Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Mitul Faustic
Mitul Faustic
*****Romantismul:
-1700-1800
- rastoarna/arunca/ izoleaza iluminismul.
-impune un fel de tiranie a rationalului, a lumii nocturne, a sufletului
nocturn, dominatie a unei divinitati nocturne
-numit o renastere a renasterii , a renasterii oculte, a renasterii magice
(revine fantezia renascentista)- renasterea isi atinge toate
potentialitatile. Apare o viziune care nu mai este demonizata, ci
considerata o stare umana mai profunda decat fiinta umana
predominata de ratiune
-in romantism ,gandirea magica nu mai are oponenti
***TRASATURI GENERALE ALE ROMANTISMULUI:
Principii ale romantismului:
Ce parametri ai viziunii despre lume s-au modificat din iluminism pana in
romantism? --5 mutatii
Proiectia personajului asupra orasului: Pierdu conştiinţa realităţii; şi-i păru ciudat că nu-şi
aminteşte cum a ajuns în strada. Era seară tîrziu. întunericul se înteţea, luna plină strălucea tot mai
tare; aerul însă era parcă din ce în ce mai înăbuşitor”
„Cerul era senin, nu se zărea nici urma de nor, iar apa părea albastră, lucru care se întîmpla atât de rar Nevei. Cupola
catedralei, care de nicăieri nu se vede mai bine decât din locul acela, de pe pod, (...), strălucea puternic, şi prin
văzduhul străveziu puteai să desluşeşti limpede fiecare ornament.”
„i se întîmplase adesea, (...), să se oprească tocmai în acest punct şi să privească intens imensa panorama cu adevărat
superbă; şi aproape de fiecare dată încercase cu mirare aceeaşi impresie nelamurită: din priveliştea aceasta splendidă
nu se răsfrîngea pentru el decât o inexplicabila răceala; somptuosul tablou îi părea neînsufleţit şi pustiu...”
**Oamenii neobisnuit: -cei care încalcă legea, distrugători sau înclinați la a o distruge;
-pot simți empatie pentru suferința pe care o provoacă, dar conștiința lor nu poate fi tulburată;
§ izolare;
§ însingurare;
§ incapacitatea de a mai simți iubire pentru familie;
§ incapacitatea de dialogare cu semenii;
§ gândul de sinucidere;
§ „simte groază și repulsie față de ceea ce a făcut și este chinuit în mod repetat de
ideea că își pierde mințile” (Bernard, 2008: 89);
§ halucinații;
§ prostrație;
§ tortură emoțională continuă;
§ se va disprețui pe sine cum se disprețuiește omul obișnuit;
Forte culturale ale vremii: ateismul+compararea cu Napoleon + În Crimă și pedeapsă, spune
Frank, Dostoievski vrea să „piloteze” morala utilitară „pentru că estompează atât de mult linia
dintre bine și rău, încât ar putea induce în eroare un tânăr idealist și foarte plin de compasiune,
revoltat de suferință și nedreptate, în comiterea unui crime brutale” (Bernard, 2008: 87 apud
Frank, 1986: 69).
**Presiunea familiara:
´Situația materială precară
´Mama și sora lui Raskolnikov muncesc și se sacrifică pentru el
´Dunia acceptă o căsătorie din interes pentru a-și ajuta financiar fratele
´Au așteptări mari și o încredere nezdruncinată în menirea „glorioasă” a
protagonistului
´Pulheria vrea ca fiul ei să fie atât un om mare, cât și un bun creștin
**Uciderea batranei camatarese-forma de matricid?
´Răzbunarea proiectată asupra unei alte surse de frustrare pentru ambițiile
nerealiste cu care îl împovărează familia:
´
´„Furia din sufletul lui sporea din clipă în clipa, şi dacă ar fi dat ochi cu domnul
Lujin, ar fi fost în stare poate chiar să-l ucida!”
´„Mama, sora, cât de mult le iubeam! De ce oare acum le urăsc? Da, le urăsc
fiziceşte, nu pot suferi prezenţa lor... Adineauri m-am apropiat şi am sărutat-o
pe mama, îmi amintesc... S-o îmbrăţişez pe mama şi să mă gîndesc ce-ar fi
dacă ar afla... să-i spun poate? Aş fi în stare s-o fac... Hm! ea trebuie să fie ca şi
mine, adaugă el, făcând un efort ca să gîndească, luptînd cu delirul care-l
cuprindea. O, cât o urăsc acum pe baba aceea! Cred că dacă ar învia cumva aş
omorî-o încă o dată! Biata Lizaveta! Pentru ce s-a nimerit acolo?... Ciudat:
aproape nu mă gîndesc la ea, ca şi cum n-aş fi ucis-o... Lizaveta!”
**”The greater good” si teoria utilitarista:
´Natură vs matematică – calculul valorii unei vieți
´Argumentul aritmetic pentru permisibilitatea crimei:
´„S-o omori, să-i iei banii, ca mai tîrziu, cu ajutorul lor, să te consacri binelui
omenirii şi cauzei comune; nu crezi tu că mii de binefaceri ar justifica o crimă,
o singură crimă neînsemnată?(...) O singură moarte şi, în schimb, sute de vieţi
salvate — nu vezi, e aproape o chestiune de aritmetică! Şi, la urma urmelor, cât
trage pe cântarul vieţii existenţa acestei babe ofticoase, proaste şi răutăcioase?
Nici cât viaţa unui păduche, a unui gîndac, nici atîta măcar, căci bătrîna este
daunătoare pentru semenii ei”.
**To kill or not to kill?
Pro: ´„binele mai mare”
´salvarea familiei
´dorința subconștientă de a-și dovedi sieși că e capabil, că e un „om deosebit”
Contra: ´conștiința
´posibilele repercusiuni
´repulsia personală față de ideea de a ucide
Conflictul psihologic: vRaskolnikov caută să împace „scopul scuză mijloacele”
cu nevoia morală, iar noile teorii par să îi ofere soluția.+ Natura umană
respinge concluziile calculului utilitarist
*Ratiune vs constiinta: (Raskolnikov):„eu n-am ucis un om, am ucis un
principiu! Da, principiul l-am ucis, dar de depăşit limita n-am depăşit-o, am rămas
tot de partea astălaltă! N-am ştiut să fac altceva decât să ucid! Şi nici asta n-am
izbutit prea bine, după cât se vede...”
*Victima colaterala-sora camataresei: „Lizaveta piere deoarece eroul a
comis o mică eroare de calcul” (D. Merejkovski
´Teroarea și oroarea se instalează conștient după uciderea nepremeditată a
Lizavetei
* ´Groaza și remușcarea din cauza crimelor făptuite îi răstoarnă tot raționamentul,
Raskolnikov nereușind să să ducă la capăt nici măcar scopul inițial, de bază:
furtul banilor
´„Faptul că el nu s-a folosit de roadele jafului a fost trecut parte pe seama
remuşcărilor, parte pe seama stării nu tocmai perfecte a facultăţilor mintale, în
momentul crimei. Faptul ca o ucisese din întîmplare pe Lizaveta servea chiar în
sprijinul acestei presupuneri: omul comite două asasinate şi, în acelaşi timp,
uita uşa deschisă!”
´Teoria alienării mintale temporare
´Lujin, Lebeziatnikov, studentul susțin teoria în care interesul personal primează,
dar, spre deosebire de protagonist, nu pot pune în aplicare implicația ei
extremă – crima.
´Svidrigailov nu predică noile idei, dar se comportă în acord cu ele.
Raskolnikov e totodată fascinat și oripilat de aparenta absență a simțământului
vinovăției în acest om extrem de viciat.
Contrar așteptărilor sale de „om deosebit” („eliberat” de prejudecăți, calculat și
netulburat), tânărul e copleșit de vină, de unde ar rezulta că, în fapt, el „nu e
un om genial”, ceea ce, confirmă Svidrigailov, e „grozav de umilitor pentru un
tânăr ambiţios, mai ales în secolul nostru...”
*Personajele de influenta pozitiva:
´Comisarul Porfiri Petrovici observă despre Raskolnikov că, precum toţi tinerii,
acesta socoteşte intelectul uman deasupra tuturor lucrurilor.
´Articolul despre oamenii obișnuiți și cei deosebiți:
Potrivit lui Raskolnikov, oamenii obişnuiţi conservă lumea, servind la procreare, în
timp ce oamenii deosebiți o călăuzesc spre viitor, iar aceștia din urmă dacă
ucid, „nici măcar n-au nevoie de unul care să execute sentinţa, fiindcă se
flagelează ei singuri, căci sunt oameni foarte morali”.
´Porfiri înţelege că Raskolnikov întreţine credinţe incompatibile şi că latura
religioasă a naturii sale este încă vie în ciuda filosofiei sale fatale.
Obiectivul lui devine nu doar acela de a-l aduce pe Raskolnikov în faţa justiţiei, ci
de a-l ajuta să obţină răscumpărarea.
El îi spune lui Raskolnikov că deşi teoria sa „a dat un rezultat ticălos”, el personal
nu este „un ticălos fără putință de îndreptare”.
*Sonia-”ingerul bun” al lui Raskolnikov
Berdiaev):Raskolnikov vs Faust
-La Dante – omul ca parte din “ ordinea obiectiva a universului”
-La Shakespeare –viziunea umanista despre lume
-La Dostoievski- recuperarea spiritualitatii omului prin intermediul infernului
Raskolnikov->Faust, Svidrigailov->Mefistofel
**Triada feminina :
SONIA : este nevoita sa se prostituieze , pt a-si intretine familia si pt a acoperi
patimile si greselile tatalui iresponsabil, compromitandu-si astfel reputatia- factor
extrem de important in destinul unei fete din societatea respectiva.
LIZAVETA: personaj pasiv
DUNIA: imagine universala a jertfei
CURS 2: Byron Cain
-tema urii , fratricidului : un frate il omoara pe celalat din cauza urii
-Byron isi intituleaza piesa “ un mister” . Asemenea mistere
reprezentau subiecte biblice. Piesa devine o drama a conditiei umane.
-Subiectul piesei este religios, luat din biblie.
Este vorba despre familia lui Adam si Eva ce au fost aruncati din
paradis. Au 4 copii-> 2 familii: 2 frati si 2 surori . Cain si Adah au deja un
copil Enoh. Si alti 2 frati :Abel si Zilah.
-- Casatorie intre frati!!!- suntem la inceputul omenirii,deci sunt primii
oameni si nu au de unde sa aleaga. Acesti 4 copii exista un lume.
Toti, cu exceptia lui Cain , inchina un cult lui Iahve, lui Iehova=
Dumnezeul Biblic(cum este numit de Byron), in care isi exprima
pietatea si aduc jertfe , chiar daca ei sunt deja pedepsiti si sufera
consecintele pacatului lui Adam si Eva. Cain considera ca nu merita
aceasta pedeapsa, fiind pedepsit pe nedrept-> aceasta ravolta ii este
asociata lui Lucifer ( rolul pe care un Mefisto il are fata de Faust)= va fi
un pact de tip faustic
Iehona, lucifer Cain, Adam, Eva, Abel etc
Opozitia la nivel de oameni este intre Cain si restul familiei si in mod
specific,Abel.
-Cain: tipologia unui fratricid si a unui titan revoltat( impotriva a
ceea ce Iehova le impune tuturor).
In romantism, aceasta revolta poate da castig de cauza, sa il prezinte ca
personaj pozitiv pe Lucifer (contradivinitatea impusa lui Iehova).
Cain nu va fi un titan invingator ca si Prometeu, dar are un sprijin din
partea autorului. In acord cu toata mentalitatea romantica asistam la o
rasturnare a raporturilor morale( Iehova va fi prezentat ca un demiurg
rau, in timp ce Lucifer a vrut sa ii sprijine pe oameni dar a fost
impiedicat de Iahve.)
-Romantismul recupereaza dualismul pe care toate sistemele gnostice il
scoteau in fata. La fel ca gnosticii, Byron face o exsegeza inversa a
vechiului testament si a povestii a lui Cain si Abel.
-Secte la care opera lui Byros trimite: ofitii si naaseenii (“sarpe”); cainitii
si setienii ( se revendicau de la Cain sau Set,considerand ca Abel se
inchina unui demiurg rau); manihei (opozitie radicala intre intuneric si
lumina, intre principele binelui si al raului vazut ca 2 divinitati
coexistente)
-Relatia intre Lucifer/Satan (arhidemonul) si Dumnezeu : in crestinism
aceste nume erau doar o creatura a lui Dumnezeu revoltata care a
pierdut orice putere de creatie (un rebut de creatie- poate doar sa
corupa si sa strice, nu si sa creeze); la Byron, atata Dumnezeu cat si
Lucifer se prezinta ca fiind egalul lui Iehova.
Realismul : 1830
-Apare a o reactie impotriva romantismului. Contesta romantismul , idealismul
filosofic si ceea ce a rep perioada 1760 ( cand incepe pre-romantismul), pana pe la
1830 ( cand apar manifestele de tip realist)
Ca sa ajungem catre Dostoievski este nevoie sa vedem opozitia dintre romantism
si realism.
Viziunea romantica nu domina cultura europeana la modul absolut decat in jur de
30 de ani, de pe la 1800-1830. Dupa, continua sa fie asumata de scriitori. Dar , de
pe la 1830, apare un nou curent numit realism. Acum, sunt de ajuns 3 decenii pt
ca romantismul ( care contesta iluminismul) sa fie la randul sau contestat de un
alt curent, de realism.
**Schimbarea de paradigna:
- pe deoparte avem 4 doctrine care neaga ( doctrine negatoare) ceea ce a fost
pana acolo si altele care afirma o noua viziune despre lume. Doctrine negatoare
care disloca paradigma anterioara. (ex de doctrina filosofica / curent filosofic:
scepticismul, agnosticismul,nihilismul, ateismul)
1.**** Scepticismul :
sec 19, este cel in care aceasta doctrina filosofica antica se revigoreaza si
incepe sa atace. Bazele filosofiei traditionale, a filosofiei clasice.
Poate fi vazut ca o doctrina filosofica ce refuza sa afirme sau sa nege fiinta.
Scepticii considera ca ei nu pot sa afirme, nici sa nege existenta absolutului-
refuza sa se pronunte
Hegel =”scepticismul antic si premodern consta in a te indoi de realitatea
lumii exterioare”( fizice, imanente) -- daca e adevarat ceea ce ne
inconjoara-> scepticismul antic si premodern s-ar indoi de realitatea lumii
exterioare si ar pune accentul pe lumea metafizica,spirituala.- indoiala
asupra consistentei lumii noastre
Hegel, mai spune ca scepticismul modern inverseaza ecuatia si se indoieste
de realitatea existenta a lumii spirituale si pune accentul pe lumea
materiala , pe care ne-o prezinta simturile. Aceasta este lumea
neindoielnica, pt ca cealalta este nedemonstrabila.
Scepticii spun ca nu exista argumente pt a afirma/ nega existenta lui
Dumnezeu.
!! Scepticii nu sunt capabili sa valideze / invalideze absolutul
2.****** Agnosticismul:
Doctrina / atitudine filosofica pt care absolutul este inaccesibil spiritului
uman.
!! Agnosticii , spun ca absolutul nu poate fi cunoscut nicicum , este
inaccesibil--> lumea spirituala/ transcendenta/ metafizica , intra intr-un colt
de umbra. Sunt puse intr-o zona in care capacitatile cognitive ale omului nu
o poate atinge.
Agnosticismul se opune teologiei , dognei crestine. Fiindca si in crestinism
se spune ca Dumnezeu este o forta inaccesibila, o realitate apofatica ( la
care nu poti ajunge prin cunoastere directa). Dar, teologia crestina ,spunea
ca Dumnezeu poate fi aproximat/inteles pe baza creatiei lui ( a lumii). Daca
plecam de la lume, ajungem la caracteristicile lui Dumnezeu.Teologia
oferea ratiunea umana ca un instrument de cunoastere indirecta a lui
Dumnezeu. Cu cat intelegi lumea il intelegi pe Dumnezeu insusi in gandirea
lui, dar nu prin acces direct. Un acces direct se considera ca il au Gnosticii.
Agnosticismul se opune Gnozei.
Pt gnostici, cunoasterea lui Dumnezeu este o cunoastere mistica. Dumnezeu
poate fi cunoscut prin forme de empatie, prin forme de identificare cu
divinitatea.
Agnosticismul , anuleaza ambele forme de cunoastere a transcendentei lumii, de
relationare la metafizica, considerand ca metafizica nu poate fi atinsa; lumea de
dincolo nu poate fi perceputa de catre intelectul si sufletul uman
!!! Nici Agnosticii nu proclama disparitia ascendentei ( cei care o fac sunt
nihilistii)
3.***Nihilismul :
!!! Nihilistii proclama disparitia ascendentei lumii
Aici, negatia este dusa si ai departe.
Nihilismul, neaga obiectul tuturor credintelor si al sistemelor metafizice.
Toate principiile care fundamentau existenta lumii noastre materiale, din
care lumea noastra materiala deriva, si fata de care lumea noastra nu era
decat o copie.-toate acestea sunt negate—Are loc fenomenul de Golire a
transcendentei ( Are loc moarte / disparitia lui Dumnezeu)
Profetul este Nice, care, fortand o tema de antichitate ( aceea a unor marinari
care trecand pe langa o insula, unde se celebra un mit de nastere si renastere a lui
Dionisos ; Aud strigate : “ Dumnezeu este mort!” , “ Dionisos este mort!”, asta
premergand renasterea lui Dionisos), devine un profet a acestui nihilism modern
spunand :” Dumnezeu a murit”.
Nice, este folosoful, care, practic, distruge metafizica clasica germana, religiile
anterioare care clameaza moartea lui Dumnezeu.
Nihilismul modern, a devenit si o miscare sociala (stand la baza unor
doctrine de tip anarhic,; a devenit si o miscare sociala)
Aceasta doctrina anarhica se manifesta in primul rand in Rusia, fiind vazuta
ca “ atitudinea oamenilor de prinos, cei care nu stiu ce sa faca cu viata lor,
cei care cad prada disperarii fiindca lumea din prejurul lor( ex: tarismul) nu
ii satisface ( ar vrea sa schimbe si sa aduca in Rusia modelul occidental, dar
se impiedica de o serie de bariere : administrative, sociale, politice; si
figureaza ca niste anarhici.
4.***** Ateismul :
Este o negare a teismului.
Teismul crestin = este conceptia dupa care Dumnezeu este creatorul si
conducatorul lumii.
In sec 16- 17 se dezvolta o forma de teism filosofic= Deismul
Pentru deisti , Dumnezeu a ramas creatorul lumii, dar nu se mai ocupa de lume.
Lumea ramane prada propriei sale miscari- Dumnezeu absolut care nu se mai
ocupa de creatiile sale. Deismul presupune o retragere/ disparitie a lui Dumnezeu
din lume.
In romantism am vazut si forme de Panteism= dualismul de tip romantic, duce la
accentuarea popului imanent al lumii. Sacrul tinde sa se mute in lumea nostra, in
imanenta. Si in panteism sacrul continua sa existe in imanenta.
La ateism, asistam la o disparitie a sacrului. Nu mai exista o faptura
supranaturala care sa garanteze fiinta. Fiinta revine lumii noastre, care
exista prin ea insasi., nu a fost creata, nu derinva, nu a fost sustinuta de
catre altcineva.
Ateismul are ca consecinta negarea tuturor religiilor si a institutiilor de tip
religios.
Ce afirma ateismul? :
Pozitivismul
= isi primeste numele de la Auguste Comte ( un filosof francez, care publica la
inceputul sec 19, o carte numita “ Curs de filosofie pozitiva”- avem termen de
“pozitiv” in locul nihilismului etc.)
= si Auguste Comte , pleaca de la ideea ca transcendenta este goala.
=Pozitivismul, aboleste toate presupunerile metafizice ( teologice/ filosofice),
neaga existenta unui Dumnezeu sau a oricarui alt principiu transcendent.
=Pozitivismul afirma ca nu cunoastem si nu exista nimic decat ceea ce ne ofera
experienta concreta. Cunoasterea reala care ne face capabili sa controlam natura
poate fi fondata decat pe cunostinte pozitive si nu pe presupuneri
nedemonstrabile.
Principiul absolut ar fi ca “ nu exista nimic absolut”-> transcendenta/ principiile
divine absolute sunt considerate niste axiome fara fundament.; nu doar
nedemonstrabile, ci fals impuse si create.
=Auguste Comte, distinge in cunoasterea lumii umane 3 stadii/ 3 cunoasteri :
stadiul teologic/ cunoasterea de tip teologic (“ totul era explicat pe baza unui
principiu magic”-generalizeaza ideea de faptura supranaturala) + stadiul metafizic
/ cunoasterea metafizica ( se bazeaza pe un principiu dogmatic) (Dogma= idei/
concepte/ virtuti afirmate aprioric ( ex: magul provoaca somul fiindca are o virtute
adormitoare)- toata existenta este explicata ca niste virtuti; sunt de fapt niste
principii dogmatica care explica la modul mecanic + cunoasterea pozitiva
(instaurat de Auguste Comte in sec 19- el va da baza filosofica a tuturor stiintelor
care urmeaza )( se bazeaza pe un principiu stiintific )( conform acestei viziuni, a
explica un fenomen, inseamna a gasi legea naturala care il guverneaza; legea lumii
consta in degajarea legilor fizice care guverneaza lumea) (lumea si fenomenele
nu mai sunt explicate pe baza unor fapturi suptanaturale etc, ci pe baza unor legi
stiintifice.
-> Pozitivismul de vine o filosofie a stiintelor. Filosofiea care motiveaza stiintele
moderne, niste stiinte atee in care Dumnezeu nu isi mai are locul.
Scientismul :
=stiinta satisface toate nevoile cognitive ale omului. Stiinta este capabila sa ne
dea adevarul despre univers. Nu avem nevoie decat de ele pt a intelege lumea.
Legile stiintifice explica intreaga alcatuire a cosmosului.
=cunoasterea stiintifica este o cunoastere absoluta , iar cunoasterea metafizica
este una gresita care ne duce la concluzii false.
=Scientismul reguza ideea unui principiu absolut, transcendent
=Nu neaga existenta necunoscutului , dar are increderea ca stiintele vor putea
dezvalui toate misterele lumii. Ca noi putem stapani universul daca controlam
stiinta
=apare ideea de Progres. Inainte ,viziunea despre lume era statica in sec 18 apare
ideea ca lucrurile sunt in miscare si ca schimbarea poate avea loc in bine. In
schimbarea aceasta de progres intra Darvinismul, tot regnul viu sunt pusi pe o
scala a evolutiei de la inferior la superior. Stiinta este pusa de scientism pe o linie
a progresului.
Materialismul:
= se opune idealismului
= revolutia aceasta a fost provocata in filosofie de Fewerbach. El a criticat filosofia
clasica germana, in primul gand pe Hegel, spunand ca “ el urmareste sa aduca
filosofia cu picioarele pe pamant”.- filosofia germana ar fi umblat cu picioarele in
nori si cu capul in jos. Fawerbach, spune ca va intoarce filosofia si o va aduce cu
picioarele pe pamant si va pune la baza filosofiei materia ( nu ideea, nu spiritul)-
practic s-a mutat accentul pe materie, de pe supranatura pe natura.
Materialismul a stat la baza si a societatilor de tip comunist.
Realismul
=opus idealismului si romantismului intr-o oarecare masura
=3 principii / concepte ale realismului:
1. Imanentism
-toate aceste principii neaga existenta unui principiu ontologic transcendent si
afirma ca lumea noastra isi are baza in ea insasi
-imanenta este purtatoarea sacrului, a fiintei. Esenta se afla in imanenta.
Ca sa analizezi ontologia trebuie sa cunisti legile naturale, legile fizice, ratiunile
anterioare ale fenomenelor. -> Instrumentul pt a cunoaste lumea imanenta este
abordarea stiintifica , inductiva, empirica care pleca de la experienta si gaseste
legile naturale care guverneaza lumea.
!!!!Apare conceptul de Narator Impersonal, iar el este consecinta acestei
schimbari de paradigma.- are o perspectiva obiectiva
Inainte, aveam un narator supra-personal ( o divinitate etc, care il ca inspira.
Inca din renastere, apare ideea de narator personal – ai o perspectiva subiectiva
( prin care autorul isi asuma tot mai mult autoritatea asupra propriei opere) =
asistam la o personalizare a celui care nareaza.
Romanul realist are o perspectiva obiectiva. “ Romanul este o oglinda cu care te
plimbi pe marginea drumului”, reglecta realitatea exterioara. In aceste romane cel
care povesteste este naratorul impersonal, care exprima un punct de vedere
obiectiv. Este ca si cum ar vb natura, stiinta prin intermediul lui. Nu este nici
supranatural si nici subiectiv personal.
2. Decompozabilitatea lumii:
In viziunile teologice / metafizice, Divinitatea / Principiul metafizic era un
Principiu unificator. Logosul divin a creat lumea ca o armonie cosmica, toate sunt
in relatie unele cu altele . Daca acest Principiu organizator transcendent dispare,
inseamna ca nu mai avem un principiu unificator.Inseamna ca lumea nu mai este
un mare organism, ci este o adunare de elemente individuale ( conceptia
atomista). Ca sa cunosti lumea trebuie sa analizezi lumea sub forma lor cea mai
scurta. Lumea este un ansamblu de mecanisme. -> Viata, sufletul, nu sunt decat
niste functii ale unui corp, un mecanism. Lumea e alcatuita din o multime de
particule=se poate descompune=este decompozabila.
Descrierea realista este una de tip mecanicist. Abordarea realista este una care
descompune societatea, tipurile umane, trupul etc in componente care pot fi
abordabile separat.
Literatura realista neaga principiul corespondentelor magice.
Simbolismul va reimpune un principiu al corespondentelor magice.
Dar, in realism, lumea este facuta din bucati, din elemente care se combina intr-
un fel de aparate de mecanisme.
3.Cognoscibilitatea lumii:
- Pleaca din pozitivism si scientism,
- Lumea e cognoscibila, poate fi rationalizata, poate fi cunoscuta
- Gandirea poate patrunde legile lumii
- Sentimentul in literatura al ideii de cognoscibilitate a ideii in lume : se vb
de naratiune+ descriere personaje
- Acum , descrierea realista se impune ca o practica . Romanticii erau
interesati de natura, dar din alte motive. Dar, pana atunci, descrierea in
literatura nu-si avea locul.
!! Realismul aduce in literatura pozitivismul, scientismul, ateism etc si face din ele
o forma de practica literara/ o forma de cunoastere a lunii- forta cognitiva a lumii
CURS 6:
-la Dostoevsky confruntarea dintre romantism si realism ; autorii progresisti
devin adesea realisti.- el realizeaza o sinteza intre romantism si realism
-parcurgeri dihotonice
-Dostoevsky e interesat de starile alterate de constiinta ( nu trateaza aceste stari
ca romanticii , nu la un mod fantastic)
-stari cropusculare, boli ; le trateaza ca pe niste..........
CURS 7:
1.Omul de lume / imbecilul
2. omul din subterana/ omul destept
3.umilul
1. Omul din lume= imbecilul
-om ocupat doar cu situatia sociala
-om monovalent (a reusit in viata) = este un castigator
-omul de lume si omul din subterana sunt in opozitie de orgolii
2.omul din subterana =omul destept
-este un ratat social=un frustrat
-poate evolua in 2 directii :omul de lume+imilul
-Cand omul din subterana vrea sa depaseasca omul de lume?
Orgoliu nenascut; sa-I lase in admiratie totala pe ceilalti
Omul din subterana isi propune a deveni “omul divinitate” pt a-si
depasi frustrarile (El ia locul lui Dumnezeu, daca El a murit)
3.Umilul
-se sacrifica pt ceilalti
1. Posedatul, demonul
2. Idiotul ; omul ridicol ; Christos-omul
1. Posedatul , demonul:
-a fi luat in posesie de o idee (pierderea libertatii/ pierderea liberului
albitru)
-”oamenii din subterana” se lasa in posesie de o idee metafizica “omul
divinitate”
-omul din subterana poate renunta la toate acestea
2. Idiotul, omul ridicol, Christos-omul
-Cum se transforma omul din subterana la orgoliu ( devenind ratatul)?
Personajul are un orgoliu inflat (si-ar dori, dar nu reuseste sa se afirme
social)
Orgoliul inflat duce la hipersensibilitate. Trece prin stari alterate (stari
de exagerare a vietii interioare), cazand apoi in depresie. Depresia duce
la apatie ( devine insensibil)->se simte un om de prosos,care nu isi
gaseste locul in societate->”nimic nu are rost”(il demotiveaza)
-Concluzie metafizica:meditatie care tine de nihilismul modern
-toti faustii nu reusesc sa se exprime in lume->demotivare->ideea de
sinucidere
-si personajul nostru este impiedicat (apare o steluta)
STEAUA:
=PREDESTINARE
-ideea de sinucidere sta sub o stea
-steaua il incarca cu o energie negativa care il duc catre moarte=om
posedat de o predestinare (el nu poate sa aleaga)
=DETERMINISMUL
-e un pact cu diavolul (omul posedat e unul care a facut pactul)
-luau in posesie=idee Luciferica de a lua locul lui Dumnezeu
-poate sa ii ia locul lui Dumnezeu cineva? : de la Mice , Dumnezeu nu
exista in gandirea modernista realista. Omul incearca sa fie el
judecatorul
POSESIA: Dostoievski apara libertatea de vointa (isi apara libertatea a.i.
pot face si rau :
*a face rau, dar a te pocai = bine+libertate
*a face bine cu forta =este rau la Dostoievski=a fi posedatul
-rezultatul unei actiuni care a luat locul logosului divin ( il inlocuieste pe
Dumnezeu)
-duce la nihilism, la ateism
## Faze prin care se ajunge la nihilism:
-Dumnezeu nu exista : nu exista un principiu creator / nu exista o baza
ontologica care garanta lumea: lumea nu mai are armonie, nu exista un
principiu ultim care sa motiveze umanitatea
La moarte, sufletul e doar o functie ; nu exista o viata de apoi. In
crestinism era motivatia de morala ( bine+rau) - baza metafizica
Morala= o conventie care poate fi modificata-devine flexibila,poate fi
prelucrata--> nimic nu mai are importanta pt cel care nu crede in
Dumnezeu. ->Libertate NIHILISTA (“totul este permis” pt ca morala nu
are o baza adevarata-> nici el nu-si are rolul in viata ( e gata sa se
sinucida):
*poate face orice, nu exista judecata
*e mereu gata sa moara, nimic nu mai conteaza
*RIDICOLUL=nu face lucruri chiar atat de monstruasa (intalneste o
fetita pe care poate sa o ajute, dar o alunga: ii promoveaza un
sentiment (nu rational)
-> are o dilema: unde sa se sinucida? (in cap sau in inima)
Raspuns: in cap->in sursa ideii de sinucidere
Dilema : revolta a inconstientului impotriva fiintei distrugatoare, a
ratiunii anihilante
Renunta la sinucidere, merge acasa si viseaza ca s-a sinucis si va fi
inmormantat.
Visul:
-a doua forma a stelei
-sufletul sau pleaca spre steluta
-pe stea descopera un paradis (semnificatie gnostica)
-steaua rep lumea cealalta
Antiteza:lumea de acolo+ lumea de aici
#Lumea de aici:
-oamenii din subterana
-oamenii posedati (invidie, nepasare, apatie etc)
-”acesta este orizontul lumii noastre”
-Palatul de Clestar deupa Dovs, este apocalipsa. Pe aceasta stea,
Dovs.,creaza o utopie de tip teologic. Omenirea descoperita e una
angelilca, a,I domina iubirea, compasiunea, fericirea etc(care traiesc o
inconstienta paradisiaca – nu au cunoscut binele si raul)
Urmeaza o alegere a umanitatii:
-descrie lumea lui (joaca rolul sarpelui biblic)Vine cu o revelatie (“raul
exista”), egala cu marul. Care duce la o stare de decadere in omenirea
de acolo (ex: se desfac limbile, incepe violenta, posesiunea, animalele
salbatice,omul devine o fiara, sentimentele sunt inlocuite de
cunoastere (actiune), fericirea inainte de ratiune, apare nihilismul,
frumosul devine nefericire
Contempla: venirea sa a distrus lumea paradisiaca
Simte nevoia de a rascumpara lumea (prin sacrificarea sa, precil Iisus);
sa mantuie omonirea