Sănătate orală

Definiţii.
Calitatea vieţii.
Tendinţe ale
bolilor orale
 Sănătatea orală –
determinant esenţial al calităţii vieţii

 Sãnãtatea oralã înseamnã mai mult decât dinţi sãnãtoşi,

accentul fiind pus din ce în ce mai pregnant pe implicaţiile
psiho-sociale şi de calitate a vieţii.
 Organizaţia Mondială a Sănătăţii (O.M.S.) a definit
sănătatea drept o stare completă de bine din punct de
vedere fizic, mental şi social şi nu doar absenţa bolii sau
infirmităţii (1947).
 “Măsura în care o persoană sau un grup sunt capabile să îşi
satisfacă nevoile de bază, dar şi modul în care sunt capabile
să se transforme pentru a se adapta la mediul ambiant”
(OMS, 1984)
 Definiţia recent dată de O.M.S. :
“Sănătatea orală este o stare eliberată de durere
cronică a regiunii orale şi faciale, de cancer oral
şi în regiunea gâtului, de existenţa leziunilor
orale, a defectelor congenitale (despicăturile de
buză şi palat), de boli parodontale, de leziuni
cariose şi pierderea unităţilor dentare şi alte
afectări şi tulburări care pot afecta cavitatea
orală”.
Calitatea vieţii
 sentimentul general al individului de fericire şi
satisfacţie
 toate aspectele vieţii: sănătate, recreaţie,
cultură, drepturi, sistem de valori, credinţe şi
aspiraţii
 corelaţia între sănătate şi calitatea vieţii - patru
factori şi modul în care aceştia afectează
starea de bine a individului şi anume:
 factori funcţionali,
 factori psihologici (aspectul şi încrederea în sine),
 factori sociali (interacţiunea cu ceilalţi, comunicarea)
 experienţa durerii ⁄ discomfortului
Interrelaţia sănătate orală – sănătate generală –
calitatea vieţii

 principiul de calitate a vieţii legată de starea de

sănătate generală (health-related quality of life)
 Afecţiunile din sfera cranio-facială pot afecta atât de
mult aceşti parametri încât duc la alterări în
perceperea:
 imaginii proprii (self-image);
 propriei consideraţii (self-esteem);
 stării de bine (well being)
TENDINŢE EVOLUTIVE ÎN
SĂNĂTATEA ORALĂ
Bolile cavităţii orale - probleme de
sănătate publică
 caria dentară,
 boala parodonală,
 leziunile de mucoasă şi cancerul oral,
 noma,
 bolile orale asociate sindromului
imunodeficienţei umane HIV/SIDA
 eroziunea dentară
 traumatismele oro-dentare.
 I. CARIA DENTARĂ

 În majoritatea ţărilor în curs de dezvoltare, nivelele cariei dentare au fos

scăzute în ultimii 10 ani, având în prezent o tendinţă de creştere, în
special datorită:
 schimbării condiţiilor de viaţă,
 schimbării obiceiurilor alimentare, cu o creştere a consumului de zahăr
 expunere inadecvată la fluoruri.
 datele din ţãrile din vestul Europei şi de pe continentul N-Americii arată o
tendinţã de scădere a prevalenţei şi severităţii cariei,
 tendinţã evidentã mai ales la copii (O. Fejerskov şi colab.) datorită:
- îmbunătăţirii obiceiurilor alimentare (consumul echilibrat de produse cu conţinut ridicat
în hidrocarbonate),
- îmbunătăţirii comportamentelor de igienă orală,
- folosirii mijloacelor de fluorizare generală şi locală
- campaniilor educaţionale de îmbunătăţire a nivelului de cunoştinţe privind sănătatea
orală,
- implementãrii programelor de prevenţie primarã în şcoli. (D. Bratthal, 2000; J.L.F.
Antunes şi colab., 2002; R. Harris, 2004)
 Comparaţii - Europa
 În ţările din Europa centralã şi de sud-est, ca urmare a
schimbărilor politice şi economice survenite în ultimii 18
ani, sistemele de sănătate se aflã în tranziţie, iar nivelul
stării de sănătate oralã a populaţiei se află sub nivelul
celei din ţările vest şi nord-europene (B. Holler şi colab.,
2002), în special datorită diferenţelor de ordin socio-
economic.

 Obiectiv O.M.S.-Întocmirea unor baze de date care să

permitã evidenţa computerizatã a datelor epidemiologice
www.who.org – Oral Health
 (S. Petti şi H.W. Hausen, 2000; K. Pieper şi A.G. Schulte, 2004)
Experienţa carioasă la 12 ani în ţările
dezvoltate şi cele în curs de dezvoltare

Petersen, 2003
Indicii def-t şi DMF-T şi procentul
subiecţilor indemni la carie - 6 ani
 Indicele DMF-T şi procentul subiecţilor
indemni la carie la12 ani
I. CARIA DENTARĂ

Indicele DMFT pentru vârsta de 12 ani la nivel mondial, decembrie 2004

 DMFT Global-12 ani Publicatii Year

2.43 Leclercq et al, 1987 (1) 1980

2.78 Leclercq et al, 1987 (1) 1985

1.74 CAPP (www.mah.se/capp) 2001

1.61 Bratthall, 2005 (2) 2004

1.67 Natarajan, 2011 (3) 2011

DMFT- 12 ani
Regiuni OMS
2004 (2) 2011 (3)

AFRO 1.15 1.19

- AFRO (Africa), AMRO 2.76 2.35

- AMRO (America),
- EMRO ( E Mediterana de Est), EMRO 1.58 1.63
- EURO (Europa),
- SEARO (Asia de Sud-Est)
- WPRO( Pacificul de Vest). EURO 2.57 1.95

SEARO 1.12 1.87

WPRO 1.48 1.39

Global 1.61 1.67

Tara Anul DMFT (12 ani)
Anglia 2009 0,7
Belgia 2010 0,9
Bulgaria 2008 3,1
Croatia 2010 4,8
Cipru 2004 0,65
Cehia 2002 2,5
Danemarca 2008 0,7
Elvetia 2009 0,82
Finlanda 2000 1,2
Franta 2006 1,2
Germania 2005 0,7
Grecia 2007 1,35
Islanda 2002 1,1
Italia 2004 1,1
Olanda 2002 0,8
Norvegia 2004 1,7
Romania 2000 2,8
Indicele SIC (Significant Caries Index)

H. Hausen şi colab., 2001; E. Hellwing şi A.M. Lennon, 2004

 Corelaţie între factorii demografici şi
caria dentară
 Vârsta este în mod direct asociatã cu prevalenţa
cariei dentare. Odată cu înaintarea în vârstã, creşte şi
numărul de suprafeţe dentare afectate de carie, cu un
vârf în jurul vârstei de 50 de ani (C.M. Pine şi colab., 1997).
 prevalenţa cariei dentare diferã şi în funcţie de sex,
indicele DMF-S fiind mai mic la bărbaţi decât la femei
(K. Pieper şi A.G. Schulte, 2004).
 De ex., băieţii în vârstã de 14 ani au aproximativ
acelaşi indice DMF-S cu fetele în vârstã de 13 ani.
 O posibilă explicaţie a acestor rezultate ar reprezenta-
o faptul cã erupţia dentară are loc mai devreme la fete
în comparaţie cu băieţii (S. Petti şi H.W. Hausen, 2000).
Corelaţie între factorii demografici
şi caria dentară
 Prevalenţa cariei dentare la copii variază în funcţie
de regiunea geografică şi de ţară.
 Prevalenţa cariei dentare s-a dovedit a fi cu 60% mai
mică în zonele care au beneficiat de fluorizare faţă
de zonele în care nu s-a introdus fluorizarea apei.
 În prezent însă, consumul de apă potabilă de la
robinet a scăzut foarte mult în favoarea apei
îmbuteliate, iar copiii din zonele cu un deficit de fluor
beneficiază astăzi de alte metode, precum
programele şcolare care implică un consum de lapte
fluorizat sau clătiri orale cu soluţii fluorurate (U.A.
Lundman şi colab., 1998; V. Burlui şi A. Apostu, 2001).
În România
 4 studii epidemiologice la copii cu vârste 6-12 ani (1986, 1992,
2000, 2003).
 Situaţia la nivelul întregii ţări a fost reliefată într-un studiu condus în
anul 1992 de reprezentantul O.M.S., Prof. Dr. P.E. Petersen, în
cadrul programului Tempus în cinci oraşe: Bucureşti, Iaşi,
Timişoara, Cluj şi Târgu Mureş, iar rezultatele din sunt prezentate
pe site-ul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii şi sunt rezultatul unui
studiu realizat de T. M. Marthaler şi colaboratorii (P.E. Petersen şi
colab., 1995).
În România  copiii de 12 ani
 în perioada 1986 – 1992 s-a
(raport OMS) înregistrat o creştere a
indicelui DMFT
 (de la 3,1 la 4,1) - cu 24,4%,
dupã care a început o tendinţã
de scãdere
 în anul 1995 se ajunge la
valoarea 3,4 iar în anul 2000
se ajunge la valoarea de 2,7
 În România-
sursa OMS ( www.who.org)
 Vârsta 6 ani (tab. 1)
 Vârsta 12 ani (tab. 2)

1992 2003
Defs 8,8 8,8
Deft 5,1 4,5
DMFT 1,2 0,11
DMFS 1,71 0,11
% copii 61%
indemni carie

1992 2003
DMFS 6,0 3,92
DMFT 3,0 2,34
Bucureşti
Cel mai recent studiu epidemiologic
cross-sectional pentru descrierea
stării de sănătate orală a populaţiei
şcolare din Bucureşti a fost realizat în
cadrul Disciplinei de Sănătate Orală
şi Ştiinţe Comportamentale, în
perioada 2005-2207.
Procentul copiilor indemni la carie – Bucureşti 2006

90% 86%
80% 79,40% 78,90%

70%
6 ani
60% 55,30% 7 ani
50% 44,70% 8 ani
40% 11 ani
32,80%
30% 12 ani
20% 13 ani
10%
0%
6 ani 7 ani 8 ani 11 ani 12 ani 13 ani
Procentul copiilor indemni la carie - Iaşi

% indemni la carie
86.9 85.5
74.6
60.2
44.3 38.6
28.3

85.5
83.3 72.6
58.7 2005
41.5
83.7 82.3 71.4 35.1
26.4 2004

2003

6 ani 7 ani 8 ani 9 ani 10 ani 11 ani 12 ani

Procentul copiilor indemni la carie – Constanta 2007

% indemni la carie

22

21

20
% indemni la carie
19

18

17
6 ani 12 ani
SiC Index (Significant Caries Index) –
Bucureşti (2006)
9 8,307 8,519

8 7,21
7
6
5 4,3 deft
3,9 3,87 4
4 3,5 SIC
3,06
3
2
2 1,57 1,48
1
0
6 ani 7 ani 8 ani 11 ani 12 ani 13 ani
 SiC Index (Significant Caries Index) - Iaşi

2004 SiC CAO-D 2005

5 5
4.51 4.42
4.5 4.05 4.5
4 4
3.46
3.5 3.13 3.5
3 3
2.54
2.5 2.22
2.35 2.5 2.27
2 2 1.72
1.46 1.86
1.5 1.5 1.78
1.06
1.43 1.35
1 0.56 0.6 1 0.58 0.54
0.5 0.84 0.5 0.78
0.19 0.5 0.46 0.18
0 0.2 0 0.19
6 ani 7 ani 8 ani 9 ani 10 ani 11 ani 12 ani 12 ani 11 ani 10 ani 9 ani 8 ani 7 ani 6 ani
DMF-T si SiC Index (Significant Caries Index) –
Constanta

Evolutia DMFT si SIC la 12 ani in Constanta

10
9
8
7 8,6 DMF-T
6 7,39
SIC
5
4
3
4,46
3,69
2
1
0
2001 2007
 Prevalenţa cariei dentare la adulţi
 La nivel mondial este foarte mare, afectând
aproape întreaga populaţie în majoritatea
ţărilor.
 Pentru grupa de vârstă cuprinsă între 33-43
ani, se observă că cele mai mari valori ale
indicelui DMFT se regăsesc în cele mai
multe ţări industrializate şi câteva ţări din
America latină, în timp ce nivelurile cele mai
scăzute sunt în ţările în curs de dezvolare
din Asia şi Africa.
Distribuţia indicelui DMFT pentru
adulţii de 33-43 ani

decembrie 2004
 Populaţia vârstnică
 În unele ţări industralizate, populaţia
vârstnică prezintă frecvent extracţii dentare
timpurii datorită durerilor sau disconfortului,
având un puternic impact asupra calităţii
vieţii.
 Proporţia adulţilor edentaţi cu vârsta peste
65 ani este încă mare în anumite ţări, deşi
în ţările industrializate există o tendinţă de
reducere a pierderii grupelor dentare printre
adulţi în ultimii ani.
Procentul edentaţilor la vârstnici
 II. BOALA PARODONTALĂ
 Are o prevalenţă crescută şi contribuie semnificativ la impactul şi tiparul
bolilor orale, fiind una din principalele două afecţiuni dentare care afectează
semnificativ populaţia globului
 Statusul de sănătate parodontală este măsurat prin indicele CPI
(Community Periodontal Index)
CPI - Community Periodontal Index –
0= sanatos
1= sangerare
2= tartru
3= pungi<4 mm
4= pungi > 4mm

 Ţările incluse în baza de date a O.M.S. sunt grupate pe regiuni:

- AFRO (Africa),
- AMRO (America),
- EMRO ( Mediterana de Est),
- EURO (Europa),
- SEARO (Asia de Sud-Est)
- WPRO ( Pacificul de Vest).
Parametrii standard de prezentare
a datelor

 Rata de prevalenţă

 Media numărului de sextanţi (severitatea)

cu anumite scoruri ale indicelui CPI
Valori pentru scoruri CPI la
indivizii în vârstă de 15-19 ani

OMS (2005)
Media numărului de sextanţi cu
fiecare scor CPI, la 15-19 ani

OMS (2005)
Media procentelor maxime ale
Indicelui Comunitar Parodontal
la adulţii de 35-44 ani
Ţara Vârsta/anul studiului Persoane %
Scor 0 Scor 1 Scor 2 Scor 3 Scor 4
Finlanda 15-19ani (1990) 34 40 26 0 0
35-44 ani (1983) 2 7 56 29 6
65-74ani (1983) 2 2 37 32 27
Danemarca 65-74ani (2001) 2 9 23 46 20
Franţa 35-44ani (1989) 9 6 63 13 10
65-74ani (1995) 17 12 39 29 3
Germania 35-44ani (1997) 15 10 29 32 14
65-74ani (1997) 6 8 22 4 24

Grecia 35-44ani (1988) 6 29 39 20 6

Italia 35-44ani (1985) 3 4 45 36 12
Marea Britanie 35-44ani (1985) 2 5 36 45 12
65-74ani (1988) 3 1 19 60 17

Polonia 35-44ani (1990) 9 8 58 19 6

Portugalia 35-44ani (1984) 3 0 47 38 8
Ungaria 35-44ani (2000) 7 8 61 22 3
65-74ani (2000) 44 7 30 16 3
 OMS a identificat anumite grupe de vârstă ca
indicatori în studiile comparative dintre diferite ţări:
 15-19 ani;
 35-44 de ani;
 65-74 de ani.

Sângerarea gingivală are o prevalenţă crescută

la populaţia adultă din întreaga lume; forma avansată
de boală parodontală, cu pungi adânci (≥ 6 mm), scor
4, afectează aproximativ 10% - 15% dintre adulţi.
Cea mai mare prevalenţă se regăseşte la
scorul 2 (sângerare gingivală şi tartru) şi reflectă o
igienă orală precară.
 Indicele CPI -profilul stării de sănătate parodontală şi facilitează
planificarea programelor de control eficient al bolii parodontale
 Avantajele indicelui CPI sunt: simplitatea, reproductibilitatea şi
uniformitatea internaţională.
 Severitatea bolii parodontale, măsurată prin adâncimea pungilor
şi pierderea inserţiei parodontale a fost corelată cu vârsta.
Cat de severa este pierderea de atasament (LOA) in toata cavitatea ?
( sondaj in 6 puncte pentru fiecare dinte )
0=sanatos, 0 mm
1=pierdere de 1-2mm
2=pierdere moderata de 3-4mm
3= pierdere severa de 5 mm sau mai mult

 Datele epidemiologice ale O.M.S. arată că prevalenţa şi

severitatea bolii parodontale tind să fie mai mari o dată cu
înaintarea în vârstă a populaţiei studiate.
III. LEZIUNILE DE MUCOASĂ ŞI
CANCERUL ORAL
 Tradiţional, cancerul oral a fost considerat
o boală a populaţiei vârstnice, 98% dintre
pacienţi având vârsta de peste 40 de ani
(S.A. Layton şi colab., 1992).
 În prezent există dovezi care arată o
creştere a tendinţei de îmbolnăvire prin
cancer la pacienţii tineri
(P. Boyle şi colab., 1990).
Elementul cheie pentru creşterea calităţii
vieţii şi a duratei de supravieţuire îl
constituie o mai eficientă depistare a
afecţiunilor într-un stadiu incipient, când
leziunea este de mici dimensiuni.

 Deşi terapia chirurgicală a cancerului oral

a fost combinată cu radioterapia şi
chimioterapia, rata de supravieţuire de 5
ani pentru cancerul oral a rămas scăzută.
Rata de supravieţuire la 5 ani în
S.U.A. şi Europa
Regiune Bărbaţi Femei

SUA 57.5% 61.1%

EUROPA 28.7% 43.7%

Cancer and Facts, 2007

 Etiopatologia cancerului orofacial, la fel ca
şi a cancerului în general este complexă şi
cu multe necunoscute.
 Incidenţa relativ mare a cancerelor în
această zonă se datorează faptului că
zona cavităţii orale este expusă la noxe
reprezentate de practici umane artificiale
(fumatul, alcoolul) asociate cu factori
favorizanţi de ordin general.
(S. Ţovaru, 2008).
În România

 Organizaţia Mondială a Sănătăţii

precizează care sunt principalii factori de
risc pentru sănătate, în anul 2002:
la bărbaţi: pe primul loc tutunul, urmat de
alcool, hipertensiunea arterială,
hipercolesterolemia, iar pe locul 6 consumul
redus de fructe şi legume;
la femei: consumul de alcool pe locul 4, tutunul
pe locul 5 şi pe locul 7 consumul redus de
fructe şi legume.
 Primele 10 cauze de decese pentru ambele
sexe şi pentru toate grupele de vârstă sunt
declarate, pentru anul 2002, în ordine
descrescătoare a prevalenţei:
bolile cardiace ischemice,
bolile cerebrovasculare,
bolile cardiace hipertensive,
ciroza,
cancerele traheale, bronşice şi pulmonare,
infecţiile respiratorii, bolile pulmonare cronice
obstructive,
cancerele de colon şi rect, cancerele de stomac şi
cancerele de sân.
Statistica O.M.S. Primele 10 cauze
de deces (2002) şi speranţa de viaţă
(2004) pentru România
 Pentru anul 2005, în România, O.M.S. a
raportat următoarele date:
 la bărbaţi, cancerul traheal şi bronho-
pulmonar sunt principalele cauze ale
deceselor cauzate de cancere;
 la femei, cancerul de sân este principala
cauză a deceselor cauzate de cancere.
Faţă de anul 2005, în 2030 se
anticipează o creştere cu un procent pentru
primele trei cauze: cancer, boli cronice şi
boli cardioavsculare şi o reducere pentru
celelalte două cauze.
Principalele cauze de deces, în
România (O.M.S. 2006)
Consumul de alcool şi tutun în
ROMÂNIA
Indicator Valoare (%) (anul)

Prevalenţa consumului de tutun printre adolescenţi (13-15

18.3 (2004)
ani), ambele sexe
Prevalenţa consumului de tutun printre adolescenţi (13-15
14.8 (2004)
ani), sex feminin
Prevalenţa consumului de tutun printre adolescenţi (13-15
22.2 (2004)
ani), sex masculin
Prevalenţa consumului de tutun printre adolescenţi (>=15 ani)
32.6 (2005)
ambele sexe
Prevalenţa consumului de tutun printre adulţi (>=15 ani) sex
24.5 (2005)
feminin
Prevalenţa consumului de tutun printre adulţi (>=15 ani) sex
40.6 (2005)
masculin
Consumul de alcool pe cap de locuitor (litri de alcool pur) la
9.7 (2003)
adulţi (>=15 ani)
O.M.S. 2006
 Studii epidemiologice vaste din ultimele decenii
confirmă rolul predominant al fumatului şi
alcoolului distilat în apariţia cancerului cavităţii
orale.
 Mai mult, asocierea acestor obiceiuri pare să
aibă o puternică acţiune sinergică.
 Fumatul afectează atât fumătorii cât şi
nefumătorii şi este principalul factor de risc
pentru sănătate care poate fi prevenit.
 La mijlocul anilor '90 s-a stabilit că, din punct
de vedere al sănătăţii publice, vor avea
prioritate afecţiunile cu risc vital şi cele care au
cea mai mare prevalenţă.
 Prima categorie este exemplificată prin
cancerul oral, una din puţinele afecţiuni letale
pe care le pot întâlni medicii dentişti,
impunându-se, cunoaşterea caracteristicilor
clinice, a epidemiologiei, etiologiei, a
impactului său ca problemă de sănătate
publică, precum şi a posibilităţilor de a fi ţinut
sub control.
S.C. Hanganu şi I. Dănilă, 2002.
 IV. HIV/SIDA şi sănătatea orală
 La scară globală epidemia HIV s-a stabilizat, dar
există în continuare un număr crescut de noi infecţii
cu HIV precum şi decese datorate îmbolnăvirii.
 Nevoia de îngrijire a sănătăţii orale, în
special al celei primare şi de prevenire,
tratamentul bolilor orale manifeste,
prevenirea complicaţiilor şi promovarea
sănătăţii este, în particular, mai mare
printre grupurile populaţionale
dezavantajate din ţările în curs de
dezvoltare, incluzând indivizii infectaţi HIV.
 Femeile reprezintă jumătate dintre bolnavii HIV pe
plan mondial şi aproape 60% din infecţiile HIV din
regiunea Subsahariană. In ultimii 10 ani, proporţia
de femei infectate HIV a rămas stabilă la nivel
global, dar a crescut în numeroase regiuni
70

Africa
60 Sub-Sahariană

Nivel global
50

Insulele Caraibe
40

(%) Asia
30

America Latina
20

Europa de Est
şi Asia Centrală
10

90 91 92 93 94 95 96 97 98 99 2000 01 02 03 04 05 06 07
 Tinerii cu vârste cuprinse între 15 şi 24 de ani
reprezintă aproximativ 45% din noile infecţii cu
HIV pe plan mondial. Aproximativ 370000
(330000 – 410000) de copii sub 15 ani au fost
infectaţi cu HIV în 2007.
 La nivel mondial, numărul de copii sub 15 ani
infectaţi cu HIV a crescut de la 1,6 milioane (1,4
– 2,1 milioane) în 2001 la 2 milioane (1,9 – 2,3
milioane) în 2007. Aproape 90% dintre aceştia
locuiesc în Africa Sahariană.
Numărul de copii cu HIV la nivel
global (1990-2007)

2.5

2.0

1.5

1.0

0.5

0
1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007

Anul
Numărul de decese datorită HIV
la copii (1990-2007)
500 000

400 000

300 000

200 000

100 000

0
1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007

Anul
 Teoretic, monitorizarea procesului de
reducere a apariţiei infecţiilor noi este
realizată cel mai bine prin monitorizarea
modificării incidenţei în timp.
 Totuşi, în pactică, sunt disponibile date
legate de prevalenţă mai mult decât legate
de incidenţă. În analiza prevalenţei în grupele
de risc, este de preferat să raportăm despre
acele persoane care au un comportament
nou care creşte riscul infecţiei.
 Principalele grupuri populaţionale cu un nivel
ridicat de risc la infecţia HIV sunt: utilizatorii
de droguri injectabile; prostituatele şi
homosexualii.
 V. NOMA (CANCRUM ORIS)

 Noma sau gangrena orofacială mutilantă este o

afecţiune care contribuie la conturarea tiparului
afecţiunilor orale din ţările în curs de dezvoltare, în
special în Africa şi Asia
 Debutează ca o ulceraţie gingivală localizată şi se
răspândeşte rapid către ţesuturile orofaciale,
conturându-se ca un centru necrotic.
 Noma primară apare predominant la grupa de
vârstă 1- 4 ani, iar stadiile târzii ale bolii apar în
adolescenţă şi perioada de adult, aproximativ 70
90% din cazuri fiind fatale în absenţa îngrijirilor.
 Sărăcia este condiţia cheie pentru apariţia şi
dezvoltarea nomei, iar mediul in care se
dezvoltă cu precădere noma este caracterizat
de:
 malnutriţia severă,
consumul de apă neigienică,
practici de igienă deficitare,
existenţa retardului de creştere,
aşezăminte în proximitatea animalelor sălbatice
prevalenţă crescută a bolilor infecţioase ca malaria,
diareea, pneumonia, tuberculoza şi HIV/AIDS.
Distribuţia cazurilor de nomă
raportate la nivel mondial, 2003
 VI. TRAUMATISMELE ORO -
DENTARE
 Nu există date suficiente despre frecvenţa şi
severitatea traumatismelor oro-dentare în cele mai
multe ţări, în special în cele în curs de dezvoltare.
 În anumite ţări industrializate, studiile arată
creşterea prevalenţei traumatismelor dentare,
variind între 16-40% printre elevii de 6 ani şi între 4-
33% la cei de 12-14 ani.
 O proporţie semnificativă a traumelor este legată de
practicarea sporturilor, terenuri de joacă şi şcoli
nesupravegheate, accidente rutiere sau violenţă
(S.C. Hanganu şi I. Dănilă, 2002).
 VII. EROZIUNEA DENTARĂ
 Este reprezentată de pierderea progresivă şi
ireversibilă a ţesuturilor dure dentare, care sunt
dizolvate chimic de acizi extrinseci sau intrinseci
(S.C. Hanganu şi I. Dănilă, 2002).
 Este o problemă cu o gravitate în creştere în
câteva ţări, afectând 8-13% dintre adulţi, iar
nivelurile crescute apar datorită consumului ridicat
de băuturi acide (băuturi acidulate îndulcite sau
sucuri de fructe).
 Se simte nevoia realizării mai multor studii
epidemiologice sistematice pentru determinarea
prevalenţei eroziunii dentare.
 VIII. DEFECTE DE DEZVOLTARE
 Cele mai importante sunt afecţiunile congenitale ale
smalţului şi dentinei, anomaliile de număr şi formă
ale dinţilor şi defectele congenitale craniofaciale
(despicăturile de palat şi buze), incidenţa lor
prezentând variaţii importante pe tot globul.
 Nativii americani prezintă cea mai mare incidenţă
(3,74 la 1000 nou-născuti vii), iar printre europeni,
incidenţa este relativ uniformă (de la 1:600 până la
1:700 nou-născuţi vii).
 Incidenţa este crescută printre asiatici (0,82-4,04 la
1000 nou-născuţi vii), intermediară la caucazieni
(0,9- 2,69 la 1000 nou-născuţi vii) şi scăzută la
africani (0,18-1,67 la 1000 nou-născuţi vii).
 Cauzele despicăturilor sunt complexe,
fiind implicaţi numeroşi factori de risc
genetici şi de mediu, în particular
deficienţa de acid folic, vârsta mamei la
naştere şi consumul de ţigarete al
acesteia.
 Date despre existenţa malocluziilor există din
numeroase ţări, în special din America de Nord şi
Nordul Europei, prevalenţa acestora fiind estimată
aproximativ de 10% după Indicele Dentar Estetic.
 Sunt multe părţi ale lumii în care sunt disponibile
puţine date despre frecvenţa acestor anomalii, în
particular zone din Africa, Asia Centrală, America
latină, Europa de Est şi Orientul Mijlociu.
 Nu există o evidenţă consistentă a evoluţiei
temporale a defectelor de dezvoltare sau variaţia
consistentă cu statusul socio economic, însă aceste
aspecte sunt insuficient studiate
(S.C. Hanganu şi I. Dănilă, 2002).
 Abordarea O.M.S. privind strategiile
preventive şi de promovare a sănătăţii

 Programul Global O.M.S. pentru sănătate

orală (2003)
 - politici de sănătate orală, pentru controlul eficient a
factorilor de risc comuni, ce pot fi modificati, reprezentati de
stilul de viaţă (igiena orală , dieta nesanogenă, consumul
excesiv de alcool, fumatul, etc) pentru:
 bolile dentare,
 cancerul oral,
 tulburarile de dezvoltare cranio-faciale.
 - dezvoltarea si implementarea proiectelor de prevenire a
bolilor orale si promovare a sanatatii, punând accent pe
grupurile populationale dezavantajate din tările dezvoltate
si cele in curs de dezv., cele cu sisteme de sănătate in curs
de tranzitie.
 prioritatea cea mai mare- îmbunătăţirea
sănătătii orale a copiilor si vârstnicilor
 prevenirea si tratarea leziunilor mucoasei orale
(cancer oral si manifestari orale HIV), tulburari
cranio-faciale, traume si accidente.
 Accente - Reducerea inegalităţilor existente în
starea de sãnãtate a populaţiei cauzate de
diferenţele de venit şi nivelul de educaţie al
individului.
 Reducerea inegalităţilor - prin abordarea populaţiei
ţintă cu cel mai mare factor de risc pentru bolile orale
şi creşterea accesului la sistemele de ingrijiri primare
existente.
 Una dintre responsabilităţile majore ale O.M.S. este
surprinderea tiparului si tendinţelor bolilor orale şi
analiza determinanţilor bolii (cu referire particulară la
populaţia cu risc crescut)
 Boli Inegalitati
FR comuni sanatatea orala

Program Global
Promovare
Principii
O.M.S.

Masuri prev
eficiente

Obiectivele
O.M.S.
 Impact
Obiective B orale Sanatatii
O.M.S. Manif. Orale
pentru 2020 ale B. Sistemice

Tintele
O.M.S.
Igiena Consum Lipsa Conditii Lipsa
orala zahar microelem Educatie
viata traditiei

Modificarea
Riscurilor Modific. Determ.
Socio-culturali

Prioritati
O.M.S.

Schimbarea FR
ambientali
 Implementare
Progr. eficiente
de fluorizare

Implementarea
programelor de Recomandari Practici de
promovare a S.O. O.M.S. autoingrijire
in scoli

Controlul eficient
al dietei