CURS 1 : ROMANTISMUL

- SEC 19-SEC 21 (mit faustic sem 2)

- Goethe = in a 2-a parte a vietii lui, desi este contemporan cu marii
romantici germani, a adoptat o alta pozitie, poetica numita NEOCLASICISM
impreuna cu :Schiller si alti cativa prieteni. Prin neoclasicism, el dorea sa
faca o mediere = sa ajunga la un punct de echilibru intre o poetica clasica si
apolinica (in termenii lui Friedrich Nietzsche) si o poetica romantica,
dionisiaca , atenebroasa (sumbra) in care inconstientul scoate la lumina
toate fantasmele refulate (respinse in subconstient).
- Goethe intra in aceasta postura mediana si faustul sau ( Faust care din a 2
a parte a poeticii reflacta aceasta postura clasica). In Germania (mai intai),
apoi in Franta, Italia, Spania, Portugalia, Polonia , Ungaria si apoi in Tarile
Romane; se dezvolta incet Romantismul.
- Goethe ne prezenta un Faust care oscila intre sufletul diurn si sufletul
nocturn.
- Goethe = am putut vedea o urma de panteism; o mutatie: spiritul face loc
materiei.
- Edgar Allan Poe = ultimul mare romantic = deschizator al modernitatii
- -Hoffman= reprezenta pe deplin si a incoporat romantismul

***Schema: cultura de substrat->cultura dominanta-> cultura de reemergenta

(schema a antichitatii evului mediu si renasterii)

***Explicare schema: cultura de substrat e inlocuita de cea dominanta, dar

anumite elemente nu dispar, ci merg mai departe in cultura dominanta. Apoi
apare o reemergenta ( a o serie de imagini, simboluri etc) din cultura de substrat
care dau nastere unei culturi care aproape rastoarna cultura dominanta si uneori
preiau locul acestei culturi dominante. In termeni de psihanaliza, cultura de
reemergenta = se numeste ca o cultura a refulatului.
CULTURA DE SUBSTRAT: Arhitectura : Politeism, Stoicism, Hermetism, Neoplatonism,
Culte de mistere, Iudaism, Gnoza
CULTURA DOMINANTA:Evul mediu:Crestinism, Monoteism
CULTURA REEMERGENTA:Renastere ( functie dominanta= fantezie—magul putea controla
lumea): Umanism,Ocultism, Neoplatonism, Astrologie si divinatie, Kabala, Alchimie, Vrajitorie,
Magie
Renastere-> Reforma, Contra-Reforma, Rationalism cartezian, emporism bacovian, Iluminism
(sec 18)-> Preromantism ,Sturm und Drang, Poezia ruinelor, J-J. Rousseau , Romanul gotic -
>Romantism ( 1700-1800)

#Romantismul- cenzureaza, neaga iliminismul

#Realismul- va cenzura, va nega romantismul (printr-o batalie de
poetici, nu una de biserica)

*****Romantismul:
-1700-1800
- rastoarna/arunca/ izoleaza iluminismul.
-impune un fel de tiranie a rationalului, a lumii nocturne, a sufletului
nocturn, dominatie a unei divinitati nocturne
-numit o renastere a renasterii , a renasterii oculte, a renasterii magice
(revine fantezia renascentista)- renasterea isi atinge toate
potentialitatile. Apare o viziune care nu mai este demonizata, ci
considerata o stare umana mai profunda decat fiinta umana
predominata de ratiune
-in romantism ,gandirea magica nu mai are oponenti
***TRASATURI GENERALE ALE ROMANTISMULUI:
Principii ale romantismului:
 Ce parametri ai viziunii despre lume s-au modificat din iluminism pana in
romantism? --5 mutatii

A) mutatia viziunii despre lume de la un o viziune monista la o viziune

dualista.
O trecere de la un monism ontologic la o forma de dualism.
****In ce consta aceasta trecere?
- si in crestinism, dar si in curentele din sec 17-18, lumea este guvernata
de un principiu unic (crestinism:Dumnezeu, divinitate principala, primul
pol in viziunea despre lume+ Raul , divinitate secundara care trebuie
infranta, al 2-lea pol).
- Filosofii, desi pun accentul pe metoda umana de a cunoaste lumea si
adevarul, nu-l scot pe Dumnezeu din discutie, dar arata ca pt a ajunge la
El calea suprema este ratiunea. Lumea este condusa de un principiu de
tip rational,unic.
-Romantismul reia ideea de divinitate secundara (raul/ Diavolul/ anima
mundi/ spiritul lumii/ ergais) si face din ea o divinitate principala pt
acest curent.
Asistam la un al 2-lea pol in viziunea despre lume.-> viziunea despre
lume devine una de tip dualist , in care avem 2 poli, 2 divinitati, principii
intre care se polarizeaza oamenii.
Monismul de tip medieval, crestin e inlouit de o viziune dualista.
******Hans Jonas : cercetator, filosof , viziune cunoscuta in istoria
religiilor in finalul unei sinteze despre gnozele din antichitate aseaza
romantismul si spune ca romantismul sec 19 este de fapt o ultima
aparitie a acelor gnoze din antichitate. ( in antichitate , gnozele
promovau o viziune dualista, cu 2 divinitati: demiurgul bun/rau,
principele luminii/intunericului etc.; o viziune cu 2 principii care se
infrunta)
- Pt autorii romantici lumea nu mai este una care depinde de un
singur centru
Mitologie persana: 2 divinitati: Mazdeismul, inlocuit de Ormuzd si
Mahriman.
-personajele romantice= in care lucreaza un principiu al nebuniei
(rupere interioara)
-viziune dualista la nivelul stilisticii romantismului.
- O figura mai generala a romantismului este ironia romantica. O
viziune in care 2 personalitati contradictorii sunt acceptate simultan. Un
fel de figura de stil care aduna contrariile.
B) mutatia 2: trecere dintre transcendenta spre imanenta, dinspre sus
spre jos, dinspre lumina spre intuneric, dinspre bine spre rau, de la spirit
asupra materiei. O trecere a accentului de la Dumnezeu spre Diavol.
-in afara de polarizarea viziunii, vedem ca accentul trece dinspre polul
prim spre polul secundar. Greutatea ontologica cade asupra celui de-a
doilea pol.
-Deism= crestinism filosofic= se pastreaza figura lui Dumnezeu , dar e
considerat un Dumnezeu care nu se mai implica in lume. Rezulta ca
lumea este controlata de catre Diavol. Prin aceasta inlocuire figura
diavolului sufera o metamorfoza. Diavolul, ca stapan a acestei lumi, nu
mai este antagonistul acestei lumi (putea doar strica, dar acum, in
romantism devine o divinitate creatoare, demiurgica). Doreste in egala
masura binele umanitatii in felul in care il doreste si Dumnezeu. Un
diavol care pretinde ca este un demiurg bun
-Pt romantici, diavolul este o figura creatoare, un patron al lumii, al
artei demiurgice. Concureaza divinitatea si propune lumi alternative
-Artistul romantic se hraneste din puterea creatoare a diavolului, a
acestui nou demiurg.
Se disociaza, se tortureaza- principiul demoic refuleaza in romantism.
---Artistul romantic sta sub semnul inspiratiei demonice.
!! Este un diavol romantic, nu un diavol crestin.
-Pt a iesi din plictism, artistii romantici sunt gata sa faca pactul cu
diavolul / pactul faustic. Este o forma de eliberare.
-Diavolul= spirit al rebeliunii, deformarii, un patron al individuatiei; un
model pt artistii romantici
Viziunea despre lume : trecere de la un principiu suprapersonal la unul
personal.
Dupa scoaterea din discutie a romantismului, voi trece de la un Deism
la un ateism( Dumnezeu e o fictiune, face parte din idolii tribului etc)
-Voltaire: spunea ca lumea e controlata de Veliartan(intruchipare a
diavolul), figura diavolului ca o metafora, un rau al societatii si e
necesara o revolta-> rovolutia franceza.
-mutatie a principiului auctorial, a constiintei de sine a poetului.
- Autorul romantic devine constient de propria lui voce, devine
autorul propriului mesaj poetic. Arta romantica va avea discursuri
puternic personalizate ( majoritatea scrise la pers 1).
 - retorica romantica= puternic egocentrica, tentatie a exprimarii de
sine ( cult a persoanei)->>> originalitatea, irepetabilitatea,
individualizare a literaturii artei interesata doar de eul individului.
O sinestezie a tuturor celorlalte principii.
- Apare apoi ideea de individualitate colectiva-> sec 19 va duce la
nasterea natiunilor(ex: italia se va unifica in natiunea italiana).
Se ajunge de la obiectivitate la subiectivitate. Ordinea in lume are o
natura obiectiva ( divinitatea). Divinitatea= garant al obiectivitatii, al
rationalitatii (lumea poate fi cunoscuta prin ratiune)
Empirismul englez vine cu alta viziune.-IDEALISM SUBIECTIV (fiinta este
ceea ce este perceput, legile naturii pot fi reduse la legile perceperii
umane)---cunoasterea depinde de un eu subiectiv, de fiinta umana.
Accentul in filosofie se muta de pe obiect pe subiect. Noi, prin modul de
percepere suntem cei care introducem ordine in univers.->IDEALISMUL
**Cant- categorii apriorice a prioritatii umane, categorii subiective prin
care ordonam tot in spatiu.
-> lumea este creatia lumii noastre, “lumea este reprezentarea
noastra’, o reprezentare a demiurgicului romantic, “ eu sunt un
demiurg”, un creator de lumi alternative/ paralele care pot inlocui
lumea noastra datorita acestei subiectivizari. Asa cum Divinitatea a
creat lumea prin logos, artistul romantic creeaza lumea .
C) Mutatia= trecere dinspre rational spre irational.
Pana la romantici, divinitatea era conceputa ca ratiunea suprema.
Neoplatonismul renasterii-nu a modificat aceasta idee a ratiunii.
!!! Filosofia romantica= principiul organizator al lumii este de natura
irationala.(HERDAL= “lumea este condusa de sentiment si imaginatie”; F
Shubert si Carus vb. De eul nocturn care coduce lumea).
Lumea e condusa de vointa ,de viata; vointa nu e ratiune.
**Nice= lumea e condusa de vointa de putere
**Bearxon= lumea e condusa de o vointa de a exista,de un principiu
vital
---intuitia,sinestezia,empatia,sentimente=prin care se cunoaste natura
lumii irationale
**Friud= e condusa de libido (vointa de viata)
+ e condusa de o putere vitala care pot ajunge la ratiune, intelect
etc !!!!!!!!
->INCONSTIENTUL
Artistii romantici asuma in mod deplin inconstientul, in timp ce toata
arta clasica se hranea din structurile ratiunii. Romanticii se arunca in
stari alterate de constiinta. Inspiratia vine din inconstient. Noaptea este
partea inconstientului.
ROMANSTISM: somnul, reveria—se scade sistemul cenzurii. Acestea
permit o scadere pier-janne, o scadere a nivelului mental.
-Artistul romantic: are nevoie de instrumente .
Iubirea= dezmargineste fiinta.
Iubirea= donhuanismul= devine principiul erotic universal.
Prin Don Huan se manifesta erotismul in general. El nu mai este o
persoana, este un principiu vital: erosul.
Visul= dezvaluie realitati mai adevarate decat trezia, si poti cunoaste
lucruri prin care in realitate nu ai acces
Nebunia- starea normala este rationalitatea, dar aruncarea in aer a
rationalitatii.

-Sentimentul, senzatia, euforia, entuziasmul- stari de spirit

corelate inconstientului
Viziune de tip intelectual asupra lumii, pana la intelectuali a fost o
viziune statica si imobila.
**Darvin : contemporan cu romanticii.-> evolutionismul
D) Principul 6: Mutatia de la exterioritate la interioritate. (obiectiv-
>subiectiv).
-nevoia de a evada din sine
-interioritatea devine un microcosmos in expansiune.
Daca artistul romantic este un demiurg, inseamna ca isi poate construi
lumi alternative, construite in fiecare dintre noi.
Romanticii nu mai cauta transcendenta dincolo de sine, ci
transcendenta in sine (o intranscendenta).
**Hamann: “ doar cunoasterea de sine ne deschide calea spre
divinizare”
Ca sa ajungi sa te divinizezi, trebuie sa cobori in infern. Iar infernul este
in interior.
- introversiunea este calea mantuirii, spre divinizare si vesnicie.
**Calea spre mantuire d.p.d.v al romanticilor este : una care trece prin
diavol; care trece prin persoana si NU prin impersonalitate,
exteriorizare si renuntare la tine insuti; calea mantuirii duce spre
accentuarea subiectivitatii si nu a obiectivitatii, mantuirea se obtine nu
prin ratiune ci prin toate functiile irationale (iubirea, dorinta de viata),
nu spre exterior ci prin interior.
Personajele romanticilor exprima toate aceste trasaturi exprimate pe
cale filosofica, sunt expresia a unor tipologii a lumii interioare
(realismul- tipologii a lumii exterioare).
Personajele romantice nu sunt tipologii a unor expresii sociale, ci sunt
personificarile unor fantasme. Sunt niste personificari ale unor
complexe inconstiente,legate de fantasmele lumii nocturne.
TIPOLOGII A LUMII INTERIOARE: 6 tipologii
-tipologia diavolului : un demiurg creator de lumi care doreste binele
omului
-tipologia dublului : personalitati nocturne ( Dopperganger = cel care
imita fiecare trasatura);
dublul= o personalitate refulata care iese la suprafata
-tipologia monstrului / bestia/ sub-omul : apar categoriile estetice
caracteristice romantismului =grotescul, uratul,teribilul,terifiantul
-tipologia “femeia fatala” : “femeia meduzeica” .
Eroii romantici sunt bantuiti de figura unor femei supranaturale care
aduc cu ele nebunia, care ii pot atrage in moarte. Anima colectiva ->
prima miscare feminista
-tipologia titanului : (Prometeu este antagonistul lui Zeus).
Toate personajele lui Christopher Marlowe intra ca nisre titati revoltati,
renasterea ( titani revoltati care nu pot castiga).
!!! In romantism titanii pot castiga !!
Titanii sunt expresia iesirii la suprafata a tuturor personalitatilor
refulate , care nu vor mai fi infrante====tipologia revoltatului
extrovertit

-tipologia geniul- un om poate deveni un geniu la romantici.

Geniul este poetul, creatorul, care prin introspectie creeaza o lume.
Geniul romantic este o faptura mai mult decat umana.
Geniul este legat la transcendenta, dar conectarea la supranatural se
face prin introversiune la romantism.
Geniul conectat la esente prin caile de tip romantic (eros, irational etc)

**Titamul si geniul= revoltati

Titanul = extrovertiti,activi
Geniile= introvertite, pasive, isi creeaza o lume alternativa (= lumea
insuficienta de dinafara)

**Artistii romantici sunt acei artisti “ poeti blestemati”, respinsi de

societate, lumea nu este pe masura asteptariilor lor.
-Romanticii recupereaza toata gandirea renasterii si o practica intr-un
mod dezinhibat, fara sa mai practice cenzura religioasa si nici cea
rationalista.
Pt a impune inconstientul impotriva iluminismului, culturii clasice-> de
unde au aparut acele tipologii dominante romantismului(diavol, genul,
titanul, femeia meduzeica etc)
 SEMINAR 1 : Crima si pedeapsa (1866)
Scris de Feodor Mihailovici Dostoievski (1821-1881):

¢Sinteză paradoxală între realism și romantism;

¢Personaje plurivalente, cu personalitate multiplă și sfâșieri lăuntrice;
¢Inițiatorul analizei psihologice;
¢Personajele supranaturale nu sunt decât niște halucinații;
¢Tendința apocaliptică: în care cred oamenii religioși;
¢Tendință nihilistă: spiritul ateu, anarhic;
¢Sinteză între apollinic și dionisiac;
¢“Omul din subterană”: refuză să adopte o persona, este retras în propriul său
inconștient, are viziuni compensatorii: se vede în postura de mântuitor, salvator
al condiției umane.
*Fundamentele REALISMULUI in a 2a jumatate a sec 19: realismul:
1. a 3a cenzura a fantasticului/ a imaginarului
2. opus idealismului si romantismului
3. tendinte filosofice:
*scepticismul modern: singurul lucru adevărat este realitatea externă;
*agnosticismul: absolutul nu este accesibil omului; Dumnezeu este pus între
paranteze;
*nihilismul: neagă existența unor principii dincolo de natură; Nietzsche: atitudine
deconstructivă; transcendența este goală;
*imanentism, decompozabilitatea lumii, cognoscibilitatea lumii.

 Sankt Petersburg si contextul socio-politic:

**Contextul intoric al Rusiei:
•Sec. XIII-XVI: invazii-izolată de evenimentele majore din Europa
•Sec. XVIII-XIX: conectarea la cultura occidentală- Divizarea (raskol) extremă a claselor
sociale: contrastul material dintre nobili și țărani
**Occidentalizarea: •1861: emanciparea iobagilor de către Țarul Alexandru al II-lea
•Influențe din Occident: nihilism, socialism utopic, utilitarism, cultul lui Napoleon
•Problematici: "the extraordinary man", "the ends justify the means", "the greatest good for the
greatest number",
(Lujin) „Toate aceste noutăţi, reforme, idei ale dumneavoastră au ajuns, fireşte, şi pînă la noi, în
provincie; dar ca să vezi clar şi să cuprinzi totul, trebuie să stai la Petersb urg
Sank Petersburg: Capitală a Imperiului Rus (1703-1918), fondată de Petru cel Mare la începutul
secolului al XVIII-lea, a fost construită de arhitecți italieni și apuseni pe râul Neva și Golful
Finlandei, dorindu-se a fi „fereastra Rusiei către Europa”.
Sank Petersburg in “Crima si pedeapsa”: Afara era o căldură copleşitoare, zăpuşeală, lumea se înghesuia
pe trotuare, pretutindeni se zăreau grămezi de var, de cărămizi, schele, praf, şi peste tot domnea acea
putoare specifică din timpul verii, binecunoscută oricărui locuitor al Petersburgului, căruia nu-i da mâna
să-şi închirieze o vila la ţara.”- Tara capitalului si a pauperitatii-

Efectul orasului asupra locuitorilor:

Lujin) „Auzise şi el ca toata lumea ca în oraşele mari, şi mai ales la Petersburg, exista progresişti,
nihilişti, demascatori etc, etc, dar, ca la mulţi alţii, în mintea lui aceste denumiri căpătaseră o
semnificaţie şi o importanţă exagerată pînă la absurd.” „Tocmai aceste cercuri puternice,
atotştiutoare, care nu respectau pe nimeni şi duceau război cu toata lumea, îi inspirau o teamă
grozavă, deşi nelamurită.”
(Svidrigailov) „Este un oraş de seminebuni. Dacă am avea oameni de ştiinţa, atunci medicii,
juriştii şi filozofii ar putea să facă la Petersburg cercetări din cele mai interesante, fiecare după
specialitatea lui. Rar loc unde sufletul omului să fie supus unor influenţe mai întunecate, mai
brutale şi mai stranii ca la Petersburg.”
Influența nefastă a capitalei – „focar al umanismului ateist” – asupra lui Raskolnikov

Proiectia personajului asupra orasului: Pierdu conştiinţa realităţii; şi-i păru ciudat că nu-şi
aminteşte cum a ajuns în strada. Era seară tîrziu. întunericul se înteţea, luna plină strălucea tot mai
tare; aerul însă era parcă din ce în ce mai înăbuşitor”

„Cerul era senin, nu se zărea nici urma de nor, iar apa părea albastră, lucru care se întîmpla atât de rar Nevei. Cupola
catedralei, care de nicăieri nu se vede mai bine decât din locul acela, de pe pod, (...), strălucea puternic, şi prin
văzduhul străveziu puteai să desluşeşti limpede fiecare ornament.”

„i se întîmplase adesea, (...), să se oprească tocmai în acest punct şi să privească intens imensa panorama cu adevărat
superbă; şi aproape de fiecare dată încercase cu mirare aceeaşi impresie nelamurită: din priveliştea aceasta splendidă
nu se răsfrîngea pentru el decât o inexplicabila răceala; somptuosul tablou îi părea neînsufleţit şi pustiu...”

**Napoleonismul si tipologia “ omului deosebit”

Avem oameni obisnuiti (inferiori) si oameni deosebiti/neobisnuiti ( superiori)
**Oamenii obisnuiti: -sunt oameni prin natura lor mai conservatori;
-sunt mai cuviincioși;

-trăiesc în supunere și le place să fie supuși;

-păstrează lumea și o înmulțesc;

-au dreptul de a exista;

-au drepturi egale;

-stăpânitorii prezentului; Ex: orice om obișnuit

**Oamenii neobisnuit: -cei care încalcă legea, distrugători sau înclinați la a o distruge;

-infracțiunile lor sunt relative și variate;

-cer distrugerea stării actuale în numele a ceva mai bun;

-pentru ideea lor pot și au voie să ucidă;

-pot simți empatie pentru suferința pe care o provoacă, dar conștiința lor nu poate fi tulburată;

-mișcă lumea și o duc către scop;

-au dreptul de a exista, au drepturi egale;

-stăpânitorii viitorului: Ex: Solon, Mahomed, Napoleon

**De ce Raskolnikov nu este un Napoleon / un om deosebit?

§ izolare;
§ însingurare;
§ incapacitatea de a mai simți iubire pentru familie;
§ incapacitatea de dialogare cu semenii;
§ gândul de sinucidere;
§ „simte groază și repulsie față de ceea ce a făcut și este chinuit în mod repetat de
ideea că își pierde mințile” (Bernard, 2008: 89);
§ halucinații;
§ prostrație;
§ tortură emoțională continuă;
§ se va disprețui pe sine cum se disprețuiește omul obișnuit;
Forte culturale ale vremii: ateismul+compararea cu Napoleon + În Crimă și pedeapsă, spune
Frank, Dostoievski vrea să „piloteze” morala utilitară „pentru că estompează atât de mult linia
dintre bine și rău, încât ar putea induce în eroare un tânăr idealist și foarte plin de compasiune,
revoltat de suferință și nedreptate, în comiterea unui crime brutale” (Bernard, 2008: 87 apud
Frank, 1986: 69).

**Reprezentari ale diavolului

“A-ti da dreptul de a omora: ipoteza demonica_ dedublarea intre bine si
rau+scindarea interiorului+ipoteza napoleonica+pulsiuni interioare fatale
Demon interior=umbra sa
Svidrigailov (Sfârșește tragic prin suicid) = alter-ego al lui Raskolnikov(Sfârșește
glorios prin pocăință) =prototipul omului imoral+alfa intamplator despre crima+va
avea o moarte simbolica
Dialogul dintre ofiter si student –impuls demonic- dialogul pe care il aude
functioneaza ca o forta malefica

 Semnificatia celor 2 crime si evolutia identitara a lui Raskolnikov

Protagonistul: ´„Eroul este acelaşi tânăr între douăzeci şi treizeci de ani, de aceeaşi
vârstă cu mai toate personajele centrale ale literaturii occidentale şi ruse din
secolul al XIX-lea, un erou al timpului său, frământat de întrebările
fundamentale ale vremii. In diversele sale ipostaze, acest tânăr întreprinde
câte o experienţă, pentru a-şi cunoaşte sufletul şi a-şi determina drepturile în
univers. Poţi deveni Napoleon? Dar Rotschild? Dar mare inchizitor? Dar
Mefisto? Îl poţi detrona pe Dumnezeu, pentru a dispune, ca el şi în locul lui,
de viaţă şi de moarte? Şi, dimpotrivă; te poţi comporta între semenii tăi
prozaici, într-o lume frustrată de aureola vremurilor străvechi, ca Iisus
Hristos?!” (Ianoși, Dostoievski – Tragedia subteranei)
**Firea duală a lui Rodion Romanovici Raskolnikov:
´„mărinimos şi bun”
´plin de compasiune
´dezgustat de vicii și cruzime
´devotat familiei
„ursuz, posomorât, mândru, chiar trufaș”
„ipohondru”
„rece, aproape neomenos
influențat de utilitarism și nihilism
conștiința propriei superiorități
´educație și valori creștine
´posedă spiritul sacrificiului de sine

**Presiunea familiara:
´Situația materială precară
´Mama și sora lui Raskolnikov muncesc și se sacrifică pentru el
´Dunia acceptă o căsătorie din interes pentru a-și ajuta financiar fratele
´Au așteptări mari și o încredere nezdruncinată în menirea „glorioasă” a
protagonistului
´Pulheria vrea ca fiul ei să fie atât un om mare, cât și un bun creștin
**Uciderea batranei camatarese-forma de matricid?
´Răzbunarea proiectată asupra unei alte surse de frustrare pentru ambițiile
nerealiste cu care îl împovărează familia:

´
´„Furia din sufletul lui sporea din clipă în clipa, şi dacă ar fi dat ochi cu domnul
Lujin, ar fi fost în stare poate chiar să-l ucida!”
´„Mama, sora, cât de mult le iubeam! De ce oare acum le urăsc? Da, le urăsc
fiziceşte, nu pot suferi prezenţa lor... Adineauri m-am apropiat şi am sărutat-o
pe mama, îmi amintesc... S-o îmbrăţişez pe mama şi să mă gîndesc ce-ar fi
dacă ar afla... să-i spun poate? Aş fi în stare s-o fac... Hm! ea trebuie să fie ca şi
mine, adaugă el, făcând un efort ca să gîndească, luptînd cu delirul care-l
cuprindea. O, cât o urăsc acum pe baba aceea! Cred că dacă ar învia cumva aş
omorî-o încă o dată! Biata Lizaveta! Pentru ce s-a nimerit acolo?... Ciudat:
aproape nu mă gîndesc la ea, ca şi cum n-aş fi ucis-o... Lizaveta!”
**”The greater good” si teoria utilitarista:
´Natură vs matematică – calculul valorii unei vieți
´Argumentul aritmetic pentru permisibilitatea crimei:
´„S-o omori, să-i iei banii, ca mai tîrziu, cu ajutorul lor, să te consacri binelui
omenirii şi cauzei comune; nu crezi tu că mii de binefaceri ar justifica o crimă,
o singură crimă neînsemnată?(...) O singură moarte şi, în schimb, sute de vieţi
salvate — nu vezi, e aproape o chestiune de aritmetică! Şi, la urma urmelor, cât
trage pe cântarul vieţii existenţa acestei babe ofticoase, proaste şi răutăcioase?
Nici cât viaţa unui păduche, a unui gîndac, nici atîta măcar, căci bătrîna este
daunătoare pentru semenii ei”.
**To kill or not to kill?
Pro: ´„binele mai mare”
´salvarea familiei
´dorința subconștientă de a-și dovedi sieși că e capabil, că e un „om deosebit”
Contra: ´conștiința
´posibilele repercusiuni
´repulsia personală față de ideea de a ucide
Conflictul psihologic: vRaskolnikov caută să împace „scopul scuză mijloacele”
cu nevoia morală, iar noile teorii par să îi ofere soluția.+ Natura umană
respinge concluziile calculului utilitarist
*Ratiune vs constiinta: (Raskolnikov):„eu n-am ucis un om, am ucis un
principiu! Da, principiul l-am ucis, dar de depăşit limita n-am depăşit-o, am rămas
tot de partea astălaltă! N-am ştiut să fac altceva decât să ucid! Şi nici asta n-am
izbutit prea bine, după cât se vede...”
*Victima colaterala-sora camataresei: „Lizaveta piere deoarece eroul a
comis o mică eroare de calcul” (D. Merejkovski
´Teroarea și oroarea se instalează conștient după uciderea nepremeditată a
Lizavetei
* ´Groaza și remușcarea din cauza crimelor făptuite îi răstoarnă tot raționamentul,
Raskolnikov nereușind să să ducă la capăt nici măcar scopul inițial, de bază:
furtul banilor
´„Faptul că el nu s-a folosit de roadele jafului a fost trecut parte pe seama
remuşcărilor, parte pe seama stării nu tocmai perfecte a facultăţilor mintale, în
momentul crimei. Faptul ca o ucisese din întîmplare pe Lizaveta servea chiar în
sprijinul acestei presupuneri: omul comite două asasinate şi, în acelaşi timp,
uita uşa deschisă!”
´Teoria alienării mintale temporare
´Lujin, Lebeziatnikov, studentul susțin teoria în care interesul personal primează,
dar, spre deosebire de protagonist, nu pot pune în aplicare implicația ei
extremă – crima.
´Svidrigailov nu predică noile idei, dar se comportă în acord cu ele.
Raskolnikov e totodată fascinat și oripilat de aparenta absență a simțământului
vinovăției în acest om extrem de viciat.
Contrar așteptărilor sale de „om deosebit” („eliberat” de prejudecăți, calculat și
netulburat), tânărul e copleșit de vină, de unde ar rezulta că, în fapt, el „nu e
un om genial”, ceea ce, confirmă Svidrigailov, e „grozav de umilitor pentru un
tânăr ambiţios, mai ales în secolul nostru...”
*Personajele de influenta pozitiva:
´Comisarul Porfiri Petrovici observă despre Raskolnikov că, precum toţi tinerii,
acesta socoteşte intelectul uman deasupra tuturor lucrurilor.
´Articolul despre oamenii obișnuiți și cei deosebiți:
Potrivit lui Raskolnikov, oamenii obişnuiţi conservă lumea, servind la procreare, în
timp ce oamenii deosebiți o călăuzesc spre viitor, iar aceștia din urmă dacă
ucid, „nici măcar n-au nevoie de unul care să execute sentinţa, fiindcă se
flagelează ei singuri, căci sunt oameni foarte morali”.
´Porfiri înţelege că Raskolnikov întreţine credinţe incompatibile şi că latura
religioasă a naturii sale este încă vie în ciuda filosofiei sale fatale.
Obiectivul lui devine nu doar acela de a-l aduce pe Raskolnikov în faţa justiţiei, ci
de a-l ajuta să obţină răscumpărarea.
El îi spune lui Raskolnikov că deşi teoria sa „a dat un rezultat ticălos”, el personal
nu este „un ticălos fără putință de îndreptare”.
*Sonia-”ingerul bun” al lui Raskolnikov

**Visul in care Mikolka ucide iapa poate fi premonitia a ceea ce protagonistul

urmeaza sa comita->Moartea animalului ucis fara posibilitatea de a se
apara:moartea batranei ucisa miselestebatrane
--Inainte de crima : o urmareste pe fata intoxicata care era asezata pe
banca+plange in momentul in care iapa este omorata+se simte vinovat pt
 sacrificiile mamei sale si a surorii lui+macinat puternic de ideea crimei (daca
sa o savarseasca sau nu)
--Dupa crima : sentimente contradictorii( altereaza intre sentimente de simpatie
fata de cei din jur si rautate fata de acestia + se afla intr-o continua tensiune
cauzata de mustrarile de constiinta si posibilitatea aflarii adevarului de catre
ceilalti + pierderea sinelui.
 Intertext biblic si “metanoia”:
**Teoria lui Raskolnikov:
±Libertatea absolută a omului superior
±Transcenderea eticii umane (dar și a moralei divine)
±Rolul de justițiar ±Lipsa remușcării
±Clasificarea umanității: „oameni deosebiți” vs „păduchi”
±Idealul binelui comun ±Utilitarism
**Ipoteze biblice:
±Ipostaza christică a Soniei (B. J. Paris, R. Williams):
°vândută de Katerina Ivanovna pentru 30 de ruble (vinderea lui Iisus)
°asumarea crucii sale și a lui Raskolnikov
°credința în Dumnezeu îi stabilizează identitatea (Iisus în Grădina Ghetsimani)
°acceptarea condiției de Iov
±Învierea simbolică a lui Raskolnikov în epilog (Lucifer –> Lazăr)

Simbolistica crucii: legătura ucigaș - victimă (anularea dihotomiei om –

**
păduche): „parte a unei lumi morale indivizibile în care nu este nimeni pentru care
să nu fiu responsabil” (Williams, 154) + acceptarea crucii oferite de Sonia –>
începutul convertirii + demnitatea umană a Lizavetei
**Scena lecturii din Evanghelie:
±Încercare eșuată de convertire
±Atenția lui Raskolnikov la manifestările Soniei
±Credința ca nebunie (fascinantă pentru Raskolnikov)
±Epilog: Evanghelia ca simbol al posibilității împărtășirii unor valori
***Raskolnikov si Sonia:
±Conflict eu nihilist – eu spiritual (B. J. Paris)
±Sonia = putere unificatoare între Raskolnikov și Lizaveta
±Cicovacki: influența lui Svidrigailov (Mefisto) vs. influența Soniei (Margareta)
asupra lui Raskolnikov (Faust)
±Smerenia și iertarea aproapelui -> mântuire (Marmeladov)
±Credința activă, implicată a Soniei
**Metanoia lui Raskolnikov:
±Crima ca demonstrație a libertății totale (Joseph Frank) –> imposibilitatea unei
crime nobile
±Crima = sinucidere simbolică (viața umană > idealuri abstracte)
±Utilitarism -> egoism, crimă, furt (renunțare la moralitate) -> remușcare
±Eul nihilist se însingurează, cel spiritual e solidar cu ceilalți
±Cicovacki: de la Faust (orgoliu, transcenderea umanului) la Iov (smerenie,
pocăință) ca model pentru om
±Suferința nu duce la fapte eroice, ci la metanoia (puterea asupra propriei
persoane, puterea de a îndura)
±Final deschis: procesul convertirii propriu-zise „ar putea fi tema unei noi
povestiri” (vol. 2, p. 301)
**Crestinismul lui Dostoievski:
±„Dacă omului îi este permis totul, atunci libertatea lui se preschimbă în sclavie de sine”
(Berdiaev, 48) –> omul își pierde umanitatea dacă se lasă ghidat de aspirații lumești
±Valorile autentice trebuie redescoperite, nu create (Cicovacki)
±Berdiaev:
-Creștinismul autentic = libertatea spiritului
-Conștiința dezvăluie nemurirea sufletului (crima e un atentat la această nemurire) – iubirea
aproapelui nu trebuie anulată de iubirea „departelui” (idei mărețe, idealuri abstracte)
-Libertate = suferință (evitarea suferinței –> privarea de libertate)
-Religia = profunzimea spirituală a omului
-Omul trebuie să rămână om, doar Dumnezeu e supraom, fiind singurul care poate decide
asupra vieții și morții

*Plasarea omului in raport cu realitatea obiectiva (in viziunea lui

.P*

Berdiaev):Raskolnikov vs Faust
-La Dante – omul ca parte din “ ordinea obiectiva a universului”
-La Shakespeare –viziunea umanista despre lume
-La Dostoievski- recuperarea spiritualitatii omului prin intermediul infernului
Raskolnikov->Faust, Svidrigailov->Mefistofel

**Marmeladov sau talharul mantuit,este imaginea talharului pe cruce = este

un alter-ego al lui Raskilnikov
– rep un personaj sinteza in ceea ce priveste convingerile pe care le impartaseste
Dostoievski despre om si , paradoxal, unul dintre principalele resorturi pe care
Raskolnikov le poate avea in procesul de reabilitare a conditiei sale.

- transcrie astfel 2 parghii interpretative, una in plan duhovnicesc, spiritual , iar

alta in plan psihanalitic, dar care sunt complementare
- Dacă ar fi să speculăm asupra destinului lui Marmeladov după moarte, putem
afirma fără dubii faptul că este un personaj mântuit, deoarece moartea lui nu este
imediată, ci dimpotrivă, i se dă posibilitatea mărturisirii păcatelor și a împărtășirii
cu Hristos: „Un preot! Horcăi el răgușit” (p. 178).
Interpretarea visului lui Raskolnikov: •,,La câțiva pași de ultima grădină se afla o
cârciumă mare; (...) De la cârciumă se deschidea un drum de țară, totdeauna
plin de colb, un colb nemaipomenit de negru. Drumul șerpuia mai departe și
la vreo trei sute de pași cotea la dreapta, de-a lungul cimitirului orașului. În
mijlocul cimitirului era o biserică de zid cu o turlă verde, unde se ducea de
două ori pe an cu tatăl și cu mama lui la liturghie, când se făcea parastasul
pentru bunica moartă de multă vreme și pe care el nu o văzuse niciodată.”
(p. 67)
Ipotrze ale jertfei: •Raskolnikov: ,,Și dacă un astfel de om, pentru ideea lui, ar
trebui să verse sânge, să treacă peste cadavre, conștiința lui, după părerea
mea, ar trebui să-i poată permite s-o facă, proporțional, firește, cu ideea, cu
amploarea ei” (p. 300). ->jertfă la nivel conceptual
•-momentul în care va salva viața unui student în contextul unui incendiu ->
jertfă la nivel pragmatic
Razumihin= jertfa la nivel pragmatic->va avea grija de Raskolnikiv pe tot
parcursul bolii sale
Lujin vs Mikolka: Lujin-> pseudo-jertfă
,,La începutul carierei mele a stat la închisoare un deținut, un om foarte blând. A
stat un an întreg și a tot citit noaptea pe cuptor Biblia, a citit până s-a năucit de-a
binelea și ce crezi că a făcut: nitam-nisam a luat o cărămidă și a aruncat-o în capul
unui inspector fără niciun motiv din partea acestuia. Și cum crezi că a aruncat-o?
Anume cu un metru mai încolo, ca nu cumva să-i facă vreun rău! Ei, știm noi ce
sfârșit are un deținut care îndrăznește să ridice mâna asupra autorității: și omul
nostru «a pătimit»” (p. 520) (jertfa lui Mikolka)

**Triada feminina :
SONIA : este nevoita sa se prostituieze , pt a-si intretine familia si pt a acoperi
patimile si greselile tatalui iresponsabil, compromitandu-si astfel reputatia- factor
extrem de important in destinul unei fete din societatea respectiva.
LIZAVETA: personaj pasiv
DUNIA: imagine universala a jertfei
 CURS 2: Byron Cain
-tema urii , fratricidului : un frate il omoara pe celalat din cauza urii
-Byron isi intituleaza piesa “ un mister” . Asemenea mistere
reprezentau subiecte biblice. Piesa devine o drama a conditiei umane.
-Subiectul piesei este religios, luat din biblie.
Este vorba despre familia lui Adam si Eva ce au fost aruncati din
paradis. Au 4 copii-> 2 familii: 2 frati si 2 surori . Cain si Adah au deja un
copil Enoh. Si alti 2 frati :Abel si Zilah.
-- Casatorie intre frati!!!- suntem la inceputul omenirii,deci sunt primii
oameni si nu au de unde sa aleaga. Acesti 4 copii exista un lume.
Toti, cu exceptia lui Cain , inchina un cult lui Iahve, lui Iehova=
Dumnezeul Biblic(cum este numit de Byron), in care isi exprima
pietatea si aduc jertfe , chiar daca ei sunt deja pedepsiti si sufera
consecintele pacatului lui Adam si Eva. Cain considera ca nu merita
aceasta pedeapsa, fiind pedepsit pe nedrept-> aceasta ravolta ii este
asociata lui Lucifer ( rolul pe care un Mefisto il are fata de Faust)= va fi
un pact de tip faustic
Iehona, lucifer Cain, Adam, Eva, Abel etc
Opozitia la nivel de oameni este intre Cain si restul familiei si in mod
specific,Abel.
-Cain: tipologia unui fratricid si a unui titan revoltat( impotriva a
ceea ce Iehova le impune tuturor).
In romantism, aceasta revolta poate da castig de cauza, sa il prezinte ca
personaj pozitiv pe Lucifer (contradivinitatea impusa lui Iehova).
Cain nu va fi un titan invingator ca si Prometeu, dar are un sprijin din
partea autorului. In acord cu toata mentalitatea romantica asistam la o
rasturnare a raporturilor morale( Iehova va fi prezentat ca un demiurg
rau, in timp ce Lucifer a vrut sa ii sprijine pe oameni dar a fost
impiedicat de Iahve.)
-Romantismul recupereaza dualismul pe care toate sistemele gnostice il
scoteau in fata. La fel ca gnosticii, Byron face o exsegeza inversa a
vechiului testament si a povestii a lui Cain si Abel.
-Secte la care opera lui Byros trimite: ofitii si naaseenii (“sarpe”); cainitii
si setienii ( se revendicau de la Cain sau Set,considerand ca Abel se
inchina unui demiurg rau); manihei (opozitie radicala intre intuneric si
lumina, intre principele binelui si al raului vazut ca 2 divinitati
coexistente)
-Relatia intre Lucifer/Satan (arhidemonul) si Dumnezeu : in crestinism
aceste nume erau doar o creatura a lui Dumnezeu revoltata care a
pierdut orice putere de creatie (un rebut de creatie- poate doar sa
corupa si sa strice, nu si sa creeze); la Byron, atata Dumnezeu cat si
Lucifer se prezinta ca fiind egalul lui Iehova.

**Argumente pe care le da Lucifer de factura gnostica sau care sustine

dualismul intre 2 divinitati:
-” sunt atapan peste tinutul lui si peste o parte ce nu e a lui.” Tinutul lui
este Pamantul. Aici Lucifer revendica iadul.
-”stam fiecare in alta parte(adica este rege fiecare), domnim insa
impreuna( adica peste locul oamenilor)”
-Lupta lor este o lupta vesnica. El nu a fost creat, el preexista in
eternitate, original ca Dumnezeu. “Raul” si Lufifer este un principiu care
nu deriva din bine cum spune crestinismul, ci , raul este coetern.
-Raul si binele: sunt reversibile
Ii spune Cain :” si tu ai un stapan; si Lucifer raspunde “ eu , nu.” Raul pt
el e cel invins. Daca Lucifer ar fi castigat, relatiile s-ar fi schimbat. In
gandirea crestina, raul deriva din nesupunere. Adam doar cunoaste
ceea ce pre-exista. Dumnezeu apare intr-o pozitie depreciata-> o
disparitie a lui Dumenzeu, exista dar nu se face prezent.

###Byron e un romantic si incarca toate personajele cu valori ale

romantismului .
Singului pe care il auzim vorbind in piesa este Lucifer, stapanului acestei
lumi. Iehova este un Dumnezeu care nu mai este in scena.
Fiecare dintre cele divinitati au fiecare 2 regate.
In crestinism nu exista asta, iadul este o inchisoare creata de
Dumnezeu,nu regatul lui Lucifer.Byron ii da lui Iehova un statut rau.

**De unde vine raul? : in crestinism, raul vine din neascultare. In

folosofie, s-a ajuns la 2 tipuri mari de raspunsuri:
(1) Raul este un principiu independent de bine. Intunericul este o forta
cosmica diferita de bine( aceasta este viziunea maniheica)-> inseamna
ca, raul nu se supune binelui si atunci Dumnezeu nu poate fi considerat
si o sursa si a raului-> consecinta: nu mai este a-tot-stapanitor
(2) din moment ce Dumnezeu este sursa a toate->nu doar ca a permis
aparitia raului, este sursa raului. Iehova este un tiran care se joaca cu
niste supusi
-> rezulta o exegeza inversa a ideii de monoteism vazuta ca principiu
unic este distrusa de Byron-> inseamna ca e singur si plictisit si
nefericit-> devine un tiran pt ca facut creatii ci pt a-si arunga plictiseala
cu care se joaca la un loc iresponsabil si crud. Trateaza vietuitoarele ca
niste jucarii, slugi.El creeaza viata dar si cel care da viata.
Lucifer ii arata lui Cain lumea creeata, alte umanitati create de Iehova
care sunt distruse de el dupa ce s-a plictisit de ele. Iehova este un tiran
invidios, gelos pe creaturile sale, caruia ii e frica sa nu fie concurat de
catre oameni. Lucifer zice ca interzicerea data de Iehova era
interzicerea la cunoastere, fructe care l-ar fi facut pe om asemenea lui
Iehova: sa obtina cunoasterea si poate imortalitatea.
In opozitie cu figura lui Lucifer, ii este atribuit rolul sarpelui din
sistemele gnostice, devine o divinitate buna. El are rolul de a aduce
lumii gnoza= cunoasterea care te transforma.
Iehova spune ca el nu a mintit ,” marul cunoasterii” fiind cunoasterea
insasi.
Lucifer care le ofera fructul cunoasterii se prezinta in ipostaza de
Prometeu care le-a adus oamenilor focul. Se prezinta ca adevaratul
protector al oamenilor. Avem de-a face cu un elogiu in care mintea
umana are puteri demiurgice. Darul crestin al cunoasterii este aici
ridicat intr-un mod romantic. O cunoastere care este creatoare de lumi
si care concureaza puterea creatoare a divinitatii. Lea dat oamenilor
puterea de a sti si a crea. Lucifer I-ar fi divinizat pe Adam si Eva, dorind
sa le dea si al 2-lea fruct;dar au fost dati afara de Iehova din cauza
geloziei. Mancand fructul cunoasterii, Adam pierde fructul nemuririi. De
aici revolta lui Cain.
---- Cain considera ca Dumnezeul acesta minte in privinta lui insusi.
--Cain protesteaza impotriva pacatului “ antecedent”/”originar”. E
revoltat ca el sufera din cauza unei greseli pe care el nu a facut-o.
Cain= un revoltat mandru care isi apara propria demnitate. Nu accepta
ideea crestina de pacat originar. Este reprezentantul responsabilitatii
individuale, fiecare sa fie pedepsit pt faptele sale si nu pt faptele altora.
Atitudinea lui Cain il atrage pe Lucifer, cel care rep cel mai bine
tipologia revoltatului.
****Pactul dintre Lucifer si Cain:
- ce ii cere Cain lui Lucifer? Ce ii ofera Lucifer lui Cain? = Lucifer ii
ofera lui Cain cunoasterea absoluta. Lucifer ia oferit deja cunoasterea
lui Adam, dar era o cunoastere a binelui si raului. Doreste sa
desavarseasca efectele marului. Ii pune lui Cain la dispozitie toate
secretele universului-> simtim romantismul prin legatura dintre
cunoastere si rau. Diavolul/ raul este cel care il inspira pe artistul
romantic. Iar cunoasterea depinde de tenebrele infernale, nu de
lumina.
Cain este purtat printr-un zbor in Univers si ii arata acele lumi umane pe
care Iehova le-a creat si apoi s-a plictisit de ele. Ii arata lumi preumane.
Este o coborare prin somn, prin vis ( visul=un instrument romantic de
vizitare a lumii). Lucifer ii spusese deja ca daca doreste sa le viziteze
intr-un mod real, inseamna va ca trebui sa moara. Acum e mai degraba
o calatorie mistica, pe care romanticii o folosesc des. Cain primeste nu
numai gnoza (cunoasterea), ci primeste si puteri (levitatia/zborul:” te va
purta vazduhul, al carui domn sunt eu, dar numai daca crezi in mine”
--Lucifer ii face concurenta lui Iisus din viitor pt ca face trimitere la
mersul pe ape si certarea furtunii. Toate puterile, in romantism, sunt
psihologizate, relatia cu Diavolul fiind o empatie,un transfer de
atitudine care face si transferul de puteri/minuni
- De ce doreste Cain sa cunoasca? : Prin cunoastere Cain ar dori sa
isi potoleasca spaima de moarte.
Cain primeste si alte puteri care tin de reprezentarile Magului. Aceasta
pedeapsa de a muri il sperie. El se teme de moarte fiindca nu stie ce
este moartea. Lucifer ii spune ca nu se teme de nimic fiindca este
atotstiutor. Cain are impresia ca daca va deveni atotstiutor poate evita
moartea si spera ca poate fi la fel de numuritor si neinfricat ca Lucifer.
Cain ii cere sa il faca sa piara din el toata frica si nestiinta, practic , ii
cere sa ii ofere si fructul nemuririi. Dar acela nu mai este in stapanirea
lui Lucifer. El spera ca mancand marul lui Adam, al cunoasterii, poate
ajunge si la nemurir; sa dobandeasca toata cunoasterea. Lucifer ii cere
doar supunerea.
Astfel, Lucifer ar incepe si el sa aiba asupra lui un supus. Cain este un
titan revoltat si spune ca nu se va inchina nimanui. Dar Lucifer spune ca
nu e nevoie de supunere fata de el de tipul inchinarii si ritualurilor, ci ca
doar nesupunerea fata de Dumnezeu ii este suficinenta, caci
infruntandu-l pe Iehova este automat supusul sau. Aceasta simpatie de
atitudine ar face din ei niste aliati.
Cunoscand, in loc sa ii dispara spaima de moarte, spaima lui creste tot
mai mult. Cu cat cunoaste mai mult, cu atat damnarea lui pare mai
reversibila. Cunoasterea este ea insasi o forma de damnare.
Cunoasterea ii aduce lui Cain un chin vesnic. Descopera ca omul este
nimic in raport cu marea creatie. Ii descopera conditia lui de muritor.
Cunoasterea este suferinta infernala, esti aruncat intr-un iad interior. -
>descopera de fapt nefericirea;
Afla ca Lucifer ii ofera doar vesnicirea damnarii prin cunoastere->
nereusita pactului.
Prin cunoastere i se descopera dimensiunea neantului. Lucifer ar fi
principiul neantului. Iar Iehova ar fi principiul fiintei. Dar Iehova nu
este deloc prezent in piesa, absenta lui face ca din lume sa dispara si
fericirea( cunoasterea aduce nefericirea) si imortalitatea( fructul
imortalitatii).
Dupa aflarea cunoasterii, Cain intra intr-o situatie de disperare .Faust se
convertea la magie din cauza disperarii , dar aici disperarea vine pana la
capat.
Cain primeste de la Lucifer tot ceea ce putea sa ofere fructul cunoasterii
. Cunoasterea totala face din el un disperat->il duce la o tentativa de
sinucidere ( nu mai are pt ce trai, nu mai are de ce sa astepte
pedeapsa).
Cain se intreaba daca are rost sa procreeze ( e inceputul lumii, ar fi o
intreaga omenire condamnata din start la pedeapsa)->sinuciderea este
o solutie ( de a pune capat unui chin pt intreaga omenire). + se
gandeste si la Prunc-ucidere ( are un copil numit Enoh,facut cu Adah si
de gandeste sa il omoare pt al opri de la suferinta :” ar fi fost mai bine
pt el sa nu se fi nascut”).
Adah, sotia lui se opune si nu isi duce planul pana la capat de a-si
omora copilul -> opozitie intre frate si sora. O opozitie intre o pulsiune
de moarte(-dorinta lui Cain de moarte-) si o pulsiune de viata
(incarnata de catre figura feminina) .
Sotia / Sora lui rep. dragostea/ viata si procreatia- ea este Anima- o
proiectare a unui ideal feminin si procreator. Cain este o figura
posedata de ura. Lucifer este umbra absoluta
Byron avuse o iubire pt sora lui vitrega Augusta. El a trebuit sa plece
dupa acest scandal deoarece era acuzat de incest cu o sora . El avea
astfel de fantasme incestuoase. El poate linistit sa prezinte cupluri de
frate-sora, si nu poate inca sa planeze nici o acuza de incest-
deculpabilizeaza spaima incestului
Pactul cu Lucifer are umatoareale consecinte = dobandirea
cunoasterii totale, la asimilarea pomului stiintei+ pierderea
iremediabila a imortalitatii, a pomului vietii si al mortii
(Byron face o relatie intre cunoastere si moarte= Lucifer si Cain par sa
fie damnati de luciditatea lor, de cunoasterea totala care este o
constiinta a mortii, a neantului.)
- Daca nu poate sa se sinucida pe el si nici pe copilul sau . Ii ramane
revolta impotriva lui Iehova. Considera o nedreptate faptul ca
omenirea sufera pt greseala unui singur om. Cain nu accepta
pedepsirea unui nevinovat pentru crima altuia.
- Aplica aceasta idee cand il vede pe fratele sau ducand un miel de
sacrificiu. (In povestea biblica, Cain cultiva pamantul si ofera pe
altar fructe ale pamantului; dar, bine primit de catre Dumnezeu
este fumul sacrificiului suprem-> gelozia fraterna). Byron modifica
aceasta relatie intre frati, aici, Cain este revoltat impotriva ideei
de nevinovat pedepsit pe nedrept(mielul). Cand fratele sau duce
mielul nevinovat la altar, Cain are convingerea ca fratele sau face
la randul sau o nedreptate dictata de acest demiurg rau si
sacrificator. Cain se identifica mielului. Incearca sa il opreasca pe
Abel de la acest sacrificiu. Fara sa vrea il ucide. Moartea lui Abel
este aici un accedent venit dintr-un argument generos ( de a nu
permite moartea a unui nevinovat).
- Daca mielul nu este sacrificat, ce se mai intampla cu omenirea? Ce
inseamna ca Cain se opune sacrificarii mielului? -> se opune mortii
 oamenilor-inseamna ca el s-ar opune sacrificarii lui Iisus si astfel si
vointei lui Dumnezeu ( El trebuie sa moara pt omenire).
- Ce s-ar fi intamplat daca Cain in vremea lui Iisus ar fi impiedicat
sacrificarea acestuia? Omenirea ar fi fost damnata pe veci. Gestul
omenos al lui Cain ar impiedica mantuirea de la pacatul lui Adam
- Revolta lui Cain impotriva mortii produce moartea.Abel este
omorat de el. Cel care vrea sa evite moartea este cel care o aduce
in lume. -> dupa ce a mancat de tot din marul cunoasterii el duce
la consecinta astfel si pedeapsa lui Adam. Moartea se intampla
- Cain, in biblie, este condamnat de Dumnezeu sa nu fie ucis de
nimeni. Nu e o rasplata pt Cain. Dumnezeu stie ca el se
pedepseste pe el insusi. Pedeapsa lui este o imposibilitate de a fi
ucis, de a fi pedepsit. El ar prefera sa fie ucis ca sa fie vindecat de
vinovatie. Constiinta nefericita a personajului romantic. Constiinta
este sursa neantului
- Ideea romantica a unei luciditati este de fapt o constiinta a mortii,
a neantului va fi dusa mai departe dupa ce va fi proclamata
moartea lui Dumnezeu. Byron face din Dumnezeu un personaj
absent, nu disparut.
- Prin pactul facut cu Lucifer, Cain a desavarsit pacatul Adamic: a
dus cunoasterea pana la capat+ dar prin asta a si desavarsit
blestemul mortii( mancand complet fructul cunoasterii, a pierdut
complet celalalt fruct al vietii). Frunctul imortalitatii nu i se va mai
da omenirii-> este nevoie de Iisus care sa ii ofere acest fruct prin
sacrificiu, dar Cain se opune sacrificiului mielului

SEMINAR 2: Peer Gynt (1867) de Henrik Ibsen (1828-

1906)
 CURS 3: Byron Manfred
-Byron isi descrie aceasta piesa “Manfred”, ca un poem dramatic. Cam
in acelasi fel in care Goethe isi numea Faustul “un poem dramatic”( era
un gen hibrid care imbina dialogurile specifice teatrului cu anumite
trasaturi de factura lirica; replici scrise in versuri; cu o dimensiune epica
foarte dezvoltata.
-Incadrarea poemului “Manfred” in opera Faustica: Ghoete la acuzat ca
l-ar fi imitat dupa Faust 1-> Byron a spus ca nu a cunoscut aceasta piesa
inainte decat dintr-o traducere –Ghoete dezvoltase un concept de
“daimonio” pe care il dezvoltase. Vedea in Byron un fel de geniu, poate
chiar Euforion( personajul fantastic) ar reflecta acel geniu sclipitor al lui
Byron. -> Ghoete nu a fost strict acuzator si recunoaste originalitatea si
geniul lui Byron
Astfel ca, exista teme comune intre Mandred si Faust-> dar exista o alta
viziune a lumii
Byron=reprezentant al viziunii romantice
Ghoete= a avut o tinerete pre-romantica, urmand sa adopte o poetica
de tip neoclasicism
->Avem o alta tipologie a autorilor. La Ghoete , Faust era un titan
revoltat la inceput, Margareta rep eternul feminin & La Byron Manfred
este un geniu, iar femeia( Asta rtea= sora lui) este o femeie fatala /
meduzeica care atrage barbatii in nebunie, in moarte
**Analiza operei:
 Piesa se desfasoara in Elvetia (Paranteza biografica: Byron fusese
invitat de niste prieteni acolo, la o vila. Impreuna cu un doctor si
 poetul Mary Shelley au avut acolo niste experiente romantice
extreme )
 Numele personajului, Manfred: nu tine de Elvetia, trimite la Sicilia
unde au existat niste regi de sorginte nordica unde apar niste
principi cu numele de Manfredi. Byron muta personajul intr-o
Elvetie, intr-un castel gotic ( ca decor intra in categoria romanelor
gotice). Castelul este unul aproape parasit cu galerii intunecate.
Scenele se petrec aproape doar noaptea. Acest cadru este un
corelativ exterior pentru psihologia personajului-> un tip e Faust
care la inceput isi prezinta numultumirile si care, de fapt, da
intriga piesei, da motivul convertirii sale la magie. Asa este si
Manfred, il vedem ca un personaj torturat care se plimba noaptea
prin aceste sali intunecate care nu are somn pt ca este torturat de
o constiinta tragica, autoscopica( se priveste pe el insusi=
luciditatea este o caracteristica romantica pt ca nu se mai dirijeaza
spre lumea exterioara/ materiala cum se intampla la iluministi.
Este o dorinta de cunoastere care se intoarce spre luciditate.
Expansiunea microcosmosului sufletesc. !! Aceasta luciditate
nocturna este o facultate a geniului. Interioritatea a devenit
decorul dominant
 Si Manfred exprima acea nemultumire fata de formele de
cunoastere ale epocii. El spune :” pomul stiintei nu este arborele
vietii”( aluzie la Cain), nu doar ca nu este arborele vietii ci “pomul
stiintei “ te indeparteaza de imortalitate”, cu cat cunosti mai mult,
cu atat devii constient de marimea neantului si de nimitnicia ta ca
fiinta umana.->Intelectul nu are acces la energia psihica care iti da
deplinatatea trainii ( trasatura/ caracteristica romantica).
Dar,Aceasta ne multumire a lui Faust nu e cauza torturii sale
interioare.
  Manfred e torturat de o vinovatie secreta pe care nu reuseste sa o
linisteasca, e vb de o constiinta culpabila, de o refulare a unei
vinovatii pe care Manfred incearca sa o duca la suprafata. Va
incerca singur sa scoata aceasta suferinta la suprafata, dar aceasta
suferinta torturatoare va exploda la suprafata si va defini destinul
sau in directie tragica .
 Monologul lui Manfred din timpul noptii: incearca sa rezolve
problema de constiinta refulata. Practic, facand o invocatie
magica. El este deja un mag, este capabil sa invoce duhuri. Faust
invoca demonul. Faust este vazut dintr-o perspectiva crestina
destul de stricta pt care toate fapturile sunt niste demoni.
Manfred, ca personaj si teozof romantic, mag romantic,
dialogheaza cu spirite elementare.
 Aceasta scena a invocarii aduce Spiritul Luminii, Muntelui,
Apei,Focului Vulcanic, al Aerului, al Intunericului si al Stelei
Protectoare.
= este vorba de spirite elementare care nu au fost satanizate si care
rep. in gandirea magica dinamica interna a materiei care ar fi
inanimata.

Magul renascentist avea o bacheta magica + o caciula etc= puterea

magului venea din afara, el putea sa o canalizeze, sa o preia si sa o
foloseasca.
Aici a avut loc o interioarizare. Puterea lui vine din interior, in
momentul in care evoca duhurile foloseste o energie care iese din el
insusi. Magul romantic a interiorizat aceasta energie si foloseste
blestemul, presiunea interioara ca un fel de acumulator care ii da
capacitatea de a controla duhurile. Invocarea aceasta deja ar putea fi
citita ca o decompensare, eliberare exploziva a unor fantasme
inconstiente-> duhurile sunt personificarea unor arhetipuri interioare.
Dupa ce Faust il convoaca pe Mefisto si alte figuri supranaturale, ei vor
incheia un pact, se inteleg ce da fiecare. Manfred , dupa ce a chemat
duhurile, le cere ceva. Le obliga chiar sa le indeplineasca o dorinta: el
cere uitarea . Chinuit de luciditate, de o trezie care nu se poate
stinge,el doreste alinarea vinovatiei prin uitare.
In ciuda dorintei sale, duhurile nu-I vor aduce somnul uitarii. Duhurile
executa la randul lor o incantatie ca un dans valturgic care in loc sa il
elibereze il supun unei torturi si mai mari (-Aluzie la Faustul lui Ghoete:
In momentul in care Mefisto vrea sa se elibereze de acea obligatie
magina prin care il prinsese in capcana, Faust era vrajit de niste duhuri
aeriene care ii personificau simturile sale adormite.-> ceva asemanator
si-ar dori si Manfred, un fel de dans care sa-l duca intr-un fel de feerie a
simturilor.
Dar, duhurile invocate de el se comporta ca niste Erini=fapturi
supranaturale din mitologia antica care ii pedepsesc pe criminalii care
au ucis rude.
Astfel este pus in functiune blestemul de care el se plange ca este
urmarit.) Spiritele il blestema cu un destin de Cain (“ somn sa n-ai , dar
nici cand de moarte sa nu fii rapit”). Aici Manfred se afla in aceeasi
postura cu Cain, vinovatia pt el este mai grava decat moartea care ar
putea fi pt el o alinare. Spiritele fac un fel de “ joc de iele”/” cantec de
sirene”: spiritele acestea il atrag pe Manfred in nebunie , el nu se
elibereaza cu ajutorul lor, ci se scufunda din cauza lor fiindca ele il
destina unei constiinte a vinovatiei. Vinovatia ar putea fi refulata, dar
cand este scoasa din umbra devine o constiinta tragica. Constiinta il
face un poet blestemat -> singura cale pt Manfred va fi sa se confrunte
cu aceasta umbra, vinovatie. Pt a scapa de vinovatie e nevoie sa te
intalnesti cu umbra , dar aceasta calatorie nu este lipsita de
primejdii=poti fi luat in posesie+poti inebuni->intalnirea cu umbra este
un moment psihologic inspaimantator si terorizant.
 Pentru Manfred, singura solutie este sa se intalneasca cu umbra ,
sa se confrunte cu aceasta vinovatie
 Vinovatia lui Manfred: este un sororcid ( ca in cazul lui Cain-
fratricid). Manfred se simte vinovat de moartea surorii sale
Astartea. Ea este umbra care nu piere si care il bantuie mereu pe
protagonist ( Aici Byron reia niste scene din William
Shakespeare=I se concretizeaza vinovatia prin mainile lui pline de
sange;le spala si sangele nu se duce. La fel, Manfred se simte cu
mainile insangerate)
 Cel de-al 7 lea spirit este Steaua Protectoare: in mod normal ar
trebui sa vina in ajutorul sau. Insa, in acel dans de Iele, Steaua
Protectoare ia chipul Astarteei ( La Faust- Goethe, in noaptea
executarii/ de valpurgie Margareta-iubita sa- ii apare sub chipul
meduzei- sau invers, Meduza ia chipul Margaretei, Meduza rep
vinovatia, culpabilitatea.)
-> Steaua Protectoare devine o Stea Acuzatoare, o faptura
supranaturala care pietrifica.
-> Tipologie feminina de tip romantica a unei femei meduzeice care
atrage in moarte si nebunie. Prin comparatia facuta cu Margareta,
poemul lui Byron exploreaza starea de suflet a lui Faust la moartea
Margaretei. E ca si cum din tot Faustul lui Goethe, Byron a decupat
starea de suflet a lui Faust la moartea Margaretei si ii atribuie lui
Manfred, lucru specific pt romantism.
romanticii se concentreaza doar pe latura nocturna, malefica,
inspaimantatoare si tenebroasa.
*Goethe dorea sa fie un scriitor echilibrat
*Byron alege doar intunericul. Alege din fabula Faustica, episodul cel
mai tenebros, starea de spirit cea mai chinuita.Este nadirul destinului
lui Faust (nadir=punctul cel mai de jos,in care soarele este ingropat cel
mai adanc in raport cu zenitul cand soarele este la punctul de maxima
inaltime.)

-Vanatorului care il salveaza, Manfred ii vb despre un pacat grozav.

Vinovatia lui este legata de o iubire incestuasa (frate-sora). Este vorba
de incalcarea unui tabu al rasei umane (incestul)-> intelegem de ce
Manfred este urmarit de duhuri ca de niste erini.Ele ii amintesc ca el a
suferit o transgresiune de la regulile rasei umane , de la regulile
cosmosului. Nu stim cum a murit insa ( “sangele a tasnit”):ar fi vorba de
o sinucidere/John Galt considera ca este o moarte accidentala in cadrul
unor practici magige care probabil sa fi continut o componenta sexuala,
care ar fi dus la castigarea puterilor sale magice de catre Manfred
printr-un sacrificiu uman- ea posibil sa nu fi fost o victima accidentala, ci
una voluntara. In magia neagra, aminteste John, castigarea puterilor
magice se obtinea doar prin sacrificarea fiintei magice celei mai iubite.
Manfred este un mag inca de la inceputul piesei, nu isi primeste
puterile din cauza unui pact.->riturile de initiere au avut deja loc.
 Incercarea de sinucidere ( la Goethe- Faust contempla fiola cu
otrava si vedea in ea forme de eliberare). La Byron, vinovatia pe
care o traieste Manfred duce in cele din urma la o incercare de
sinucidere.-> Personajul iese din castelul gotic si se plimba singur
pe inaltimi salbatice, dar contempla ideea de a se arunca intr-o
prapastie in timpul cautarii sale catre o solutie, si sinuciderea pare
 pt el o solutie. Aici , el este salvat de un vanator care il prinde, il
salveaza de sinucidere
-> vanatorul prinde animale in prapastii si il prinde pe Manfred aproape
scotandu-l din abis. Vanatorul il are aici drept corespondent pe pescarul
care prinde pesti din adancul marii ( Pescarul de suflete fiind
Mantuirotul)
-Vanatorul va fi si el un pescar de suflete= Manfred este oprit de o
figura Mesianica, divina;care , insa nu va avea mare pondere in piesa.
Nu pot sa il abata in alta directie si ca un geniu romantic, Manfred va
merge in alta directie.
-este oprit si de un Abate, care ii spune ca cainta si speranta ar putea
sa il elibereze de suferinta aceasta- refuza acest ajutor pt ca pt el
mantuirea , polul acesta luminos nu mai are importamta. Dar nici
Lucifer ( Arimanes, in cadrul acestei piese),nu isi poate manifesta vointa
tinandu.l prizonier pe Manfred.
 Dupa ce incercarea de sinucidere este oprita,Manfred, in
continuarea cautarii unei solutii pt conflictul sau interior: face apel
la cele 2 forte complementare ale Universului.- viziune de tip
dualist ( o viziune prin care cele 2 principii se infrunta in
eternitate;preexista, sunt egale in puteri si poarta o lupta
nesfarsita in ceea ce ii priveste pe oameni. Pt batalia finala este
posibil ca unul din ei sa castige, dar pana atunci fiecare isi castiga
o armata. Batalia finala, poate va rezolva dualismul cosmic).
(Maniheism = Mani a reluat ideea de dualism si a creat o secta numita
maniheism=nu desemneaza o secta istorica, ci mai degraba o viziune
polara. a gandi maniheist inseamna a importi lumea intre bine si rau,
lumina si intuneric si a nu mai vedea muantele )
  - figurile care personifica cei 2 poli ai divinitatii sunt: Zana Alpilor+
Arimanes.
Zana Alpilor= corespunde ceea ce in Mitul Faustic este Ingerul bun, care
il sfatuieste sa nu comita pacate capitale. Dupa influenta lui Goethe, ea
nu mai este un inger bun, ci mai degraba un duh al pamantului, al
muntilor, spirit al inaltimilor, al luminilor.
Manfred o invoca. :” duh frumos”=un duh al luminii---intr-o viziune mai
pagana tine locul Polului Divin, unui Dumnezeu, Iehova din traditia
faustica cunoscuta.
Arimanes= ingerul rau, Mefistos, Lucifer=zeu al mortilor, rege al
adancurilor, al spiritelor infernale-nu e un drac, e mai degraba Hades
sau Pluton din mitologia greco-latina, care au un palat subteran de
unde pot fi eliberate duhurile mortilor.
-> Manfred va face un “escensus adinferos”, coborand la acest zeu al
mortilor pt a recupera sufletul surorii sale moarte. Intre cei 2 are loc un
pact ( la Goethe , pactul era mai degraba un pariu/o incercare). Incheie
un pact care nu va fi tinut. Manfred ii cere sufletul surorii, in schimb isi
ofere apropria supunere in momentul in care va muri--> niciuna dintre
conditii nu va fi implinita. Astarteea revine pe Pamant , dar se va
reintoarce in lumea mortilor, ceea ce va face ca si Manfred sa nu-si tina
promisiunea.

Pactul= sufletul Astarteei+ sufletul lui Manfred

Tradus psihologic pactul= in talgerele acestui schimb se afla 2 instante
psihice.
-Protagonistul va fi eul piesei.
- Astarteea va fi in postura Animei.
In balanta sunt puse 2 instante psihice.
Eul este gata sa se sacrifice pentru a scoate din adancuri figura feminina
a Animei. Faptul ca Astarteea personifica ceea ce Yung ar numi Anima
protagonistului nostru, ca este dublul feminin este confirmat de versuri.
-sora aceasta este una geamana. Nu conteaza gena cat conteaza faptul
ca este dublul feminin al lui Manfred.
 Moartea Astarteei poate psihologic sa primeasca urmatoarea
interpretare: faptul ca Astarteea a murit, este ca si cum Manfred
ar fi ucis in el Anima; ca si cum si-ar fi ucis dublul feminin.
In criza lui Manfred care si-a pierdut sora, putem vedea criza unei
societati care a refulat principiul feminin.
 In cadrul intelegerii sale cu Arimanes, Astarteea este eliberata si
intre cei 2 frati are loc o intalnire care ar trebui sa ii aduca
eliberarea lui Manfred, care ar trebui sa ii aduca iertarea din
partea surorii. Astarteea, fara sa fie neaparat cruda, fara sa ii
spuna ca nu il iarta, ii vesteste moartea apropiata ,vazuta ca
singura forma de eliberare. Sinuciderea fiind singura solutie- el nu
o poate elibera, doar el poate sa o urmeze in imparatia mortilor.
**Comparatie: faustul lui Goethe este bantuit de eternul feminin, este
urcat in ceruri. Aici, Manfred este dus pe calea cealalta, de vectorul
opus al eternului feminin.
Astarteea este vectorul catabatic care duce la o catabaza. Este destinul
pe care il capata eroii romantici care nu mai urca in lumina ci doar
coboara in intuneric.
Manfred se pregateste pt moarte, singura lui eliberare de vinovatie este
stingerea constiintei sale nefericite , este moartea.
  In baza pactului, Manfred ar trebui la moarte sa isi piarda sufletul
in fata Arimanei. El este nemultumit de intalnirea cu Astarteea, el
spera sa o poata elibera. Este stapanit de un orgoliu de
nesupunere ( specific romanticilor), un orgoliu in care el nu vrea
sa recunoasca autoritatea lui Arimanes. Daca intelegerea nu a fost
respectata decat partial, nici el nu se simte dator sa se supuna. El
spune ca vointa lui este superioara vointei lui Arimanes, ca el isi
dicteaza singur destinul si ca nu poate fi tinut in lanturi nici de
divinitati ale luminii , dar nici de divinitati ale intunericului.
-Manfred argumenteaz ca acela nu a fost un pact real de fapt. ( Aluzia
se face la un pact traditional prin care un Faust, mag primeste puteri de
la diavol. Manfred spune ca el si-a dobandit singur puterile magice prin
jertfa -ceea ce il face independent fata de diavol -diavolul nu are
autoritate asupra lui.
Faust, cand este dus in infern este pedepsit pt crimele sale. Aici, nu
diavolul, ci Manfred singur este cel care se va pedepsi, este cel care isi
da propria pedeapsa, care se judeca pe el insusi. Este o judecata
interiorizata, este propriul sau judecator. Nu se poate mantui si va
ramane intr-un iad interior.

 Care este tipologia acestui nou Faust (care este Manfred)?

In cartile populare ,Faust era un apostat, un revoltat Luciferic ,care,
cedand orgoliului arhidemonului este pedepsit pe masura, este damnat
pt eternitate.
La Marlow, Faust intra in tipologia unui revoltat prometeic.
Mentalitatea epocii ( renasterii) nu permitea si izbanda unui astfel de
revoltat. O permitea intr-un pre-romantism
La Byron, Manfred nu intra in ipostaza unui titan invingator .
Titanii revoltati pot avea castig de cauza -> Mentalitatea romantica
inspira revolutiile ( ex: Revolutia Franceza)
Revoltatii sunt niste titani.
Titanii sunt niste figuri extrovertite. Ei se rascoala impotriva zeilor
olimpieni deoarece vor sa refaca ordinea pe Pamant, pt a aduce o
soarta mai buna oamenilor-> titanii revoltati iubesc lumea-> are o
atitudine pro-cosmica si pro-umana. Vede nefericirile si vrea sa repare
greselile.
Manfred nu este un astfel de titan extrovertit. Nu se supune
divinitatilor, este si el un revoltat, dar nu din iubirea fata de lume.
Atitudinea lui este una anti-cosmica = nu iubeste lumea. Atitudinea lui
fata de univers este mai degraba una Neoplaticiana sau una Gnostica.
Este o atitudine de respingere a acestui univers, vazut ca un univers
ratat. Daca a fost creat de un demiurg rau este un univers rau. Singura
solutie este eliberarea din aceasta lume. Neoplaticienii si gnosticii=
lumea este inferioara si ei sunt superiori acestei lumi ( eliberarea la ei
are loc printr-o iesire din sine- o calatorie anabatica catre
transcendenta/ o divinitate de natura rationala/o lume a binelui etc). In
raport cu atitudinea anti-cosmica a neoplaticienilor sau a gnosticilor,
atitudinea romanticilor are toti vectorii inversati ( eliberarea la
romantici este pe toate caile inverse decat in neoplatonism sau in gloza.
Eliberarea nu este o anabaza , ci este o catabaza; nu este o iesire in
afara printr-o transcendenta , ci o interiorizare, o patrundere in
propriile abisuri sufletesti; nu este o iesire in lumina ci o coborare in
intuneric, nu este o atingere a ideilor si a unui intelect divin, ci o
scufundare in irational si inconstient-- acesta este genul intrupat intr-o
tipologie romantica.)
Manfred- o personificare a geniului romantic. Avem o variatiune
romantica a figurii lui Faust.-> Anabaza nu este exterioara , ci interioara.
In Manfred, avem o tipologie a geniului inteles ca un demiurg care e
capabil sa creeze luni, care isi creeaza el o lume
 Ce se intampla cu Manfred la moarte?; El nu merge nici la
Dumnezeu (Zana Alpilor) si nici la Lucifer (Arimanes)--- el merge
intr-o lume paralele, complementara. Manfred merge in propria
sa lume, o lume interioara creata de el insusi ( care poate fi un
paradis daca personajul este senin pe dinauntru, sau poate fi un
iad al vinovatei, al torturii. ). Chiar daca el ramane nerezolvat
asupra starii sale de spirit , care este una infernala, are acest
orgoliu romantic al faptului ca este propriul sau judecator. In
Manfred, tipul geniului sugereaza foarte clar viata aceasta
acreatiei Demiurgica si Demonica.
Pt geniu, caile de eliberare sunt= noaptea + somnul + visul +nebunia
(Miscarea de emancipare a feminitatii isi gaseste expresia in lit
romantica prin femeia meduzeica, femeia fatala- femeia care vine din
adancuri si bantuie cu o constiinta de pe vinovatie eroii romantici.
Femeia meduzeica este dublul protagonistilor care ii bantuie ca o
fantoma, fata de care se simt vinovati )

CURS 4: Byron + Realismul

Byron : “ Schimbarea schilodului” (“ The diformed transformed”) -Romantism
-Tipologia monstrului – o tipologie mult mai larga in romantism
-Intr-un avertisment, Byron spune ca una dintre sursele de inspiratie au fost “
Faustul “ lui Goethe. Am putea spune ca Goethe este sursa cea mai puternica
pentru Mitul Faustic, dar Byron preia doar o schema, nu si intriga lui Goethe.
Protagonistul: Arnold – este un cocosat. Se incadreaza in tipologia romantica a
monstrului. O atitudine umana fata de aceasta tipologie este necesara si
subanteleasa. Byron avea o asemenea deficienta ( schiopata), am putea lua acest
lucru si ca o forma de empatie . Arnold, este tratat de propria mama ca un
avorton , ea il vede ca pe o creatie/procreatie ratata. Mama se plange ca a dat
nastere unui monstru. Este alungat de toti - postura de periferic.-> Arnold intra in
postura Luciferica, in conditia celui expus din Imparatia Cerurilor. Mama lui il
compara cu un sarpe, echivaland sarpele din cartea Facerii care acolo este
echivalat cu Diavolul.->Nasterea lui este una ratata. El a fost nascut inainte de
vreme, prematur-> Apare ca un personaj neterminat fizic. Neterminarea fizica
este insemnul unui personaj inca neevoluat---> piesa ne va da un parcurs mai
mult sau mai putin initiatic. Prin metamorfoze fizice, personajul traieste o evolutie
interioara, psihica.
Evolutia lui Arnold: La inceput este vazut ca un personaj fara caracteristici bine
definite, fara personalitate. El trebuie sa se defineasca. Singurul lucru care il
defineste la inceput este aceasta respingere din partea tuturor. El are un trup
hidos, dar un suflet pur. Sufera pt ca este respins, ar vrea sa fie recunoscut,iubit ,
integrat. Il aduce la o disperare si incearca sa se sinucida (una din temele
romantice faustice). Cocheteaza cu un pumnal fiind gata sa se arunce in el sa isi
curme viata. Incercarea de sinucidere este impiedicata (lucru care se intampla
mereu in Mitul Faustic). Personajul este derutat de trilul pasarilor, care seamana
cu niste clopote de Pasti ce la Goethe il impiedica pe Faust sa se sinucida
(contempla cupa de otrava) . Se afla intr-o padure si strange crengi uscate pt
mama lui,iar trilul pasarilor ii corturba intentia de sinucidere.
Izvor=oglinda a adancurilor.Un izvor din apropiere se tulbura, apa sufera o
tulburare (- o tema mitica,veche-):intre minunile lui Iisus este si acea tulburare a
apelor. Cand se tulbura apele este semn ca ceva iese la suprafata-> In termeni
metafizici, inseamna ca vom asista la o aparitie supranatural; In termeni
psihologici, inseamna ca ceva din inconstient prinde contur, viata si incepe sa
actioneze. In momentul in care aceasta oglinda a adancurilor se tulbura ,in fata lui
Arnold apare un barbat inalt si negricios ( numit “Strainul”,in ideea ca este un
dublu intunecat, negricios). Acesta este Diavolul, care nu isi spune numele dar
care se ofera sa il ajute pe protagonist in starea de criza...Si care, este generat de
protagonist. Arnold se simte un exclus, iar sentimentul excluderii este personificat
de marele exclus, care este Diavolul. Strainul este o figura satanica care ii
materializeaza propria lui conditie de Naparca, de Sarpe Biblic ( cum spune mama
lui). Diavolul apare ca o personificare a umbrei lui Arnold.---Din sinele original,
primul arhietip care se desprinde nu este Eul, ci Umbra. Ca si cum personajul s-ar
dezvolta sub semnul acestei personalitati refulate,plina de resentimente care il va
conduce si il va face sa evolueze.
Revenind la interpretare metafizica : ca in toate operele scrise pe tema Mitului
Faustic, intre cei 2 se incheie un pact. Diavolul se ofera sa ii schimbe infatisarea, sa
ii dea un alt trup, sa faca schimb cu acest trup de cocosat pe care Diavolul si-l
asuma sa il poarte el ( Diavolul ia constiinta a conditiei sale de Umbra, a pacatelor
refulate, a tentatiilor care ii conduc pe oameni. Psihologic, Diavolul isi doreste un
trup, sa nu ramana o fantasma, o simpla proiectie. Diavolul nu se sfieste in a
prelua un trup de cocosat pt ca este un trup de carne.). Diavolul de obicei cere
sufletul, insa Arnold e destul de transant, nu isi va da sufletul. El nu este de acord
sa isi dea sufletul, lucru pt care Diavolul il ironizeaza un pic pt ca era gata sa se
sinucida , iar sinuciderea il aducea cu siguranta in lumea Diavolului (“ si acum iata,
protestezi pentru sufletul tau”). Initial, sufletul lui Arnold este pur. Diavolul ii cere
vointa si faptele sale (cere acea facultate care asigura independenta unui suflet).
Vointa ar semnifica liberul albitru. Daca Arnold incepe sa faca ce ii cere Diavolul,
inseamna ca nu va mai avea liberul albitru, ca va urma modelul pe care il da
modelul.Diavolul este suficient de inteligent, incat sa nu il sperie pe Arnold cu
pierdere sufletului, cerand-i in schimb vointa, faptele, sa faca lucruri pe care I le
va cere Diavolul.------
----Pactul este semnat cu sange. Suntem obisnuiti ca sangele sa fie al
protagonistului ( cu ceva intim), insa aici Diavolul / Strainul ii spune lui Arnold ca
va semna cu sangele altora, semn ca il va pune sa ucida si ca il va duce pe calea
crimelor.Diavolul primind controlul asupra lui Arnold, il duce la fapte criminale ,
spre pacate capitale unde , chiar si in aceasta lume romantica Diavolul aduce
damnarea
Cum are loc schimbarea schilodului? : Acest episod corespunde intineririi lui
Faust, care are loc in bucataria vrajitoarelor. Diavolul procedeaza la o invocare a
mortilor, la un Nekya ( e termenul Homeric, Ulise cand se duce in tara cimerienilor
pt a se intalni cu mortii si cu Tiresias pt a afla ce are de facut, procedeaza la o
Nekya-vorbim de necromantie). Dar, aici nu e un act strict de vrajitorie , este o
invocare a mortilor. Diavolul ii cere cateva picaturi de sange si picura sangele lui
Arnold in apa acelui izvor. Devine si mai clar ca izvorul este o gura a Hadesului,pe
acolo a venit si Strainui = o poarta prin care pot sa iasa la suprafata si suflete ale
mortilor. Prin felul acesta in fata lui Arnold incep sa defileze- e ca un spectacol de
moda in care se arata trupuri: Cezar ( este un imparat care lui Arnold I se pare
cam chel si batran, el dorind un aspect mai tineresc si mai vanjos), Algibiade din
Atena actica, Socrate( care este filosof ,dar este destul de prapadit) .. figura
asupra careia se fixeaza Arnold este Ahile ( doreste un trup de Ahile). Am asistat la
o parada a sufletelor, care este o tema recurenta ( la Marlowe aveam o parada a
pacatelor pe care Mefisto le pune in slujba lui Faust; La Goethe ,care nu este atat
de apropiat de paradigma restina, Mefistos aduce gustul,mirosul,sunetul-toate
placerile sufletului pe care Faust savantul si le cenzurase in timpul vietii; La Byron,
avem o parada a sufletelor, a unor pers din trecut care sunt prezentate ca modele
trupeste. --> fantana/ paraul, nu este doar un portal catre lumea sufletului , ci in
termeni de psiho-critica este si o critica a inconstientului.
Diavolul/ Strainul l-ar ajuta pe Arnold sa-si materializeze “Idealul Eului”(concept
de psihanaliza).
Arnold , rep. Ceea ce Iung numeste “sinele original”. Iung atribuie fatului alfalt
inca in dezvoltare in pantecele matern : un embrion de viata mentala. El spune ca
este “un sine original” din care pe urma se dezvolta eul,umbra,anima etc.. pt ca la
final sa fie unite intr-un sine unit ,un sine care uneste toate arhietipurile atipice.

Arnold este un personaj neterminat fizic, si pare sa fie condus de un arhietip

secundar, de umbra. El isi doreste sa se modeleze, sa isi creeze un eu. Toate
aceste personaje sunt de fapt niste idealuri. Practic, isi materializeaza idealul a
ceea ce vrea sa fie, apare conceptul de ideal al eului. Strainul ii spune/ il
tachineaza ca e “ nerabdator ca fata care isi vede in oglinda ceea ce inca nu-I
decat un vis” a ceea ce ar vrea sa devina el.
Arnold, il alege pe Ahile, un corespondent al lui Paris din Mitul Faustiv si un
arhietip al frumusetii barbatesti, vitejiei, masculinitatii- isi doreste sa fie un
adevarat erou (fizic+ prin calitatile morale).
Aceasta transformare fizica va fi insotita si de o transformare psihica.--Arnold a
facut un pact prin care a cedat vointa si faptele umbrei sale. Deci, am putea avea
un personaj dedublat, prin care in aspectul exterior este un erou ( un Ahile), dar
care sufleteste vorbind s-a convertit intr-un diavol. ---Pana acum, el era
monstruos pe dinafara si pur pe dinauntru. Capatand un aspect frumos trupesc se
corupe in interior. Astfel, asistam la un proces de discriminare invers. La un proces
de individuatie, in care, in loc ca eul sa domine umbra, umbra controleaza eul
( aspectul exterior). Chiar daca Arnold este pe calea negativa, el sufera o evolutie
interioara. Mitul Faustic ne-a prezentat o evolutie care parcurge zona de
intuneric, nu este o evolutie prin ascensiune ( care de la conditia de om sa te
ridice la conditii superioare daimonice sau angelice). Este o evolutie care se face
mai intai prin explorarea tenebroasa a personalitatii, prin explorarea fratelui
intumecat, al raului.
Ceea ce inseamna ca, malformatia fizica ( cocoasa) este un stigmat care are o
valoare ambigua. Malformatia fizica este un stigmat ambiguu pt ca el produce si
evolutia. Este un stignat are o functie degradanta care provoaca repulsia , dar
care il supune pe personal la o proba a umilintei. Este si o cauza a revoltei, un
stimulent al ambitiei, evolutiei, progresului. -> Strainul/ Diavolul va avea o functie
evolutiva ( ca si la diavolul din opera scrisa de Goethe. Dumnezeul lui Goethe il
lasa pe Mefistos sa il lucreze pe Faust stiind ca atragandu-l pe care tentatiilor, va
produce o lamurire.- Acelasi lucru se intampla si aici. Diavolul este un agent al
faptei, care il impinge spre evolutie pe Arnold)-- Arnold este un schilor, un bastard
al mamei sale si al naturii, dar aceasta malformatie este un insemna a celor iesiti
din comun ( ne aducem aminte ca , cam toate culturile aveau asemenea insemne:
samanii erau considerati pers iesite din comun fiindca atunci cand avea loc
initierea, atunci cand duhurile ii sfintecau pt ai reface, ei aveau un os in plus. Osul
samanic era insemnul distinctiei, al unui individ iesit din comun) . In acelasi sens,
de data aceasta “cocoasa”, este un insemn stigmat care indica un personaj cu un
destin exceptional. ( cocoasa, ca si schiopatatul este un insemn pt un destin
exceptional). Nu intamplator, Arnold este comparat cu Timur Lenk (la Marlowe, e
cuceritorul schiop, barbarul care rastoarna ordinea lumii si a zeilor) etc ( Iacob
este schiop, diavolul este schiop la caderea din rai= este un insemnat). Cocoassa si
schiopatatul sunt insemne care conduc conditia si evolutia dincolo de normalitate,
dincolo de mediocritatea umana.
Diavolul nu poate crea. Atat in crestinism, cat si in romantism, diavolul ramane o
faptura care nu poate decat sa il imite pe Dumnezeu. Diavolul modeleaza corpul
lui Ahile din tarana, asa cum Dumnezeu a modelat corpul lui Adam. Dar, ceea ce
nu poate face Diavolul este sa dea un suflet acestui trup de tarana; sufletul va
veni de la Arnold. Corpul trebuie preluat. Diavolul este in stare sa ia un trup, dar
nu sa faca un barbat. Culege frumosul unei lucrari originale ( poate sa imite
trupul, dar nu poate sa ii dea viata, sa creeze sufletul insusi)
-> Asistam la o metamorfoza (= a trece la o alta forma), o schimbare de corpuri.
Fizic, personajul intra intr-un corp frumos de Ahile. Din perspectiva trupeasca
traieste o urcare, o metamorfoza in ceva superior..in timp ce pe dinauntru se
urateste. Infrumusetarea fizica e insotita de o uratire sufleteasca.
Arnold, bucurandu-se arogant de noul sau aspect, il vedem ca devine : infatuat,
orgolios, ingrat, dornic de sange, violent. Strainul observa foarte repede aceasta
schimbare :” A ! Vad ca noua infatisare ti s-a urcat la cap. Ma bucur foarte. Dar
esti ingrat. Ceea ce iar e bine”.->Diavolul se bucura de toate aceste defecte.
Putem spune ca , Arnold pleaca intr-o aventura lumeasca.
Diavolul in intreaba unde doreste sa fie dus, iar Arnold raspunde :” acolo unde-i
mai multa lume”. El, exclusul, acum vrea sa se bucure de multime, sa fie aplaudat
si admirat. Diavolul raspunde :” acolo unde razboiul si femeia isi fac de cap”->
urmeaza un episod care evoca o intamplare reala de la inceputul renasterii. Dupa
ce razboiul este terminat, Arnold este prezentat ca un erou si impreuna cu
diavolul care il insoteste si altii, asediaza Roma. Roma rep centrul lumii, locul unde
sta reprezentantul lui Dumnezeu pe Pamant, este locul Papei. Papa este detronat
si Roma este cucerita.--- Asistam la o revolta Luciferica--- Byron face trimitere la o
lupta fratricida. Diavolul il inlocuieste pe rep lui Dumnezeu, fratele rau il
inlocuieste pe fratele bun. Arnold, intra in postura lui Romulus, care vine sa se
razbune impotriva lui Remus.
Dintre ruine, Arnold o salveaza pe Olimpia (apare personajul feminin), de care se
indragosteste fulgerator. Cei 2 se vor casatori in acest peisaj din ruina.
Olimpia = arhietip al feminitatii,” o esenta a frumusetii”, o personificare a animei-
apare astfel, un alt arhietip uman.= este dublul feminin al lui Arnold; este
perechea perfecta (androginica)= eternul feminin
In general, personajele feminine il mantuie pe personajul masculin dela damnare.
Problema aici este ca Arnold este un personaj intors pe dos. El o iubeste pe
Olimpia, dar este condus de diavol pe dinauntru. Desi arata splendid pe dinafara,
Olimpia nu este pacalita. Ea poate sa treaca dincolo de aspectul fizic atragator, si
vede ca pe dinauntru este un personaj inegrit, condus de personalitatea de
umbra.. Din cauza aceasta, nunta care sa il mantuie pe personaj nu poate sa aiba
loc. Mai e nevoie de o revenire la realitate, de o rasturnare a raportului dintre eu
si umbra. Va fi nevoie ca Arnold sa tina sub control umbra si sa-l inlature pe
Diavol.
Nu stim cum ar fi terminat piesa Byron. Este o piesa neterminata, dar s-au pastrat
cateva notite prin care Byron isi nota cam ce ar dori sa se intample:
Notita : “Arnold e gelos pe sine insusi sub vechea infatisare.”- incepe sa regrete
schimbul facut. Isi da seama ca nu aspectul o atrage pe Olimpia si ca fata cere de
la el curatenia morala. Piesa s-ar fi terminat cum ca el ar fi rupt pactul cu diavolul,
sa-si reia trupul de cocosat, sa isi reia libertate si sa se purifice pe interior a.i.
iubirea cu Olimpia sa poata fi eliberatoare. El descopera ca adevarata frumusete
nu tine de trup. Practic personajul a trecut printr-o aventura de tip initiatic.
Sarutul simbolic al Olimpiei este cel care il readuce pe Arnold la eul curat,pur.

Realismul : 1830
-Apare a o reactie impotriva romantismului. Contesta romantismul , idealismul
filosofic si ceea ce a rep perioada 1760 ( cand incepe pre-romantismul), pana pe la
1830 ( cand apar manifestele de tip realist)
Ca sa ajungem catre Dostoievski este nevoie sa vedem opozitia dintre romantism
si realism.
Viziunea romantica nu domina cultura europeana la modul absolut decat in jur de
30 de ani, de pe la 1800-1830. Dupa, continua sa fie asumata de scriitori. Dar , de
pe la 1830, apare un nou curent numit realism. Acum, sunt de ajuns 3 decenii pt
ca romantismul ( care contesta iluminismul) sa fie la randul sau contestat de un
alt curent, de realism.
**Schimbarea de paradigna:
- pe deoparte avem 4 doctrine care neaga ( doctrine negatoare) ceea ce a fost
pana acolo si altele care afirma o noua viziune despre lume. Doctrine negatoare
care disloca paradigma anterioara. (ex de doctrina filosofica / curent filosofic:
scepticismul, agnosticismul,nihilismul, ateismul)
1.**** Scepticismul :
 sec 19, este cel in care aceasta doctrina filosofica antica se revigoreaza si
incepe sa atace. Bazele filosofiei traditionale, a filosofiei clasice.
 Poate fi vazut ca o doctrina filosofica ce refuza sa afirme sau sa nege fiinta.
Scepticii considera ca ei nu pot sa afirme, nici sa nege existenta absolutului-
refuza sa se pronunte
 Hegel =”scepticismul antic si premodern consta in a te indoi de realitatea
lumii exterioare”( fizice, imanente) -- daca e adevarat ceea ce ne
inconjoara-> scepticismul antic si premodern s-ar indoi de realitatea lumii
exterioare si ar pune accentul pe lumea metafizica,spirituala.- indoiala
asupra consistentei lumii noastre
 Hegel, mai spune ca scepticismul modern inverseaza ecuatia si se indoieste
de realitatea existenta a lumii spirituale si pune accentul pe lumea
materiala , pe care ne-o prezinta simturile. Aceasta este lumea
neindoielnica, pt ca cealalta este nedemonstrabila.
 Scepticii spun ca nu exista argumente pt a afirma/ nega existenta lui
Dumnezeu.
 !! Scepticii nu sunt capabili sa valideze / invalideze absolutul

2.****** Agnosticismul:
  Doctrina / atitudine filosofica pt care absolutul este inaccesibil spiritului
uman.
 !! Agnosticii , spun ca absolutul nu poate fi cunoscut nicicum , este
inaccesibil--> lumea spirituala/ transcendenta/ metafizica , intra intr-un colt
de umbra. Sunt puse intr-o zona in care capacitatile cognitive ale omului nu
o poate atinge.
 Agnosticismul se opune teologiei , dognei crestine. Fiindca si in crestinism
se spune ca Dumnezeu este o forta inaccesibila, o realitate apofatica ( la
care nu poti ajunge prin cunoastere directa). Dar, teologia crestina ,spunea
ca Dumnezeu poate fi aproximat/inteles pe baza creatiei lui ( a lumii). Daca
plecam de la lume, ajungem la caracteristicile lui Dumnezeu.Teologia
oferea ratiunea umana ca un instrument de cunoastere indirecta a lui
Dumnezeu. Cu cat intelegi lumea il intelegi pe Dumnezeu insusi in gandirea
lui, dar nu prin acces direct. Un acces direct se considera ca il au Gnosticii.
 Agnosticismul se opune Gnozei.
Pt gnostici, cunoasterea lui Dumnezeu este o cunoastere mistica. Dumnezeu
poate fi cunoscut prin forme de empatie, prin forme de identificare cu
divinitatea.
Agnosticismul , anuleaza ambele forme de cunoastere a transcendentei lumii, de
relationare la metafizica, considerand ca metafizica nu poate fi atinsa; lumea de
dincolo nu poate fi perceputa de catre intelectul si sufletul uman
 !!! Nici Agnosticii nu proclama disparitia ascendentei ( cei care o fac sunt
nihilistii)

3.***Nihilismul :
 !!! Nihilistii proclama disparitia ascendentei lumii
 Aici, negatia este dusa si ai departe.
 Nihilismul, neaga obiectul tuturor credintelor si al sistemelor metafizice.
  Toate principiile care fundamentau existenta lumii noastre materiale, din
care lumea noastra materiala deriva, si fata de care lumea noastra nu era
decat o copie.-toate acestea sunt negate—Are loc fenomenul de Golire a
transcendentei ( Are loc moarte / disparitia lui Dumnezeu)
Profetul este Nice, care, fortand o tema de antichitate ( aceea a unor marinari
care trecand pe langa o insula, unde se celebra un mit de nastere si renastere a lui
Dionisos ; Aud strigate : “ Dumnezeu este mort!” , “ Dionisos este mort!”, asta
premergand renasterea lui Dionisos), devine un profet a acestui nihilism modern
spunand :” Dumnezeu a murit”.
Nice, este folosoful, care, practic, distruge metafizica clasica germana, religiile
anterioare care clameaza moartea lui Dumnezeu.
 Nihilismul modern, a devenit si o miscare sociala (stand la baza unor
doctrine de tip anarhic,; a devenit si o miscare sociala)
 Aceasta doctrina anarhica se manifesta in primul rand in Rusia, fiind vazuta
ca “ atitudinea oamenilor de prinos, cei care nu stiu ce sa faca cu viata lor,
cei care cad prada disperarii fiindca lumea din prejurul lor( ex: tarismul) nu
ii satisface ( ar vrea sa schimbe si sa aduca in Rusia modelul occidental, dar
se impiedica de o serie de bariere : administrative, sociale, politice; si
figureaza ca niste anarhici.
4.***** Ateismul :
 Este o negare a teismului.
Teismul crestin = este conceptia dupa care Dumnezeu este creatorul si
conducatorul lumii.
In sec 16- 17 se dezvolta o forma de teism filosofic= Deismul
Pentru deisti , Dumnezeu a ramas creatorul lumii, dar nu se mai ocupa de lume.
Lumea ramane prada propriei sale miscari- Dumnezeu absolut care nu se mai
ocupa de creatiile sale. Deismul presupune o retragere/ disparitie a lui Dumnezeu
din lume.
In romantism am vazut si forme de Panteism= dualismul de tip romantic, duce la
accentuarea popului imanent al lumii. Sacrul tinde sa se mute in lumea nostra, in
imanenta. Si in panteism sacrul continua sa existe in imanenta.
  La ateism, asistam la o disparitie a sacrului. Nu mai exista o faptura
supranaturala care sa garanteze fiinta. Fiinta revine lumii noastre, care
exista prin ea insasi., nu a fost creata, nu derinva, nu a fost sustinuta de
catre altcineva.
 Ateismul are ca consecinta negarea tuturor religiilor si a institutiilor de tip
religios.
 Ce afirma ateismul? :
 Pozitivismul
= isi primeste numele de la Auguste Comte ( un filosof francez, care publica la
inceputul sec 19, o carte numita “ Curs de filosofie pozitiva”- avem termen de
“pozitiv” in locul nihilismului etc.)
= si Auguste Comte , pleaca de la ideea ca transcendenta este goala.
=Pozitivismul, aboleste toate presupunerile metafizice ( teologice/ filosofice),
neaga existenta unui Dumnezeu sau a oricarui alt principiu transcendent.
=Pozitivismul afirma ca nu cunoastem si nu exista nimic decat ceea ce ne ofera
experienta concreta. Cunoasterea reala care ne face capabili sa controlam natura
poate fi fondata decat pe cunostinte pozitive si nu pe presupuneri
nedemonstrabile.
Principiul absolut ar fi ca “ nu exista nimic absolut”-> transcendenta/ principiile
divine absolute sunt considerate niste axiome fara fundament.; nu doar
nedemonstrabile, ci fals impuse si create.
=Auguste Comte, distinge in cunoasterea lumii umane 3 stadii/ 3 cunoasteri :
stadiul teologic/ cunoasterea de tip teologic (“ totul era explicat pe baza unui
principiu magic”-generalizeaza ideea de faptura supranaturala) + stadiul metafizic
/ cunoasterea metafizica ( se bazeaza pe un principiu dogmatic) (Dogma= idei/
concepte/ virtuti afirmate aprioric ( ex: magul provoaca somul fiindca are o virtute
adormitoare)- toata existenta este explicata ca niste virtuti; sunt de fapt niste
principii dogmatica care explica la modul mecanic + cunoasterea pozitiva
(instaurat de Auguste Comte in sec 19- el va da baza filosofica a tuturor stiintelor
care urmeaza )( se bazeaza pe un principiu stiintific )( conform acestei viziuni, a
explica un fenomen, inseamna a gasi legea naturala care il guverneaza; legea lumii
consta in degajarea legilor fizice care guverneaza lumea) (lumea si fenomenele
nu mai sunt explicate pe baza unor fapturi suptanaturale etc, ci pe baza unor legi
stiintifice.
-> Pozitivismul de vine o filosofie a stiintelor. Filosofiea care motiveaza stiintele
moderne, niste stiinte atee in care Dumnezeu nu isi mai are locul.
 Scientismul :
=stiinta satisface toate nevoile cognitive ale omului. Stiinta este capabila sa ne
dea adevarul despre univers. Nu avem nevoie decat de ele pt a intelege lumea.
Legile stiintifice explica intreaga alcatuire a cosmosului.
=cunoasterea stiintifica este o cunoastere absoluta , iar cunoasterea metafizica
este una gresita care ne duce la concluzii false.
=Scientismul reguza ideea unui principiu absolut, transcendent
=Nu neaga existenta necunoscutului , dar are increderea ca stiintele vor putea
dezvalui toate misterele lumii. Ca noi putem stapani universul daca controlam
stiinta
=apare ideea de Progres. Inainte ,viziunea despre lume era statica in sec 18 apare
ideea ca lucrurile sunt in miscare si ca schimbarea poate avea loc in bine. In
schimbarea aceasta de progres intra Darvinismul, tot regnul viu sunt pusi pe o
scala a evolutiei de la inferior la superior. Stiinta este pusa de scientism pe o linie
a progresului.
 Materialismul:
= se opune idealismului
= revolutia aceasta a fost provocata in filosofie de Fewerbach. El a criticat filosofia
clasica germana, in primul gand pe Hegel, spunand ca “ el urmareste sa aduca
filosofia cu picioarele pe pamant”.- filosofia germana ar fi umblat cu picioarele in
nori si cu capul in jos. Fawerbach, spune ca va intoarce filosofia si o va aduce cu
picioarele pe pamant si va pune la baza filosofiei materia ( nu ideea, nu spiritul)-
practic s-a mutat accentul pe materie, de pe supranatura pe natura.
Materialismul a stat la baza si a societatilor de tip comunist.
 Realismul
=opus idealismului si romantismului intr-o oarecare masura
=3 principii / concepte ale realismului:
1. Imanentism
-toate aceste principii neaga existenta unui principiu ontologic transcendent si
afirma ca lumea noastra isi are baza in ea insasi
-imanenta este purtatoarea sacrului, a fiintei. Esenta se afla in imanenta.
Ca sa analizezi ontologia trebuie sa cunisti legile naturale, legile fizice, ratiunile
anterioare ale fenomenelor. -> Instrumentul pt a cunoaste lumea imanenta este
abordarea stiintifica , inductiva, empirica care pleca de la experienta si gaseste
legile naturale care guverneaza lumea.
!!!!Apare conceptul de Narator Impersonal, iar el este consecinta acestei
schimbari de paradigma.- are o perspectiva obiectiva
Inainte, aveam un narator supra-personal ( o divinitate etc, care il ca inspira.
Inca din renastere, apare ideea de narator personal – ai o perspectiva subiectiva
( prin care autorul isi asuma tot mai mult autoritatea asupra propriei opere) =
asistam la o personalizare a celui care nareaza.
Romanul realist are o perspectiva obiectiva. “ Romanul este o oglinda cu care te
plimbi pe marginea drumului”, reglecta realitatea exterioara. In aceste romane cel
care povesteste este naratorul impersonal, care exprima un punct de vedere
obiectiv. Este ca si cum ar vb natura, stiinta prin intermediul lui. Nu este nici
supranatural si nici subiectiv personal.

2. Decompozabilitatea lumii:
In viziunile teologice / metafizice, Divinitatea / Principiul metafizic era un
Principiu unificator. Logosul divin a creat lumea ca o armonie cosmica, toate sunt
in relatie unele cu altele . Daca acest Principiu organizator transcendent dispare,
inseamna ca nu mai avem un principiu unificator.Inseamna ca lumea nu mai este
un mare organism, ci este o adunare de elemente individuale ( conceptia
atomista). Ca sa cunosti lumea trebuie sa analizezi lumea sub forma lor cea mai
scurta. Lumea este un ansamblu de mecanisme. -> Viata, sufletul, nu sunt decat
niste functii ale unui corp, un mecanism. Lumea e alcatuita din o multime de
particule=se poate descompune=este decompozabila.
Descrierea realista este una de tip mecanicist. Abordarea realista este una care
descompune societatea, tipurile umane, trupul etc in componente care pot fi
abordabile separat.
Literatura realista neaga principiul corespondentelor magice.
Simbolismul va reimpune un principiu al corespondentelor magice.
Dar, in realism, lumea este facuta din bucati, din elemente care se combina intr-
un fel de aparate de mecanisme.
3.Cognoscibilitatea lumii:
- Pleaca din pozitivism si scientism,
- Lumea e cognoscibila, poate fi rationalizata, poate fi cunoscuta
- Gandirea poate patrunde legile lumii
- Sentimentul in literatura al ideii de cognoscibilitate a ideii in lume : se vb
de naratiune+ descriere personaje
- Acum , descrierea realista se impune ca o practica . Romanticii erau
interesati de natura, dar din alte motive. Dar, pana atunci, descrierea in
literatura nu-si avea locul.
!! Realismul aduce in literatura pozitivismul, scientismul, ateism etc si face din ele
o forma de practica literara/ o forma de cunoastere a lunii- forta cognitiva a lumii

CURS 6:
-la Dostoevsky confruntarea dintre romantism si realism ; autorii progresisti
devin adesea realisti.- el realizeaza o sinteza intre romantism si realism
-parcurgeri dihotonice
-Dostoevsky e interesat de starile alterate de constiinta ( nu trateaza aceste stari
ca romanticii , nu la un mod fantastic)
-stari cropusculare, boli ; le trateaza ca pe niste..........

-de la materialitate la complexitate ( la personaje)

-La Mihail Ba... : romanul polifonic la Dostoecsky : personajele au mai multe voci
interioare; ele nu semnifica un singur arhietip( ar putea fi analizate in functie de
personalitatea multipla_in psihiatrie)- delir- reflecta... modern : personajul nu e
mantuit, ca la Goethe ( are ca predecesor un erou baroc : paralelism intre Hamle
si Raskolnikov)
CREAREA PSIHOLOGIEI IN LITERATURA :
-cu instrumentele realismului ( relatare la pers a 3 a)
-retrage toate proiectiile in metafizic
-intalnirea lui Ivan cu Diavolul (“tu nu existi, esti proiectia mea?”) -proiectiile sunt
intra-iectate (psihologia metafizicului) - trairile nu mai sunt in infern sau rai , ci in
personaje-> psihicul devine noua metafizica
-Henri Bergson :” fizica se ocupa cu lucrurile intense – adevarata metafizica e
psihologia
-Dostoievski parcurge psihanaliza
-scrisul ca forma de autocunoastere
CREAREA UNEI NOI TIPOLOGII: anti-eroul
-reflectia... negativa = omul din....
I***nsemnari din ….:
-omul din... : un produs al timpurilor moderne (….. Venite din occident)-> e la
moda sa fii realist
-liderii sunt persecutati
- categoria... “de prisos” : omul din...
-sinteza a spiritului rus ( o tendinta …. si … realista – istoria spiritului)
-scrisa la pers 1 ( tip …)
-coexista in personaje binele si raul
-exista 2 categorii de oameni ???????
 Omul destept =eroul in stare... (nu s-a ..pe nici o cale...)
E omul care nu a adoptat nici o persoana (omul din spatele mastii) : “omul fara
insusire”
Refuza sa se implice intr-o cariera
Omul pluriform
 Omul imbecil = omul care are o caracteristica definita = a adoptat persoana
si se identifica cu ea – nu are viata interioara- om mortificat
Tolstoi: “ cadavru viu” ( nuvele): om....
-in societate, omul destept e un ratat ; imbecilul e un om de lume
♦ Omul de lume vs Omul din subterana???????
-personaj macinat in raport cu omul de lume
♦ Umilul:
- Eroii de grandoare :” lumi compensatorii”
- Omul din subterana
- Conflict de orgolii intre omul din subterana si cel din lume ( se afla in
concurenta; omul din subterana este …. la imaginea de sine) :se datoreaza
unei insuficiente afective din copilarie
- Freud: copiii care nu sunt incurajati nu au incredere in ei ( boala-
hospitalism ); lucru care se vedea si in personalitatea lui Dostoievski care
avea deficiente in relatiile cu oamenii- la maturitate ei cauta o incurajare
din partea societatii- este o frustrare inconstienta a omului din subterana
( o forma de a atrage atentia
Exemplu: …..............Personajele au nevoie de ceilalti, dar prin violenta
- Nu are orgoliu, nu are nimic de … ; isi accepta rolul
- Fata de omul din subterana are o relatie conflictuala ??
- Oamenii din subterana vad niste .. ai orgoliilor lor ….
- Ii consolideaza pe oamenii din subterana in legatura cu esecul
-pers primeste o fct importanta, e invitat la o intrunire- se declanseaza spiritul de
concurenta - “ sa ma dus sau nu?”-merge, dar fara scandal
Merge la bordel: prostituata-inger : el se ofera sa o salveze ( pe Liza), doar cae
sarac si nu o poate salva – se simte micsorat si vede in fata un martor al esecului
lui- ii e teama sa fie judecat
El viseaza sa o mantuie pe Liza
-are rol de ….
- subterana : marginalizare sociala: … psihologica
-desfasurarea in … interior ( doar asa poate trai cu adevarat)= forma de proiectie
a starii de libertate interioara (“ As putea sa apar mai viu fata de dumneavoastra”)
-… se masifica
-oamenii din subterana apara libertatea
LIBERTATE :
-…= LIBERUL ALBITRU
-… (libertatea ramane la dispozitia omului)
Ex: existentialism ( lumea nu are sens, e lasata la intamplare)-> omul poate avea
un sens intr-o lume absurda
-pwes. Oscileaza intre credinta si …...
Ratiunea, stiinta au dus la moartea lui Dumnezeu.
Credinta, religia- corespondenta irationala
-aparitia filosofiei irationale
Schopenhauer pune la baza lumii vointa de viata
Neitzsche este mai mult interesat de on decat de matafize . Repulsul dominant=
vointa de putere
Freud are la baza comportamentul uman ( libidoul)
…... psihiatria e metafiza. Lumea metafazica se reflecta in psihic sub forme de
comportament
-modificare prin... ( viata instinctului; intuitia e deterniantul conceptului)
-viata..... lucreaza cu …. ( viata prin...)
- personajele lui Dostoievski traiesc … viata; imbecilul-viata
-opozitie intre ratiune si irational ( viata crestiva- viata...)
Reducerea la viata... = moartea....
- Vede in dezvoltarea stiintei o ….. ( Dostoievski in “ Palatul de clestar”-
atunci va veni pasarea... - a Apocalipsei)
- Gandire pozitiva -forma de ….
**Un nou pact cu diavolul
-a face pactul cu diavolul= a pierde libertatea interioara ( personajele vor deveni
niste demoni)
-a intra intr-o forma de deteriorare fizica
-fara libertate nu se poate instala armonia universala
-posibilitatea raului e necesara pt existenta liberului albitru-> demoni, posedati
Vs idiotul, omul ridicol

CURS 7:
1.Omul de lume / imbecilul
2. omul din subterana/ omul destept
3.umilul
1. Omul din lume= imbecilul
-om ocupat doar cu situatia sociala
-om monovalent (a reusit in viata) = este un castigator
-omul de lume si omul din subterana sunt in opozitie de orgolii
2.omul din subterana =omul destept
-este un ratat social=un frustrat
-poate evolua in 2 directii :omul de lume+imilul
-Cand omul din subterana vrea sa depaseasca omul de lume?
Orgoliu nenascut; sa-I lase in admiratie totala pe ceilalti
Omul din subterana isi propune a deveni “omul divinitate” pt a-si
depasi frustrarile (El ia locul lui Dumnezeu, daca El a murit)
3.Umilul
-se sacrifica pt ceilalti

1. Posedatul, demonul
2. Idiotul ; omul ridicol ; Christos-omul

1. Posedatul , demonul:
-a fi luat in posesie de o idee (pierderea libertatii/ pierderea liberului
albitru)
-”oamenii din subterana” se lasa in posesie de o idee metafizica “omul
divinitate”
-omul din subterana poate renunta la toate acestea
2. Idiotul, omul ridicol, Christos-omul
-Cum se transforma omul din subterana la orgoliu ( devenind ratatul)?
Personajul are un orgoliu inflat (si-ar dori, dar nu reuseste sa se afirme
social)
Orgoliul inflat duce la hipersensibilitate. Trece prin stari alterate (stari
de exagerare a vietii interioare), cazand apoi in depresie. Depresia duce
la apatie ( devine insensibil)->se simte un om de prosos,care nu isi
gaseste locul in societate->”nimic nu are rost”(il demotiveaza)
-Concluzie metafizica:meditatie care tine de nihilismul modern
-toti faustii nu reusesc sa se exprime in lume->demotivare->ideea de
sinucidere
-si personajul nostru este impiedicat (apare o steluta)
STEAUA:
=PREDESTINARE
-ideea de sinucidere sta sub o stea
-steaua il incarca cu o energie negativa care il duc catre moarte=om
posedat de o predestinare (el nu poate sa aleaga)
=DETERMINISMUL
-e un pact cu diavolul (omul posedat e unul care a facut pactul)
-luau in posesie=idee Luciferica de a lua locul lui Dumnezeu
-poate sa ii ia locul lui Dumnezeu cineva? : de la Mice , Dumnezeu nu
exista in gandirea modernista realista. Omul incearca sa fie el
judecatorul
POSESIA: Dostoievski apara libertatea de vointa (isi apara libertatea a.i.
pot face si rau :
*a face rau, dar a te pocai = bine+libertate
*a face bine cu forta =este rau la Dostoievski=a fi posedatul
-rezultatul unei actiuni care a luat locul logosului divin ( il inlocuieste pe
Dumnezeu)
-duce la nihilism, la ateism
## Faze prin care se ajunge la nihilism:
-Dumnezeu nu exista : nu exista un principiu creator / nu exista o baza
ontologica care garanta lumea: lumea nu mai are armonie, nu exista un
principiu ultim care sa motiveze umanitatea
La moarte, sufletul e doar o functie ; nu exista o viata de apoi. In
crestinism era motivatia de morala ( bine+rau) - baza metafizica
Morala= o conventie care poate fi modificata-devine flexibila,poate fi
prelucrata--> nimic nu mai are importanta pt cel care nu crede in
Dumnezeu. ->Libertate NIHILISTA (“totul este permis” pt ca morala nu
are o baza adevarata-> nici el nu-si are rolul in viata ( e gata sa se
sinucida):
*poate face orice, nu exista judecata
*e mereu gata sa moara, nimic nu mai conteaza
*RIDICOLUL=nu face lucruri chiar atat de monstruasa (intalneste o
fetita pe care poate sa o ajute, dar o alunga: ii promoveaza un
sentiment (nu rational)
-> are o dilema: unde sa se sinucida? (in cap sau in inima)
Raspuns: in cap->in sursa ideii de sinucidere
Dilema : revolta a inconstientului impotriva fiintei distrugatoare, a
ratiunii anihilante
Renunta la sinucidere, merge acasa si viseaza ca s-a sinucis si va fi
inmormantat.
Visul:
-a doua forma a stelei
-sufletul sau pleaca spre steluta
-pe stea descopera un paradis (semnificatie gnostica)
-steaua rep lumea cealalta
Antiteza:lumea de acolo+ lumea de aici
#Lumea de aici:
-oamenii din subterana
-oamenii posedati (invidie, nepasare, apatie etc)
-”acesta este orizontul lumii noastre”
-Palatul de Clestar deupa Dovs, este apocalipsa. Pe aceasta stea,
Dovs.,creaza o utopie de tip teologic. Omenirea descoperita e una
angelilca, a,I domina iubirea, compasiunea, fericirea etc(care traiesc o
inconstienta paradisiaca – nu au cunoscut binele si raul)
Urmeaza o alegere a umanitatii:
-descrie lumea lui (joaca rolul sarpelui biblic)Vine cu o revelatie (“raul
exista”), egala cu marul. Care duce la o stare de decadere in omenirea
de acolo (ex: se desfac limbile, incepe violenta, posesiunea, animalele
salbatice,omul devine o fiara, sentimentele sunt inlocuite de
cunoastere (actiune), fericirea inainte de ratiune, apare nihilismul,
frumosul devine nefericire
Contempla: venirea sa a distrus lumea paradisiaca
Simte nevoia de a rascumpara lumea (prin sacrificarea sa, precil Iisus);
sa mantuie omonirea