ESEU DIURETICELE

DEFINITIE
Medicamentele diuretice ajuta la reducerea acumularii de lichide in corp.
Actioneaza in rinichi pentru a creste productia de urina, ceea ce creste
nevoia de a urina, pentru a elimina apa suplimentara din corp. Aceasta se
numeste diureza – productia de mai multa urina.
Diureticele sunt utilizate pentru a trata afectiuni precum hipertensiunea
arteriala si umflarea (edem) la nivelul picioarelor – umflarea picioarelor,
gleznelor cauzate de insuficienta cardiaca, insuficienta renala sau
insuficienta hepatica. Deoarece vor fi mai putine lichide in vasele de sange,
presiunea din interior va fi mai mica. Acest lucru face, de asemenea, mai
usor pentru inima sa pompeze sangele.
CLASIFICARE:
 diuretice de ansa;
 diuretice tiazidice;
 diuretice care economisesc potasiu.
Cele trei tipuri actioneaza in moduri oarecum diferite.

Medicamente diuretice de ansa

Sunt adesea folosite pentru a trata insuficienta cardiaca. Exemple de

medicamente includ:

 torsemide;
 -Torsimida (Demadex) vine în comprimate de 5, 10, 20 și 100 mg.
Soluția injectabilă de 10 mg/ml a fost întreruptă.
  Pacienții pot lua comprimatele în orice moment, fără a ține cont de
mese. (Puteți să-l ia pe stomacul gol.)
 Pentru tratamentul pacienților cu insuficiență cardiacă, doza inițială
este de 10 până la 20 mg pe cale orală sau injecție o dată pe zi.
Doza poate fi dublată până când se obține efectul diuretic dorit. Doza
maximă este de 200 mg zilnic.
 Insuficiența renală cronică este tratată cu 20 până la 200 mg pe cale
orală sau prin injectare o dată pe zi.
 Doza pentru tratarea hipertensiunii arteriale este de 2,5 până la 10
mg pe cale orală o dată pe zi.
 Ciroza hepatică este tratată cu 5 până la 40 mg pe cale orală sau prin
injectare o dată pe zi. Acesta este combinat cu antagoniști de
aldosteron sau diuretice care economisesc potasiu

1. furosemida;
2. Furosemid comprimat oral este disponibil ca atât un medicament
generic și un nume de brand. Nume de marcă: Lasix.
3. Furosemidul vine, de asemenea, într-o soluție orală pe care o luați pe
cale orală și o soluție injectabilă care este dată de un profesionist din
domeniul sănătății.
4. Se utilizează pentru a trata hipertensiunea arterială la adulți. Este, de
asemenea, utilizat pentru a trata edem la adulți și unii copii, care este
umflarea cauzate de acumularea de lichid în corpul dumneavoastră.

 Comprimat oral
 20 mg, 40 mg și 80 mg

 Soluție orală
10 mg pe 1 ml, 40 mg pe 5 mlDozajul adult (vârsta cuprinsă între 18 și 64
de ani)

 Doza inițială obișnuită este de 20-80 mg, administrată o dată pe zi.

Medicul dumneavoastră vă poate schimba doza în funcție de modul în
care corpul dumneavoastră răspunde la medicament.
 Odată ce medicul dumneavoastră determină pe termen lung
(întreținere) doza, puteți lua-o o dată sau de două ori pe zi.

Dozajul copilului (vârste cuprinse între 0 și 17 ani)

 Doza uzuală este de 2 mg pe kg de greutate corporală luată o dată pe

zi.
 Nu se recomandă utilizarea unor doze mai mari de 6 mg pe kg de
greutate corporală.
 Medicul dumneavoastră vă poate schimba doza copilului
dumneavoastră în funcție de modul în care corpul copilului
dumneavoastră răspunde la droguri.

Marcă: Lasix

bumetanid.
Comprimate 400 mg + 80 mg; cutie 2 blist. 10 comprimate BUMEX

Indicatii:
Sistemic: poliartrita reumatoida, poliartrita reumatoida juvenila, osteoartroza,
spondilita anchilozanta, afectiuni musculo-scheletice acute, criza de guta,
dureri post-operatorii si post-traumatice acute, dismenoree primara la paciente
cu varsta peste 12 ani; ameliorarea febrei si durerii asociate cu inflamatiile
acute ale tractului respirator superior. Extern: tendinite, tenosinovita; umar
dureros; contuzii, entorse, luxatii. Oftalmic: inflamatii oculare, edem corneean
si conjunctival, traumatisme oculare, uveita, sclerita, pre- si postoperator in
interventii chirurgicale pentru cataracta.
Doze:
Adulti si copii peste 12 ani: 160-320 mg/zi, in 2 prize, in cazuri grave 240-480
mg/zi. Profilaxia de lunga durata a recidivei infectiei urinare: adulti: 160 mg/zi,
seara. Copii sub 12 ani: 6-8 mg/kg si zi, in 2 prize. Insuficienta renala: dozele
se ajusteaza in functie de clearance-ul creatininei. Toate dozele sunt calculate
in functie de trimetoprim.


Medicamente diuretice tiazidice

Sunt cele mai frecvent prescrise medicamente diuretice. Cel mai adesea
sunt folosite pentru a trata hipertensiunea arteriala. Aceste medicamente
nu numai ca scad lichidele, dar provoaca si relaxarea vaselor de sange. Sunt
uneori luate cu alte medicamente utilizate pentru scaderea tensiunii
arteriale. Exemple de tiazidice includ:

clortalidona;
Substanța activă: chlortalidonum
Producator: Terapia
Clasa ATC: [C03BA]: sistem cardiovascular >> diuretice >> diuretice de
intensitate redusa (excl. thiazide) >> sulfonamide

Indicații CLORTALIDON, compr.:

Hipertensiune arteriala (ca medicament de inceput si in diferite asociatii
antihipertensive) -este avantajos prin efectul durabil; edeme cardiace,
renale, cirotice, edeme patologice in sarcina, edeme localizate
(posttrombotice, posttraumatice); diabet insipid, nefroza.

Contraindicații:
Alergie la clortalidona, insuficienta renala si hepatica avansate.

Administrare CLORTALIDON, compr.:

 Adulti: in hipertensiune 1/4-1/2 com-primat dimineata (la micul dejun), la
inceput zilnic, apoi 3 zile/ saptamana; in edeme, tratament de atac cu 1-2
comprimate/zi (la nevoie o doza initiala de 4 comprimate), apoi intretinerea
efectului cu 1/2-1 comprimat, 2-3 zile/saptamana; in diabetul insipid la
inceput 1 comprimat de 2 ori/zi, apoi 1/2 comprimat/zi. Copii: in greutate
sub 10 kg doza recomandata este de 5 mg/kg corp o data la 2 zile; la copiii
mai mari, pana la 5 ani, 1/2 comprimat, peste 5 ani, -1 /2comprimat o data
la 2 zile.

 clo rhidrotiazida;
CO-NEBILET 5 mg/12,5 mg comprimate filmate
Substanța activă: combinații (nebivololum+hydrochlorothiazidum)
Producator: Berlin-Chemie AG, Menarini – Von Heyden GmbH, Germ
Clasa ATC: [C07EB]: sistem cardiovascular >> betablocanti
>> betablocanti si vasodilatatoare >> betablocanti si vasodilatatoare
Co-Nebilet conţine nebivolol şi hidroclorotiazidă, ca substanţe active.

• Nebivolol este un medicament utilizat în boli cardiovasculare care

aparţine clasei de medicamente numite beta-blocante selective (cu acţiune
selectivă asupra aparatului cardiovascular). Acesta previne creşterea
frecvenţei batăilor inimii şi controlează forţa de pompare a inimii. De
asemenea, dilată vasele de sânge, ceea ce ajută la scăderea tensiunii
arteriale.
• Hidroclorotiazida este un diuretic care acţioneză prin creşterea cantităţii
de urină produsă.

Indicații CO-NEBILET 5 mg/12,5 mg comprimate filmate:

Co-Nebilet este o combinaţie de nebivolol şi hidroclorotiazidă într-un singur
comprimat, utilizat pentru tratamentul tensiunii arteriale mari (hipertensiune
arterială). El este utilizat în locul a două medicamente separate la acei
pacienţi care deja le iau împreună.

 rhidrotiazida;

metolazona;

metolazonă (Zaroxolyn) Zaroxolyn este un diuretic tiazidic (pastila de apa)

care ajuta la prevenirea organismului de la absorbtia prea multa sare, care
poate provoca retentie de lichide.

Zaroxolyn este utilizat pentru a trata retenția de lichide (edem) la

persoanele cu insuficiență cardiacă congestivă sau o tulburare renală, cum
ar fi sindromul nefrotic. Acest medicament este, de asemenea, utilizat
pentru a trata hiperten siunea arterială (hipertensiune arterială). Zaroxolyn
este de obicei luate doar o dată pe zi

indapamida.
Indapamida Terapia 1,5 mg x 30 compr. elib. prel.
 Compozitie
 Un comprimat filmat cu eliberare prelungita contine indapamida 1,5
mg si excipienti: nucleu: hipromeloza (K 4 MCR), povidona K 30,
celuloza microcristalina, lactoza monohidrat, dioxid de siliciu coloidal,
stearat de magneziu; film: Opadry II 85 F 20522 albastru (alcool
polivinilic, dioxid de titan (E 171), macrogol, talc, FD&Blue#2 Indigo
Carmin Aluminium Lake (E 132), FD&C Yellow#6 Sunset Yellow FCF
Aluminium Lake (E 110), FD&C Yellow#6 Quinoline Yellow
Aluminium Lake (E 104).
 Grupa farmacoterapeutica: diuretice cu actiune de intensitate redusa,
exclusiv tiazide; sulfonamide.
 Indicatii terapeutice
 Hipertensiune arteriala esential
 Doze si mod de administrare
 Doza zilnica recomandata este de 1,5 mg indapamida (1 comprimat
filmat cu eliberare prelungita Indater SR 1,5 mg), de preferat
dimineata.
 Doze mai mari nu cresc eficacitatea antihipertensiva a indapamidei,
dar pot creste efectul saluretic. Dozele fiecarui medicament
 antihipertensiv trebuie stabilite cu precautie, mai ales la inceputul
tratamentului.
 Comprimatele filmate cu eliberare prelungita Indater SR 1,5 mg se
administreaza pe cale orala.


Medicamente diuretice care economisesc potasiu

Diureticele care economisesc potasiu reduc nivelurile de lichide din corp,

fara sa pierzi potasiu, un nutrient important. Celelalte tipuri de diuretice va
fac sa pierdeti potasiu, ceea ce poate duce la probleme de sanatate precum
aritmia. Diureticele care economisesc potasiu pot fi prescrise persoanelor cu
risc de niveluri scazute de potasiu, cum ar fi cele care iau alte medicamente
care reduc potasiul.
Exemple de diuretice care economisesc potasiu includ:

amilorid; Midamor este un diuretic care economisește potasiul (pilula de apă)

care împiedică organismul să absoarbă prea multă sare și menține nivelul de
potasiu să scadă prea mult.

Midamor este utilizat pentru a trata sau preveni hipokaliemia (niveluri scăzute de
potasiu în sânge) la persoanele cu hipertensiune arterială sau insuficiență
cardiacă congestivă.

Midamor este de obicei administrat împreună cu alte medicamente.

Doza uzuală pentru adulți pentru ascită

Doza inițială: 5 mg pe cale orală o dată pe zi.
Doza de întreținere: 5-10 mg o dată pe zi.

Doza obișnuită pentru adulți pentru

insuficiența cardiacă congestivă
Doza inițială: 5 mg pe cale orală o dată pe zi.
Doza de întreținere: 5-10 mg o dată pe zi.

Doza uzuală pentru adulți pentru edem

Doza inițială: 5 mg pe cale orală o dată pe zi.
Doza de întreținere: 5-10 mg o dată pe zi.

Doza uzuală pentru adulți pentru

hipertensiune arterială
Doza inițială: 5 mg pe cale orală o dată pe zi.
Doza de întreținere: 5-10 mg o dată pe zi.

 triamteren;
 Triamterene Capsule USP este indicat în tratamentul edemului asociat cu
insuficiența cardiacă congestivă, ciroza hepatică și sindromul nefrotic; edem
indus de steroizi, edem idiopatic și edem din cauza hiperaldosteronismului
secundar. Adult doza doza
ar trebui să fie titrate la nevoile pacientului individuale. Atunci când este
utilizat singur, doza inițială obișnuită este de 100 mg de două ori pe zi după
mese. Atunci când sunt combinate cu un alt agent diuretic sau
antihipertensiv, doza zilnică totală a fiecărui agent trebuie, de obicei, să fie
redusă inițial și apoi ajustată la nevoile pacientului. Doza zilnică totală nu
trebuie să depășească 300 mg..
 spironolactona;


Nume generic: spironolactona

Nume de marcă: Aldactone, CaroSpir
clase de droguri: Antagoniști ai receptorilor aldosteronului, Diuretice care economisesc
potasiU Utilizat ca adjuvant în terapia cu tiazidă atunci când diureza este
inadecvată sau este necesară reducerea excreției de potasiu.

 oza obișnuită pentru adulți pentru hipertensiune arterială:

 Doza inițială: 50 pentru a 100 mg pe cale orală pe zi în doze unice sau
divizate
 Durata tratamentului: Tratamentul trebuie continuat timp de cel puțin 2
săptămâni pentru a obține un răspuns maxim. Ulterior, doza poate fi
ajustată în funcție de răspunsul pacientului.
 Doza obișnuită pentru adulți pentru insuficiența cardiacă congestivă:
 Doza inițială: 25 mg pe cale orală o dată pe zi, presupunând că potasiul
seric este mai mic sau egal cu 5 mEq/L, iar creatinina serică este mai mică
sau egală cu 2,5 mg/dl

 Eplereniciuna

Diureticele pot interactiona cu o serie de alte medicamente si

suplimente din plante, asa ca informati medicul sau farmacistul inainte
de a incepe sa luati medicamente diuretice sau inainte de a incepe
orice medicamente noi. Aveti grija cand luati cateva medicamente
pentru calmarea durerii. Administrarea de antiinflamatoare
nesteroidiene poate afecta rinichii. Exemplele includ diclofenac,
ibuprofen (de ex. Nurofen), naproxen sau celecoxib. Administrarea
acestor medicamente impreuna cu diuretice si medicamente numite
inhibitori de ACE sau ARB poate fi daunatoare pentru rinichi. Exemple
de inhibitori ACE sunt captopril, cilazapril, enalapril, lisinopril,
perindopril si chinapril. Exemple de ARB sunt candesartan, irbesartan,
valsartan si losartan.
 Clasificare
Medicamentele diuretice pot fi clasificate în funcție de mecanismul de acțiune:

 • Diuretice osmotice – manitol, glicerină

 • Diuretice de ansă – furosemid, torsemid, bumetanid, acid etacrinic
 • Diuretice tiazidice și înrudite cu acestea – hidroclortiazida, indapamida
 • Diuretice economisitoare de potasiu – spirnolactonă, amilorid
 • Inhibitori de anhidrază carbonică – acetazolamida

Mecanism de acțiune
Diureticele osmotice sunt utilizate intravenos (manitol) sau oral (glicerină) .
Acestea cresc osmolaritatea plasmatică și stimulează trecerea apei din spațiul
interstițial în vas. Ca și rezultat, crește și volumul plasmatic din arteriola aferentă.
Fiind molecule inerte, odată ajunse în nefroni, manitolul se acumulează, crescând
osmolaritatea filtratului. Consecința este inhibiția reabsorbției de apă în tubul
proximal și ansa lui Henle, cu creșterea diurezei.

Diureticele de ansă acționează asupra porțiunii ascendente a ansei lui Henle. Aici,
inhibă reabsorbția de NaCl și KCl, prin acțiunea asupra transportorului simport
Na/K/2Cl. Totodată, este redusă și reabsorbția de calciu și magneziu. Diureticele
de ansă sunt cele mai potente din această clasă de medicamente, deoarece
transportorul de sodiu vizat este responsabil pentru reabsorbția a 25-35% din sodiul
filtrat la nivel renal.

Diureticele tiazidice sunt derivați de sulfonamide; deși diferiți ca și structură

chimică, compuși precum indapamida sau metolazona sunt incluși în aceeași clasă
și numiți "thiazide-like" datorită mecanismului de acțiune identic. Diureticele
tiazidice acționează asupra tubului distal, blocând acțiunea pompei simport Na/Cl
de la acest nivel. Rezultatul este inhibarea reabsorbției de sodiu și clor, cu creșterea
diurezei. Această clasă de medicamente are o eficiență limitată deoarece 90% din
sodiu a fost deja reabsorbit înainte de a ajunge în tubul distal.

Diureticele economisitoare de potasiu pot fi inhibitori de canale de sodiu, care

influențează reabsorbția de sodiu din ductele colectoare. Totodată, ele inhibă
secreția de hidrogen și potasiu. O altă categorie de diuretice economisitoare de
potasiu este constituită de antagoniștii de aldosteron, cu singurul lor reprezentant
comercial, spironolactona. Aceștia blochează legarea aldosteronului de receptorii
săi din tubul colector, prevenind activarea unor canale care reabsorb sodiu. De
obicei, această clasă de diuretice este utilizată împreună cu un diuretic de ansă sau
unul tiazidic, pentru a le potența efectul și a minimaliza pierderile de potasiu.

Inhibitorii de anhidrază carbonică contracarează activitatea acestei enzime,

responsabilă pentru transformarea HCO3 în H2CO3 în tubul contort proximal.
Crescând concentrația de HCO3 în lumenul tubular, este inhibată pompa de Na-K
și scade reabsorbția sodiului. O parte dintre sodiu poate fi reabsorbit mai târziu în
cursul procesului de filtrare, ceea ce explică activitatea diuretică scăzută a acestui
medicament.

Există preparate comerciale care combină două substanțe diuretice din clase
diferite (cum ar fi hidroclortiazida sau furosemidul cu spironolactona), pentru a
obține un efect diuretice mai puternic. Ca și avantaj, se pot reduce și dintre efectele
secundare ale diureticului mai puternic (se pierde mai puțin potasiu). Este mai
puțin flexibil în ceea ce privește titrarea dozei și a efectului. [2, 3]

Farmacocinetică
Majoritatea diureticelor ating o concentrație sangvină satisfăcătoare
după administrarea orală. Diureticele tiazidice și economisitoarele de potasiu prin
inhibiția pompei de sodiu au timpul de înjumătățire plasmatic de 2-3 ore.
Diureticele de ansă au efect rapid și un timp de înjumătățire plasmatic de o oră,
diureticele osmotice sub o oră, iar spironolactona 1,6 ore. Inhibitorii de anhidrază
carbonică persistă îndelung în plasmă, cu un timp de înjumătățire de 6-9 ore.

Metabolizarea diureticelor este variabilă între diferite clase și între reprezentanții

fiecăreia, realizându-se la nivel hepatic și renal. Pot rezulta metaboliți activi, cum
este cazul spironolactonei și a metaboliților săi, 7-a-thiomethylspirolactona și
canrenona.
 Eliminarea diureticelor se realizează în principal pe cale renală, dar poate fi
implicată și calea hepatică. [2, 3]

Modalități de administrare
Medicamentele diuretice se administrează cel mai frecvent per os, sub formă de
pilule. Există însă și situații în care se urmărește acțiunea diuretică foarte rapidă,
caz în care se apelează la substanțele cu administrare intravenoasă (furosemid,
bumetanide, acid etacrinic).

Indicații
În funcție de clasă, indicațiile diureticelor pot fi:
 • Diureticele osmotice: scăderea presiunii intraoculare sau intracraniene în anumite
situații clinice, insuficiența renală acută cu oligurie de cauză toxică sau ischemică
 • Diuretice de ansă: insuficiența cardiacă congestivă, edemul pulonar acut,
hipertensiunea arterială, hipercalcemia, hiperpotasemia, intoxicația cu brumuri,
fluor
 • Diuretice tiazidice: hipertensiunea arterială, edemele de cauză renală, hepatică
sau cardiacă, diabet insipid nefrogen, nefrolitiaza ca rezultat al hipercalciuriei
 • Diureticele economisitoare de potasiu: în asociere cu alt tip de diuretic, cu
indicațiile terapeutice ale acestuia, adjuvant în fibroza chistică (amilorid), diabet
insipid cauzat de intoxicația cu litiu, pseudo-hiperaldosteronism,
hiperaldosteronism primar sau secundar (spironolactona)
 • Inhibitorii de anhidrază carbonică: nu sunt folosiți pentru proprietatea lor
diuretică, ci ca și tratament în glaucom, cistinurie, alcaloză metabolică sau boala
acută de altitudine

Contraindicații și precauții
Fiecare medicament în parte are contraindicațiile sale specifice și este obligatorie
consultarea prospectului și adresarea la medic sau farmacist atunci când există
neclarătăți.

Per total, contraindicațiile și precauțiiile legate de diuretice sunt:

 • Medicamentele diuretice nu se vor administra la pacientul care a avut o reacție
alergică în antecedente
 • Persoanele în vârstă sunt mai susceptibile la apariția de efecte secundare ale
diureticelor. Se recomandă doze mici și supraveghere atentă.
 • La pacienții cu insuficiență hepatică, hipokalemia datorată administrării
diureticelor non-economisitoare de potasiu poate induce coma hepatică. Este
preferată spironolactona, dar poate fi necesară titrarea până la doze mari pentru a
obține efectul diuretic dorit.
 • Guta este o contraindicație relativă pentru unele diuretice. Atât cele de ansă, cât
și diureticele tiazidice pot declanșa un atac de gută. Administrarea profilactică de
alopurinol poate reduce șansa unui atac, atunci când tratamentul diuretic este
obligatoriu.
 • Boala renală cronică poate necesita ajustarea dozelor și monitorizarea frecventă
a electroliților plasmatici. Riscul de hiperpotasemie este crescut în special în cazul
utilizării de economisitoare de potasiu. Diureticele tiazidice au un efect foarte
redus atunci când disfuncția renală este severă. Alte contexte clinice care
evoluează cu hiperpotasemie sau au risc de dezvoltare a acestei diselectrolitemii
contraindică utilizarea economisitoarelor de potasiu (tratamentul cu inhibitori ai
enzimei de conversie a angiotensinei). [2, 5]

Efecte adverse
Efectele adverse ce apar frecvent în tratamentul cu diuretice sunt:
 • Hipopotasemie
 • Hiperpotasemie – economisitoarele de potasiu
 • Hiponatremie
 • Deshidratare
 • Hipotensiune – în special hipotensiune ortostatică și la pacienții vârstnici
 • Impotență
 • Alcaloză sau acidoză metabolică

În plus, efectele adverse specifice fiecărei clase de diuretice sunt:

 • Hiperglicemie, hiperlipemie, hipercalcemie (diuretice tiazidice)
 • Ototoxicitate, hipomagnezemie (diuretice de ansă)
 • Ginecomastie la bărbați, hirsutism la femei (spironolactona)
 • Greață, vărsături, cefalee, nefrolitiază (inhibitori de pompă de sodiu, inhibitorii de
anhidrază carbonică) [2, 5]

Sarcina și alăptarea
Medicamentele diuretice sunt în general contraindicate în sarcină. Există studii
care arată absența unei corelații între defectele la naștere și tratamentul matern cu
diuretice. Totuși, deoarece efectele asupra fătului sunt insuficient studiate, se
preferă tratamentul hipertensiunii cu alte clase de medicamente și adăugarea unui
diuretic doar dacă nu s-a obținut un control bun al valorilor tensionale.
Majoritatea diureticelor trec în laptele matern în cantități foarte mici. Acest lucru
nu le contraindică, însă, obligatoriu. Se recomandă utilizarea de doze mici și
adăugarea unui alt agent diuretic în loc de creșterea dozei, atunci când se dorește
potențarea efectului. Clortalidona și tiazidicele în doze mari ar putea avea drept
efect advers reducerea cantității de lapte. [6, 7]

Interacțiuni
Una dintre precauțiile ce trebuiesc luate atunci când se inițiază un tratament
diuretic la un pacient cu afecțiuni cardiace este interacțiunea cu medicamentele
digitalice. Este vorba despre o relație indirectă – diureticele non-economisitoare de
potasiu cresc riscul de hipopotasemie care, la rândul său, crește toxicitatea
medicamentelor digitalice.
Lemnul dulce (Glycyrrhiza glabra), folosit ca și plantă medicinală sau adaos la
anumite dulciuri comerciale poate și el diminua efectul diuretic al medicației.
Totodată, este importantă monitorizarea oricăror terapii alternative, deoarece foarte
multe extracte de plante au un efect diuretic care crește riscul de apariție a efectelor
adverse la tratamentul medicamentos.
Administrarea concomitentă de antibiotice aminoglicozide și diuretice de ansă
crește semnificativ riscul de ototoxicitate și nefrotoxicitate. În plus, asocierea
acestei clase sau a tiazidicelor cu steroizi crește și mai mult riscul de
hipopotasemie.
Administrarea de antiinflamatoare non-steroidiene pare a scădea eficiența
diureticelor din toate clasele majore. [4, 8, 9]