Biletul 1.

Deprinderi practice in leptospiroza

1. Depistarea elementelor eruptive. In a 3-6-a zi de boala, la o parte de pacienti,
pe pielea extremitatilor si a trunchiului (pe spate, piept, suprafatele laterale
ale abdomenului) apar eruptii polimorfe (rozeolo-papuloase, maculo-
papuloase, eritematoase, mai rar – petesiale), arangate simetric, de obicei,
efemere. La unii bolnavi exantemul se mentine citeva zile (uneori pina la 7-10
zile), si este insotit de prurit cutanat usor. Dupa disparitia eruptiilor uneori
descuamarea furfuracee. In formele grave din primele zile pot aparea petesii si
hemoragii pe mucoasele cavitatii bucale, nazale si sclerale.
2. Depistarea icterului. La sfirsitul primei saptamini, uneori mai devreme (la a 2-
4 zi de boala) pa o parte de bolnavi apare icter, care persista mai multe
saptamini.
3. Palparea muschilor. Mialgiile –preponderent gastrocnemica, occipital,
cervicala, spinal, abdominala. De o intensitate inalta. Un semn precoce a
maladiei. Mialgiile apar si in starea de repaos, dar se intensifica la miscari. Unii
bolnavi nu acuza mialgii, dar palparea m.gastrocnemieni este dureroasa.
4. Determinarea hepato-, splenomegaliei.
5. Determinarea semnelor meningiene.
6. Punctia cefalorahidiana. In caz de meningita confirma diagnosticul de
meningita leptospirozica seroasa. Caracteristicele LCR – se scurge sub presiune
ridicata, transparent, pleocitoza moderata, preponderent limfocitara.
Proteinorahie usor crescuta, glucoza si chlorizi – in limitele normei. Foarte rar
LCR poate fi purulent.
7. Determinarea simptomului Jordano (Pasternatchi). Metoda de taponament
in regiunea lombara cu durerea la percutia.
8. Determinarea culorii materiilor fecale si urinei. Scaunul este de culoare si
consistenta obisnuita. Urina hipercroma. La examenul urinei – pigmenti si acizi
biliary, urobilina, albumina, eritrocite, leucocite, cilindri hialinici, granulose, in
cazuri grave – cilindri epiteliali.
Aprecierea clinica a indicilor de laborator
9. Colectarea picaturii groase. Picatura groasa va fi examinata in microscop cu
cimp intunecat cu scop de a decela leptospirele. Decelarea leptospirelor –
diagnostic pozitiv, dar negativ nu exclude diagnostic.
10. Colectarea singelui pentru examenul serologic. Singele in cantitate de 5-10
ml se colecteaza din vena cubitala si se efectueaza Reactia de microaglutinare
si liza leptospirelor (RMAL). Ea devine pozitiva la sfirsitul primei, inceputul
sapt. a 2-a de boala in titru diagnostic – 1:100.
RHAI – pozitiva la a 9-13-a zi de boala, titrul diagnostic 1:80
RFC – pozitiva la a 2-3-a zi de boala, titrul 1:10
11. Colectarea singelui pentru examenul biochimic + uree, creatinina.
Hemoleucograma – leucocitoza, neutrofilie cu deviere in stinga, eozinipenie,
limfopenie, VSH accelerat (40-100 ). In formele icterice – eritrocitopenie,
reticulocitoza.
12. Metode specifice de diagnostic.
Examenul bacterioscopic. Ca material pentru examen – singele in primele 5
zile de boala, LCR – la a 5-7 zi, urina – de la a 10-a zi. La microscopie se observa
leptospire subtiri, mobile cu capetele indoite.
Metoda bacteriologica. Singele, urina, LCR cite 5-10 picaturi in 3-5 eprubete
cu mediu nutritiv. Mediul ramine transparent. Pentru evidentierea cresterii
leptospirelor dupa 5-7 zile, din fiecare proba se pregatesc preparatele intre
lama si lamela si se effect.microscopia frotiului. Cind rezultat este negativ – se
vor repeat pina la 3 luni. In cazuri positive – seroidentificarea variantelor
serologice de leptospire.
13. Metoda biologica. Materialul pentru examinare se inoculeaza la cobia,
hamster tineri. La prezenta leptospirelor la animale apar – febra, mucoasele
devin galbene.
14. PCR. Prezenta AND-ului leptospirelor (in singe, LCR, urina)

Biletul 2.
Deprinderi practice in tifosul exantematic
1. La examenul general – fata hiperemiata, edematiata, sclerita pronuntata
(ochi de iepure). Pe plica de trecere a sclerei in conjunctiva – niste petesii
rosietice (2-3 la numar) cu diametrul de 0.1-1.5 mm – simptomul Chiari-
Avtin pozitiv. Se observa prin tragerea pleoapei inferioare in jos, de picurat
in sacul conjunctival 1-2 pic. de sol.Adrenalina 0.1%.
 Alte simptome – euforie, dizartrie, eholalie, un mers clatinat, pacientul
seamana cu persoana in stare de ebrietate. Curba termica dureaza 7-21
zile, in medie 12-14 zile si are un character constant.
La examenul faringelui – pe mucoasa palatului moale si a uvulei niste
petesii mici (2-3) de o culoare rosie-intensa, cu dimensiunile de 0.1-0.5 mm
– semnul Rozenberg.
Din partea limbii – la rugamintea medicului de a arata limba bolnavul o
scoate din cavitatea bucala cu greu, miscarile limbii devin pulsative inainte
si inapoi – simptomul Govorov-Godelie. Devierea usoara din linia medina a
limbii.
Palparea ficatului si a splinei – Hepato-, splenomegalie moderata, incepind
cu a 3-4-a zi de boala. La palpare putin dureroase, consistenta semidura.
Simptomele de provocare a eruptiilor
a). Simptomul lui Koncealovscki – peste 3-5 min. dupa aplicarea garoului
pe brat sau antebrat apar hemoragii marunte pe piele mai jos de garou
b) Simptomul piscaturii – dupa o piscatura usoara a pielei intre degetele 1
si 2 in regiunea claviculei sau dupa frecarea ei cu o guma apar elemente
petesiale
c) Simptomul ventuzei (proba Nesterov) – metoda de stabilire a
permeabilitatii sporite a capilarelor sangvine pe o suprafata mica a pielii
prin calea de vacuum obtinut cu ajutorul ventuzei si calcularea posterioara
(dupa inlaturarea ventuzei) a dimensiunilor si a numarului hemoragiilor.
d) Determinarea eruptiilor – eruptii multiple cu caracter rozeolo-petesial
de marimea 1-3 mm, cu marginii zimtate, festonate, care nu conflueaza.
Mai frecvent pe partile laterale ale cutiei toracice, lipsesc pe fata, palme si
talpi. Se mentin pe durata temperaturii ridicate, dispar peste 2-4 zile dupa
normalizarea febrei.
2. Aprecierea clinica a indicilor de laborator.
Metode serologice – RFC, RHAI si RAR cu recketii Prowazekki.
RFC – de baza in confirmarea diagnosticului. Apare din primele zile in titrul
mic, reactia ramine pozitiva 3-6 luni. Titrul incipient semnificativ este 1:80,
1:160.
RHAI – indica o boala recenta, care nu depaseste 3 luni. Devine pozitiva din
ziua a 3-5-a zi de boala, titrul incipient 1:1000.
RAR – titrul semnificativ apare din ziua a 10-12-a de boala, 1:160.
 Metode clinice
AGS – eritropenie, trombocitopenie, leucocitoza moderata, neutrofilie cu
deviere spre stinga, monocitoza, eozinopenie, celule plazmatice Turck (pina
la 8-10%), VSH moderat accelerat.
AGU – proteinuria, cilindri granulati si hialinizati.

Biletul 3. Deprinderile practice in febra tifoida.

1. Examenul general. Febra (continua, ondulatorie, remitenta,
neregulata). Se mentine 3-4 sapt., maxim 6 sapt. Odata cu temperatura
39-40 C, fata ramine palida, bradicardie relativa (pulsul nu coincide cu
febra). Culoarea galbuie a palmelor si talpilor (simptomul Filipovici
pozitiv). Limba este edematiata, prezinta depuneri abundente de
culoare surie sau sura-cafenie. Marginile limbii de culoare rosie-intensa,
fara depuneri. Amprente dentare.
2. Examinarea abdomenului. Abdomenul este balonat (meteorism), la
percutie sunet timpanic. La percutia in regiunea iliaca dreapta- o
submanitate a sunetului percutor (simptomul Padalko pozitiv)
Palparea in regiunea iliaca dreapta – garguisment intestinal asemanator
cu zgomotul zapezii sub picioare sau simptomul pozitiv al crepitatiei
palpatorii. Precoce la a 5-a zi hepato-, splenomegalie moderata,
consistenta moale.
Scaunul este constipat de regula.
3. Depistarea eruptiilor.
Incepind cu ziua a 9-10-a de boala, mai des pe pielea abdomenului, apar
eruptii rozeolice (rozeola elevate) in numar de 10-15. La extinderea
pielii dispar, apoi in timp de repaos iarasi dispar. Eruptia este
monomorfa, de culoare roz, cu forma rotunda sau ovale, cu limite clare
si diametrul de circa 3-5 mm, care se pastreaza timp de 3-5 zile. Dupa
disparitia acestor elemente ramine o pigmentatie slaba. Eruptiile apar in
val sau in puseu.
3. Aprecerea clinica a indicilor de laborator.
Metoda bacteriologica – hemocultura (salm. se contin in singe pe
parcursul intregii perioade febrile si chiar in primele zile dupa normalizarea
 temperaturii). In debutul bolii bacteriemia este mai intense decit la finele
perioadei febrile. Initial se recolteaza 10 ml singe (primar septenar), iar mai
tirziu – 15-25 ml. Singele recoltat steril se inseminteaza in bulion de bila de
10% in proportie 1:10. Rezultatul pozitiv se obtine dupa 4-5 zile, cel
negativ – dupa 10 zile, efectuindu-se 3 reinsemantari.
Coprocultura si urinocultura. Rezultatele pozitive mai frecvent vor fi
evidentiate in sapt. a 3-4-a a maladiei. Se recolteaza la convalescentii
pentru depistarea purtatorilor de germeni.
Medulocultura.
Rozeolocultura – este o metoda bacteriologica tardiva, deoarece eruptiile
apar in febra tifoida la a 9-10-a zi de boala.
Bilicultura – nu se indica pentru confirmarea precoce a febrei tifoide,
pentru ca in faza acuta a bolii este contraindicate sondajul duodenal. Se
utilizeaza doar pentru depistarea purtatorilor de germeni la convalescentii
sau pentru depistarea purtatorilor cronici de salmonele tifice.
Metoda de expres-diagnostic. Se utilizeaza metoda imunofluorescenta.
4. Raspunsul se obtine dupa 10 ore si este pozitiv in 85-90%, dar nu exclude
investigatiile bacteriologice.
5. Metoda serologica. Se utilizeaza reactia Widal si RHAI. Titrul incipient de
diagnostic all reactiei Widal este de 1:200.
6. Metodele clinice generale de laborator
AGS – in primele 2-3 zile o leucocitoza moderata, in perioada de stare – o
leucopenie, aneozinofilie, limfocitoza relativa, neutrofilie cu deviere spre
stinga, trombocitopenie. Daca apar complicatii (pneumonie, otita,
parotidita) leucopenia se schimba in leucocitoza neutrofilica. VSH accelerat
moderat. In cazuri grave – anemie.
AGU – albuminuria si cilindruria.
7. Colectarea materialelor pentru examinarea bacteriologica si serologica.
- Materiile fecale (2-3 g), urina (20-30 ml) se colecteaza in flacoane
sterile si se expediaza in laborator. Rezultatul pozitiv se obtine la a 4-a
zi. Recoltarea maduvei osoase se efectueaza prin trepanobiopsie.
- Colectarea singelui pentru examinarile serologice se efectueaza pe
nemincate, din vena cubitala in cant. de 7-8 ml.
 8. Externarea convalescentilor dupa febra tifoida se va efectua dupa 21 zile de
temperatura normala, daca bolnavul au fost tratati cu antibiotic, sau dupa
14 zile de temperatura normala, daca lor nu li s-au administrat antibiotic.
9. La externarea convalescentilor e necesar sa fie obtinute 3 rezultate
bacteriologice negative ale materiilor fecale si urinei cu un interval de 2-3
zile dupa finisarea tratamentului etiotrop si inca un rezultat negative al
biliculturii efectuat la a 16-17-a zi dupa tratamentul antibacterian.

Biletul 4. Deprinderile practice in mononucleoza infectioasa.

1. Starea orofaringelui. Edemul, hyperemia amigdalelor, pilierilor palatine,
peretelui posterior al faringelui. Din a 3-4-a zi de boala, pe amigdale pot apare
depuneri purulente, iar din a 2-a saptamina – pelicule fibrinoase ori necrotice.
Angina poate fi foliculara, lacunara, ulcero-necrotica, pseuodomembranoasa.
2. Depistarea ganglionilor limfatici hipertrofiati. Hipertrofia gg.limfatici cervicali
posteriori. In lant sau pachete, neaderate, consistenta semidura. Alte grupuri –
tonzilari, submaxilari, subclaviculari, axilari, cubitali, inghinali).
3. Palparea ficatului si a splinei majorate.
4. Aprecierea clinica a indicilor de laborator.
- AGS- limfomonocitoza relativa si absoluta cu depistarea limfocitelor
atipice 70-80%, trombocitopenie.
- Biochimia singelui – ALAT, ASAT, fosfataza alcalina majorate de 2-3 ori,
bilirubina N sau usor crescuta. Cresterea maxima a bilirubinei se
depisteaza in a 2-a sapt. de boala, cu diminuarea treptata pe parcurs a
3-4 sapt.
- Metode serologice –

Biletul 5. Deprinderile practice in gripa.

1. Inspectia orofaringelui. Istmul este hiperemiat, cianotic. Hiperemia are un
caracter difuz, mai evidenta in regiunea amigdalelor, pilierilor palatine si a
peretetului posterior al faringelui. La o parte din bolnavi se depisteaza granule
marunte pe palatal moale, mai rar pe uvula sip e pilierii (semnul lui Morozkin).
 In a 3-4-a zi hyperemia descreste si ramine numai injectia vaselor sangvine.
Eruptia granuloasa a palatului moale, hemoragii punctiforme.
2. Starea mucoasei nazale – In prima zi mucoasa este uscata, hiperemiata si
edematiata. In a 2-3-a zi apar eliminari neabundente, seroase. In asocierea
florei bacteriene – mucopurulente.
3. Depistarea scleritei, conjunctivitei.
4. RT-PCR la gripa (examen din nazofaringe frotiu)
5. Metoda serologica – RFC, RHAI, RN. Se recolteaza singele din vena (seruri
perechi) la inceputul maladiei (in a 3-7-a zi) si in perioada de convalescenta (a
10-17-a zi). O crestere in seruri perechi de 4 ori a titrului este semnificativa
pentru diagnosticului gripei.
6. Metode clinice. Hemoleucograma – leucocitoza moderata (in 1- azi), din a 2-3-
a zi – leucopenie cu limfocitoza, neutropenie si hipo-, aneozinofilie. VSH – N. In
complicatii bacteriene – leucocitoza, neutrofilie cu devierea formulei spre
stinga, cresterea VSH.

Biletul 6. Deprinderi practice in dizenterie.

1. Palparea intestinului sigmoidian. Se palpeaza sub forma de un cilindru
dureros, spasmat, comprimat, infiltrate, cu diametru de 3-3.5 cm.
2. Examinarea materiilor fecale. Scaunul poate fi fecaloid, insa mai des este
lichid, saracios, cu mucus si striuri de singe, uneori cu puroi ori pelicule
fibrinoase (scuipat rectal). Sunt caracteristice chemarile false si tenesme
(contracture dureroase in partea de jos a abdomenului, in regiunea anala
inainte si in t8impul actului de defecatie).
3. Rectoromanoscopia. In dizenterie se pot depista forme de afectiuni a
mucoasei – catarale, hemoragice, foliculare, erozive, ulceroase sau in
combinatia lor. Dupa localizarea – proctita, sigmoidita, proctosigmoidita. SE
APLICA IN – formele neclare, abortive de dizenterie, in toate formele cronice,
controlul eficientei tratamentului, in toate cazurile suspecte de purtatori ai
bacteriilor dizenterice.
4. Examenul bacteriologic al maselor fecale. Rezultatul pozitiv se obtine dupa 3
zile, negativ – in a 2-a zi. Materialul se recolteaza la prima adresare si inainte
de tratament etiotrop.
 5. Examenul imunofluorescent al frotiurilor din masele fecale. O metoda
specifica precoce, rapida, pozitiva in 78-97% din cazuri.
6. Metode serologice. Reactia de aglutinare (RA) cu serul bolnavilor de
dizenterie devine pozitiva in titrul diagnostic de 1:200, cu sapt. a 2-a de boala.
7. RHAI – devine pozitiva din a 5-6-a zi de boala, in titrul diagnostic 1:160.
8. Metode clinice de laborator
- Coprograma – mucus, leucocite, eritrocite.
- AGS – in perioada de stare leucocitoza, neutrofilia, VSH accelerat.

Biletul 7 . Deprinderi practice in Botulism

Clinic
- Sindromul gastrointestinal: dureri abdominale slabe, greata, vome scaun
lichid cu freventa de 3-4 ori timp de 1-2 zile, fara mucozitati, ulterior –
constipati
- Simplomatologia neurologica: oftalmoplegie - anisocorie , ptoza palpebrala,
diplopie, nistagm, strabism
- paralize faringiene: inghitrea este dificila sau imposibila, hrana lichida se
revarsa pe nas
- vocea ragusita, afonie
- palatull moale si uvula nu vibreaza, sunt paralizate, apar semne de inec in
rezuitatul paralizer epiglotei
- In formele grave se deregleaza mictiunea
- paralizi ale muschilor respiratori cu insuficienta respiratorie,respiratie
superficiala
Procedee de urgenta
- Spalaturi gastrice cu apa fiarta si racita( PENTRU RECOLTARE! )
- Apoi cu Bicarbonat de sodiu 2% sau permanganat de potasiu (pentru resturile
ramase cu botulotoxina), prin sonda (tub Faucher)
- Clisma evacuatorie bicarbonat de sodiu 2%
Metoda de recoltare pentru examenul bacteriologic
In vas steril Mase vomitive (,spalaturi gastrice,singe 15-20 ml, urina 5-10ml ,materii
fecale 25-50 g
Pastraraea la rece (cald distruge)
Metoda de admin a serului antibotulinic
Metoda de desensibilizare fractionate
- Se administreaza intracutan 0.1 ml ser in dilutie 1:100 in regiunea mediana a
antebratului.
- Dacã reactia va fi negativa (edem si hiperemie până la 1 cm),
- peste 20 minute se va administra 0,1 ml ser nediluat subcutan in regiunea
bratului.
- Daca reactia va fi negativa, peste 20-30 minute, se administreaza i/m in 2-3
locuri, doza indicata pentru tratament.
Urgent Amestec ser antibotulinic monovalent o doza contine A 10000 B 5000 E
10000 i/v,i.m,
Sever -15-17 doze, semigrav-10 doze ,usoare -1-2 doze
Diagnostic de laborator
Bacteriologic – Insamantare pe medii anaerobe dar mult timp ea ,deseori negativ
rezultatul
Metoda bilogica-
- Metrialul pacientului se obtine filtrat sau centrifugat ,se injecteaza
intraperitoneal la soareci ,cobai (protejati si neprotejati cu ABE)
- Neprotejati pier 4-6 ore,cobaii-24-36
Determinarea tipului
- Filtratul sau ser de la bolnav admin la prima pereche de soareci 0,5-0,8 ml
(Pier)
- Perechea a doua filtratul examinat si ser antibotulinic (0,02 ml fiecare tip)
- Se efectueaza reatia de neutralizare cu seruri monovalente ABE pentru
determinarea tipului de toxina
Genrerala
- AGS leucocitoza moderata cu neutrofilie
- AGU albuminourie,cilindrurie,cel epitl renal.
Criterii de externare
Covalescentii –externare dupa insanatosire clinica,ori cu sechele (pareze)
1.cu sechele , fizioproceduri,elib munca fizica minim o luna
2. fara secchele pierderrea de munca constituie 10 zile
Cu sechele prelungirea buletinului de boala in comun acord cu med de
familie,neurolog ,infectionist

8. Deprinderi practice in salmoneloza

Clinic
- Simptomele de deshidratare ,
- scaunului diareic abundent, foarte frecvent si a vomei repetate, sub forma de
havuz, cu pierderi mari de lichid si electroliti,
- slabiciune generala, vertijuri.
- senzatie de sete,
- uscaciunea mucoaselor si a tegumentelor cu tendinta de a forma cute,
- voce stearsa sau ragusita,
- facies livid cu ochi infundati, cu cearcane negre sub ochi, crampe musculare

Socul toxinfectios I,II,III

- sslabiciune generalã pronuntata
- hipertermie pana la 40°C si peste, frisoane, transpiratie abundenta.
- Bolnavul este agitat, cu hiperreflexie, tahicardie. tahipnee
in socul toxinfectios de gradul IlI
- temperatura corpulu este normala ori subnormala,
- tegumentele palide, reci si umede,
- se depisteaza acrocianoza,
- constiinta confuzà, pulsul slab,
- tensiunea arteriala scazuta sau nu se determină,
- apare voma,
- Convulsii
Abdomenul
 Abdomenul devine
- balonat (meteorism) si dureros.
- palparea superficialã de orientare si profunda pentru depistarea
intestinului, care se începe cu colonul sigmoidian, cecul, ileonul, colonul
transversal, flexura hepaticà, de asemenea, a sectiunilor ascendente si
descendente ale intestinului gros.
- Hepatomegalia si splenomegalia in salmoneloza este moderata si se
intâlneste, de regula, in formele generalizate.
Caracterul scaunului
Scaunul este
- apos, a
- bundent,
- frecvent (panà la 10 on in nictemer st mai mult in functie de forma de
gravitate),
- culoare verzuie, cu miros fetid si cu mucus (in formele gastroenterocolitice)

Colectarea meterialului biologic

Coprocultura.
Se recolteazã 2-3 grame de materii fecale cu o spatula sterilã, imediat dupã actul
de defecatie, colectându-se din portiumle cele de la urmã, care vin din părtile de sus
ale intestinulu. Materiile fecale vor fi recoltate in vase de sticla sterile. care vor fi
pãstrate (pânã la transmiterea la laboratorul bacteriologic) la rece, la temperatura
de +4°C+8'C or in eprubeta cu conservant.
- Mase vomitive 20-50ml
- Urinocultura 20-30 ml
- Bilicultura (convalescenti puratatori de germeni)
- Singe 15ml-20
Bacteriologic Interpretarea rezultatelor hemoculturii, coproculturii, urinoculturi si
biliculturii se face ca si in febra tifoida. Rezultatele de certitudine vor fi obtinute in a
3-4-a zi din momentul insamântrii.
 - Evidentierea in hemocultura a agentului patogen totdeauna va confirma
diagnosticul de cazurile manifeste de boalã salmoneloza,
- pe cand in copro, uro- si bicu sim –mania clinica a fost absentã ultimele 3 luni
si rectoromanoscopic nu sunt modificari patologice in intestin, se confirmã
portajul de salmonele
Metoda de expres-diagnostic. Se utilizeaza metoda imunofluorescenta.
Metode serologice
Anticorpii specifici apar in sânge in a 5-7-a zi de boala in titru semnificativ cu o
tendinta spre crestere, mentinându-se la nivel inalt timp de 1-2 luni de zile.
Pentru confirmarea diagnosticului clinic se recomandã sã fie recoltate seruri perechi
cu un interval de 5-7 zile.
Sangele va fi recoltat in a 5-7-a zi de boalã si in convalescenta.
Cresterea considerabilã a titrului acestor anticorpi va pleda in favoarea
diagnosticului de salmoneloza.
Din reactile serologice
- reactia de aglutinare (RA) si de hemaglutinare indirecta (RHAI).
- RHAI este mai sensibila decât RA, find pozitiva deja la a 5-a zi de la debutul
maladiei.
- Titrul RHAI 1:200 si RA 1:160, SI RESPECTIV in crestere.
AGS
- Numărul de eritrocite si viscozitatea sângelui creste (pierderi de apã si
electroliti).
- Numärul leucocitelor poate fi divers - normal, redus, dar mai frecvent este
märit preponderent in formele grave.
- Se determina o deviere a formulei leucocitare in stanga
- VSH este, de regula, normala, uneor marita.
in urina se constat in formele grave , caracterizêndu-se prin
- albuminurie toxica
- cilindrurie
Coprograma in Forma gastroenterocolitica in materile fecale se depisteaza mucus
si striuri de sange
EXTERNARE
Bolnavii care au suportat salmoneloza sunt externati cu insanatosire clinica si
rezultate negative a unei probe ale fecalelor, materile find insământate peste 2
zile dupã sistarea tratamentului antibacterian.
Se efectueaza evidenta copilor de vârstã prescolara si a adultilor din categoria
persoanelor ce functioneazã in institutiile de alimentare publice.
Durata supravegherii e de 3 luni, lunar se vor insământa fecalele, cei cu
rezultatele negative vor fi scosi de la evidentã.
Persoanele de contact sunt la evident 7 zile, se efectueaza insamântarea
fecalelor, nu sunt supusi izolari.

9. Deprinderi practice in Malarie

Palpare splinei si a ficatului
Ficatul- moderat marit, sa mareste dupa primele accese febrile ,semidur,putin
sensibil
Splina-dimensiuni mai mari daca este depistat tardiv
Icterul –pal-galbui (hemoliza hematiilor)
Febra caracter intermitent ,frison,transparatii abundenta
Malaria tropica complica coma ,soc toxiinfectios,forma grava febra
hemoglubinurica ,depista tardiv Anemie

Diagnostic de laborator
Recoltarea sangelu pentru picatura groasa si frotiu se
efectueaza in orice perioada a bolii. In caz de suspectie la malarie si
imposibiliate de a efectua de urgentã investigatile de laborator, se preleveaza
picatura "groasã" si frotiul, apoi farã a astepta rezultatui, se initiaza
tratamentul de urgentã, deoarece malaria tropica poate rapid sa evolueze
spre coma malaricã, dar tratamentul tardiv, de regula, conduce la deces
Diagnostic parazitologic,
Picatura groasa
- Lamele spalate bine si curatite de grăsimi.
- Recoltarea sângelui se efectueazã respectându-se regulile de aseptica.
- Prima pictura de sânge se sterge cu vat uscata sterila, iar următoarea se
depune pe lama prin atingere si apor se intinde pe ea cu marginea altei lame,
formand un disc cu diametrul de 10-15 mm. Grosimea picăturii trebuie sa
permitã de a citi prin ea literele de ziar. Pe o lama pot fi plasate 2-3 picturi de
sânge la distanta una de alta.
- Picturile trebuie inregistrate, indicând pe lama numele bolnavului sau numarul
de inregistrare.
- Picatura groasa pregatita se usuca la temperatura camerei nu mai putin de 2-3
ore.
- Uiterior ea se coloreaza dupa metoda Romanovski-Ghiems cu azur-eozină,
având concentratia de 3% (1-2 picaturi la 1 ml de apa distilata)
- Picatura groasa se vopseste timp de 15 -30 min .
- Dupa vopsire, preparatele se spalã minutios cu apa din apeduct.
- Suvita de apã nu trebuie sã cadã direct pe picatura groasa; evitânda-se
dezlipirea acesteia.
- Preparatele se usuca in pozitie verticala.
- Se interzice sa fie uscata picatura cu sugativa.
- In picătura groasa pot fi gasite usor plasmodile malarice
Frotiurile subțiri de sânge
- La pregătirea frotiului, o lama se axeaza in fata picaturii de sânge sub un unghi
de 45° si dupa contactul cu ea, printr-o miscare rapida, sangele se distribuie
uniform intre ambele lame, obtinându-se frotiul.
- Frotiurile se fixeaza. introducindu-le in alcool metilic pentru 3 minute sau in
cel etililic timp de 10 minute.
- Preparatele fixate se usucă la aer,
- Ulterior ele se introduc in containere speciale,
- se vopsese cu azur-eozinA după Romanovski-Ghiems, timp de 20-30 minute.
- se spală sub jetul de apa
- Preparatul se usuca timp de 40-45 minute si se examineaza
- sub microscop in eritrocitele invadate pot fi văzute plasmodille malarice cu
citoplasma albastra si nucleu rosu intens, find o dovada a invaziei de
plasmodi malarici .
 - Intensitatea parazitemiei reprezintă numarul de paraziți in picatura groasa
sau frotiu in raport cu numărul eritrocitelor in 1 mcl.
- O parazitemie cu afectarea a 2% si mai mult din eritrocite permite a
diagnostica la bolnav malaria tropica.
- In cazul intensitifi parazitemiei de 100.000 in 1 mcl si mai mult sau in
afectarea a 5% si mai mare de eritrocite, poate fi prevazuta o evolutie
maligna a maladiei.
Graviditatea si durata bolii
Stadiile de dezvol a plasmodiilor si prezenta gametocitilor
La P.vivax, Povale si P.malarie ciclul intreg de schizogonie eritrocitara se desfășoară
in eritrocitele din patul sangvin, din care cauza in el pot fi depistate diferite forme
ale parazitului.
Gametocitele acestor plasmodi apar in sânge din primele zile ale maladiei.
 In malaria tropica, in perioadele timpurii, in sânge se depisteaza paraziti tineri,
reprezentati de trofozoiti sub forma de inel, dearece eritrocitele infestate,
care contin diferiti plasmodii in curs de dezvoltare, se retin in capilarele
organelor interne, unde se termina ciclul de schizogone eritrocitara.
 Plasmodiul falciparum in alte stadii de dezvoltare apare in sângele periferic in
caz de evolutie maligna a bolii. Dezvoltarea si maturizarea gametocitelor Pl.
falciparum, de asemenea. are loc in capilarele organelor interne si formele
mature sunt asemanatoare cu o semiluna, apărând in sângele periferic nu mai
devreme de 8-11 zile de la inceputul parazitemiei.
Metodele serologice de diagnostic sunt utilizate in depistarea retrospectiva a boli in
cazurile cu parazitemie slab –
 RIFI (reactia de imunofluorescenta indirecta).
 RHAI (reactia de hemaglutinare indirecta). Cel mai frecvent se utilizeaza RIFI, in
care anticorpii se depisteaza in a 2-3-a saptămâna de Boala ou titrul
semnificativ de 1:60, pastrându-se pozitiva in decurs de mai multi ani dupã
vindecare.
 test-sisteme imunoenzimatice pentru depistarea antigenului Pl.falciparum.
Metodele clinice generale de diagnostic.
AGS
 anemie hipocroma
  reticulocitoză, ca un semn al activării compensatori a eritropezei,
 leucopenie,
 hipoeozinofilie,
 neutropenie cu devierea formulei leucocitare spre stanga.
 Depistarea leucocitozei este un semn al evolutiei grave, maligne a maladiei.
 VSH in perioadele timpuri este normalã, dar creste in caz de evolutie
indelungata.
AGB
 cresterea activitati ALAT,
 a bilirubinei si fosfatazei alcaline.
 Cresterea nivelului bilirubinei totale,
 cât si a fractiei indirecte, este si o urmare a hemolizei eritrocitelor, ce
conduce la o majorare mai semnificativã a acestor indici.

Criterile de externare
 externati dupa finisarea tratamentului, având 2-3 analize negative de
examinare a frotiului si picaturii groase la plasmodii malarici.
 Recomandari la externare. Persoanele cu dereglari ale functiei ficatului vor
respecta dieta corespunzătoare timp de 12 luni.
 Evitarea lucrului fizic greu si a incordării psihice se recomandã timp de 6 luni.
 Supravegherea de dispensar a convalescentilor si purtatorilor de plasmodii
este efectuata timp de 2 ani de medicul infectionist sau de medicul de familie.
 Persoanele sosite din tarile endemice trebuie supuse dispensarizari, de
asemenea, pentru un termen de 2 ani. Convalescentii si persoanele sosite din
tarile endemice sunt examinate privind malaria la fiecare aparitie a febrei.
10. Deprinderi practice in Rabia
Clinic
Incubaţia durează 20-60 de zile (extreme: opt zile – doi ani) în funcţie de localizarea
plăgii (în cazul plăgilor la cap sau în zone bogate în nervi, la faţă, mâini – 8-15 zile) și
cantitatea de virus. Copiii au o perioadă de incubaţie mai scurtă.
1.Faza prodromală (1-4 zile).
 Apar semne nespecifice la nivelul porţii de intrare (prurit, parestezii, dureri) şi
generale (anxietate, febră, indispoziţie, cefalee, insomnie, mialgii, uneori
vome, dureri abdominale, anorexie, sensibilitate la lumină, zgomot).
 Sunt caracteristice leucocitoza, neutrofilia, aneozinofilia.
2.Perioada de stare (faza neurologică acută) cu durata de 2-7 zile.
 Boala progresează rapid (mişcări violente, agitaţie, excitaţie necontrolată,
hiperactivitate, depresie, halucinaţii, confuzie, convulsii),
 se manifestă sub două forme: forma furioasă și forma paralitică. Aceste
episoade alternează cu perioade de linişte, cooperare, dar pot fi ușor
declanşate cu stimuli vizuali, auditivi.
3. Forma furioasă se manifesta prin
 excitaţie psihomotorie extremă, crize de furie, halucinaţii,
 HIDROFOBIE și AEROFOBIE, spasme musculare ale muşchilor feţei, gâtului,
diafragmei, convulsii, hipersalivare, transpiraţii profuze, febră, tahicardie,
respiraţie aritmică, anizocarie.
 Moartea survine în 2-3 zile în stop cardio-respirator.
4. Forma paralitică evoluează în 20% din cazuri chiar din debut: somnolenţă, apatie,
parestezii, paralizii flasce ascendente (tip Landry), paralizii de nervi cranieni,
tulburări respiratorii, cardiace. Conștiența este păstrată, după 3-6 (max. 8-10 zile)
survine coma. Mai pot fi: vome, diaree, hemoragii, ileus paralitic.

Diagnosticul se bazează pe criterii clinice, criterii epidemiologice (prezenţa unei

plăgi după muşcătura de câine, pisici, vulpi etc., contact cu produse provenite de la
animale suspecte).
Diagnosticul de certitudine:

izolarea virusului rabic din salivă, bioptate, alte secreţii biologice,

identificarea antigenelor virale prin tehnica anticorpilor fluorescenţi, PCR,
evidenţierea corpusculilor Babeș-Negri (post-mortem), inoculare la
soareci.

Profilaxia post-expunere faţă de animalul muşcător include:

  supravegherea comportamentului animalului timp de 10-14 zile, şi faţă de
plagă, aplicare imediată – spălarea minuţioasă cu apă şi săpun sau soluţie de
detergent, apoi cu alcool, evitarea sau amânarea suturării plăgii, profilaxia
antitetanică, la necesitate antibiotice.
 Cea mai eficientă metodă de prevenire a rabiei este imunizarea pasivă cu
imunoglobulină specifică antirabică umană (20UI/kg) în primele 12 – 72 ore
după muşcătură.
Imunizarea activă se face cu vaccin antirabic, administrat i. m. imediat după
mușcătură (prima doză concomitent cu doza de imunoglobulină antirabică, dar în alt
loc (în zilele 0, 3, 7, 14 şi 28).
 Vaccinarea se aplică şi copiilor şi gravidelor.
 După imunizarea cu vaccin antirabic anticorpii specifici apar după a 7-a zi,
dozele optime protectoare crescând după a 14-a zi.
 Riscul rabiei este în funcţie de: riscul regional, sănătatea animalului cunoscut,
supravegheat 10-14 zile (a decedat sau a fost omorât), locul plăgii, animalul
necunoscut sau sălbatic.
  1.Profilaxia antirabica a pacientilor neimunizati se realizeaza in conformitate
cu unul din cele doua protoacoale mai jos mentionate:

Biletul 11. Deprinderi practice in bruceloza

- Depistarea simptomelor clinice. Marirea gg.limfatici periferici (cervicali,
submandibulari, axilari, inghinali, etc) este un simptom clinic precoce al
brucelozei. Ele sunt de consistenta moale, elastica, pina la bob de
mazare, moderat durerosi.
- Deformarea articulatiilor. (peri si paraartrite, sinovite, bursite,
osteoatroze). Lezarea tesuturilor tensionoase provoaca durerea
puternica si inrautateste functia motorie. Este un semn tardiv al
brucelozei acute. Apare in a 3-a luna de la debut.
- Fibrozite si cellulite. Un symptom tardiv (din infiltratie in formatiunile
conjunctive ale articulatiilor, in periost. (al gambei, coastelor) Initial apar
ca niste induratii solitare, dureroase, cu dim. de la 0,5 pina la 5-7
(cellulite). Dimensiunele imfiltratelor se micsoreaza treptat, densitatea
lor sporeste si ele obtin conturul unei formatoini rotunde fara senzatii
dolore (fibrozite).
- Hepato-, splenomegalia. Din prima sapt. de boala, consistenta
semidura, sensibili la palpare, foarte rar cu icter.
- Recoltarea materialului pentru examen bacteriologic. Se recolteaza
singele venos (5 ml), lichidul din gg.limfatici cu abcese sau exsudatul din
diverse localizari (absece, artrite). Se folosesc medii speciale (Castaneda,
mediu bifazic) cu 5-10% de CO2. Reinsemintarea la fiecare 2 zile, iar
culturile se urmaresc pina la 1 luna de zile.
- Recoltarea singelui pentru reactii serologice. 3-5 ml pentru RHAI, RFC,
reactia de aglutinare rapida pe lama, ELISA.
- Intradermoreactia Burnett cu antigenul brucelinic (brucelina).
Dezinfectia partii anterioare a antebratului in 1/3 mijlocie. Se inoculeaza
strict intradermal 0,1 ml brucelina. Dupa 24-48 ore se masoara
diametrul zonei infiltrative si eritematoase. Diametrul peste 1 cm -
reactia pozitiva (1-3 cm- slab pozitiva, 3-6 -pozitiva, peste 6 cm –
pronuntat pozitiva). Devine pozitiva peste 2 luni din debutul brucelozei
acute. Ramine pozitiva timp indelungat dupa boala.
- Reactia de leucocitoliza. Depistarea starii alergice, bazata pe
distrugerea neutrofilelor sensibilizate in prezenta alergenului specific
(brucelina). In formele cronice si reziduale de bruceloza.
- Metode serologice (reactia de aglutinare rapid ape lama Huddelson,
reactia de aglutinare lenta in tuburi, reactoa Wright, RHAI, RFC, ELISA)
- Metoda bacteriologica nu prea se utilizeaza in practica medicala
(hemoculturi, meduloculturi, biopsii ganglionare , urina, bila) in
dfependenta de forma clinica si stadiul maladiei. Utila in formele acute
ale bolii.
Biletulul 12. Deprinderi practice in infectia meningococica.
- Determinarea semnelor meningiene.
1. Rigiditatea muschilor occipitali
2. Semnul Kernig – imposibilitatea de a dezdoi in genunchi piciorul,
preventiv indoiat sub un unghi drept in articulatia coxofemurala si a
genunchiului
3. Semnele Bruzinscki – superior – indoirea picioarelor in art.
Genunchiilor si coxofemurale la incercarea de a apleca capul spre
piept, inferior – la controlul simptomului Kernig dintr-o parte,
celalalt picior se indoaie spre burta, median (pubian) – la apasarea
pe osul pubian se indoaie picioarele in art.gen si coxofemurale
4. Depistarea elementelor eruptive in meningococemie. Eruptiile apar
dupa 6-15 ore de la debut , mai rar dupa 2 zile si mai tirziu. Mai
frecvent sunt hemoragice, mai rar – rezeolice sau papuloase. Pot fi
punctiforme, petesii majore cu necroza in centru. Sunt amplasate
mai des in regiunea extremitatilor si feselor, rar – pe trunchi si fata.
Au character stelat, neregulat.
5. Tehnica punctiei lombare. Poza – culcat pe o parte cu picioarele
indoite in art.genunchilor si coxofemurale, capul aplecat inainte.
Puncte de reper – se trage o linie ce uneste cristele iliace, care
intersecteaza coloana la nivelul vert. III si IV. Se ia un ac (lungimea 9
cm cu mandren). Lichidul se colecteaza in 3 eprobete, cite 2-3 ml
pentru examinarea bacteriologica, biochimica, clinica.
6. Metoda colorarii frotiului dupa Gram.
7. Colectarea materialului pentru examinarea bacteriologica din
nazifaringe
8. Bacterioscopia si bacterilogia din elemental eruptiv
9. Examinarea picaturii groase la meningococ
10.Aprecierea clinica a indicilor de laborator.
1. Examenul bacteriologic (frotiu din mucozitatea sau secretia
nazofaringelui, lichidul cefalorahidian, singe, lichid tisular,
element eruptiv, lichid pleural, pericardial). Imediat se transporta
in laborator
 2. Examenul bacterioscopic (acceasi substante biologice). In frotiuri
colorate se depisteaza diplococci gramnegativi sub forma de bob
de cafea, situate intra si extracellular)
3. Examinarea LCR – presiunea 300-500 mm col.H2O. In primele 1-2
zile de boala lichidul este straveziu, ulterior este tulbure,
pleiocitoza neutrofilica pina la 1000-10000 si mai mult.
Neutrofilele pina la 95-100%. Gradul de pleiocitoza coreleaza cu
gravitatea maladiei. Proteinorahia crescuta, clorizi si glucoza
scazute. Foarte rar LCR ramine transparent sau opalescent pe tot
parcursul bolii (forme cu lichid clar), cu pleiocitoza moderata cu
predominarea limfocitelor si cresterea proteinelor. (in cazuri
tratate timpuriu si rational). Rezultatul preventiv peste 1-2 zile,
definitive peste 3-4, 7-8 zile.
4. Metode serologice de diagnostic. RHAI cu diagnosticum
eritrocitar din diverse serotipuri. Titrul semnificativ de diagnostic
este 1:80 din a 7-9 zi de boala. Are importanta cresterea titrului in
dinamica.
5. Reactia latex aglutinare la meningococ (in formele generalizate)
6. Hemoleucograma – leucocitoza, neutrofilie, devierea formulei
spre stinga pina la mielocite, in formele toxice granulatia toxica a
neutrofilelor. In formele generalizate – anemia hipocroma si
trombocitopenie.
7. Urograma – albuminuria si cilindruria, leucocituria, in formele
grave – microhematuria.

Biletul 13. Deprinderi practice in toxiinfectii alimentare.

- Simptome de deshidratare
- Simptome ale socului toxiinfectios
- Palparea andomenului (abdomenul balonat)
- Caracteristica scaunului (normal, lichid apos, frecvent cu mucus si
striuri de singe)
 - Colectarea materialului p/u examen bacteriologic. Serecolteaza 2-3 gr.
De m/f. Masele vomitive si apele de la spalaturi gastrice se vor recolta in
cantitatea de 20-30 ml.
- Aprecierea clinica a indicilor de laborator. Examenul bacteriologic de
baza (coprocultura)
- AGS – eritrocitoza, hematocrit crescut, leuco N, redus sau marit, VSH in
norma.

Biletulul 12. Deprinderi practice in infectia meningococica.

- Determinarea semnelor meningiene.
11.Rigiditatea muschilor occipitali
12.Semnul Kernig – imposibilitatea de a dezdoi in genunchi piciorul,
preventiv indoiat sub un unghi drept in articulatia coxofemurala si a
genunchiului
13.Semnele Bruzinscki – superior – indoirea picioarelor in art.
Genunchiilor si coxofemurale la incercarea de a apleca capul spre
piept, inferior – la controlul simptomului Kernig dintr-o parte,
celalalt picior se indoaie spre burta, median (pubian) – la apasarea
pe osul pubian se indoaie picioarele in art.gen si coxofemurale
14.Depistarea elementelor eruptive in meningococemie. Eruptiile apar
dupa 6-15 ore de la debut , mai rar dupa 2 zile si mai tirziu. Mai
frecvent sunt hemoragice, mai rar – rezeolice sau papuloase. Pot fi
punctiforme, petesii majore cu necroza in centru. Sunt amplasate
mai des in regiunea extremitatilor si feselor, rar – pe trunchi si fata.
Au character stelat, neregulat.
15.Tehnica punctiei lombare. Poza – culcat pe o parte cu picioarele
indoite in art.genunchilor si coxofemurale, capul aplecat inainte.
Puncte de reper – se trage o linie ce uneste cristele iliace, care
intersecteaza coloana la nivelul vert. III si IV. Se ia un ac (lungimea 9
cm cu mandren). Lichidul se colecteaza in 3 eprobete, cite 2-3 ml
pentru examinarea bacteriologica, biochimica, clinica.
16.Metoda colorarii frotiului dupa Gram.
 17.Colectarea materialului pentru examinarea bacteriologica din
nazifaringe
18.Bacterioscopia si bacterilogia din elemental eruptiv
19.Examinarea picaturii groase la meningococ
20.Aprecierea clinica a indicilor de laborator.
8. Examenul bacteriologic (frotiu din mucozitatea sau secretia
nazofaringelui, lichidul cefalorahidian, singe, lichid tisular,
element eruptiv, lichid pleural, pericardial). Imediat se transporta
in laborator
9. Examenul bacterioscopic (acceasi substante biologice). In frotiuri
colorate se depisteaza diplococci gramnegativi sub forma de bob
de cafea, situate intra si extracellular)
10.Examinarea LCR – presiunea 300-500 mm col.H2O. In primele 1-2
zile de boala lichidul este straveziu, ulterior este tulbure,
pleiocitoza neutrofilica pina la 1000-10000 si mai mult.
Neutrofilele pina la 95-100%. Gradul de pleiocitoza coreleaza cu
gravitatea maladiei. Proteinorahia crescuta, clorizi si glucoza
scazute. Foarte rar LCR ramine transparent sau opalescent pe tot
parcursul bolii (forme cu lichid clar), cu pleiocitoza moderata cu
predominarea limfocitelor si cresterea proteinelor. (in cazuri
tratate timpuriu si rational). Rezultatul preventiv peste 1-2 zile,
definitive peste 3-4, 7-8 zile.
11.Metode serologice de diagnostic. RHAI cu diagnosticum
eritrocitar din diverse serotipuri. Titrul semnificativ de diagnostic
este 1:80 din a 7-9 zi de boala. Are importanta cresterea titrului in
dinamica.
12.Reactia latex aglutinare la meningococ (in formele generalizate)
13.Hemoleucograma – leucocitoza, neutrofilie, devierea formulei
spre stinga pina la mielocite, in formele toxice granulatia toxica a
neutrofilelor. In formele generalizate – anemia hipocroma si
trombocitopenie.
14.Urograma – albuminuria si cilindruria, leucocituria, in formele
grave – microhematuria.

Biletul 14. Deprinderi practice in hepatite virale.

- Simptom principal – hepatomegalia. Se observa chiar in perioada
preicterica, apoi si icterica. Micsorarea dimensiunilor + semne
hemoragice + cresterea intoxicatiei, icterului – dezvoltarea necrozei
hepatice acute.
- Percutia ficatului.
- Palparea ficatului. Se apreciaza consistenta, suprafata, marginea.
- Palpatia splinei. Splenomegalia la 10-30% din bolnavi adulti in perioada
preicterica si icterica. La finele perioadei icterice dimensiunile se
normalizeaza.
- Determinarea gradului de exprimare a icterului. Icterul apare la finele
perioadei preicterice. Mai intii apare subicter pe suprafata ingerioara a
limbii (frenul sublingval), pe mucoasa palatului moale, pe sclere, apoi pe
palme, talpi si ulterior toata pielea. In HV acute perioada icterica are
faza de crestere, faza de apogee (de stare), faza de declin (descrestere a
icterului). Prurit cutanat. Durata icterului este diferita.
- Depistarea sindromului hemoragic. In HBV, HDV, HVE la etapa
precomei I este eruptia cutanata. Are character punctiform hemoragic si
apare mai jos de garou aplicat la brat. Ulterior la etapa precomei II,
comei I si II, s-mul hemoragic se intensifica (hemoragii nazale, sclerale,
voma zat de cafea, intestinale, uterine, pulmonare).
- Determinarea culorii urinei si maselor fecale. In formele icterice urina
hipecroma chiar din ultimele 2-3 zile a perioadei preicterice. In HVA si
HVE poate fi diaree de scurta durata. In faza de crestere si apogeu al
icterului, uneori In ultimele 2-3 zile ale perioadei preicterice scaun
acolic.
- Metode serologice de diagnostic.
1. In HVA anti HAV IgM apare precoce la finele perioadei de incubatie.
Anti HAV IgG apare peste 2-3 sapt. de la debutul. Se deceleaza prin
reactia ELISA.
2. In HVE – anti HEV IgM. Anti HEV IgG apare peste 2-3 sapt. de la
debut. (ELISA)
3. In HBV – AgHBs – inca din perioada de incubatie, cu 4-8 sapt. inainte
de debutul clinic. Este markerul constant si in forma acuta, si in
cronica si la purtatori. In forme acute AgHbs dispare peste 2-3 luni,
 uneori mai tirziu. Anti Hbs apare peste dupa 1-2 luni de la disparitia
AgHbs (fereastra imunologica), inseamna vindecarea si imunitatea.
AgHbe apare concomitent cu Ag Hbs (markerul de infectiozitate si
replicare). Daca el persista peste 6-8 sapt. indica evolutia spre
cronicizare. In 10-15% de HBV acuta nu se depisteaza Ag Hbs, dar se
depisteaza anti Hbcor IgM (HBV acuta AgHbs negativa).
Anti Hbcor IgM apare in ultimele zile ale perioadei de incubatie,
dispar peste 2-3 luni de la debut.
Persistenta indelungata (3-6 luni si mai mult) a Anti Hb cor IgG si
AgHbs confirma evolutia trenanta (subacuta) sau cronica.
4. Hepatita virala Delta. Se divizeaza in coinfectia acuta Delta si
suprainfectia. SAD are 2 variante – pe fundal de HBV cronica sip e
fundal de portaj al AgHbs.
Coinfectia acuta Delta – anti Hbcor IgM si Anti HDV IgM
Suprainfectia pe fundal de HBV cronica – AgHbs, anti Hbcor IgG, anti
HDV IgM
Suprainfectia pe fundal de portaj de AgHbs – AgHbs si Anti HDV IgG

16.Deprinderi practice in antrax.

- In forma cutanata de antrax (carbunoasa), la poarta de intrare a
agentului pathogen apare initial o rozeola, care rapid se transforma
in papula, iar papula in vezicula. Vezicula contine un lichid seros sau
sero-hemoragic, care la spargere formeaza un ulcer aprofundat,
acoperit cu o crusta de culoare neagra, asemanatoare cu un carbune.
Pentru forma cutanata sunt caracteristice trecerea a trei culori de la
centru spre periferie – in centru crusta neagra, urmata de o fisie
ingusta de o culoare galbuie-purulenta, apoi o centura lata a unui val
purpuriu, ce se proiemineaza deasupra pielii, pe care apar veziucle
secundare (vezicule fiice). Aceste vezicule fiice ulterior se sparg,
marind dimensiunile crustei. Se formeaza o crusta mare de culoare
neagra-cafenie (5-6 cm si mai mult). La etapa de debut si starea
crusta nu proiemineaza deasupra dermei, ci se aprofundeaza in ea
(minus tesut). O alta particularitate este lipsa durerii la palpare ori
 excitare. In jurul carbunculului se un edem pal raspindit, de o
consistenta moale, fara hiperemie si cu limitele clare cu pielea
sanatoasa. La percutia cu ciocanul in regiunea edemului se
determina o vibratie masiva (simptomul pozitiv al lui Stefanschi).
Raspindirea edemului determina gravitatea bolii.
Din momentul aparitiei carbuncului ulceros se ivesc semne de
intoxicatie, se ridica temperatura (durata 8-10 zile). Gg.regionali
mariti in volum si putin durerosi la palpare.
- Forme generalizate – septicemia carbunoasa secundara si primara.
- Forma septicemica carbunoasa secundara este complicatia la cutanata.
CU afectarea SGI si a pulmonilor. + modificari locale
- Forma septicemica primara lipsesc modificari locale, insa sindromele de
intoxicatie si hemoragic sunt foarte pronuntate. Paralel este afectat SGI,
pulmonii, meningele
- Metode de diagnostic.
1. Proba intracutanata cu antraxina. Se aplica in reg.treimii mediane a
partii interne a antebratului. Antraxina se introduce strict
intracutanat in doza de 0.1 ml. In alt antebrat proba de control (cu
ser fiziologic). Rezultatul se apreciaza dupa 24 si 48 ore. Reactia
pozitiva – hyperemia si infiltratul pielii nu mai putin de 8 mm.
2. Metoda introducerii imunoglobulunei anticarbunoase. Ca
tratament si profilaxia. Se prepara din serurile cailor hiperimuni si
reprezinta solutie de 10% de proteina specifica (gama si beta
globulinele). Se introduce prin metoda desensibilitatii fractionate cu
utilizarea solutiei de 1% al preparatului.
3. Bacterioscopia. In formele cutanate – frotiuri din continutul
veziculilor si de la marginea crustelor care acopera ulcerul.
In formele generalizate – sputa, singele, masele vomitive, fecaliile,
urina, lichidul pleural, abdominal, LCR. In frotiu – bacilli cu
dimensiuni majore, grampozitive, aranjate sub forma de centura si
inconjurate cu o capsula.
Reactia imunofluorescenta. Microscopia luminiscenta metoda
rapida de diagnostic. Cu anticorpi fluorescenti. In microscopul
luminescent – bacilii apar ca niste bastonase cu o periferie
luminiscenta verzuie.
 Metoda bacteriologica. Insemintarea pe agar sau bullion pieptonat.
(dupa 18-24 ore).
Metoda biologica.
AGS – limfocitoza nepronuntata.
Tratament – In antraxul cutanat localizat – Ciprofloxacina 500 mg la
12 ore – 7-10 zile.
In antraxul systemic fara afectarea SNC – 2 antibiotice (un
bactericid, alt care inhiba sinteza proteinelor).
Ciprofloxacina i/v 400 mg la 8 ore. Ca alternative – levoflox, moxiflox
sau meropenem + Clindamicina i/v 900 mg la 8 ore timp de 2 sapt.
sau pina la ameliorare clinica.
Cu afectarea SNC – 3 antibiotice
Ciprofloxacin i/v 400 mg la 8 ore + meropenem i/v 2 gr. La 8 ore +
Linezolid i/v 600 mg la 12 ore timp de 2-3 sapt., pina la 6 sapt. Pe
urma ca profilactic 60 zile Ciprofloxacin 500 mg la 12 ore

18.Deprinderi practice in Difterie

Obiectiv
Afecatarea faringelui
Amigdalele sunt
- tumefiate,
- hiperemiate,
- insotite de formarea (in debut) unui exudat opalin, care se transforma rapid in
- false membrane de culoare alba-galbuie, uneori surie, foarte consistente, incât
nu se farâmiteaza.
- Daca sunt aruncate intr-un pahar cu apã, de regula, se scufundã; intre doua
lame de sticlã nu se strivesc.
- Falsele tembrane se extind extrem de rapid (in câteva ore cuprind tot
faringele, capitonând amigdalele, stâlpii amigdalieni si lueta),
- sunt greu de detasat,
- dar dupa detasare, locul sângereazã, refācându-se apoi rapid.
 Laringele
Afectarea poate fi primara si secundara.
In laringe, dupa tumefactie si congestia mucoaser epiglotei, glotei si coardelor
vocale, apare
- un depozit membranos, cu caracter de falsa membrana, care stramteaza
considerabil orificiul glotic
- Dificultatea in respiratie, stridor (respiratii zgomotoase si suieratoare,
depresiunea partilor mai suprastemale, supraclaviculare, intercostale si
epigastrice in momentul efortulus ispirator),
- dispnee (cu anxietate),
- polipnee progresiva, intretaiata
- de accese paroxistice de sufocatie,
- vocea se sterge trepiat pâna la afonie
Difteria nasala poate fi primara secundara
Procesul este adesea unilateral
- cu un exudat seros, apoi serosangvinolent (chiar epistaxis),
- ulterior cu formarea crustelor hemoragice si a falselor membrane.
- Scurgerea serosangvinolenta continua, conduce la erodarea narinei si a
tegumentului invecinat
Edemul cervical
In formele toxice falsele membrane sunt instite de un
- edem faringian intens,
- care se poate extinde,
- exterioriza si in regiunile submaxilara, cervicala anterioara.
In formele toxice maligne edemul ajunge pânã la torace.
Ganglionii limfatici regionali (cervicali anteriori, submandibulari)
- se maresc considerabil,
- sunt sensibili la presiune,
- duri
- Neaderenti
Diagnostic de laborator
Bacteriologic
Metoda de colectare
Materialul se colecteaza de pe mucoasa faringelui (amigdalelor), nasului, mai rar a
laringelui, cu un tampon steril.
- Se prelevă trei tampone din detasarea uner portiuni din falsa membranã
(amigdaliana, conjunctivalã, vulvara sau a unei plagi)
- si un tampon nasofaringian pe cale nasalã.
- Cu primul tampon prelevat din leziune se efectueaza extemporaneu 2
frotiuri, care, dupa fixare,
- sunt expediate la laborator impreuna cu celelalte tampoane.
- Daca examinarea întârzie mai mult de 2 ore, se vor imersa tamponele intr-un
mediu de transport: geloza semilichida de 0,1% cu 10% de ser sanguin si
telurit de potasiu sau care pot functiona si ca medii de imbogatire.
- Al doilea tampon se epuizeaza pe o plaga cu mediu selectiv diferential -
Tinsdale sau Bucin, cu incubarea la 37°C timp de 24-48 ore.
- Al treilea tampon prelevat din leziune, ca si tamponul nazofaringian, sunt
imersate si incubate in mediul OCST pentru imbogatire peste noapte la 37°C.
- A doua zi se epuizeaza prelevatul imbogatit pe mediu selectiv de izolare
Loeffler:
In diagnosticul precoce se utilizeaza reactia de latex aglutinare pentru determinarea
toxinei difterice in ser.

Serologic
Evidentierea cresterii tirului de antitoxine specifice
Colecteaza Singe 3-5 ml
RHAI cu diagnosticul eritrocitar anatoxinic care evidentiaza antitoxine specifice,
ELISA, PCR
AGS
- leucocitoza (peste 10.000 mmc) cu neutrofilie si o intensa deviere spre stânga,
- aparand chiar si mielocite.
- VSH este accelerata

In urina se constatã albuminure si cilindrune

Administrarea serului difteric-
In functie de gravitatte admin serului antidifteric variaza intre- 10000-450000 UI
Testararea alergiei METODA DESENSIBILIZARII FRACTIONATE
- 0,1 ml ser diluat 1:100 se administreaza intracutan in zona flexorie a
antebratului;
- în lipsa reactiei locale sau la aparitia hiperemiei cu diametrul pâna la 10 mm,
se administreazã 0,1 ml ser concentrat subcutan;
- în lipsa reactiei anafilactoide dupa 30 min. se administreaza toata doza de ser
intravenos sau intramuscular.
In difteria faringoamigdaliana localizata, tratamentul precoce se face numai prin o
singura administrare de ser.
In cazul in care membranele nu se detaseazã, serul se administreaza si a doua zi.
In difteria toxicã, serul se administreazã la fiecare 12 ore,
în forma hipertoxica - la fiecare 8 ore.
Doza initiala de ser e necesar sã constitue 1/2 din doza totala pentru o cura de
terapie cu ser, divizatã în 3 prize, iar în primele dou zile sã fie egala cu 3/4 din doza
totala.
In formele severe de difterie se va introduce intravenos 1/4 sau 1/3 din doza totala
de ser antidifteric diluat 1:20 in Clorura de sodiu 0,9% (sau în 250-500 ml), se va ad-
ministra lent timp de 2-4 ore, se va incalzi înainte de administrare (t-32-34°C), iar
restul dozei - intramuscular.
Exista si alte modalitti de dozare si administrare a serului antidifteric, dar e necesar
de urmat instructiunea producatorului.
Seroterapia se suspendeaza odata cu diminuarea intoxicatiei, limfadenitei, disparitia
membranelor false, edemului faringian si cervical.
De obicei, seroterapia dureaza 3-4 zile, dar poate dura si mai mult.
Antitoxina difterica se administreaza si pacientilor suspecti la difterie.
Concomitent cu seroterapia, se administreaza antibiotice (penicilina, macrolide sau
cefalosporine).
Criterii de externare
- Disparitia completa a semnelor de boalã.
- normalizatea temperaturii si absenta complicatiilor din partea sistemului
nervos cardiovascular.
- convalescentilor la externare li se administreaza anatoxia difterica (AD) 0,5 ml
intramuscular,
- prezenta unti rezultat negativ al examenulur bacteriologic la Corynebacterium
diphteriae de pe mucoasa nasofaringelui, efectuat dupã finisarea
tratamentului cu antibiotice

Recomanderi la exterare.
- Convalescenti dupã formele grave si cu complicatii sunt scutiti de lucrul fizic
greu pânã la o luna de zile.
- Durata pierderii temporare a capacitati de munca in lipsa complicatilor, durata
minima de pierdere temporara a capacitatii de muncã este de la 5-6 zile pâna
la o lunã
- Dispensarizarea. Supravegherca de dispensar se electueaza de medicuL
infectionist ori cel de familie pe o duratã de o lunã de zile
- La necesitate consultul Neurolog,ORL,Cardiolog
- Inainte de scoaterea de la evidenta insamintarea de pe amigdale.
Profilaxia specifica
. Conform Calendarului vaccinărilor obligatorii in Republica Moldova,
primovaccinarea antidifterica se efectueaza cu trivaccinul DTP la vârsta copilului de
2, 4 si 6 luni, revaccinarea cu DTP la 22-24 de luni; celelalte revaccinări: cu DT la 6-7
ani si Td la 14-15 ani, apoi la 20, 30, 40, 50 si 60 de ani .
In focare de difterie vor fi imunizate persoanele de contact, copiii si adultii,:
- în primul rând acei care au atins vârsta de imunizare si care nu posedã
anticorpi in titre minime de protectie (0,01 UI/ml ofera un grad de protectie;
- 0,1 Ul/ml asigura pe deplin protectia;
- 1,0 UI/ml asigura protectie de lungã durata).
- Conform OMS, convalescentii de difterie trebuie sa primeasca seria completa
de vaccinare cu anatoxină difterica.
Profilaxia nespecifica include:
- depistarea precoce a bolnavilor cu difterie, examinarea la difterie (exsudat
faringian si nazal) a bolnavilor cu angina, laringita, laringotraheit si alte boli
suspecte,
- examinarea la difterie a persoanelor de contact din focare,
- spitalizarea provizorie a bolnavilor cu angina,
- instalarea carantinei în colectivitti de copii (7 zile),
- examinarea clinica si bacteriologica a persoanelor de contact,
- depistarea printre ei a copilor neimuni si imunizarea lor urgentã,
- depistarea n focare a purtătorilor de bacili difterici si bolnavilor cu forme
atipice si tratarea lor (Eritromicină - 30 mg/kg/zi sau Claritromicina - 15
mg/kg/zi timp de 14 zile) si vaccinarea lor.

19. Deprinderi practice in HIV /SIDA

Criterii de internare se interneaza obligatoriu
- Toti pacientii cu diverse forme si stadii clinice de HIV/SIDA,
- initial depistati
Ulterior acestea vor primi tratament îndelungat pacientii il urmeaza in CMF, sub
supravegherea medicului-infectionist sau de familie.
Deprinderile practice clinice.
Depistarea ganglionilor limfatici
 - mariti ganglionii limfatici cervicali, submandibulari, axilari, cubitali, inghinali
- având dimensiuni 1-3 cm, indolori,
- nu adereaza intre ei si cu tesuturile adiacente.
Palparea ficatului si a splinei.
- Marite in volum
Examinarea cavitati bucale.
- Se determina hiperplazii nasofaringiene ale tesutului limfatic.
- Amigdalele sunt tumefiate, hiperemiate.
- Se poate depista leucoplachia pãroasa a limbii,
- candidoza oralã (pseudomembranoasa, atrofica, eritematoasa,hiperplazica,
angulara), ulceratii aftoase recidivante, gingivita eritematoasa liniară, gingivite
ulceronecrotice extensive, xerostomie.
Depistarea eruptillor.
- rubeoliforme, 1.in stadiul de primoinfectie
- rujeoliforme,
- mononucleoziforme

2. In stadiile mai tardive apar diferite eruptii pe mucoase si tegumente.

Determinarea semnelor meningiene.
Infectia acuta HIV se poate manifesta cu simptomatologia unei meningite seroase.
Meningita si meningoencefalita pot apãrea si in stadiile tardive, find provocate de
diferiti agenti ai maladiilor oportuniste.
Determinarea simptomului Jordani (Pasternatki, vezi leptos-piroza). In infectia acutã
se determina simptome de nefropatie

Indicatii pentru testarea persoanelor suspecte la infectia

- Indicatii epidemiologice: apartenenta la grupurile de risc (sex comercial,
homo sau bisexuali, migranti, tineri sexual activi, persoane care s-au aflat
 peste hotare pe un termen mai mare de 3 luni de zile; raporturi sexuale cu
parteneri necunoscuti, eu bolnavi de maladii venerice, cu consumatori de
droguri, cu parteneri de peste hotare; administrarea drogurilor intravenoase;
persoana in cauza este recipient de sânge, tesuturi, organe )
- Indicatii clinice: bolnavii cu maladii SIDA indicatoare si/ sau doua si mai multe
semne clinice din grupa de simptome clinice principale; unul sau mai multe
simptome clinice din grupa celora mai putin importante
- Maladi SIDA-indicatoare: candidoza traheala, bronsica, pulmonarã,
esofagiana, coccidomicoza diseminatã sau extrapulmonara; cryptococoza
extrapulmonara, cryptosporidioza intestinala cronica cu durata de peste o
lunã; retinita produsa de virusul CMV,encefalopatie HIV,Herpes
SIMPLE,ZOSTER,CU ULCER MUCO-CUTANAT ODURATA DE PESTE O LUNA
Sarcomul Kaposi; limfomul Burkit, imunoblastic, primar cerebral; infectia
cuMycobacterium avium sau Mycobacterium Kansasii diseminatä sau
extrapulmonara; infectia cu Mycobacterium tuberculozis pulmonara sau
extrapulmonarã; pneumonia determinatã de Pneumocistis Carinii; pneumonia
recurentã cu doua sau mai multe episoade intr-un an; leucoencefalopatia
multifocalã progresiva; bacteriemia recurentã cu Salmonella; toxoplasmoza
cerebrala;
- Semnele clinice principale: pierderea in greutate 10% din greutatea corporalã,
diareea cronica inexplicabilã cu durata de peste o luna; febra prelungitã
inexplicabilã, cu durata de peste o luna.
- Semne clinice mai putin importante: hipertrofia ganglio-nara a doua sau mai
multor grupuri (cu exceptia grupului inghinal), cu durata de peste 3 luni;
candidoza orofaringiană, vulvo-vaginalã, cu durata de peste o luna si care
răspunde greu la tratament; displazia cervicala severã sau carcinom in situ;
boala inflamatorie pelviana in special, dacã este complicatã cu abcese;
anginomatoza bacilara, purpura trombocitopenica idiopatica; leucoplachia
paroasa a limbrii; neuropatia periferica; herpesul Zoster cu cel putin doua
episode, cu mai mult de doua dermatoame.
Determinarea modificarilor hematologice.
- anemie,
- leucopenIe,
- limfopenie,
 - neutropenie
- trombocitopenie

Metodele de diagnostic in infectia HIV sunt:

 Diagnosticul serologic, bazat pe detectarea anticorpilor anti-HIV

ELISA teste ELISA (screening) – reacţie Ag-Ac între Ac serici ai subiectului infectat şi
Ag virale produse în laborator
- Sensibilitate şi Specificitate de > 98%
 - rezultate fals negative - în “ fereastra imunologica ” –perioada dintre
momentul infectării cu HIV şi apariţia Ac anti HIV şi durează 4 - 12 săptămâni
apoi repetarea testelor la 1,3,6 luni
- teste de generatia I, II – pun în evidenţă doar Ac de tip Ig G
- teste de generatia lll – evidentiaza Ac de tip Ig G şi Ig M
- teste de generatia IV – permit detectarea combinata a Ag p24 şi a Ac de tip
IgM şi IgG anti HIV-1 şi HIV-2

Teste rapide –
 Ora Quick, Uni-gold Recombigen HIV test rezultatele se obţin în 20 min
 test din saliva (OraSure) - Sensibilitate şi Specificitate asemănătoare cu testele
din ser
 test din secreţiile vaginale – se recomandă în cazul persoanelor violate
deoarece Ac IgG anti-HIV se găsesc în spermă
Teste de confirmare - Western-blot (înalt specific)
- pune în evidentă prezenta Ac faţă de anumite proteine specifice HIV
- proteinele virale separate prin electroforeza după transferul printr-o
membrana de nitroceluloza, se incubează cu serul pacientului. Ac din ser se
leagă specific de proteinele virale şi sunt identificați cu controale standard
- prezenta Ac împotriva unei proteine virale este evidențiată printr-o reacție
imunoenzimatică care arata poziția proteinei prin apariția unei benzi colorate
- Componentele antigenice sunt proteinele din core (p17, p24, p 55),
polimeraza (p31, p51, p66) şi anvelopa ( gp 41, gp 120, gp 160)
Interpretarea rezultatelor:
• test negativ: absenta tuturor benzilor
• test pozitiv: prezenţa a cel puțin 2 benzi corespunzătoare gp 120/160 şi p 24 sau
gp 41
• test indeterminat - prezenţa a 2 benzi dar nu cele corespunzătoare testului pozitiv

Diagnostic Pozitiv al Inf HIV

 Două teste ELISA repetat pozitive constituie criteriu pentru testerea Western
blot.
  Testul de confirmare Western blot pune în evidenţă prezenţa anticorpilor faţă
de anumite proteine specifice ale HIV,
Identificarea antigenelor virale
Tehnica capturii antigenului este o tehnica ELISA, in care faza solida contine anticorpi
anti-p24, care vor fi pusi in contact cu serul pacientului
- depistarea antigenului p24 pentru HIV-1
- depistarea antigenului p25 pentru HIV-2.
indicat în suspiciunea de primo-infectie HIV – permite diagnosticul precoce în faza
premergătoare seroconversiei

 Detectarea acidului nucleic viral (ADN sau ARN-HIV) prin metode de

amplificare genica (PCR)
Tehnica PCR este utila la pacientii cu un test ELISA pozitiv sau nedeterminat, cu un
test Western-Blot indeterminat si la cei cu testare serologica incerta
PCR-ARN - HIV plasmatic = “ incarcătura virala ” - util în diagnosticarea infecției
acute HIV, monitorizarea tratamentului ARV, rol predictiv pentru aprecierea ratei
de progresie şi a probabilității de transmitere HIV
 Detectarea virusului in culturi virale (in scop de cercetare)
Profilaxia Preexpunere
 Tenofovir disoproxil fumarat (TDF) 300mg / Emtricitabina (FTC) 200 mg per os
zilnic
 SAU: Monoterapie cu Tenofovir Disoproxil Fumarat (TDF) 300mg per os zilnic #
90 zile
 PrEP poate fi stopat la 28 zile dupã ultima expunere posibilă HIV
Profilaxia Postexpunere
 Schemele cu utilizarea a doua preparate sunt eficiente, totusi preferentială
este utilizarea a trei preparate
 in calitate de baza a schemei se va acorda prioritate utilizarii combinatiei
Tenofoviri disoproxili fumaras + Lamivudinum + Dolutegravirum*
PEP se incepe cât mai curând posibil, preferabil in primele ore (maximum 24h-36h)
dupã expunere. Durata terapiei antiretrovirale pentru PEP este de 4 săptmâni.

DEPRINDERI PRACTICE IN Boala Lyme

Criterile de internare.
Se interneaza in secile de boli infectioase toti pacientii cu forme acute si subacute de
boreliozã, iar cei cu forme cronice - numai in stadiul de acutizare a maladiei.
Clinic
Eritemului cutanat migrator
 apare dupã 2-14 zile de la muscatura uner cäpuse.
 La nivelul muscaturi element cutanat maculos sau papulos.
 in jurul lui eritem, ce se extinde treptat, având in centru o zonã de clarificare.
  Partea periferica a eritemului are o formã anulara, cu aspect eritematos, iar
cea centrala poate avea si o culoare rosie-violacee cu tegumentul indurat,
veziculos sau necrotic, fãra a prezenta o sensibilitate dureroasa exprimata.
 frevent in regiunca axilara, pe abdomen sau pe partea antero-lateralã a
coapsei.
Palparea ganglionilor limfatici.
Se märesc ganglionii limfatici regionali flind duri si moderat durerosi la presiune.
SemnelE de afectare a sistemului nervos (meningita, encefalita si polineuritã)
In borelioza se constatã frecvent o asociere de meningitã limfocitara cu encefalita si
poliradiculoneurita.
Efectuarea punctiei cefalorahidiene
Pleiocitoza limfocitara in LCR, ou hiperproteinorahie si
normoglicorahie.
Depistarea modificarilor in articulatii.
artrita, care dureaza sãptămâni sau luni. Cel mai frecvent este afectat
genunchiul, urmat de cot, glena si celelalte articulatii ale extremitātilor.
Artrita decurge cu lichid sinovial bogat in proteine, prezentând semne inflamatorii
locale (tumefiere, caldura, durere), aspectul eritematos find redus.
Palparea ficatului si a splinei.
In borelioza se märeste in volum ficatul si splina
Colectarea materialului pentru exameme bacteriologic.
 Materialul se colecteaza din leziunile cutanate prin biopsie cutanatã.
 Este utila pentru diagnostic numai in faza acutã a maladici
Colectarea sângelui pentre examenu! serologic.
Se recolteazã 3-5 ml din vena cubitala pentru metoda serologica, care este cea mat
accesibila.
Metoda serologica
  ELISA, Western-blot, mare sen-sibilitate si specificitate in determinarea titrului
anticorpilor IgM si 1gG din sânge si LCR.
 Ele permit identificarea IgM numai dupã primele 3-4 luni de boalã,
 iar IgG - numai dupã 5-7 luni de la debutul boreliozei.
 Dacã raportul intre titrul anticorpilor IgM din LCR si cel din sânge este
supraunitar, se confirma existenta unei afectiuni neurologice in cadrul
maladie Lyme, stadiul acut.
 Dacã raportul intre titrul anticorpilor IgG si cel din sânge este supraunitar, se
confirma prezenta neuroboreliozei. Titrul semni-ficativ de anticorpi IgM - 1:64
si peste; titrul semnificativ de anticorpi IgG - 1:28 SI peste
Metoda PCR permite evidentierea prezenter ADN-borelian la om (in sânge, LCR,
urina, lichidul sinovial, tegumente) si la capuse.
Leucograma: leucocitoza si normocitoza; VSH – accelerata
ALTELE
proteia C-reactiva, EKG, echocardiografia, electroencefalograma, CT - cerebrala,
RMN Se efectueaza examenul neurologic, reumatologic, oftalmologic.
Se determina probele biochimice ale ficatului (ALAT, ASAT, LDH, MDH),
radiografii osoase si articulare, anti-ANA,
imunograma, CIC si crioglobulinele.in serul bolnavilor de borelioza apar crioglobuline
sI complexe imune circulante, mai MAI LES IN ARTRITA
 Pacient cu eritem migrator / limfocitom borreliozic / alt exantem: se
recomanda tratament
 Pacient asimptomatic, plus test ELISA pozitiv pentru IgM anti-B. burgdorferi:
nu se recomandă tratament; necesit confirmare prin test Western-Blot (WB)
din cauza riscului de reactie fals pozitiva
 Pacient simptomatic, cu test de confirmare WB pozitiv: necesitä tratament
 Pacient cu alte sindroame compatibile cu infectia acut (miocardita, manifestri
articulare, meningita si serologie pozitivă pentru IgM-anti-Borrelia: tratament
antibiotic, consulturi interdisciplinare
Externare
 disparitia ori ameliorarea simptomatologier clinice.
 Convalescentii dupã formele grave si complicatii vor continua tratamentul de
reabilitare la difenti specialisti (neurolog, cardiolog, oculist, hepatolog. chirurg,
traumatolog) in functie de necesitate.
 In lipsa complicatilor pacientui isi poate incepe activitatea de muncã conform
profesiei.
 Dacã mai sufera de diferite complicatii, durata pierdeni capacitati de munca va
fi hotarâtã prin CCM
Dispensarizarea. Convalescentii dupã borelioza se vor afla la evidenta la medicul de
familie si, in functie de manifestările tardive ale maladie, la diferiti specialisti cu o
duratã individualã (spre exemplu la neurolog - pâna la 6 ani).

Deprinderi practice in HOLERA

Se interneaza obligatoriu in spitalul holeric toti pacientii cu diverse forme
de holera si cei suspecti.
 In caz de epidemie de holerã, toti pacientii cu disfunctii intestinale se
interneaza in spitalul provizoriu,
 iar persoanele sănätoase, care au fost in contact cu bolnavii de
holerã, se interneazã in izolator.
Deprinderi practice .
Depistarea semnelor de desidratare.
debutul este brusc:
 scaune diareice, varsaturi->asemanatoare cu zeama de orez, fara
miros sau cu miros de peste
 peste 15-20 scaune pe 24 h
  nu prezinta febra (doar 1/4 din cazuri prezinta febra)
 nu prezinta colici abdominale si nici tenesme

 La inceput, scaunul este fecaloid,
 insã dupã 3-4 defecatii devine caracteristic, apare o masa lichida
abundentã, de culoare albicioasã, care contine fluturi albiciosi.
 Scaunul in holera este asemanator cu fiertura de orez sau riziform.
 .dupã câteva ore, la scaunul riziform se asociazã voma. Ultima are
apare pe neasteptate, fara (greata) si este asemanatoare cu un
havuz. repetata si voluminoasa,
Cu cât frecventa scaunului este mai mare, cu atât mai rapid apar
semnele de desidratare
perioada de stare >3 stadii

Simptomele deshidratare sunt:

 slabiciunea generala,
 vertijurile,
 setea,
 uscaciunea mucoasei bucale, a pielii si a altor mucoase
(conjunctivele mate, buzele uscate, uscaciunea limbii, a faringelui,
laringelui,elasticitatea pielliscazutä;
 pielea strânsã în cute mult timp nu-si reia pozitia initiala)
deshidratare de gradul III SEVERA) apar :
 zbarcituri si cute pe piele (mãna spalatoresei),
 acrocianoza,
 simptomul "ochelarilor intunecati".
 ochii sunt înfundati in orbite,
 trăsaturile fetei devin ascutite,
  privirea este fixatã într-un singur punct,
 obrajii sunt prabusiti înäuntru,
 vocea devine răgusitã pâna la afonie,
 hipotermia);
 apar convulsii (crampe) mai des in muschii gastrocnemieni si
masterieni;
 deshidratarea de SEVERA convulsiile in muschii degetelor de la
mãini conduc la aparitia simptomului "mâna moasei"
 Ca urmare a convulsilor tonice in muschii de la spate si cervicali,
capul bolnavului este lãsat pe spate.
 dispnee mai mult de 30 respiratii intr-o minutã),
 brusc scade tensiunea arteriala.
 In deshidratarea SEVERA tensiunea arteriala nu se determina,
 pulsul devine filiform, descori nu se apreciaza.
 Scade evident cantitatea urinci climinate (oliguna) până (anuria).
Gradul de deshidratare in holerã.
In holera cu deshidratarca de
 gradul I bolnavul pierde < 5% din masa corporalã, 50ml/kgc
 in gradul II – 5-8 %, 80ml/kgc
 in gradul III - >10% 100ml/kgc
In holera cu deshidratarea de gradul III dupã 2-3 ore, dispare voma si
diareea, insa apar cascatul si sughitul.
Diagnostic DE LABORATOR
 anchela epidemiologica,clinica
 date paraclinice
 VSH fals scazutdatorita agentului patogen si cresteri vascozitatil
sangelui
 leucocitoza cu neutrofilie
 Diagnostic de certitudine->izolarea agentului patogen (bacteriologic)
 confirmarea etiologica:
 Evidentierea Vh intr-un preparat proaspat din scaun, utilizând
microscopia in câmp intunecat, unde vibrioni sunt usor de
recunoscut datorit formei lor curbate ("virgul" si miscarilor haotice.
Aceastã metodã asigur un diagnostic rapid.

 culturi pe medii speciale-> recoltare din lichidul de varsatura, scaun

 determinarea fragmentelor antigenice prin ELISA
 determinarea de Ig specifice
 Identificarea serotipului de Vh cu antiseruri specifice
 Diagnosticul serologic nu este util in faza acuta a bolii, putând fi util
pentru diagnosticul retrospectiv al holerei.
diagnostic diferential:
toxinfectile alimentare cu mecanism enterotoxigen->Salmonella,Stafilococ
dizenteria bacteriana, enterocolita din disbiozele intestinale dupa
administrare de antibiotice,enterocolita cu E-coli patogen

Colectarea materialului
Materialul colectat de la bolnavul holeric imediat se insamânteazã in 10
ml de apã peptonatã de 1% cu un indice al PH putin alcalin, care
contribuie la păstrarea vibrionilor si mãreste posibilitatea de a obtine
tulpina pura a acestor germeni.
 in forma grava e destul sã fie luate 0,1-0,5 ml excremente pentru a le
insamanta in 50 ml de apã peptonata;
  in cea usoară - 1-2 ml. Masele vomitive se colecteazà in cantitate de
15-20 ml.
 Imediat se include solutia de bicarbonat de sodiu pâna la obtinerea
unui PH ≥ 7,0 (alcalin -7,2-7,6).
 Materiile fecale se iau cu ajutorul unei anse de metal sterila din vala
de noapte, de asemenea, sterilã si se transfera intr-un flaconas sau
un borcanas steril de sticlã, care contine apa peptonata de 1%
Ulterior borcanasul se inchide cu un capac de sticlã sau metal, find
apoi infäsurat cu doua straturi de hârtie - pergament sau un alt
material impermeabil.
 Pe borcanas numele si prenumele bolnavului, se indica locul si
timpul colectării materialului, diagnosticul preventiv al bolna-vului.
 Daca materialele colectate trebuie transportate într-un laborator
indepärtat, atunci borcănasul cu continutul lui se impacheteaza
strâns într-un vas de metal (container, penal sau bixa) si se sigileaza.
 Nu mai triziu de 3 ore se duce
Criteritle de externare a convalescentilor.
 insănãtosirea clinica definitiva,
 finisarea tratamentului
 si obtinerea a 3 analize bauteriologice la vibrionul holeric negative.
 Ultimele se efectueaza 3, zile la rând, dar numai dupã 24-36 ore de
la finisarea tratamentului,
 Se examineaza triplu materile fecale, iar la persoanele din
contingentul decretat, suplimentar se mai investigheazã
bacteriologic bila (portiunile A, B si C) o singura data cu rezultate
negative.
Reincadrarea in munca a convalescentilor dupã formele grave si foarte
grave de holerã se realizeaza concomitent cu eliberarea de la munca fizica
grea, deplasari, practicarea sportului timp de 2-3 luni de zile.
Dupã exterarea din spitalul holeric a convalescentilor, care au suportat
maladia datã sau au fost purtatori de vibrioni, acestia sunt admisi la
lucru, studi imediat (indiferent de profesia pe care o exercita)

Profilaxie
Dukoral
 Vaccinul conține, ca substanțe active, 4 tulpini (tipuri) inactivate diferite de V.
cholerae serotipul O1
 și o parte dintr-o toxină produsă de una dintre aceste tulpini.
 Medicamentul se utilizează la persoane cu vârsta peste 2 ani care vor călători
în zone cu risc mare de holeră.
 La adulți și copii cu vârsta peste 6 ani, Dukoral se administrează în două doze,
la interval de 1-6 săptămâni.
 Copiii cu vârsta cuprinsă între 2 și 6 ani trebuie să primească trei doze, la
interval de 1-6 săptămâni între doze.
 Schema de tratament trebuie încheiată cu cel puțin 1 săptămână înainte
deposibila expunere la holeră.
 Pentru protecția continuă împotriva holerei, se recomandă o singură doză de
rapel în decurs de 2 ani la adulți și copii cu vârsta peste 6 ani și în decurs de 6
luni la copii cu vârsta între 2 și 6 ani.
 Vaccinul este destinat pentru administrare orală.
 Înainte de înghiţire, suspensia trebuie amestecată cu soluţia-tampon (de
bicarbonat de sodiu). Bicarbonatul de sodiu este furnizat sub formă de granule
efervescente, care trebuie dizolvate într-un pahar cu apă rece (aproximativ
150 ml). Se poate folosi apă tratată cu clor. Suspensia trebuie amestecată apoi
cu soluţia-tampon şi băută în interval de 2 ore.
 Trebuie evitată administrarea de alimente şi băuturi timp de 1 oră înainte şi 1
oră după vaccinare.
 Administrarea orală a altor medicamente trebuie evitată timp de 1 oră înainte
şi 1 oră după administrarea Dukoral.
  Copiii cu vârsta cuprinsă între 2 şi sub 6 ani: jumătate din soluţia-tampon se
înlătură, iar jumătatea rămasă (aproximativ 75 ml) se amestecă cu tot
conținutul din flacon.

Dukoral (WC-rBS),
Shanchol,
mORCVAX (BivWC)
Vaxchora (CVD 103-HgR liofilizat).