2023

Bolile de nutriie i impactul lor asupr

Grupa 8, seria 1, an 5, 2023

 Cuprins:

Introducere..................................................................................................................................................2
Obezitatea...................................................................................................................................................4
Bolile cardiovasculare..................................................................................................................................8
Anemia feriprivă........................................................................................................................................12
Hipercolesterolemia..................................................................................................................................16
Tulburări alimentare..................................................................................................................................19
Osteoporoza..............................................................................................................................................22
Malnutriția.................................................................................................................................................25
Concluzie...................................................................................................................................................29
Bibliografie.................................................................................................................................................30
1. Afshin, A., Forouzanfar, M. H., Reitsma, M. B., Sur, P., Estep, K., Lee, A., ... & Murray, C. J. L.
(2017). Health effects of overweight and obesity in 195 countries over 25 years. New England Journal
of Medicine, 377(1), 13-27....................................................................................................................30
2. Organizația Mondială a Sănătății. (2021). Obesity and overweight. Obținut de la
https://www.who.int/news-room/fact-sheets/detail/obesity-and-overweight........................................30
3. Journal of Public Health Policy. (2019). Public Health Approaches to Obesity Prevention................30
4. Croitoru C, Ciobanu E. Ghid de bune practici: Alimentaţie rațională, siguranţa alimentelor şi
schimbarea comportamentului alimentar. Chișinău; 2019........................................................................30
 Introducere

Bolile de nutriție și impactul lor asupra sănătății publice reprezintă un subiect de importanță
majoră în societatea contemporană. De-a lungul ultimelor decenii, stilul de viață modern,
caracterizat de alimentație nesănătoasă și sedentarism, a condus la o creștere alarmantă a
afecțiunilor asociate nutriției deficitare sau neechilibrate. Aceste boli de nutriție au devenit o
problemă globală, afectând indivizii de toate vârstele și categoriile sociale, cu consecințe
devastatoare asupra sănătății publice.
Înainte de a explora impactul acestor boli asupra sănătății publice, este important să înțelegem
ce înseamnă o alimentație sănătoasă și cum influențează aceasta organismul uman. O alimentație
adecvată furnizează nutrienții esențiali necesari pentru buna funcționare a organismului, inclusiv
proteine, carbohidrați, grăsimi, vitamine și minerale. În contrast, o alimentație dezechilibrată sau
săracă în nutrienți poate duce la apariția diverselor afecțiuni și complicații.
Una dintre cele mai răspândite boli de nutriție este obezitatea, care a devenit o adevărată
epidemie în multe țări din întreaga lume. Obezitatea este caracterizată de acumularea excesivă de
grăsime în organism, iar cauzele sale sunt complexe și interconectate. Consumul excesiv de
alimente bogate în calorii și grăsimi, precum și sedentarismul, reprezintă factori cheie în
dezvoltarea acestei afecțiuni. Obezitatea nu numai că afectează în mod negativ calitatea vieții
individului, dar crește și riscul apariției unor afecțiuni grave, cum ar fi diabetul de tip 2, bolile
cardiovasculare și diverse tipuri de cancer.
Pe de altă parte, malnutriția reprezintă o problemă încă prezentă în multe regiuni ale lumii, în
special în țările în curs de dezvoltare. Malnutriția poate fi cauzată atât de un consum insuficient
de nutrienți, cât și de o alimentație inadecvată din punct de vedere calitativ. Copiii sunt cei mai
vulnerabili în fața malnutriției, iar consecințele acesteia pot fi dramatice, afectând dezvoltarea
fizică și cognitivă a acestora și punându-i în pericol de a dezvolta boli și infecții.
Bolile de nutriție, cunoscute și sub denumirea de boli legate de alimentație sau boli
metabolice, sunt afecțiuni care apar ca rezultat al unui regim alimentar necorespunzător și a unor
deficiențe sau excese nutritive. Aceste boli au un impact semnificativ asupra sănătății publice,
contribuind la creșterea încărcăturii de morbiditate și mortalitate în întreaga lume.
Obezitatea este o afecțiune caracterizată prin acumularea excesivă de grăsime în organism, în
special în jurul taliei. Aceasta este asociată cu un risc crescut de afecțiuni grave, cum ar fi
diabetul de tip 2, bolile cardiovasculare, hipertensiunea arterială, anumite tipuri de cancer și
probleme de sănătate mentală. Obezitatea este considerată o epidemie globală și afectează atât
adulții, cât și copiii.
 Diabetul de tip 2 este o boală cronică în care nivelul de zahăr din sânge devine ridicat din
cauza rezistenței la insulină sau a insuficienței de insulină. Un regim alimentar bogat în
carbohidrați rafinați, zaharuri și grăsimi nesănătoase poate contribui la dezvoltarea diabetului de
tip 2. Această afecțiune este asociată cu complicații grave, cum ar fi afecțiunile cardiovasculare,
insuficiența renală și problemele de vedere.
O alimentație sănătoasă joacă un rol important în prevenirea bolilor cardiovasculare, cum ar fi
bolile de inimă și accidentele vasculare cerebrale. Consumul excesiv de grăsimi saturate,
colesterol, sare și zahăr poate contribui la creșterea riscului de a dezvolta aceste afecțiuni. Bolile
cardiovasculare reprezintă una dintre principalele cauze de mortalitate în lume.
Malnutriția poate lua forma subnutriției (insuficiența de nutrienți) sau a supranutriției (excesul
de nutrienți). Atât subnutriția, cât și supranutriția pot avea un impact semnificativ asupra
sănătății publice. Subnutriția poate duce la probleme de creștere și dezvoltare, sistem imunitar
slăbit și creșterea riscului de infecții. Pe de altă parte, supranutriția poate contribui la obezitate,
diabet, boli de inimă și alte afecțiuni cronice.
Anemia feriprivă este o afecțiune în care organismul nu produce suficientă cantitate de
hemoglobină, proteina responsabilă de transportul oxigenului în sânge. O cauză comună a
anemiei feriprive este deficitul de fier în alimentație. Această boală poate afecta negativ
funcționarea sistemului imunitar și poate duce la oboseală cronică, dificultăți de concentrare și
scăderea performanței cognitive. Anemia feriprivă afectează în special copiii și femeile în
perioada de fertilitate.
Osteoporoza este o boală caracterizată prin scăderea densității osoase și fragilitatea oaselor. Un
aport insuficient de calciu și vitamina D, precum și un nivel scăzut de activitate fizică, pot
contribui la dezvoltarea osteoporozei. Această boală crește riscul de fracturi osoase și poate avea
consecințe grave, cum ar fi pierderea mobilității și reducerea calității vieții.
 Obezitatea

Obezitatea este o afecțiune complexă și în creștere rapidă, cu implicații semnificative asupra

sănătății publice. Aceasta reprezintă acum una dintre cele mai mari provocări de sănătate ale
secolului XXI, afectând atât țările dezvoltate, cât și cele în curs de dezvoltare. Obezitatea este
asociată cu o serie de complicații și afecțiuni cronice, inclusiv diabetul de tip 2, bolile
cardiovasculare, hipertensiunea arterială, afecțiunile hepatice și unele tipuri de cancer. Este o
afecțiune complexă și în creștere rapidă, caracterizată de acumularea excesivă de grăsime
corporală, care afectează individul atât din punct de vedere fizic, cât și psihologic. Această
problemă a devenit o preocupare majoră la nivel mondial, fiind considerată o epidemie cu
implicații semnificative asupra sănătății publice. În acest eseu, vom explora cauzele obezității,
impactul acesteia asupra sănătății publice și strategiile de prevenire.

Obezitatea este rezultatul unei combinații complexe de factori genetici, comportamentali,

socio-economici și mediului înconjurător. Unul dintre factorii cheie este alimentatia neadecvata,
caracterizata de consumul excesiv de alimente bogate in calorii, grasimi saturate si zaharuri
procesate. Disponibilitatea crescutã a alimentelor procesate, a bauturilor carbogazoase si a
produselor fast-food, precum si promovarea agresiva a acestora, au dus la cresterea consumului
acestor produse nesanatoase.
Consumul excesiv de alimente bogate în calorii și scăderea nivelului de activitate fizică au
fost identificate drept principalii factori de contribuție la obezitate. Stilul de viață sedentar,
alimentația bogată în grăsimi și zaharuri rafinate, consumul crescut de alimente procesate și fast-
food-uri sunt aspecte importante care au dus la creșterea prevalenței obezității în ultimele
decenii. De asemenea, sedentarismul a devenit o problema majora în societatea moderna.
Cresterea utilizarii tehnologiei, precum televizorul, computerul si telefoanele mobile, a redus
nivelul de activitate fizica, contribuind la cresterea în greutate si la deteriorarea sanatatii.

Obezitatea are consecinte grave asupra sanatatii individului si asupra sistemelor de sanatate
publica. Persoanele obeze prezintã un risc crescut de a dezvolta afectiuni precum diabetul de tip
2, bolile cardiovasculare, hipertensiunea arteriala, accidentul vascular cerebral, bolile hepatice si
unele tipuri de cancer. Aceste conditii pot afecta calitatea vietii, creste mortalitatea si impune
costuri semnificative asupra sistemelor de sanatate.

Impactul obezității asupra sănătății publice este semnificativ. Persoanele obeze prezintă un
risc crescut de a dezvolta boli cronice, cum ar fi diabetul de tip 2. Potrivit unui studiu publicat în
"Journal of the American Medical Association", "obezitatea este asociată cu un risc de 7 ori mai
mare de diabet de tip 2 comparativ cu persoanele cu greutate normală" (1). De asemenea,
obezitatea crește riscul de a dezvolta boli cardiovasculare, cum ar fi hipertensiunea arterială,
accidentul vascular cerebral și boala coronariană. Astfel, îmbunătățirea gestionării și prevenirea
obezității pot reduce încărcătura asupra sistemului de sănătate și pot îmbunătăți calitatea vieții
populației. De asemenea, obezitatea poate afecta performanta scolara si capacitatea de muncã a
indivizilor, având un impact negativ asupra economiei. Persoanele obeze pot suferi de o scadere
a calitatii vietii si de discriminare, ceea ce poate duce la marginalizare socialã si la afectarea
stimei de sine.

Prevenirea obezității necesită o abordare integrată și coordonată la nivel individual și la nivel

comunitar și guvernamental. Și atunci , pentru a aborda problema obezitatii si a reduce impactul
sãu asupra sanatatii publice, sunt necesare strategii integrate care sã vizeze modificarea
comportamentului individual, promovarea alimentatiei sãnãtoase si a activitätii fizice, precum si
reglementarea mediului construit.

1. Educație și conștientizare: Promovarea unei alimentații sănătoase și a unui stil de viață

activ prin campanii de informare și educație publică este esențială. Aceste campanii ar trebui să
se concentreze pe importanța unei alimentații echilibrate, a alegerii alimentelor sănătoase și a
controlului porțiilor, precum și pe promovarea activității fizice regulate. Potrivit Organizației
Mondiale a Sănătății, "educația și conștientizarea publică sunt esențiale în lupta împotriva
obezității, deoarece informarea corectă și conștientizarea asupra riscurilor asociate obezității pot
motiva oamenii să adopte un stil de viață sănătos" (2).

2. Reglementări privind alimentația sănătoasă: Implementarea măsurilor legislative care

promovează alimentația sănătoasă poate avea un impact semnificativ asupra reducerii obezității.
Acestea pot include etichetarea clară a valorilor nutriționale, restricții asupra publicității
alimentelor nesănătoase, impunerea de taxe sau accize pe alimentele procesate și băuturile
îndulcite cu zahăr adăugat. Potrivit unui studiu publicat în Journal of Public Health Policy,
"politici guvernamentale puternice privind alimentația sănătoasă pot reduce accesibilitatea
alimentelor nesănătoase și pot influența pozitiv opțiunile consumatorilor" (3).

3. Mediu construit prietenos pentru activitatea fizică: Crearea unui mediu urban și
comunitar care facilitează activitatea fizică este esențială pentru combaterea obezității. Aceasta
poate include construirea de parcuri și spații verzi, crearea de piste de alergare și de biciclete,
promovarea mersului pe jos și a transportului activ, precum și facilitarea accesului la facilități
sportive și recreaționale. Un mediu construit favorabil activității fizice poate încuraja persoanele
să fie mai active în viața de zi cu zi și să adopte un stil de viață sănătos.
 4. Politici școlare sănătoase: Școlile pot juca un rol crucial în prevenirea obezității prin
adoptarea unor politici și practici sănătoase. Acestea pot include meniuri alimentare echilibrate și
sănătoase, oferirea de opțiuni sănătoase în automatele cu gustări, promovarea activității fizice
prin ore de educație fizică și organizarea de activități sportive și recreaționale. Un astfel de
mediu școlar sănătos poate contribui la educarea elevilor cu privire la importanța unei alimentații
echilibrate și a unui stil de viață activ.

5. Colaborare între diferite sectoare: Pentru a aborda obezitatea într-un mod eficient, este
necesară o colaborare strânsă între sectorul sănătății, sectorul educației, sectorul guvernamental,
industria alimentară și societatea civilă. Prin lucrul în echipă și coordonarea eforturilor, se pot
dezvolta strategii mai puternice și mai comprehensive pentru prevenirea obezității. De exemplu,
colaborarea cu industria alimentară poate duce la dezvoltarea de alimente sănătoase și la
reducerea cantității de zahăr și grăsimi adăugate în produsele alimentare.

Obezitatea reprezintă o provocare majoră pentru sănătatea publică în întreaga lume și are un
impact semnificativ asupra individului și societății. Cu complicațiile sale asociate și riscurile
crescute de boli cronice, obezitatea necesită o atenție urgentă și acțiuni eficiente pentru
prevenirea și gestionarea sa. Este esențial să abordăm cauzele complexe ale obezității, inclusiv
factorii genetici, comportamentali, socio-economici și mediul înconjurător.
Educația și conștientizarea publică, reglementările privind alimentația sănătoasă, medii
construite prietenoase pentru activitatea fizică, politici școlare sănătoase și colaborarea între
diferite sectoare sunt toate componente esențiale ale unei abordări integrate pentru prevenirea
obezității. Prin implementarea strategiilor adecvate și promovarea unui stil de viață sănătos la
nivel individual, comunitar și guvernamental, putem spera să reducem incidența obezității și să
îmbunătățim sănătatea publică.
Este important ca fiecare dintre noi să conștientizăm impactul obezității și să luăm măsuri
proactice pentru a ne menține greutatea sănătoasă și a promova un stil de viață activ. Prin
educație, colaborare și angajament, putem construi o societate în care obezitatea să nu mai fie o
amenințare la adresa sănătății noastre.
 Bolile cardiovasculare

Bolile cardiovasculare, inclusiv bolile de inimă și accidentele vasculare cerebrale, sunt

responsabile pentru un număr semnificativ de decese în întreaga lume. Conform Organizației
Mondiale a Sănătății (OMS), aproximativ 17,9 milioane de persoane mor anual din cauza bolilor
cardiovasculare, reprezentând 31% din totalul deceselor la nivel global. Impactul acestor
afecțiuni asupra sănătății publice este imens și necesită o atenție deosebită din partea autorităților
și a comunităților pentru a implementa măsuri eficiente de prevenție și control. Aceste afecțiuni
afectează inima și vasele de sânge și pot duce la complicații grave, precum atacuri de cord,
accidente vasculare cerebrale și insuficiență cardiacă.
Factorii de risc cardiovascular sunt tradițional împărțiți în doi: factori de risc modificabili,
asupra cărora putem interveni, și factori de risc nemodificabili. Factorii de risc modificabili
includ dislipidemia, sedentarismul, fumatul, alimentația nesănătoasă, hipertensiunea arterială,
obezitatea, diabetul zaharat și stresul psihosocial. Factorii de risc nemodificabili includ
antecedentele familiale de boală cardiovasculară (la bărbați sub vârsta de 55 de ani și la femei
sub vârsta de 65 de ani), antecedentele personale de boli (cum ar fi diabetul zaharat sau boala
cronică de rinichi), vârsta, sexul, etnia, istoricul de menopauză prematură (înainte de 40 de ani)
și prezența afecțiunilor asociate cu sarcina care cresc ulterior riscul de boli cardiovasculare[5].
Prevenția bolilor cardiovasculare implică un ansamblu de acțiuni desfășurate la nivel
individual și public, cu scopul de a elimina sau minimiza impactul acestor boli asupra populației.
În prezent, rata cazurilor de boală coronariană s-a redus semnificativ în multe țări din Europa,
aproximativ la jumătate față de anii '80, datorită măsurilor preventive adoptate, precum succesul
în implementarea legislației privind fumatul. Cu toate acestea, inegalitatea între țări persistă, iar
mulți factori de risc, în special obezitatea și diabetul zaharat, au înregistrat creșteri semnificative.
Prin urmare, prevalența factorilor de risc reprezintă o preocupare majoră, iar implementarea
măsurilor de prevenire este limitată [4].
Prevenția trebuie promovată în rândul populației generale prin recomandarea și încurajarea
adoptării unui stil de viață sănătos la nivel individual, în special în cazul persoanelor cu risc
moderat, care prezintă unul sau doi factori de risc (de exemplu, obezitate sau hipertensiune
arterială), până la persoanele cu risc crescut de BCV, care au doi sau trei factori de risc (de
exemplu, mobilitate redusă, obezitate, hipertensiune arterială sau antecedente familiale grave)
sau persoanele care au primit deja un diagnostic de boală cardiovasculară, fiind instruite în
privința optimizării factorilor de risc[4].
Substanțele nutritive care sunt relevante în contextul bolilor cardiovasculare includ:
• acizii grași (care influențează în special nivelurile de lipoproteine),
• mineralele (care afectează în principal tensiunea arterială),
• vitaminele
• Fibrele [4].

Acizii grasi
Cu privire la acizii grași, este mai important să luăm în considerare tipurile de acizi grași pe
care le consumăm decât cantitatea totală de grăsimi. Studiile arată că înlocuirea a 1% din aportul
energetic provenit din acizi grași saturați cu acizi grași polinesaturați reduce riscul de patologie
cardiovasculară cu aproximativ 2-3%. Prin urmare, este recomandat să reducem consumul de
acizi grași saturați la cel puțin 10% din aportul energetic, înlocuindu-i cu acizi grași
polinesaturați.
Acizii grași polinesaturați au un efect benefic asupra nivelului de LDL-colesterol, cunoscut și
sub denumirea de "colesterolul rău", care joacă un rol important în formarea plăcii de aterom și
în deteriorarea vaselor de sânge. În același timp, acizii grași polinesaturați pot avea un impact
mai mic asupra nivelului de HDL-colesterol, cunoscut sub numele de "colesterolul bun", atunci
când înlocuiesc acizii grași saturați. Există două subcategorii de acizi grași polinesaturați: acizii
grași omega-6, care se găsesc în alimentele vegetale, și acizii grași omega-3, care se găsesc în
uleiul de pește și grăsimi. Acești acizi grași omega-3 și omega-6 sunt esențiali pentru
funcționarea corespunzătoare a organismului și sunt considerați nutrienți benefici pentru
sănătatea cardiovasculară.
Acizii trans reprezintă o subclasă de acizi grași nesaturați care au fost identificați ca fiind
extrem de dăunători din cauza impactului lor negativ asupra nivelului total de colesterol
(creștere) și asupra nivelului de HDL-colesterol (scădere).
Acești acizi grași sunt formați în timpul procesului industrial de hidrogenare și pot fi găsiți în
produse precum margarina și produsele de panificație. S-a demonstrat că o creștere medie de 2%
în consumul de energie provenit din acizii grași trans crește riscul de boli cardiovasculare cu
23%.
Este important de menționat că impactul colesterolului alimentar asupra nivelului de
colesterol din sânge este mai mic în comparație cu impactul compoziției de acizi grași din dieta
noastră. Din acest motiv, o dietă sănătoasă nu se concentrează în mod specific pe limitarea
aportului de colesterol alimentar, în timp ce altele recomandă o limită de aproximativ 300 mg pe
zi. Aceste recomandări sunt mai concentrate pe reducerea consumului de acizi grași trans și
promovarea unei alimentații echilibrate și sănătoase în ansamblu [4].

Mineralele
Mineralele joacă un rol important în ceea ce privește sănătatea cardiovasculară. Studiile au
arătat că reducerea consumului de sodiu (până la 1g/zi) poate determina o scădere a tensiunii
arteriale sistolice cu 3,1 mmHg la pacienții hipertensivi și cu 1,6 mmHg la cei cu tensiune
arterială normală. Abordările dietetice pentru controlul hipertensiunii arteriale au evidențiat o
relație de tip doză-răspuns între scăderea consumului de sodiu și reducerea tensiunii arteriale.
În majoritatea țărilor occidentale, aportul de sare este ridicat, în jur de 9-10g/zi, în timp ce
recomandarea maximă este de 5g/zi. Un nivel optim acceptabil ar putea fi chiar mai mic, sub
3g/zi. Deși există controverse cu privire la relația dintre consumul de sare și tensiunea arterială,
toate probele susțin reducerea consumului de sare ca metodă importantă de prevenire a
infarctului miocardic și accidentului vascular cerebral. Aproximativ 80% din aportul nostru
zilnic de sare provine din alimentele prelucrate, în timp ce doar 20% este adăugată ulterior.
Reducerea consumului zilnic de sare poate fi realizată prin alegeri alimentare diferite, cum ar fi
consumul mai redus de alimente prelucrate și mai multe alimente de bază, precum și prin
reducerea cantității de sare adăugată în produsele alimentare prin modificarea formulării
acestora. Potasiul are un efect benefic asupra tensiunii arteriale. Fructele și legumele sunt
principalele surse de potasiu în alimentație. Există o asociere semnificativă și inversă statistic
între consumul de potasiu și riscul de incidente de accident vascular cerebral (AVC). În plus față
de reducerea aportului de sodiu, creșterea consumului de potasiu contribuie la reducerea tensiunii
arteriale [4].

Vitaminele
Ele joacă un rol important în sănătatea cardiovasculară. Studiile de specialitate au sugerat o
asociere inversă între nivelurile de vitamina A și E și riscul de boli cardiovasculare (BCV). Cu
toate acestea, testele de intervenție nu au reușit să confirme aceste constatări bazate pe observații.
În ceea ce privește vitaminele din grupa B (B6, acid folic și B12) și vitamina C, studiile nu au
demonstrat efecte benefice semnificative în prevenirea bolilor cardiovasculare.
Nivelurile scăzute de vitamina D în sânge au fost asociate cu un risc crescut de mortalitate
cardiovasculară. Comparativ cu persoanele cu niveluri mai ridicate de vitamina D, cei cu
niveluri mai scăzute au prezentat un risc cu 35% mai mare de mortalitate cardiovasculară și un
risc cu 57% mai mare de mortalitate cauzată de orice cauză.
Studiile au indicat o reducere a riscului cu 11% în ceea ce privește mortalitatea cauzată de
toate cauzele la cei care au luat suplimente de vitamina D3, însă nu s-a observat același efect
pentru suplimentarea cu vitamina D2. În prezent nu există suficiente dovezi pentru a trage
concluzii solide cu privire la rolul suplimentării cu vitamina D (fie D2, fie D3) în prevenirea
bolilor cardiovasculare. Mai multe cercetări sunt necesare pentru a înțelege mai bine impactul
suplimentării cu vitamina D asupra sănătății cardiovasculare[4].

Fibrele alimentare
Au un impact benefic asupra sănătății cardiovasculare. Studiile recente sugerează că un
consum mai mare de 7 g/zi de fibre totale este asociat cu un risc redus de boli cardiovasculare cu
9%. Un aport zilnic mai mare de fibre (10 g/zi) este asociat cu un risc cu 16% mai mic de
accident vascular cerebral și un risc cu 6% mai mic de diabet de tip 2. Până în prezent, nu există
suficiente dovezi pentru a susține o asociere similară între fibrele din fructe și legume și riscul de
boli cardiovasculare.
 Mecanismul exact nu a fost pe deplin elucidat, dar se știe că un consum ridicat de fibre
contribuie la reducerea răspunsului glucozei după mese bogate în carbohidrați și la scăderea
nivelurilor de colesterol total și LDL-colesterol (colesterol rău). Astfel, fibrele alimentare au un
rol important în menținerea sănătății cardiovasculare. Fructele și legumele oferă protecție inimii
și vaselor de sânge.
Datorită conținutului lor ridicat de antioxidanți și fibre, acestea contribuie la prevenirea
oxidării colesterolului, reducând astfel riscul dezvoltării bolilor cardiovasculare, care reprezintă
principala cauză a decesului în multe țări dezvoltate. Conform unui studiu internațional științific
numit INTERHEART, persoanele care urmează o dietă bogată în fructe și legume prezintă un
risc cu 30% mai mic de a suferi un atac de cord în comparație cu cele care consumă cantități
reduse sau deloc de aceste alimente. Studiile prospective au evidențiat efectul protector al
consumului de fructe și legume în bolile cardiovasculare.
Cercetătorii au raportat o scădere de 4% a mortalității cardiovasculare pentru fiecare porție
suplimentară de fructe (echivalentul a 77 g) și legume (echivalentul a 80 g) consumate pe zi.
Totuși, nu s-a observat o scădere suplimentară a mortalității generale pentru aportul de mai mult
de cinci porții de fructe și legume. Astfel, consumul regulat de fructe și legume aduce beneficii
semnificative pentru sănătatea cardiovasculară și poate contribui la reducerea riscului de boli
cardiovasculare și evenimente asociate[4].

Bauturile alcoolice
Efectul protector al consumului de alcool a fost observat în cazul paradoxului francez, în care
francezii, care sunt mari consumatori de vin, prezintă un procent redus de boli cardiovasculare,
dar un procent ridicat de afectare hepatică cauzată de alcool (ciroză etanolică). Studiile au
demonstrat că consumul moderat și constant de alcool, în cantități mici, aproape zilnic, are un
efect benefic asupra peretelui vascular și acționează ca agent antiaterogen. Cu toate acestea,
cantitatea de alcool care oferă protecție este mică, fiind limitată la maximum 20 g/zi pentru
bărbați și 10 g/zi pentru femei.
În aceste limite, efectul protector este dominat, iar efectele dăunătoare sunt reduse sau absente.
Se pune întrebarea referitoare la tipul de alcool recomandat. Conform unor autori, consumul de
vin roșu pare să ofere un efect protector maxim datorită substanțelor pe care le conține, similare
hormonilor feminini, care pot proteja vasele de depunerile aterosclerotice.
Cu toate acestea, se pare că efectul protector este dat în principal de alcool în sine, prin
mecanisme care depășesc cadrul prezentului manual. Astfel, cantitatea menționată de alcool
poate fi obținută și din vinuri albe, bere sau alte băuturi alcoolice. Un alt aspect important este
vârsta la care se poate consuma alcool. Este recomandat ca alcoolul să fie evitat până la vârsta de
18 ani. In ceea ce privește atitudinea față de consumul de alcool, există discuții dacă acesta
trebuie încurajat sau doar acceptat. Având în vedere efectele negative ale alcoolului asupra
sănătății generale și a sănătății psihice, în prezent se adoptă o atitudine în care consumul de
alcool nu este recomandat, dar este tolerat în limitele menționate. Cu toate acestea, în cazul
apariției insuficienței cardiace, caracterizate prin scăderea capacității de efort, dificultăți
respiratorii sau edeme la nivelul membrelor inferioare, consumul de alcool trebuie descurajat
deoarece poate afecta capacitatea de contractilitate a inimii și poate agrava insuficiența
cardiacă[5] .
Băuturile răcoritoare îndulcite cu zahăr reprezintă cea mai mare sursă unică de calorii în dieta
din SUA și o sursă semnificativă de calorii în Europa. În cazul copiilor și adolescenților, aceste
băuturi pot contribui la 10-15% din totalul caloriilor consumate. Consumul regulat al acestor
băuturi a fost asociat cu excesul ponderal, sindromul metabolic și diabetul zaharat de tip 2.
Înlocuirea băuturilor răcoritoare îndulcite cu zahăr a dus la creșterea în greutate la copii și adulți.
Studiile au arătat că consumul regulat de băuturi îndulcite cu zahăr (două porții pe zi în
comparație cu o porție pe lună) a fost asociat cu un risc cu 35% mai mare de boli cardiovasculare
la femei, chiar și după ajustarea pentru alți factori, cum ar fi stilul de viață și alimentația
nesănătoasă.
Organizația Mondială a Sănătății (OMS) recomandă un aport zilnic de energie de maximum
10% din zaharuri (mono- și polizaharide), care include atât zahărul adăugat, cât și fructoza din
fructe și sucuri. Este important să se limiteze consumul de băuturi răcoritoare îndulcite cu zahăr
și să se acorde atenție la aportul total de zahăruri în alimentație, conform recomandărilor OMS.
Înlocuirea acestor băuturi cu alternative mai sănătoase, precum apa și ceaiul fără zahăr, poate
contribui la menținerea unei greutăți sănătoase și la reducerea riscului de afecțiuni asociate cu
consumul excesiv de zahăr[4].

Anemia feriprivă

Date generale
Anemia feriprivă este cea mai frecventă formă de anemie și apare atunci când organismul nu
are suficient fier pentru a produce suficiente globule roșii sănătoase. Fierul este esențial pentru
producerea hemoglobinei, o proteină găsită în celulele roșii ale sângelui care transportă oxigenul
la organe și țesuturi.
Anemia feriprivă este adesea rezultatul unei deficiențe de fier în organism. Fierul este un
mineral esențial pentru producerea hemoglobinei, o proteină găsită în celulele roșii ale sângelui,
care transportă oxigenul în organism. O dietă necorespunzătoare, care nu furnizează suficient
fier, poate duce la deficiențe nutriționale și, în cele din urmă, la anemie feriprivă. De exemplu,
persoanele care consumă în principal alimente procesate și sărace în nutrienți, cum ar fi carnea
roșie, fructele de mare, legumele cu frunze verzi și leguminoasele, pot fi expuse la un risc crescut
de anemie feriprivă.(1)
Potrivit OMS : "Anemia este o problemă gravă de sănătate publică la nivel mondial, care
afectează în special copiii mici, adolescentele și femeile care au menstruație, precum și femeile
însărcinate și postpartum. OMS estimează că 40% dintre copiii cu vârsta cuprinsă între 6 și 59 de
luni, 37% dintre femeile însărcinate și 30% dintre femeile cu vârsta între 15 și 49 de ani din
întreaga lume sunt anemie. " (6)

Simptomatologie
Anemia feriprivă poate manifesta o serie de simptome, care pot varia în funcție de severitatea
și durata deficienței de fier.
Oboseala și slăbiciunea inexplicabilă sunt simptome frecvente ale anemiei feriprive. Lipsa de
fier duce la scăderea producției de hemoglobină, ceea ce poate afecta transportul oxigenului la
țesuturi și organe. Acest lucru poate duce la senzație de oboseală, slăbiciune și lipsă de energie
constantă.
Lipsa de fier poate afecta producția de celule roșii din sânge, ceea ce poate duce la paloare la
nivelul pielii, a mucoaselor și a unghiilor. Persoanele cu anemie feriprivă pot prezenta un aspect
palid, în special în zonele feței, buzelor, gingiilor și conjunctivei ochilor.
Scăderea nivelului de hemoglobină și a oxigenului transportat în sânge poate provoca
dificultăți de respirație sau dispnee. Persoanele afectate pot simți că le lipsește aerul, chiar și în
timpul activităților obișnuite sau în repaus.
Anemia feriprivă poate determina o creștere a ritmului cardiac în încercarea de a compensa
nivelurile scăzute de oxigen din sânge. Acest lucru poate duce la senzația de bătăi rapide ale
inimii (tahicardie) și palpitații.
Lipsa de fier poate afecta circulația sanguină și poate determina senzații de amorțeală sau
furnicături în extremități, cum ar fi mâinile și picioarele.Unele persoane cu anemie feriprivă pot
experimenta dureri de cap frecvente sau migrene.
Unele persoane pot prezenta simptome gastrointestinale, cum ar fi pierderea apetitului, greața,
senzația de gust metalic în gură, constipație sau diaree.(7)

Impactul asupra sănătății publice

Anemia feriprivă are un impact semnificativ asupra sănătății publice. Persoanele cu anemie
feriprivă pot prezenta simptome precum oboseală, slăbiciune, dificultăți de concentrare și
scăderea performanței cognitive. Aceste simptome pot afecta negativ performanța școlară,
productivitatea la locul de muncă și calitatea vieții în general. În plus, anemia feriprivă poate
avea un impact mai mare asupra grupurilor vulnerabile, cum ar fi copiii, femeile însărcinate și
femeile în perioada postmenstruală. La copii, aceasta poate determina întârzieri în creștere și
dezvoltare, tulburări de comportament și dificultăți de învățare. La femeile însărcinate, anemia
feriprivă poate crește riscul de naștere prematură și copii cu greutate scăzută la naștere.
Anemia feriprivă este una dintre cele mai comune tulburări nutriționale din lume. Organizația
Mondială a Sănătății estimează că aproximativ 1,62 miliarde de persoane din întreaga lume sunt
afectate de această afecțiune. Prevalența sa ridicată și distribuția sa inegală pe glob fac din
anemia feriprivă o problemă importantă de sănătate publică.
 Anemia feriprivă poate afecta negativ dezvoltarea și performanța cognitive, în special la
copii. Deficiența de fier în perioada de creștere rapidă poate duce la tulburări de comportament,
dificultăți de învățare și performanță școlară slabă. Acest lucru poate influența negativ
capacitățile și oportunitățile educaționale ale copiilor și poate avea un impact pe termen lung
asupra societății.
Persoanele cu anemie feriprivă pot experimenta oboseală, slăbiciune și scădere a capacității
de concentrare. Aceste simptome pot afecta negativ productivitatea la locul de muncă,
absenteismul și performanța generală. Anemia feriprivă poate avea un impact economic
semnificativ prin reducerea capacității de muncă și creșterea costurilor medicale asociate
tratamentului și complicațiilor.
Anemia feriprivă afectează în special grupurile vulnerabile, cum ar fi femeile în perioada de
reproducere, femeile însărcinate și copiii mici. Femeile în perioada de reproducere sunt expuse la
un risc crescut de anemie feriprivă din cauza menstruației și a cerințelor crescute de fier în timpul
sarcinii. Anemia feriprivă la femeile însărcinate poate avea consecințe negative asupra sănătății
lor și asupra dezvoltării fetale. Copiii mici sunt susceptibili la anemie feriprivă din cauza
necesității de fier pentru dezvoltarea lor optimă.
Anemia feriprivă are un impact semnificativ asupra sistemelor de sănătate și asupra
economiilor naționale. Tratarea anemiei feriprive și a complicațiilor sale necesită resurse
medicale, inclusiv teste de diagnostic, suplimente de fier și monitorizare medicală. De asemenea,
costurile indirecte, cum ar fi absenteismul la locul de muncă și productivitatea

Cauzele anemiei feriprive

Una dintre principalele cauze ale anemiei feriprive este aportul insuficient de fier prin
intermediul dietei. Alimentele bogate în fier, cum ar fi carnea roșie, fructele de mare, legumele
cu frunze verzi și leguminoasele, sunt surse importante de fier. Dacă dieta nu furnizează suficient
fier, poate apărea o deficiență de fier care duce la anemie.
Chiar dacă o persoană consumă suficient fier prin intermediul dietei, acesta poate să nu fie
absorbit eficient în organism. Anumite afecțiuni digestive, cum ar fi boala celiacă, boala
inflamatorie intestinală și chirurgia gastrică, pot afecta capacitatea organismului de a absorbi
fierul din alimente. De asemenea, consumul excesiv de cafea, ceai sau anumite medicamente
poate îngreuna absorbția fierului.
Sângerarea cronică poate duce la pierderea excesivă de fier din organism, ceea ce poate
contribui la anemie feriprivă. Sângerarea menstruală abundentă, ulcerele digestive, afecțiunile
intestinale inflamatorii (cum ar fi boala Crohn sau colita ulcerativă) și cancerul pot cauza
sângerări persistente și, implicit, o pierdere excesivă de fier.
În anumite perioade de viață, cum ar fi sarcina și perioada de lactație, necesarul de fier al
organismului crește semnificativ. Dacă aportul de fier prin dietă nu este suficient pentru a
satisface cerințele crescute, poate apărea anemie feriprivă. De asemenea, copiii în perioadele de
creștere rapidă pot avea nevoie de mai mult fier pentru a susține dezvoltarea adecvată, iar
deficiențele de fier pot apărea în aceste cazuri. (7)
 Prevenirea anemiei feriprive
Prevenirea anemiei feriprive implică adoptarea unor măsuri care să asigure un aport adecvat de
fier în dietă și să faciliteze absorbția eficientă a acestuia în organism.
Să se include în dietă alimente bogate în fier, cum ar fi carne roșie slabă, pui, curcan, pește,
fructe de mare, legume cu frunze verzi (spanac, pătrunjel), leguminoase (linte, fasole, mazăre),
ouă, cereale integrale și nuci. Combinați alimentele bogate în fier cu surse de vitamina C (cum ar
fi citricele, căpșunele, kiwi, ardeiul gras) pentru a spori absorbția fierului.
Să se evite consumul excesiv de ceai și cafea pentru că substanțele chimice găsite în ceai și
cafea, cum ar fi taninul și polifenolii, pot interfera cu absorbția fierului. Consumul excesiv de
ceai și cafea poate diminua capacitatea organismului de a absorbi fierul din alimente. Dacă există
predispoziția la anemie feriprivă, trebuie limitat consumul de ceai și cafea sau trebuie consumate
separat de mesele principale.
În anumite situații, cum ar fi în timpul sarcinii sau în cazul unei deficiențe severe de fier,
medicul poate recomanda suplimente de fier după efectuarea de analize medicale regulate pentru
a verifica nivelul de fier din organism și a identifica orice deficiență sau anomalii.

Alte boli posibil asociate

Aceste boli de nutriție pot apărea în mod independent sau pot fi asociate cu anemia feriprivă,
accentuând astfel simptomele și complicațiile acesteia. Diagnosticarea și tratamentul adecvat al
acestor afecțiuni concomitente sunt esențiale pentru gestionarea eficientă a anemiei feriprive și a
complicațiilor sale.
Deficiența de vitamina B12 poate provoca anemie pernicioasă, care este caracterizată de
scăderea numărului de celule roșii din sânge. Aceasta poate fi cauzată de o absorbție inadecvată a
vitaminei B12 în tractul gastrointestinal sau de o dietă care nu furnizează suficientă vitamină
B12. Anemia pernicioasă poate fi însoțită de anemie feriprivă, deoarece deficiența de vitamina
B12 afectează, de asemenea, absorbția și utilizarea eficientă a fierului în organism.
Deficiența de acid folic este o altă afecțiune care poate duce la anemie. Acidul folic este
esențial pentru producerea celulelor roșii din sânge. Lipsa acidului folic poate fi cauzată de o
dietă săracă în alimente bogate în acid folic sau de tulburări de absorbție a acestuia în intestin.
Anemia asociată cu deficiența de acid folic poate fi întâlnită în combinație cu anemia feriprivă.
Vitamina C, cunoscută și sub numele de acid ascorbic, joacă un rol important în absorbția
fierului în organism. Deficiența de vitamina C poate interfera cu absorbția eficientă a fierului din
alimente și poate contribui la dezvoltarea anemiei feriprive.
Monitorizarea și intervențiile de sănătate publică
Monitorizarea și intervențiile de sănătate publică sunt necesare pentru a reduce incidența și
impactul anemiei feriprive în întreaga lume.
Conform articolului "Evaluation of Anemia" :
" La bărbați, anemia este definită ca oricare dintre următoarele:
 Hemoglobină < 14 g/dL (140 g/L)
 Hematocrit < 42% (< 0,42)
 RBC < 4,5 milioane/mcL (< 4,5 × 1012/L)
 La femei, anemia este definită ca oricare dintre următoarele:
 Hemoglobină < 12 g/dL (120 g/L)
 Hematocrit < 37% (< 0,37)
 RBC < 4 milioane/mcL (< 4 × 10 12/L)
Pentru sugari și copii, valorile normale variază în funcție de vârstă, necesitând utilizarea
tabelelor legate de vârstă. " (8)
Monitorizarea anemiei feriprive începe de obicei cu screeningul populațiilor la risc, cum ar fi
femeile în perioada de reproducere, copiii și persoanele în vârstă. Acesta poate fi realizat prin
teste de sânge care măsoară nivelurile de hemoglobină și ferritină (un marker al rezervelor de
fier). Și pentru a înțelege amploarea și tendințele anemiei feriprive într-o populație, se poate
realiza supravegherea epidemiologică, care implică colectarea datelor privind prevalența,
distribuția și factorii de risc ai bolii într-un anumit context geografic sau demografic.
Una dintre cele mai comune intervenții este administrarea suplimentelor de fier sub formă de
comprimate sau sirop pentru a corecta deficiența de fier și a trata anemia feriprivă. Aceasta poate
fi prescrisă de medic după evaluarea nivelurilor de fier din sânge și necesitățile individuale ale
pacientului.O componentă esențială a intervențiilor este educația și consilierea privind
alimentația sănătoasă și echilibrată, bogată în alimente care conțin fier și vitamine esențiale.
Intervențiile de sănătate publică vizează îmbunătățirea accesului la alimente bogate în fier,
îmbunătățirea condițiilor sanitare, educarea comunităților și furnizarea de informații despre
nutriție și anemie feriprivă. Acestea pot include programe de alimentație școlară, distribuție de
suplimente alimentare, campanii de conștientizare și programe de screening.
 Hipercolesterolemia

Hipercolesterolemia este o condiție medicală și reprezintă creșterea cantității de colesterol

din sânge care se poate acumula la nivel arterial determinând apariția plăcilor de aterom. Această
creștere e cauzată de o combinație de factori de mediu precum obezitatea, stresul sau dieta și
factori genetici.

Ce este colesterolul?
Colesterolul este o substanță lipidică (grasă) care este produsă în mod natural de către organism.
Colesterolul îndeplinește o serie de funcții vitale. Este necesar pentru formarea membranelor
celulare și reprezintă materialul de baza care este convertit în anumiți hormoni. Organismul
produce în întregime toață cantitatea de colesterol de care noi avem nevoie. Organismul are
nevoie doar de o cantitate redusa de grăsimi în alimentație pentru a produce suficient colesterol
pentru a ne menține sănătoși. Acesta se găsește în alimente care au proveniență animală: oua,
carne, smântână, unt. [9]

Tipuri de hipercolesterolemie:
Exista diferite clasificări ale tulburărilor de metabolism lipidic. În funcție de mecansimul de
producere, se pot deosebi tulburări primare și tulburări secundare.
⮚ Hipercolesterolemiile de tip primar
Hipercolesterolemia familială (FH, mai este denumita si de tip IIa) este o afecțiune genetică
comună care, dacă nu este tratată, predispune indivizii la boli coronariene premature. Este dată
de un defect genetic care determină lipsa receptorilor care leagă LDL, ceea ce conduce la
niveluri mari ale colesterolului. Este prezenta încă de la naștere și se asociază cu risc mare de
ateroscleroza și apariția infarctului miocardic acut (IMA) la vârste tinere. [9] Deoarece
majoritatea indivizilor cu FH rămân nediagnosticați, sunt necesare noi abordări pentru depistare
și ar trebui considerate o prioritate în genomica sănătății publice.
⮚ Hipercolesterolemiile de tip secundar
Se asociază prezentei altor afecțiuni, precum diabetul zaharat, hipotiroidism, alcoolism cronic,
boli hepatice, boli renale. [9] Nivelul ridicat al colesterolului seric și nivelul de colesterol
lipoprotein cu densitate mică (LDL-C) sunt printre factorii de risc cauzal primar al bolilor
cardiovasculare [10]. Hipercolesterolemia afectează aproape 39% din populația lumii, cu mai
mult de jumătate din această incidență din țările în curs de dezvoltare. În Europa de Est, cele mai
mari cazuri de hipercolesterolemie necunoscută se regăsesc în Bulgaria (72%), Letonia (70%) și
Croația (70%) . Anual aproximativ 2,6 milioane de decese sunt datorate colesterolului crescut la
nivel global, iar Europa este continentul cu cea mai mare prevalență a hipercolesterolemiei. În
România, cele mai multe decese se înregistrează din cauza bolilor cardiovasculare care sunt
determinate de colesterolul crescut.[10]
 Impactul asupra sănătății publice
Hipercolesterolemia are un impact semnificativ asupra sănătății publice din mai multe motive:
1. Boli cardiovasculare: Nivelurile ridicate de colesterol pot duce la acumularea de plăci
de grăsime pe pereții arterelor, ceea ce crește riscul de ateroscleroză. Acest proces poate conduce
la boli cardiovasculare grave, cum ar fi boala arterială coronariană, atacul de cord și accidentul
vascular cerebral. Aceste afecțiuni sunt printre principalele cauze de mortalitate și morbiditate în
întreaga lume și au un impact semnificativ asupra sistemelor de sănătate publică.[12]
2. Morbiditate și mortalitate: Prevalența hipercolesterolemiei și a bolilor cardiovasculare
asociate implică o mare povară asupra sistemelor de sănătate publică. Persoanele cu
hipercolesterolemie au un risc crescut de a dezvolta complicații grave, cum ar fi infarctul
miocardic și accidentul vascular cerebral, ceea ce duce la spitalizări, tratamente intensive și
costuri ridicate pentru sistemul de sănătate.
3. Calitatea vieții: Hipercolesterolemia poate afecta în mod semnificativ calitatea vieții
pacienților. Persoanele cu niveluri ridicate de colesterol pot fi mai susceptibile la oboseală
disfuncție erectilă, tulburări de somn și scăderea calității generale a vieții lor. Aceste aspecte pot
avea un impact negativ asupra productivității la locul de muncă, relațiilor sociale și bunăstării
generale a individului, cu consecințe asupra sănătății publice în ansamblu.
4. Costurile economice: Hipercolesterolemia și bolile cardiovasculare asociate implică
costuri semnificative pentru sistemul de sănătate și economia în ansamblu. Cheltuielile legate de
tratamentul bolilor cardiovasculare, inclusiv medicamente, intervenții chirurgicale și asistență
medicală pe termen lung, pot reprezenta o povară financiară semnificativă pentru guverne,
asigurători și indivizi. Aceste costuri pot afecta resursele disponibile pentru alte domenii ale
sănătății publice, cum ar fi prevenția și intervenția în alte afecțiuni. [11]
Pentru a aborda impactul hipercolesterolemiei asupra sănătății publice, este necesară o
abordare integrată care implică educație, promovarea stilului de viață sănătos, depistarea precoce
și intervenția timpurie, precum și politici și programe de sănătate publică eficiente pentru
gestionarea și prevenirea hipercolesterolemiei și bolilor cardiovasculare asociate.
Prevenirea și gestionarea hipercolesterolemiei implică adoptarea unui stil de viață sănătos și,
în anumite cazuri, administrarea de medicamente. Iată câteva strategii eficiente:
1. Alimentație sănătoasă:
• Redu consumul de grăsimi saturate și grăsimi trans. Evită alimentele prăjite, fast-food-ul,
produsele de patiserie și alimentele procesate care conțin grăsimi nesănătoase.
• Optează pentru alimente bogate în acizi grași omega-3, precum peștele gras (somon, ton,
sardine) și semințele de in. Acești acizi grași pot ajuta la reducerea nivelului de colesterol LDL
(colesterolul "rău") din sânge.
• Consumă mai multe fructe, legume, cereale integrale și fibre solubile. Aceste alimente
pot ajuta la scăderea nivelului de colesterol LDL și la menținerea unui sistem cardiovascular
sănătos.
2. Activitate fizică regulată:
• Efectuează cel puțin 150 de minute de activitate fizică moderată sau 75 de minute de
activitate intensă în fiecare săptămână. Exercițiile cardiovasculare, cum ar fi mersul pe jos,
alergatul, înotul sau ciclismul, pot contribui la creșterea nivelului de colesterol HDL (colesterolul
"bun") și la scăderea nivelului de colesterol LDL.
3. Menținerea unei greutăți sănătoase:
• În cazul în care ai kilograme în plus, pierderea în greutate poate reduce nivelul de
colesterol LDL și riscul de boli cardiovasculare. Adoptă o dietă echilibrată și exercițiile fizice
pentru a-ți atinge și menține o greutate sănătoasă.
4. Renunțarea la fumat:
• Fumatul contribuie la scăderea nivelului de colesterol HDL și creșterea nivelului de
colesterol LDL, crescând riscul de hipercolesterolemie și boli cardiovasculare. Renunță la fumat
pentru a-ți îmbunătăți sănătatea cardiovasculară.
5. Medicamente:
• În cazul în care modificările stilului de viață nu sunt suficiente pentru a controla nivelul
de colesterol, medicul poate prescrie medicamente hipolipemiante. Acestea pot include statine,
fibrati, inhibitori de absorție a colesterolului sau alte medicamente care ajută la scăderea
nivelului de colesterol. [13]
 Tulburări alimentare

Tulburările alimentare sunt afecțiuni mentale caracterizate prin modele disfuncționale de

alimentație și preocupări excesive legate de greutate, formă corporală și aspect fizic. Aceste
tulburări pot afecta în mod semnificativ sănătatea fizică, emoțională și socială a unei persoane.

Există mai multe tipuri de tulburări alimentare comune, printre care:

1. Anorexia nervoasă: Persoanele cu anorexie nervoasă se caracterizează prin restricționarea
severă a alimentelor, frică intensă de îngrășare și o percepție distorsionată a propriului corp, în
ciuda unei scăderi semnificative în greutate.
2. Bulimia nervoasă: Această tulburare se manifestă prin episoade de supraalimentare
compulsivă, urmate de comportamente compensatorii, cum ar fi provocarea vărsăturilor sau
utilizarea de laxative, în încercarea de a controla greutatea.
3. Tulburarea de alimentație compulsivă: Persoanele cu această tulburare prezintă episoade
recurente de supraalimentare în care consumă cantități mari de alimente într-un timp scurt, având
senzația de pierderea controlului asupra mâncatului. Nu urmează însă comportamente
compensatorii regulate.
4. Tulburarea alimentară evitantă/restrictivă: Aceasta se caracterizează prin restricționarea
severă a alimentelor și evitarea anumitor alimente sau categorii de alimente pe baza culorii,
texturii sau gustului, în detrimentul unei alimentații echilibrate.
Este important să recunoaștem că tulburările alimentare sunt afecțiuni complexe și pot fi
influențate de factori genetici, psihologici, sociali și culturali. Tratamentul tulburărilor alimentare
implică de obicei o echipă multidisciplinară, care poate include psihologi, medici specializați în
nutriție și terapeuți specializați în tulburările alimentare. Aceștia pot oferi sprijin emoțional,
terapie individuală sau de grup și intervenții medicale adecvate în vederea recuperării și
menținerii unei relații sănătoase cu alimentația.

Există câteva aspecte generale legate de tulburările alimentare pe care merită să le menționăm:

1. Tipuri comune de tulburări alimentare: Cele mai cunoscute tulburări alimentare sunt
anorexia nervoasă, bulimia nervoasă și tulburarea de alimentație compulsivă. Anorexia nervoasă
implică restricționarea severă a alimentelor, pierderea în greutate și o teamă intensă de îngrășare.
Bulimia nervoasă se caracterizează prin episoade recurente de supraalimentare urmate de
comportamente compensatorii, cum ar fi provocarea vărsăturilor sau exercițiile fizice excesive.
Tulburarea de alimentație compulsivă implică episoade de supraalimentare, fără comportamente
compensatorii regulate.
2. Impactul asupra sănătății fizice și emoționale: Tulburările alimentare pot avea consecințe
grave asupra sănătății fizice și emoționale. Acestea pot duce la complicații medicale severe, cum
ar fi probleme de inimă, osteoporoză, dezechilibre electrolitice și probleme de sănătate mentală,
precum depresia și anxietatea.
3. Factori de risc: Există o combinație complexă de factori care pot contribui la dezvoltarea
tulburărilor alimentare. Acești factori includ predispoziție genetică, influențe sociale și culturale,
presiunea pentru subțirețe, imagini corporale negative, stresul, istoricul personal de dietă și
probleme de sănătate mentală, precum și traumele sau evenimentele de viață dificile.
4. Diagnostic și tratament: Diagnosticul tulburărilor alimentare se face de obicei de către un
profesionist în domeniul sănătății mintale, pe baza simptomelor, comportamentelor și evaluărilor
psihologice. Tratamentul implică adesea o abordare multidisciplinară, care poate include terapie
individuală sau de grup, consiliere nutrițională și intervenții medicale, în funcție de nevoile
individuale.
5. Prevenție și conștientizare: Prevenirea tulburărilor alimentare implică promovarea unei
imagini corporale pozitive, educarea despre nutriție și comportamente alimentare sănătoase,
precum și recunoașterea și adresa stigmatizării și presiunilor sociale legate de aspectul fizic.

Este important să cauți ajutor profesionist dacă ai preocupări legate de alimentație sau dacă
crezi că ai putea avea o tulburare alimentară. Un terapeut specializat în tulburările alimentare
poate oferi sprijin, intervenție și ghidare în procesul de recuperare și menținere a unei relații
sănătoase cu alimentația.
Aspectele sociale joacă un rol semnificativ în tulburările alimentare. Societatea noastră
promovează adesea standarde nerealiste de frumusețe și subțirețe, ceea ce poate exercita presiuni
asupra indivizilor de a se conforma acestor idealuri. Această presiune socială poate contribui la
dezvoltarea unei relații negative cu alimentația și la apariția tulburărilor alimentare.
De asemenea, influențele sociale pot juca un rol în alimentația disfuncțională. Grupurile de
prieteni, familia și mediul de lucru pot influența comportamentul alimentar prin modele de
mâncare nesănătoasă, diete restrictive sau comentarii critice legate de greutate și aspect fizic.
Pe lângă aceasta, rețelele sociale și mass-media au un impact semnificativ asupra imaginii
corporale. Exemplele ideale de frumusețe promovate în mass-media pot afecta încrederea în sine
și pot alimenta nemulțumirea față de propriul aspect fizic, ceea ce poate duce la comportamente
alimentare nesănătoase.
Este important să se recunoască și să se adreseze influențele sociale negative în ceea ce
privește alimentația și imaginea corporală. Educația despre nutriție și despre diversitatea
corporală, promovarea unei atitudini pozitive față de corp și sprijinul social sunt aspecte cheie în
tratarea și prevenirea tulburărilor alimentare. De asemenea, suportul emoțional din partea
familiei, prietenilor și profesioniștilor în domeniul sănătății mintale poate juca un rol important
în recuperarea și menținerea unei relații sănătoase cu alimentația.

Câteva citate despre tulburările alimentare:

1. "Nu mănânci pentru că ești foame, ci pentru că ai nevoie de calitatea și diversitatea
experiențelor senzoriale și emoționale care implică mâncarea." - Geneen Rot
2. "Sănătatea mentală este la fel de importantă ca și sănătatea fizică, iar amândouă sunt la fel
de importante ca și respirația. Nu-ți neglija mintea și sufletul, nu doar corpul." - Demi Lovato
3. "Frumusețea vine în toate formele și dimensiunile. Nu există o definiție unică a frumuseții.
Fiecare persoană este frumoasă în felul său unic." - Ashley Graham
4. "Nu ești greutatea ta. Nu ești kilogramele pe care le porți sau dimensiunea hainelor pe care
le îmbraci. Ești mult mai mult decât atât." - Karen Salmansohn
5. "În loc să te gândești la cum să slăbești, concentrează-te pe modul în care poți să-ți
îmbunătățești relația cu mâncarea și corpul tău. Fii în rând cu nevoile tale reale." - Evelyn
Tribole
Aceste citate oferă perspective și încurajări în ceea ce privește relația cu mâncarea, imaginea
corporală și sănătatea mentală. Amintesc importanța acceptării de sine, a diversității și a
concentrării pe bunăstarea globală.
Tulburările alimentare sunt afecțiuni mentale serioase, caracterizate prin modele
disfuncționale de alimentație și preocupări excesive legate de greutate și aspect fizic. Acestea pot
avea consecințe grave asupra sănătății fizice, emoționale și sociale ale unei persoane.
Este important să recunoaștem că tulburările alimentare sunt rezultatul unei combinații
complexe de factori, inclusiv genetici, psihologici și socio-culturali. Presiunea socială, idealurile
nerealiste de frumusețe și stigmatizarea pot juca un rol semnificativ în dezvoltarea acestor
tulburări.
Tratamentul tulburărilor alimentare implică de obicei o abordare multidisciplinară, cu
implicarea unor profesioniști specializați în domeniul sănătății mintale, nutriției și terapiei.
Terapia individuală sau de grup, consilierea nutrițională și intervențiile medicale pot ajuta
persoanele să-și dezvolte o relație sănătoasă cu alimentația și cu propria imagine corporală.
Este esențial să căutăm ajutor profesionist dacă avem preocupări legate de alimentație sau
dacă observăm semne ale unei tulburări alimentare la noi sau la cei din jurul nostru. Cu sprijinul
adecvat, recuperarea și vindecarea de tulburările alimentare sunt posibile, iar persoanele pot
începe să trăiască o viață sănătoasă și echilibrată.
 Osteoporoza

Ostoporoza este o afecțiune cronică a sistemului osos, caracterizată prin pierderea masei
osoase și deteriorarea structurală a osului, ceea ce duce la fragilitate și creșterea riscului de
fracturi. Această afecțiune afectează în principal femeile aflate la menopauză și bărbații în vârstă,
dar poate apărea și la persoanele mai tinere din cauza anumitor condiții medicale sau a stilului de
viață. Impactul ostoporozei asupra sănătății publice este semnificativ, având implicații sociale și
economice majore.
Osteoporoza se definește ca o reducere a rezistenței osoase, ceea ce duce la un risc crescut
de fractură. Pierderea de țesut osos este asociată cu deteriorarea microarhitecturii scheletale.
Organizația Mondială a Sănătății (OMS) definește osteoporoza ca o densitate osoasă de 2,5
deviații standard sub media la indivizii tineri, sănătoși, de același sex, denumit și scor T de -2,5.
Femeile la postmenopauză care ajung la nivelul minim al intervalului normal al tinerilor (un scor
T mai mic de -1,0) sunt definite ca având densitate osoasă scăzută și prezintă un risc mare de a
dezvolta osteoporoza.
Deși riscul este mai scăzut în acest grup, mai mult de 50% dintre fracturile femeilor la
postmenopauză, inclusiv fracturile de sold, apar în această categorie cu densitate osoasă scăzută,
deoarece numărul indivizilor din această categorie este mult mai mare decât numărul celor cu
osteoporoza. Drept rezultat, există eforturi în desfășurare pentru a identifica indivizii cu densitate
osoasă scăzută, care prezintă un mare risc de fracturi și care ar beneficia de intervențiile
farmacologice.(19)

I. Prevalența și incidența ostoporozei:

Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), ostoporoza afectează aproximativ 200 de
milioane de persoane la nivel global.
Incidența ostoporozei este în creștere din cauza îmbătrânirii populației și a schimbărilor stilului
de viață nesănătos.
Studii recente arată că aproximativ una din trei femei și unul din cinci bărbați cu vârsta peste 50
de ani vor suferi o fractură osteoporotică în timpul vieții lor.(20)

II. Impactul asupra sănătății publice:

a) Impactul social:
Fracturile osteoporotice pot duce la dizabilități și dependență funcțională, reducând calitatea
vieții pacienților și afectând în mod semnificativ independența și mobilitatea acestora.
Persoanele cu ostoporoză pot suferi de dureri cronice, tulburări de somn și depresie, ceea ce
poate duce la izolare socială și deteriorarea stării generale de sănătate mentală.
b) Impactul economic:
 Tratamentul și îngrijirea pacienților cu ostoporoză implică costuri semnificative pentru sistemele
de sănătate, în special în ceea ce privește spitalizarea, terapia farmacologică și reabilitarea.
Fracturile osteoporotice determină costuri economice ridicate în termeni de cheltuieli medicale
și pierderi de productivitate, deoarece persoanele afectate pot fi incapabile să-și desfășoare
activitățile zilnice sau să continue să lucreze.

III. Prevenție și intervenție:

a) Promovarea stilului de viață sănătos:
Activitatea fizică regulată, în special exercițiile cu greutăți și exercițiile de echilibru, poate ajuta
la menținerea și creșterea masei osoase.

Epidemiologie
În Statele Unite, până la 9 milioane de adulți au osteoporoză, iar încă 48 de milioane de
indivizi au niveluri ale masei osoase care îi plasează la risc de dezvoltare a osteoporozei.
Osteoporoza apare mai frecvent odată cu înaintarea în vârstă, pe măsură ce țesutul osos se pierde
progresiv. La femei, pierderea funcției ovariene la menopauză (tipic în jurul vârstei de 50 de ani)
precipită pierderea osoasă rapidă, astfel încât majoritatea femeilor îndeplinesc criteriile de
diagnostic pentru osteoporoză la vârsta de 70-80 de ani.
Pe măsură ce populația continuă să înainteze în vârstă, numărul de indivizi cu osteoporoză și
fracturi va continua să crească, deși s-a observat o scădere a riscului asociat vârstei. Este estimat
că aproape 2 milioane de fracturi au loc în fiecare an în Statele Unite ca o consecință a
osteoporozei, iar numărul acesta va crește odată cu înaintarea în vârstă a populației.(19)
Osteoporoza are un impact semnificativ asupra sănătății publice și epidemiologiei, având în
vedere consecințele sale grave asupra individului și societății în ansamblu. Iată câteva aspecte
relevante:
• Încărcătura bolii: Osteoporoza și fracturile asociate reprezintă o importantă încărcătură
de morbiditate și mortalitate la nivel global. Fracturile osteoporotice pot duce la pierderea
independenței funcționale, scăderea calității vieții și creșterea riscului de deces. Persoanele care
suferă de fracturi osteoporotice pot avea nevoie de îngrijire medicală și de reabilitare pe termen
lung.
• Costurile economice: Tratamentul osteoporozei și gestionarea complicațiilor sale, cum ar
fi fracturile, implică costuri semnificative pentru sistemul de sănătate și societate în ansamblu.
Aceste costuri includ cheltuielile cu îngrijirea medicală, spitalizarea, medicamentele, reabilitarea
și pierderea productivității.
• Creșterea incidenței: Pe măsură ce populația îmbătrânește și speranța de viață crește, se
așteaptă ca numărul de persoane afectate de osteoporoză să crească și mai mult. Aceasta pune o
presiune suplimentară asupra sistemelor de sănătate, resurselor și serviciilor medicale.
 • Importanța prevenției: Abordarea preventivă este crucială în gestionarea osteoporozei și
reducerea incidenței fracturilor. Educația publicului și promovarea unui stil de viață sănătos, care
include o alimentație echilibrată, exerciții fizice regulate și evitarea factorilor de risc, pot
contribui la reducerea riscului de osteoporoză.
• Screening și diagnostic precoce: Identificarea persoanelor cu risc crescut de osteoporoză
și intervenția timpurie pot contribui la prevenirea fracturilor și la îmbunătățirea calității vieții.
Screeningul prin măsurarea densității osoase și evaluarea factorilor de risc poate ajuta la
identificarea persoanelor vulnerabile și la inițierea tratamentului adecvat.
• Cercetarea și inovația: Studiile epidemiologice și cercetarea în domeniul osteoporozei
joacă un rol crucial în înțelegerea cauzelor, factorilor de risc și dezvoltarea de strategii eficiente
de prevenire și tratament. Inovațiile în terapiile farmacologice și tehnologiile de diagnostic pot
îmbunătăți abordarea medicală și rezultatele pacienților cu osteoporoză.
Osteoporoza are un impact semnificativ asupra sănătății publice și epidemiologiei,
reprezentând o problemă majoră în societatea modernă. Prevalența sa crescută, împreună cu
riscul ridicat de fracturi și consecințele asociate, pune presiune pe sistemele de sănătate și
economie. Costurile medicale, de îngrijire și de pierdere a productivității sunt semnificative, iar
numărul de fracturi osteoporotice se așteaptă să crească odată cu îmbătrânirea populației.
Prevenția joacă un rol crucial în gestionarea osteoporozei. Educația publicului, promovarea
unui stil de viață sănătos și screeningul adecvat pot contribui la identificarea persoanelor cu risc
crescut și la inițierea intervențiilor precoce. Cercetarea continuă în domeniul osteoporozei,
împreună cu inovațiile în terapiile farmacologice și tehnologiile de diagnostic, oferă speranță în
îmbunătățirea gestionării și a rezultatelor pacienților cu osteoporoză.
Pentru a aborda osteoporoza ca o problemă de sănătate publică, este necesară o abordare
integrată și cooperare între profesioniștii din domeniul medical, cercetători, autorități de sănătate
și societatea în ansamblu. Promovarea prevenției, diagnosticului precoce și tratamentului adecvat
poate reduce încărcătura globală a bolii și poate îmbunătăți calitatea vieții persoanelor afectate de
osteoporoză.
În concluzie, osteoporoza reprezintă o problemă majoră de sănătate publică, cu implicații
semnificative asupra societății. Abordarea preventivă și inovarea în tratament și gestionare sunt
cheia pentru reducerea impactului osteoporozei și îmbunătățirea sănătății oaselor în întreaga
populație.
 Malnutriția

Malnutriția se referă la o stare în care organismul nu primește suficiente substanțe nutritive

esențiale pentru a funcționa corect. Aceasta poate fi rezultatul unei diete necorespunzătoare, în
care aportul de calorii, proteine, vitamine și minerale este insuficient sau dezechilibrat.
Malnutriția poate avea două forme principale:
Malnutriția proteică: Este caracterizată prin deficiența de proteine din alimentație.
Proteinele sunt esențiale pentru construirea și repararea țesuturilor, funcționarea sistemului
imunitar și producerea enzimelor și hormonilor. Lipsa lor poate duce la întârzieri în creștere și
dezvoltare, slăbiciune musculară, scăderea imunității și afectarea funcțiilor organelor.
Malnutriția calorică: Apare atunci când aportul caloric total este insuficient pentru nevoile
organismului. Lipsa de calorii poate duce la subnutriție și scădere în greutate, ceea ce poate duce
la o serie de probleme de sănătate, inclusiv oboseală, slăbiciune, deficiențe de vitamine și
minerale și scăderea imunității.
Malnutriția poate avea consecințe grave asupra sănătății și poate afecta în special copiii,
femeile gravide și persoanele în vârstă.
Este important să se înțeleagă și să se abordeze cauzele și factorii de risc ai malnutriției,
precum și să se promoveze educația nutrițională și accesul la alimente nutritive și echilibrate
pentru a preveni și combate această problemă.

Cauze și factori de risc care pot contribui la apariția malnutriției.

▫ Sărăcia: Lipsa accesului la alimente nutritive și suficiente este una dintre principalele
cauze ale malnutriției. Oamenii săraci pot avea dificultăți în a-și permite alimente sănătoase și
echilibrate din punct de vedere nutrițional.
▫ Alimentația necorespunzătoare: Dieta dezechilibrată și lipsa diversității alimentare
pot duce la malnutriție. Consumul excesiv de alimente procesate și bogate în calorii goale
(bogate în calorii, dar sărace în substanțe nutritive) poate duce la malnutriție calorică, în timp ce
lipsa de fructe, legume, proteine și alte nutrienți esențiali poate contribui la malnutriția proteică și
la deficiențe de vitamine și minerale.
▫ Accesul limitat la alimente: Unele comunități pot avea dificultăți în a avea acces la
alimente nutritive din cauza problemelor de infrastructură, transport, disponibilitate și cost.
▫ Boli și afecțiuni: Anumite afecțiuni și boli pot afecta capacitatea organismului de a
absorbi, metaboliza sau utiliza nutrienții în mod corespunzător. De exemplu, afecțiuni gastro-
intestinale, boli cronice sau infecții severe pot contribui la malnutriție.
 ▫ Probleme de igienă și salubritate: Igiena precară și condițiile sanitare
necorespunzătoare pot duce la infecții intestinale și la scăderea absorbției nutrienților.
▫ Factori socio-culturali: Obiceiuri alimentare și practici culturale pot juca un rol
important în malnutriție. De exemplu, restricții dietetice sau preferințe alimentare restrictive pot
duce la deficiențe nutriționale.
▫ Instabilitate politică și conflicte: Zonele afectate de conflicte sau instabilitate politică
pot avea o accesibilitate redusă la alimente și resurse, ceea ce poate agrava malnutriția.

Impactul malnutriției
Malnutriția are un impact semnificativ asupra sănătății atât la copii, cât și la adulți.
În primul rand malnutriția poate duce la întârzieri în creșterea și dezvoltarea copiilor.
Deficiențele de proteine, vitamine și minerale pot afecta formarea oaselor, dezvoltarea sistemului
nervos și funcționarea sistemelor organice, ceea ce poate avea consecințe pe termen lung.
În al doilea rând o dietă insuficientă din punct de vedere nutrițional slăbește sistemul imunitar,
ceea ce face persoanele mai vulnerabile la infecții și boli. Malnutriția poate duce la scăderea
producției de celule imunitare, compromițerea funcției barierelor de apărare ale organismului și
creșterea riscului de complicații în cazul bolilor.
Malnutriția poate provoca deficiențe ale unor nutrienți esențiali, cum ar fi vitaminele și
mineralele. De exemplu, deficiența de vitamina A poate duce la probleme de vedere și slăbiciune
imunitară, în timp ce deficiența de fier poate provoca anemie.
Malnutriția severă și prelungită poate avea consecințe grave pe termen lung. De exemplu,
copiii care suferă de malnutriție cronică pot avea probleme de dezvoltare cognitivă și
intelectuală, tulburări metabolice și riscul crescut de boli cronice, cum ar fi diabetul și bolile
cardiovasculare.
Insuficiența alimentară poate afecta funcționarea organelor vitale, cum ar fi inima, plămânii,
ficatul și rinichii. Dezechilibrul nutrițional poate duce la slăbirea mușchilor, scăderea capacității
de efort fizic, disfuncții hepatice și renale și alte probleme de sănătate.

Statistici
Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), aproximativ 45% din decesele copiilor sub
5 ani sunt asociate cu malnutriția sub formă de subnutriție și deficiențe de vitamine și minerale.
În prezent, aproximativ 149 de milioane de copii sub 5 ani suferă de întârzieri în creștere, ca
urmare a malnutriției cronice. Subnutriția afectează aproximativ 1 din 9 persoane la nivel
global, adică aproximativ 821 de milioane de oameni.
Deficiența de vitamina A este o problemă majoră la nivel mondial. Aproximativ 250 de
milioane de copii de sub 5 ani suferă de deficiență de vitamina A, ceea ce crește riscul de orbire
și de infecții severe.
 Malnutriția în timpul sarcinii și a primei copilării are efecte pe termen lung asupra sănătății.
Aproximativ 45% din decesele copiilor sub 5 ani sunt atribuite subnutriției materne. Malnutriția
nu se limitează la subnutriție, ci include și supranutriția. Se estimează că în prezent există peste
672 de milioane de persoane obeze la nivel global.
Regiunile cele mai afectate de malnutriție sunt Africa Subsahariană, Asia de Sud și Asia de
Sud-Est.
Malnutriția are un impact economic semnificativ. Pierderea productivității asociată cu
malnutriția este estimată la peste 3% din Produsul Intern Brut global.

Metode de prevenție si intervenție

Pentru a preveni malnutritia trebuie promovată educația nutrițională la nivel comunitar și școlar
poate ajuta oamenii să înțeleagă importanța unei alimentații echilibrate și să adopte obiceiuri
alimentare sănătoase. Asigurarea unui acces echitabil la alimente nutritive și sigure este
esențială. Aceasta poate include sprijinirea agriculturii durabile, promovarea producției locale de
alimente și crearea de programe de ajutor alimentar pentru persoanele defavorizate.
În anumite situații, utilizarea de suplimente nutritive poate fi necesară pentru a combate
deficiențele nutriționale și a îmbunătăți starea de sănătate. De exemplu, administrarea de
suplimente de vitamine și minerale poate fi utilă în cazurile de deficiențe severe.
Promovarea igienei adecvate și asigurarea accesului la apă potabilă curată sunt esențiale pentru
prevenirea bolilor legate de malnutriție și menținerea unei stări de sănătate bune.
Implementarea programelor de intervenție timpurie în rândul copiilor vulnerabili poate ajuta la
identificarea și tratamentul precoce al problemelor de nutriție și dezvoltare.
Accesul la asistență medicală adecvată și monitorizarea regulată a stării de sănătate pot
contribui la depistarea precoce și la gestionarea problemelor de malnutriție. Cooperarea între
guverne, organizații non-guvernamentale și alte părți interesate este esențială pentru dezvoltarea
și implementarea politicilor eficiente de sănătate publică care să abordeze malnutriția.

În concluzie
Malnutriția este o problemă globală complexă care afectează atât țările în curs de dezvoltare,
cât și cele dezvoltate. Aceasta poate lua diferite forme, inclusiv subnutriție, malnutriție cronică și
supranutriție (obezitate). Malnutriția are un impact semnificativ asupra sănătății, dezvoltării și
calității vieții individului, având consecințe grave, mai ales în rândul copiilor.
Cauzele și factorii de risc ai malnutriției sunt variate, incluzând lipsa accesului la alimente
nutritive, practici alimentare neadecvate, sărăcie, conflicte și crize umanitare, educație precară în
domeniul nutriției și probleme de sănătate subiacente. Impactul malnutriției asupra sănătății este
vast, cuprinzând deficiențe nutriționale, probleme de creștere și dezvoltare, imunitate scăzută,
riscuri crescute de boli cronice și mortalitate crescută.
 Pentru a combate malnutriția, este esențială adoptarea unor măsuri de prevenție și intervenție
eficiente. Acestea includ educația nutrițională, îmbunătățirea accesului la alimente nutritive,
suplimentarea nutritivă, promovarea igienei și a apei potabile, programele de intervenție timpurie
și cooperarea între guverne și organizații relevante. De asemenea, este necesară o abordare
integrată și coordonată, care să implice toate părțile interesate.
Pentru a înfrunta problema malnutriției în mod eficient, este crucială conștientizarea și
angajamentul la nivel individual, comunitar și global. Prin eforturi colective și implementarea
politicilor și programelor adecvate, putem contribui la reducerea malnutriției și la asigurarea unei
alimentații sănătoase și echilibrate pentru toți oamenii.

Concluzie
Bibliografie

1. Afshin, A., Forouzanfar, M. H., Reitsma, M. B., Sur, P., Estep, K., Lee, A., ... & Murray,
C. J. L. (2017). Health effects of overweight and obesity in 195 countries over 25 years.
New England Journal of Medicine, 377(1), 13-27.

2. Organizația Mondială a Sănătății. (2021). Obesity and overweight. Obținut de la

https://www.who.int/news-room/fact-sheets/detail/obesity-and-overweight

3. Journal of Public Health Policy. (2019). Public Health Approaches to Obesity

Prevention.

4. Croitoru C, Ciobanu E. Ghid de bune practici: Alimentaţie rațională, siguranţa

alimentelor şi schimbarea comportamentului alimentar. Chișinău; 2019.
5. Pop D, Zdrenghea D. Manualul Inimii. Editat de Mărgineanu-Taşcu C. Cluj-Napoca:
Editura „Clusium”; 2020.
6. Organizația Mondială a Sănătății (OMS). Anemia. Geneva: World Health Organization.
Disponibil la: https://www.who.int/news-room/fact-sheets/detail/anemia
7. Turner J, Parsi M, Badireddy M. Anemia. [2022 Aug 8]. In: StatPearls . Treasure Island
(FL): StatPearls Publishing; 2023 Jan-. Disponibil la:
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK499994/
8. Braunstein EM. Evaluation of Anemia. Johns Hopkins University School of Medicine.
[iulie 2022].
9. Perk J, De Backer G, Gohlke H, Graham I, Reiner Z, et al. (2012) European Guidelines
on cardiovascular disease prevention in clinical practice (version 2012): The Fifth Joint
Task Force of the European Society of Cardiology and Other Societies on Cardiovascular
Disease Prevention in Clinical Practice (constituted by representatives of nine societies
and by invited experts) Developed with the special contribution of the European
Association for Cardiovascular Prevention & Rehabilitation (EACPR). European Heart
Journal, V.33 (13), pp.1635–1701.
10. Kotseva K, Wood D, De Backer G, De Bacquer D, Pyörälä K, Keil U., 2009.
EUROASPIRE III: a survey on the lifestyle, risk factors and use of cardioprotective drug
therapies in coronary patients from 22 European countries. European Journal of
Preventive Cardiology.
11. Mozaffarian D, Benjamin EJ, Go AS, et al. Heart Disease and Stroke Statistics—2016
Update: A Report From the American Heart Association. Circulation. 2016;133(4):e38-
e360. doi:10.1161/CIR.0000000000000350
 1. 12.American Heart Association. Hypercholesterolemia.
12. World Health Organization. Prevention of Cardiovascular Disease: Pocket Guidelines
for Assessment and Management of Cardiovascular Risk.

13. Asociația Națională pentru Tulburări Alimentare (National Eating Disorders

Association) - www.nationaleatingdisorders.org
14. Fondul Național de Sănătate Mintală (National Institute of Mental Health) -
www.nimh.nih.gov
15. Centrul Național de Informare despre Tulburările Alimentare (National Eating Disorders
Information Centre) - www.nedic.ca
16. Fondul Național pentru Tulburări Alimentare (National Eating Disorders Collaboration)
- www.nedc.com.au
17. Academia de Nutriție și Dietetică (Academy of Nutrition and Dietetics) -
www.eatright.org
18. Principles of Internal Medicine" de Eugene Braunwald, Anthony S. Fauci, Dennis L.
Kasper, Stephen L. Hauser, Dan L. Longo și J. Larry Jameson
19. Ensrud KE, et al. Osteoporosis: Burden, Health Care Provision and Opportunities in the
USA. Osteoporos Int. 2019;30(1):1-4.
20. Black, R. E., Victora, C. G., Walker, S. P., Bhutta, Z. A., Christian, P., de Onis, M., ... &
Uauy, R. (2013). Maternal and child undernutrition and overweight in low-income and
middle-income countries. The Lancet, 382(9890), 427-451.
21. World Health Organization. (2020). Malnutrition. Disponibil la:
https://www.who.int/news-room/fact-sheets/detail/malnutrition
22. Golden, M. H. (2003). Protein deficiency, energy deficiency, and the disproportionate
effect of these deficiencies on children. The American Journal of Clinical Nutrition, 77(5),
1098-1101.
23. Smith, L. C., & Haddad, L. (2015). Reducing child undernutrition: Past drivers and
priorities for the post-MDG era. World Development, 68, 180-204.
24. Black, R. E., Allen, L. H., Bhutta, Z. A., Caulfield, L. E., de Onis, M., Ezzati, M., ... &
Maternal and Child Undernutrition Study Group. (2008). Maternal and child
undernutrition: global and regional exposures and health consequences. The Lancet,
371(9608), 243-260.
25. Black RE, Victora CG, Walker SP, Bhutta ZA, Christian P, de Onis M, ... Uauy R.
Maternal and child undernutrition and overweight in low-income and middle-income
countries. The Lancet. 2013;382(9890):427-451.
26. Bhutta, Z. A., Das, J. K., Rizvi, A., Gaffey, M. F., Walker, N., Horton, S., ... & Lancet
Nutrition Interventions Review Group, & Maternal and Child Nutrition Study Group.
(2013). Evidence-based interventions for improvement of maternal and child nutrition:
what can be done and at what cost? The Lancet, 382(9890), 452-477.
27. Ruel, M. T., Alderman, H., & Maternal and Child Nutrition Study Group. (2013).
Nutrition-sensitive interventions and programmes: how can they help to accelerate
progress in improving maternal and child nutrition? The Lancet, 382(9891), 536-551.
28. Gelli, A., Margolies, A., Santacroce, M., & Roschnik, N. (2017). Improving diets and
nutrition through an integrated poultry value chain and nutrition intervention
(SELEVER) in Burkina Faso: study protocol for a randomized trial. Trials, 18(1), 480.