* MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE

ȘCOALA POSTLICEALĂ ”HENRI COANDĂ” SIBIU

SPECIALIZAREA: ASISTENT MEDICAL GENERALIST

LUCRARE DE PROIECT

ÎNGRIJIREA PACIENŢILOR CU SCARLATINĂ

PROFESOR ASISTENT ABSOLVENT:

INDRUMATOR: DRAGOMIR LUCICA ADRIANA
CRISTEA LOREDANA
 
 
 
 
 
 
 

2021
Table of Contents
I. ANATOMIA ȘI FIZIOLOGIA PIELII PAG.1
I.1. DEFINIŢIE PAG.1
I.2.ETIOLOGIE,EPIDEMIOLOGIE ŞI PATOLOGIE PAG.1
I.2.1.ETIOLOGIE PAG.1
I.2.2.EPIDEMIOLOGIE PAG.2
I.2.3.PATOGENIEPAG.2
I.3. MANIFESTĂRI CLINICE PAG.2
I.4.FORME CLINICEPAG.8
I.5. COMPLICAŢII PAG.9
I.6. DIAGNOSTIC PAG.9
I.7. TRATAMEN PAG.10
I.8. PROFILAXIE PAG.11
I.9. ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN ÎNGRIJIREA PACIENŢILOR
CU SCARLATINĂ PAG.11
II.PARTEA PERSONALĂ PAG.14
II.1.MOTIVAŢIA STUDIULUIPAG.14
II.2.OBIECTIVE PAG.14
II.3. MATERIAL ŞI METODĂ PAG.14
II.4.REZULTATE/DISCUŢII PAG.15
III.CAZURI CLINICE PAG.16
CAZ CLINIC NR. 1PAG.16
CAZ CLINIC NR. 2PAG.22
CAZ CLINIC NR. 3PAG.26
CAZ CLINIC NR. 4PAG.31
IV.CONCLUZII PAG.36
V. BIBLIOGRAFIE PAG.37
I. ANATOMIA ȘI FIZIOLOGIA PIELII
I.1. DEFINIŢIE
Scarlatina este o boala infecto-contagioasa a copilariei, intalnita mai frecvent sub vasta de 10 ani. Se caracterizeaza prin debut
brusc cu febra, alterarea starii generale, enantem (angina streptococica, ciclu lingual) si exantemul caracteristic (eruptie tegumentara
maculo-papuloasa, urmata de descuamare tegumentara).  Transmiterea se face pe cale respiratorie, prin tuse, stranut, ras, vorbit.
I.2.ETIOLOGIE,EPIDEMIOLOGIE ŞI PATOLOGIE
 
I.2.1.ETIOLOGIE
Pe baza structurii antigenice streptococii beta – hemolitici au fost împărţiţi în grupe (desemnate cu litere: A,B,C,D etc.) şi tipuri
(desemnaţi cu cifre: 1,2,3 etc)
Clasificarea streptococilor:
Streptococ beta-hemolitic
Streptococ alfa-hemolitic
Streptococ nehepatic

I.2.2.EPIDEMIOLOGIE
Scarlatina este răspândită peste tot în lume, cu precădere în zonele temperate; la noi în ţară, ca peste tot, morbiditatea prin
această boală a scăzut continuu; decesele, de asemenea, au diminuat apreciabil, mai ales după introducerea penicilinei. Epidemiile de
scarlatină au caracter sezonier.

I.2.3.PATOGENIE
Streptococul se fixează pe celulele epiteliale faringiene, proliferează şi secretă toxina care va difuza în organism, producând
erupţia prin efect direct pe sistemul neurovegetativ dar şi printr-o reacţie de hipersensibilitate întârziată. Sunt implicate trei
mecanisme:
Mecanismul toxic în care este implicată toxina eritrogenă a streptococului care determină febra, enantemul, fenomenele
cardiovasculare, digestive (greţuri, vărsături) şi nervoase (cefalee, agitaţie).
Mecanismul septic apare simultan sau la câteva zile de la mecanismul toxic datorită pătrunderii streptococului în ţesuturile
vecine focarului primar (apar otite, sinuzite, adenite cervicale şi foarte rar septicemii).
Mecanismul imuno-alergic apare la 16-21 zile de boală, când apar anticorpii faţă de diferitele antigene streptococice, titrul
anticorpilor antieritrotoxici creşte progresiv, asigurând titrul protector în a 3-a săptămână şi titrul maxim în a 4-5 –a săptămână.
I.3. MANIFESTĂRI CLINICE

Incubaţia este de 3-6 zile, cu limite între 1-10 zile.

Debutul este brusc, mai rar brutal. De obicei, în plină sănătate, bolnavul prezintă triada simptomatică
clasică a bolii: febră, dureri faringiene şi abdominale, vărsături.
În general, o angină însoţită de vărsături trebuie suspectată de scarlatină. Febra se urcă până la 38-39 grade
C, precedată de frison sau frisoane repetate. Hipertermia este exagerată la început, chiar în cazurile care ulterior
evoluează benign.
Bolnavul prezintă de la început tulburări gastro-intestinale, simulând uneori o apendicită acută. Apare, de
asemenea, o uscăciune importantă în gât, apoi jenă şi dureri la deglutiţie, care se vor accentua ulterior. Respiraţia
este mai frecventă, pulsul este accelerat şi depăşeşte gradul febrei, atingând la adulţi 120, la copii 120-140 de
bătăi pe minut. Bolnavul prezintă o stare de nelinişte, uşoară agitaţie şi insomnie.
La sfârşitul fazei de invazie se constată enantemul foarte caracteristic, care cuprinde cavitatea buco-faringiană, şi
se intensifică şi mai mult în perioada eruptivă.
Limba la debutul scarlatinei este albă, încărcată cu un depozit albicios, cu marginile şi vârful roşii; se mai
numeşte şi „limbă de porţelan”.
 Angina scarlatinoasă. În scarlatină, amigdalele sunt hipertrofiate, intens hiperemiate şi extrem de roşii.
Roşeaţa cuprinde, în afară de amigdale, şi lueta până la baza ei, unde se opreşte net şi trece sub formă de două
semicercuri, bine delimitate la periferie, în stâlpi, care sunt şi ei înglobaţi în această roşeaţă. Lueta este adesea
şi edemaţiată, edemul putând să se extindă şi spre faringele posterior. În această fază pe amigdale se găsesc
adesea puncte purulente. Deci, în scarlatină uneori angina poate avea aspectul unei angine eritematoase şi
pultacee..

Ceea ce este caracteristic enantemului buco-faringian, este intensitatea culorii roşii a mucoaselor, care nu
este niciodată aşa de exprimată în anginele banale, precum şi delimitarea netă a roşeţii la baza luetei.
Perioada de stare. După 1-2 zile de la debut, bolnavul intră în perioada eruptivă a bolii, când apare
exantemul caracteristic.

În această fază se descriu următoarele simptome:

Enantemul. Enantemul buco-faringian descris în perioada de invazie se intensifică şi mai mult.

Tumefacţia şi edemul acestor regiuni devin mai evidente, mai ales la nivelul amigdalelor şi luetei, uneori
bolnavul prezentând jenă la respiraţie. Pe amigdale se constată depozite pultacee, fie numai la nivelul criptelor,
fie pe întreaga suprafaţă a amigdalei, ca în difterie.
 Limba. Începând cu această perioadă eruptivă, deci din a 2-a zi de boală, depozitul sabural începe să se elimine, limba
descuamându-se de la vârf spre bază. În a 3-a – a 4-a zi de boală descuamaţia este parţială, depozitul central având forma unui V, cu
deschiderea înspre baza limbii,în timp ce marginile limbii sunt descuamate formând un alt V roşu, care cuprinde în interiorul său V-ul
alb format de depozitul sabural. Procesul de descuamare a limbii este terminat aproximativ în a 4-a – a 6-a zi de boală, când papilele
limbii apar turgescente, proeminente, limba apărând mamelonată, aspect clasic descris sub denumirea de limbă zmeurie.

Fig.I.6.1. Fig.I.6.2. Fig.I.6.3

Urmează apoi refacerea epiteliului lingual, aspectul devenind neted, lucios, lustruit, ca o limbă poleită. În 10-12 zile, aspectul
limbii revine la normal.
Exantemul

Fig.I.6.4. Fig.I.6.5.
La 3 zile de la debutul simptomatologiei, apare exantemul, acesta dominând tabloul clinic în perioada eruptivă a
bolii. Deşi exantemul se impune atenţiei medicului şi celor din jurul bolnavului, fiind pe primul plan, totuşi importanţa lui
diagnostică nu este aşa de mare ca a enantemului, rare de altfel, el poate lipsi sau poate fi discret, pe când enantemul este
constant şi apare mai precoce.
Un caracter important al exantemului scarlatinos este intensitatea lui simetrică. Acest fapt nu se petrece în rujeolă.
Exercitând o presiune cu mâna sau cu spatula pe pielea cu exantem, regiunea comprimată apare de culoare alb-gălbuie,
uneori de nuanţă net icterică, nuanţă care se menţine câteva momente şi după suprimarea presiunii. Această nuanţă icterică a
tegumentelor este dată de o bilirubinemie uşor crescută, atribuită, fie unei insuficienţe hepatice, fie unei hemolize crescute.
 Faţa

Exantemul scarlatinos, în mod obişnuit, respectă faţa. La acest nivel, în faza de stare se menţine aspectul de mască scarlatinoasă
din perioada de invazie şi uneori se accentuează chiar. Totuşi, uneori se poate produce un exantem discret şi pe faţă, însă numai la nivelul
pomeţilor congestionaţi, exantemul respectând regiunea din jurul gurii şi a nasului, care rămâne mai palidă, în contrast cu obrajii roşii.

Apariţia exantemului poate fi precedată şi de un prurit generalizat, care de obicei dispare cu apariţia exantemului, totuşi sunt
cazuri când pruritul se menţine şi în perioada eruptivă.

În unele cazuri la nivelul micropapulelor se observă mici vezicule cu conţinut clar, realizând o erupţie miliară.

Intensitatea exantemului este variabilă după caz.

În timpul perioadei eruptive, de obicei simptomele generale se accentuează şi mai

mult.
Temperatura se ridică la 39 de grade, în raport cu gravitatea bolii. O dată cu apariţia
exantemului, adesea febra se exacerbează puţin, după aceea se produce uneori o uşoară scădere
a ei, menţinându-se apoi continuă cu mici oscilaţii în tot timpul acestei perioade. Starea
generală a bolnavului este variabilă în raport cu gravitatea bolii. De obicei bolnavii prezintă
cefalee, insomnie, uşoară agitaţie. Pulsul este tahicardic în mod obişnuit, mai rar se poate totuşi
produce bradicardie, mai ales în faza de regresiune a bolii.
 Perioada de convalescenţă.
Durata perioadei febrile a bolii (faza de invazie şi de erupţie) este de aproximativ 6-10 zile. Din ziua a 7-a – a 10-a de boală,
febra începe să scadă, de obicei litic. În acest timp, toate simptomele bolii încep să regreseze: dispare exantemul, apoi enantemul cu
tulburările disfagice, se reduc şi dispar adenitele cervicale şi submaxilare, starea generală se ameliorează în mod treptat, într-un cuvânt
dispar toate simptomele morbide locale şi generale şi bolnavul intră în perioada de convalescenţă, care corespunde aproximativ cu cea
de descuamaţie. Prin intervenţia terapeutică perioada febrilă se scurtează.
I.4.FORME CLINICE
În raport cu gravitatea tabloului clinic, scarlatina se poate prezenta sub trei forme principale:

Forme benigne: uşoară, abortivă, frustă.

Forme medii.

Forme grave: toxică, septică, toxico-septică.

Formele uşoare. Ele se prezintă cu febră de 38-39 grade, uneori mai scăzută, starea generală este bună, lipsesc complet
fenomenele generale toxice, nu există fenomene nervoase, se constată o angină nu prea exprimată, cu reacţii ganglionare regionale foarte
reduse. Exantemul este cel obişnuit, dar nu prea întins.
Formele medii. Se prezintă cu simptome ceva mai intense decât cele uşoare. Febra este de 39-40 grade, starea generală puţin
alterată, discrete fenomene generale de intoxicaţie, insomnie , uşoară agitaţie, tahicardie, fenomene exprimate de angină, reacţii locale
ganglionare evidente, exantem destul de pronunţat.
Formele grave. În aceste cazuri, atât simptomele locale, buco-faringiene, cât şi cele generale sunt foarte marcate.

În formele toxice predomină fenomenele generale de intoxicaţie a sistemului nervos central, a sistemului endocrino-vegetativ şi a
celui cardio-vascular. Febra este mare, bolnavul prezintă nelinişte, insomnie, agitaţie, uneori stare subcomatoasă şi convulsii. Tulburările
digestive sunt foarte accentuate: greaţă, vărsături, diaree; din partea aparatului circulator: tahicardie, aritmie, puls slab, uneori filiform,
tendinţă de colaps, tensiune arterială foarte scăzută, cianoza buzelor şi a extremităţilor; apar de asemenea tulburări respiratorii, fără cauză
pulmonară. Exantemul este cianotic, hemoragic.
Formele septice sunt caracterizate prin predominanţa fenomenelor septice. Deseori găsim o necroză tonsilară, care se poate
întâlni şi în formele toxice, însă mai rar. Uneori necroza este progresivă, trecând şi la faringele posterior. Reacţiile ganglionare sunt foarte
marcate, deseori apar adenoflegmoane cervicale sau abcese amigdaliene, care pot da tulburări respiratorii sau pot leza vasele mari.

Formele grave mixte (toxico-septice) sunt caracterizate prin fenomene toxice şi septice, care apar, fie concomitent, fie
simptomelor toxice le urmează localizările septice.
I.5. COMPLICAŢII
Rare astăzi, sunt de trei feluri:
1. Imediate, septice,apar în prima săptămână de boala, sunt de vecinătate – adenite, rinite, otite, mastoidite, sinuzite, laringite, şi la
distanţă – meningite, septicemii;

2. Toxice, în prima săptămână ( nefrită în focar, miocardită, reumatism precoce), hepatice şi nervoase;
3. Tardive: imunologice, corespund complicaţiilor poststreptococice (RAA, purpura Schonlein, eritem nodos, glomerulonefrită
acută difuză poststreptococică)

I.6. DIAGNOSTIC
Se bazează pe date epidemiologice, clinice şi de laborator.
Date epidemiologice. Ele ne pot ajuta la stabilirea diagnosticului, când există noţiunea de epidemie de scarlatină şi prezenţa
contactului cu un bolnav, înainte cu 1-7 zile. Vom căuta în jurul bolnavului indivizi cu fenomene de angină şi vom cerceta streptococii
hemolitici la contacţi. Se va cerceta dacă bolnavul a mai avut sau nu scarlatină, ştiind că în mod obişnuit aceasta conferă o imunitate pe
viaţă.
 Diagnosticul clinic al scarlatinei poate fi foarte uşor în cazurile tipice de boală, bazându-ne pe simpla inspecţie a
bolnavului.

Simptomele principale, caracteristice ale bolii sunt:

 Debutul brusc cu febră mare, uneori frison şi vărsături.

 Angina caracteristică, cu dureri în gât, amigdale tumefiate şi hiperemiate, roşeaţă intensă a stâlpilor, a palatului moale.

 Adenită cervicală regională precoce, care în anginele banale nu este aşa de pronunţată.

 Limba caracteristică, la început albă, saburală (de porţelan) care se descuamează apoi, devenind limbă zmeurie.

 Exantemul, care începe la nivelul gâtului şi în două zile se generalizează pe întreaga suprafaţă a corpului. Exantemul este
micropapulos, aspru la pipăit, pe un fond roşu difuz, mai intens în unele regiuni; intensitatea lui este simetrică, insotit de semnul
Grozovici-Pastia şi masca scarlatinoasă Filatov.

 Descuamaţia lamelară, precum şi unele complicaţii caracteristice pentru scarlatină ne pot servi pentru diagnostic.
Date paraclinice.

 leucocitoză cu neutrofilie şi cu eozinofilie,

 punerea în evidenţă a steptococilor hemolitici din nazo-faringele bolnavului,

 creşterea tardivă şi inconstantă a titrului ASLO, la 16-21 de zile de la debutul bolii

I.7. TRATAMENT

 Etiologic urmăreşte asigurarea unei penicilinemii prin administrarea de penicilina G în doză între 800000 – 3000000 U.I./zi, în
funcţie de vârstă, timp de 6 zile. Tratamentul se încheie cu o doză de benzatinpenicilină (Moldamin) de 600000 U.I /zi (copil) sau
1200000 U.I.(adult), doză repetată în a 14-a şi a 21-a zi de boală,pentru a acoperi perioada când pot apare complicaţii imunologice,
favorizate de persistenţa agentului patogen în criptele amigdaliene, unde antibioticul ajunge mai greu.
Bolnavii alergici la penicilină se vor trata cu Macrolide (eritromicină în doză de 30-50 mg/kgc/zi) timp de 10 zile.

 Tratamentul simptomatic. Ca medicaţie simptomatică se vor administra: antitermice, gargară de muşeţel.

 Tratament igieno-dietetic.

Repausul la pat, pe toată perioada de stare a bolii, se impune chiar şi la cazurile cele mai uşoare de scarlatină. Repausul trebuie
păstrat cel puţin 7 zile. Regimul va fi lactohidrozaharat în perioada febrilă.

I.8. PROFILAXIE
Se face prin diagnostic şi izolare, prin controlul contacţilor şi măsuri în focar. Supravegherea epidemiologică activă a teritoriului
urmăreşte depistarea bolnavilor cu scarlatină şi alte infecţii streptococice (angine, erizipel, piodermite, impedigo etc) prin triaje în
colectivităţile de copii şi şcolari, tabere, colonii etc. în sezonul rece; controlul zilnic al copiilor şi personalului în grădiniţe, creşe,
cămine; investigaţii bacteriologice în colectivităţile cu risc crescut. În afară de măsurile generale, la apariţia unui caz se iau măsuri de
izolare, de supraveghere a contacţilor, timp de 10 zile, cu control clinic la 2-3 zile, cu recoltări de exudate faringiene unde este cazul şi
tratamentul cu penicilină al purtătorilor.

Dezinfecţia în focar este obligatorie, de tip continuu şi terminal (formol 5% în soluţie apoasă; cloramină 1-3%; bromocet 1-2%),
atât în colectivităţi cât şi în locuinţe.
I.9. ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN ÎNGRIJIREA PACIENŢILOR CU SCARLATINĂ

Îngrijirea bolnavilor cu boli infecto-contagioase trebuie să se adapteze la particularităţile specifice acestor boli.
Astfel:

 Scarlatina evoluează cu o stare febrilă, care epuizează şi astenizează organismul, reducând forţele lui de apărare;

 Ele acţionează asupra întregului organism provocând tulburări în funcţiunea celor mai variate organe şi aparate în cursul aceleiaşi
boli care, de multe ori, necesită intervenţii cu caracter de urgenţă;

 Evoluând relativ rapid, boala trece în scurt timp prin diferitele ei faze, fiecare reclamând îngrijiri deosebite;

 Din cauza reducerii capacităţii de apărare, organismul acestor bolnavi prezintă o receptivitate crescută şi faţă de alte infecţii;

 Bolnavul contagios reprezintă o sursă de infecţie pentru anturajul său, personalul de îngrijire şi restul bolnavilor;

 Particularităţile bolilor infecto-contagioase determină sarcinile asistentei în îngrijirea acestei categorii de bolnavi.
1. Amplasarea bolnavilor.
Repausul la pat, pe toată perioada de stare a bolii, se impune chiar şi în cazurile cele mai uşoare de scarlatină. Repausul trebuie
păstrat cel puţin 7 zile.

Asistenta va asigura lenjerie de pat şi de corp curată şi dezinfectată ori de câte ori este nevoie.

Dezinfecţia curentă şi terminală, este una din premisele cele mai importante ale îngrijirii bolnavilor contagioşi.
2. Supravegherea bolnavilor şi recunoaşterea precoce a complicaţiilor.
Asistenta trebuie să urmărească funcţiile vitale ale organismului. Modificările constatate reprezintă de obicei
simptomele de debut ale complicaţiilor, caracteristice pentru bolile infecţioase. Stând în permanenţă lângă patul bolnavului poate observa
simptomele alarmante şi să le aducă la cunoştinţă medicului.
3. Alimentaţia raţională, atât sub raport cantitativ, cât şi sub raport calitativ, contribuie la menţinerea capacităţii de apărare a
organismului. Necesităţile calorice ale organismului trebuie neapărat acoperite, luând în considerare şi plusul reclamat de starea febrilă.
În perioada febrilă, când există fenomene de disfagie, se va administra un regim lactat-hidric, cu supe de legume fără sare,
zeamă de compot, sirop, sucuri de fructe, lichide zaharate, vitamine din abundenţă, pâine prăjită şi făinoase
Imediat după scăderea febrei, se trece la făinoase (orez, griş, macaroane, tăiţei), legume preparate cu unt sau ulei (cartofi,
morcovi, conopidă, mazăre verde), biscuiţi, compoturi de diferite fructe şi fructe crude bine coapte. Se menţine bolnavul la acest regim
timp de trei săptămâni, după care, dacă nu survine nici o complicaţie, se trece la un regim mixt, adăugând în mod progresiv carne, ouă,
brânzeturi, astfel ca în a 5-a săptămână de boală să se ajungă la regimul obişnuit.
4. Prevenirea diseminării infecţiei şi mobilizarea forţelor de apărare a organismului.
Capacitatea de apărare a organismului fiind diminuată, el este expus diferitelor infecţii secundare. Alături de asigurarea
condiţiilor ireproşabile de igienă ale mediului este necesar ca asistenta să vegheze asupra igienei corporale a bolnavului.
Tegumentele şi mucoasele vor fi ţinute într-o stare de igienă perfectă. Gargarismul şi prişniţul cervical sunt foarte utile. Imediat
ce a devenit afebril bolnavul poate face din când în când băi calde generale, care favorizează descuamaţia pielii. Dacă este supărător,
pruritul va fi combătut cu loţiuni de alcool mentolat.
5. Prevenirea infecţiilor intraspitaliceşti.
În orice spital se pot interna bolnavi care, pe lângă afecţiunea lor de bază se găsesc şi în perioada de incubaţie a unei boli
infecţioase. Aceştia pot fi surse de infecţie şi pentru ceilalţi bolnavi.
Prevenirea infecţiilor transmise pe cale aerogenă reprezintă o problemă greu de realizat. Izolarea bolnavilor în saloane separate,
realizarea circuitelor septice şi aseptice în spitale, dezinfecţia continuă şi terminală, formolizarea, razele ultraviolete, evitarea ridicării
prafului infectat prin utilizarea aspiratoarelor sau a procedeelor umede de curăţenie, acoperirea mobilierului şi a lenjeriei cu un strat de
substanţe antiseptice nu dau rezultate suficiente.
Este important să se facă, în mod regulat, controlul bacteriologic al suprafeţelor şi al aeromicroflorei şi în cazul în care este pusă
în evidenţă floră patogenă de spital, salonul sau încăperea respectivă să fie închisă temporar pentru dezinfecţia riguroasă terminală.
II.PARTEA PERSONALĂ
II.1.MOTIVAŢIA STUDIULUI

Scarlatina este o boală infecto-contagioasă a copilăriei, întâlnită mai frecvent sub vârsta de 10 ani. Toţi bolnaviide scarlatină se
internează obligatoriu în spital timp de 7-10 zile pentru izolare şi tratament. Repausul la pat este recomandat timp de 7-10 zile, după care
bolnavul rămâne izolat la domiciliu până la 14-21 de zile de la începutul bolii, fiind urmărit în continuare de către medicul de familie până
la 30 de zile, în vederea depistării eventualelor complicaţii.
II.2.OBIECTIVE
Studiul a urmărit aspectele epidemiologice, clinico- paraclinice şi evolutive ale scarlatinei.
II.3. MATERIAL ŞI METODĂ
Studiul retrospectiv a inclus un lot de30 de pacienţi cu Scarlatină internaţi înSecţia de Boli Infecţioase a Spitalului Judeţean
„Mavromati” Botoşani, în perioada 2008-2012.
S-au urmărit următorii parametri şi variabile:

 Vârsta exprimată în ani;

 Sexul: feminin/masculin;

 Mediul de provenienţă;

 Modul de transmitere;

 Tabloul clinic al bolii;

 Forme clinice;

 Tratament;

 Complicaţii;

 Durata spitalizării.
III.CAZURI CLINICE
CAZ CLINIC NR. 1
Pacient: B.T.
Sex: M
Vârstă: 6 ani
Domiciliul: Sibiu, str. Nicolae Balcescu
Susţinători: părinţii
Data internării: 22.09.2015, ora 10:30
Talie:120 cm; Greutate: 22 kg; Temperatură: 39 grade C;
DIAGNOSTIC LA INTERNARE : Obs. Scarlatină
Motivele internării: copilul este de adus de către părinţi prezentând următoarele simptome: febră, dureri în gât, roşeaţă
intensă care cuprinde amigdalele şi întregul istm faringian, vărsături, cefalee, prurit.
A.H.C. – aflăm că în familie există un frate confirmat cu scarlatină în urmă cu o săptămână.
A.P.P. – se neagă antecedente personale patologice
Istoric: debutul a fost brusc în urmă cu două zile. De 24 de ore copilul prezintă erupţie punctiformă, uşor pruriginoasă,
motiv pentru care se prezintă la medicul de familie însoţit de părinţi. Se suspectează diagnosticul de Scarlatină şi este
direcţionat spre Spitalul de Boli Infecţioase
Observaţii asupra stării de sănătate a bolnavului
Stare generală: influenţată
Starea tegumentelor: exantem scarlatinos, semnul „GrozoviciPastia” este pozitiv în regiunea de flexie a cotului şi regiunii
inghinale.
Aparat digestiv: intensă congestie faringiană, exudat cenuşiu – în puncte.
Status neurologic: agitaţie, fără deficite senzoriale.
Deprinderi pentru menţinerea stării de sănătate: copilul a fost vaccinat corespunzător până în prezent.
Planificarea externării: Spitalizare estimată la 7 zile, dispensarizare în ambulatoriu de către medicul de familie, necesită
supraveghere ulterioară pentru urmărirea complianţei la regimul igieno-dietetic şi medicamentos.
 PLAN DE ÎNGRIJIRE

DIAGNOSTIC DE ÎNGRIJIRE OBIECTIVE INTERVENŢII EVALUARE

AUTONOME - DELEGATE
1. Dificultate in a-si menține temparatura corpului in -pacientul să prezinte -asigur repaus obligatoriu la pat timp de 7 zile; -pacientul prezintă o
limite normale, datorită sindromului toxic, manifestată temperatura corpului în -asigur ventilare corespunzătoare; uşoară scădere a febrei.
prin frisoane,febra. limite normale; -asigur îmbrăcăminte lejeră;
  - să fie echilibrat hidro- -aplic comprese reci pe frunte;
electrolitic. -în cazul frisoanelor – se acoperă pacientul cu încă 1-2
pături în plus;
-aplic prişniţe în regiunea amigdaliană;
-asigur regim hidro-lacto-zaharat, supe de legume,
zeamă de compot, sucuri de fructe;
-servesc pacientul cu lichide în cantitate
corespunzătoare;
-termometrizez periodic pacientul;
-supraveghez în permanenţă pacientul şi informez
medicul asupra oricărei schimbări;
-administrez medicaţia prescrisă de medic (antitermice,
Penicilina G).
2.Alterarea confortului datorită stării de boală, -pacientul să prezinte o -urmăresc ameliorarea inflamaţiei istmului faringian prin -pacientul prezintă o
manifestată prin dureri în gât, cefalee, prurit. ameliorare a stării de gargară cu ceai de muşeţel, bomboane antiseptice; ameliorare a stării de
confort. -combaterea pruritului cu loţiuni de alcool mentolat; confort.
-încurajez în permanenţă pacientul;
-administrez medicaţia prescrisă de medic.
-dezinfecţia nazo-faringiană (la indicaţia medicului);
3.Dificultate in alimentaţie prin -pacientul să aibă o stare de bine -supraveghez vărsăturile şi notez în FO; -pacientul prezintă o ameliorare a
deficit,datorită alterării mucoasei bucale, fără greţuri şi vărsături; -ajut pacientul în timpul vărsăturilor; stării de nutriţie.
linguale, manifestată prin dificultate la -să fie echilibrat hidroelectolitic şi -hidratez treptat pacientul cu cantităţi mici de lichide;
înghiţire, anorexie, slăbiciune, vărsături. nutriţional. -asigur regim alimentar hidro-lacto-zaharat sub formă de supe de legume,
compot, sucuri naturale;
-asigur igiena cavităţii bucale de două ori/oră;
-administrez medicaţia prescrisă de medic.

4.Risc de infecţii şi complicaţii, datorită -să nu prezinte suprainfecţii ale -asigur igiena mucoaselor şi tegumentelor (igiena cavităţii bucale de două -pacientul nu prezintă infecţii şi
procesului infecţios. mucoaselor, tegumentelor; ori/oră); complicaţii.
-să se elimine riscurile transmiterii -repaus la pat –cel puţin 7 zile, pentru a preveni complicaţiile (în special renale);
infecţiei; -asigur regimul igieno-dietetic şi respectarea tratamentului etiologic şi
-să nu prezinte complicaţii( toxice, simptomatic;
septice, alergice). -urmărirea analizei de urină şi a exudatului faringian – timp de 3 săptămâni,
repetate periodic;
-exudat faringian la toţi contacţii;
-dezinfecţia: lenjeriei, obiectelor, veselei, camerei (formolizare), folosirea de
ploşti individuale;
-după afebrilitate pacientul va face băi calde.
-administrez medicaţia prescrisă de medic (penicilină, eritromi-cină; la externare
se continuă cu Moldamin.

5.Alterarea odihnei şi somnului prin -pacientul
deficit datorită pruritului, manifestată corespunzător.
prin oboseală, slăbiciune.
să se odihnească -asigur lenjerie curată şi lejeră; -pacientul prezintă o ameliorare a
-combat pruritul cu loţiuni de alcool mentolat; pruritului.
-încurajez în permanenţă pacien-tul;
-observ şi notez în FO calitatea şi orarul somnului;
-administrez medicaţia prescrisă de medic.

6. Anxietate determinată de boală, -să i se reducă anxietatea. -încurajez în permanenţă pacien-tul; -pacientul comunică cu echipa
manifestată prin izolare, agitaţie. -îl antrenez în diferite activităţi care să-i distragă atenţia de la starea de boală medicală şi de îngrijire.
(citit poveşti);
-pregătesc psihic pacientul înaintea oricărei tehnici;
-educ părinţii să protejeze copilul de altă infecţie;
-îl încurajez să comunice şi să pună întrebări legate de boală şi transmiterea ei.
 EXAMENE DE LABORATOR

DATA EXAMENE DE LABORATOR INTERPRETARE

22.09.2015 Leucocite 12000/mm3
VSH 48 mm/1 h
Fibrinogen 400 mg%
ASLO 80 U.I.
Ex. Faringian prezent streptococ beta hemolitic
grupa A

27.09.2015 Leucocite 5800 mm3

VSH 5/10 mm
ASLO negativ
Fibrinogen 150 mg%
Ex. Faringian absent
DIAGNOSTIC EXTERNARE:SCARLATINĂ
TRATAMENT MEDICAMENTOS

MEDICAMENT FORMA DE PREZENTARE CALEA DOZA/

ADMINIS ORAR
TRARE
Penicilina G (administrată la 12 ore) Flacon 400000 U.I. I.V. 2000000/24h
Paracetamol  Comprimat500mg  Oral  1 tb./24 h
Moldamin Flacon 600000UI. I.M. o singură priză în a 7-a zi apoi se repetă:
în a 14-a zi şi în a 21 zi.
 EVALUARE FINALĂ
Copilul D.A., de sex masculin, în vârstă de 6 ani, se internează pe data de 22.09.2015 pentru suspiciunea de scarlatină, diagnosticul
fiind confirmat clinic, paraclinic, epidemiologic (al doilea caz în familie).
Sub tratament cu Penicilina G – 6 zile şi Moldamin 600000 U.I., evoluţia este favorabilă motiv pentru care se externează pe data
de 29.09.2015 cu următoarele recomandări:
 Repaus la pat încă o săptămână;
 Repetarea dozei de Moldamin în a 14 –a zi şi apoi în a 21-a zi;
 Să respecte regimul dietetic;
 Dispensarizare.
IV.CONCLUZII

În lotul de 30 pacienţi internaţi cu diagnosticul de Scarlatină în Secţia de Boli Infecţioase Sibiu, în perioada 2015-2020, analiza
din punct de vedere a particularităţilor epidemiologice, clinico- paraclinice şi evolutive a evidenţiat următoarele concluzii:
Majoritatea pacienţilor au aparţinut grupei de varsta 5-14 ani 60%), ceea care corespunde cu datele din literatura de specialitate.
Predominanţa cazurilor de sex masculin a fost de 63% din totalul pacienţilor incluşi în lot.
Bolnavii din mediul rural au fost în proporţie de 63%.
Procentul crescut de contacţi cu bolnavi cu infecţii streptococice (93%), sugerează deficienţe în izolarea şi tratarea corespunzătoare
a acestor pacienţi, consideraţi a fi posibilă sursă de infecţie.
Calea directă de transmitere a bolii a fost identificatăîn majoritatea cazurilor (93%), în colectivităţile de copii şcolari şi preşcolari.
Evoluţia bolii a fost favorabilă, cu un procent ridicat de forme clinice uşoare şi medii (97%).
Durata de spitalizare a fost de 7 zile în majoritatea cazurilor (97%), indiferent de prezenţa sau nu a complicaţiilor.
Scarlatina rămâne în continuare o problemă de sănătate publică, dat fiind riscul crescut de transmitere a agentului etiologic în
colectivităţi şi implicit acela al apariţiei de complicaţii poststreptococice.