate deveni deschisă, fiind umplută cu puroi, sânge sau aer.
Presiunea este nulă, care este un factor în mecania respiratorie, favorizând dilatarea plămânului.
Înlesnește circulația venoasă. Conține numeroase rețele sangvine, lifmatice, nervoase și
terminații nervoase.

În locurile de trece de la o pleură la alta, se formează recesuri pleurale.

- recesul costodiafragmal: la trecerea pleurei costale în cea diafragmatice
- recesul frenicomediastinal: la trecerea pleurei diafragmatice în cea mediastinală
- recesul costomediastinal: la trecerea pleurei costale în cea mediastinală
- recesul vertebromediastinal: la trecerea pleurei costale în cea mediastinală

Limitele pleurei
- superioară: corespunde apexului plămânului
- anterioară și posterioară: corespund contururilor plămânilor drept și stâng
- inferioară: corespunde liniei de trecere a pleurei costale în cea diafragmală

Limitele anterioare ale plămânilor drept și stâng, formează:

1) Aria interpleurală inferioară (timică): posterior de manubriul sternului, cu vârful în jos. La
copii aici se află timusul, la adulți țesut adipos.
2) Aria interpleurală inferioară: posterior de corpul sternului și spațiile intercostale. Aici se află
pericardul.

În timpul respirației, în mod normal pleurele normale, netede și umede nu produc zgomot.
Acumularea unor cantități mari de lichid în cavite poate conduce la comprimarea plămânului.
Adeseori fracturile costale pot produce pneumotorax.
Mediastinul este regiunea mediană a toracelui, delimitată de sacii pleurali drept și stâng.
Corespunde spațiului dintre stern și porțiunea toracică a coloanei vertebrale. Ocupă 1/5 din
cavitatea toracică. Are formă ovoidă, prezintă 5 pereț:
- laterali: formați de cele două foițe mediastinale
- anterior: de fața posterioară a sternului
- posterior: de corpurile vertebrelor toracale și discurilor intervertebrale
- inferior: de fața superioară a diafragmului
Peretele superior lipsește, unde mediastinul comunică pe larg cu spațiile regiunii cervicale.

Mediastinul se împarte în:

1) Superior: se află timusul, venele brahiocefalice, porțiunea superioară a venei cave superioare,
arcul aortei și arterele, porțiunea superioară a esofagului ș.a.
2) Inferior: este subdivizat în:
- anterior: conține ganglioni limfatici, ramuri ale arterei toracale interne, țesut conjunctiv și
adipos.
- mijlociu: voluminos, conține inima cu pericardul, porțiunea inferioară a venei cave superioare,
bronhiile principale, aorta descendentă, trunghiul pulmonar, a. și v. pulm. etc.
- posterior: conține porțiunea toracică a aortei descendente, ductul toracic, nervii vagi etc.