Tema: Factori etiologici

generali ai anomaliilor
dento-maxilare. Clasificare,
caracteristică
generală. Realizat de: Rojnoveanu
Gheorghina S1806
✢ Anomaliile dento-maxilare sunt de etiologie plurifactorială.
De regulă, apar ca rezultat al acțiunii unui complex de factori,
care se influențează și intercondiționează reciproc, unul fiind
predominant.
✢ Cunoașterea factorilor cauzali ai anomaliilor dento-maxilare a
determinat trecerea de la terapia simptomatică în ortodonție la
cea cauzală cu conținut profilactic.

2
✢ Factorii generali de dezvoltare pot deregla ritmul şi rata de
creştere a componentelor aparatului dento-maxilar. Astfel,
ritmul de exfoliere a dinţilor temporari şi erupţia dinţilor
permanenţi pot fi modificate, ca de altfel, rata şi viteza de
creştere a maxilarelor. Ambele dezechilibre (maxilar şi
dentar) pot conduce la apariţia înghesuirilor dentare, la
întârzieri în desfăşurarea fenomenelor de autoreglare
dentoalveolară şi ocluzală.
✢ Factorii etiologici generali ai anomaliilor dento-maxilare
determină: potențialul de creștere, cantitatea, durata și
ritmul de creștere a componentelor arealului cranio-
maxilo-facial.
ritmul de creștere

3
Factorii care influențează dezvoltarea
normală și patologică a craniului
Fonetică,
Fonetică, mimică
mimică

Mușchii
Mușchii masticatori,
masticatori,
faciali,
faciali, linguali,
linguali, ai
ai Presiune
Presiune dinți,
dinți,
gâtului, faringieni, ai ocluzie, respirație
coloanei, epicranieni

Factori mecanici,
Dura mater, creier,
organe obiceiuri vicioase,
organe senzoriale,
senzoriale, pierderea
vase, pierderea dinților,
dinților,
vase, nervi
nervi etc.
etc.

Genetici,
Genetici,
constituționali,
constituționali, de
de
nutriție,
nutriție, endocrini,
endocrini,
vitamine, climatici,
vitamine, climatici,
psihici,
psihici, familiali,
familiali, de
de
postură
postură
Ecuatia ortodontică:
Factori genetici
Factori dismetabolici
Factorii etiologici ai anomaliilor dento-maxilare
pot actiona la nivelul scheletului cranio-facial, al
dintilor, al musculaturii oro-faciale şi al tesuturilor
moi faciale:

Factori
funcționali
Loc
etiologic Anomalie dento-maxilară
primar
Factori locali

Factori iatrogeni
1. Clasificarea factorilor etiologici ai
anomaliilor dento-maxilare
✢ Graber T. propune clasificarea factorilor etiologici ai
anomaliilor dentomaxilare, precum:

1.Factorii
2.Factorii locali
generali

6
 I. Factori generali
✢ Ereditatea (tiparul)
✢ Defecte congenitale (despicături labio-maxilo-palatine, torticolis,
dizostoză cleido-craniană, sifilis etc.)
✢ Mediul înconjurător:
○ prenatal - traume, dieta, metabolismul matern, boli infecțioase;
○ postnatal - accidente la naștere, paralizie cerebrală, traume
ATM
✢ Tulburări endocrine și de metabolism, boli infecțioase
✢ Tulburări de nutriție (deficiențe nurtiționale)
✢ Presiuni anormale:
○ obiceiuri vicioase - comportări anormale de supt la sugar, sugerea
degetului, mușcarea buzei, sugerea limbii, roaderea unghiilor)
○ funcții perturbate - deglutiție infantilă, tulburări fonatorii,
respiratorii, adenoide, ticuri și bruxism
✢ Postură
✢ Traume și accidente
7
 II.Factori locali
✢ Anomalii dentare de număr
○ dinți supranumerari
○ absențe dentare (congenitale, caria complicată,
accidente)
✢ Anomalii dentare de volum
✢ Anomalii dentare de formă
✢ Fren labial anormal și bariere mucoase
✢ Pierdere prematură a dinților
✢ Retenție prelungită a dinților temporari
✢ Întârzieri în erupția dinților permanenți
✢ Cale anormală de erupție
✢ Anchiloze dentare
✢ Carie dentară
✢ Restaurări dentare incorecte. 8
✢ Ionescu E., Milicescu V. propun clasificarea factorilor
etiologici și de risc ai anomaliilor dento-maxilare după
următoarea schemă:
I. Factori generali
✢ Filogenetici
✢ Ontogenetici
✢ Ereditari
✢ Endocrini
✢ Metabolici

II.Factori loco-regionali

○ Tulburări funcționale
○ Obiceiuri vicioase
○ Cauze locale propriu-zise, precum: caria dentară și
complicațiile ei, lipsa abraziunii fiziologice în dentiția 9
✢Factori etiologici
generali ai
anomaliilor dento-
maxilare

10
 Factori filogenetici:
✢ Studiul factorilor filogenetici cuprinde parcursul și tendințele evolutive
filogenetice, adică istorice, ale organismului uman.

11
✢ Conceptual actual al previziunilor privind evolutia filogenetica in ortodontie:
✢ Disparitia ultimelor grupe dentare, dinspre posterior spre anterior
✢ Consecintele evolutiei filogenetice:
✢ • Reducerea viscerocraniului
✢ • Cresterea neurocraniului
✢  La nivelul viscerocraniului se reduc toate componentele (oase+ formatiuni dentare), insa nu cu aceeasi viteza.
Viteza de reducere a oaselor maxilare > viteza de reducere a dintilor ca numar/dimensiune=anomalii dento-maxilare
cu inghesuire.
✢  La nivelul dintilor, procesul reductive intereseaza ultimii dinti din fiecare grup (teoria proterogenetica sau a
sfarsitului de serie= teoria Hotz= ultimii M, Pm2, IL cu exceptia IC inferior)
✢  Extractia dirijata a lui Hotz:
✢ o M3=IL SUPERIOR frecventa absentei dintilor ca urmare a
✢ o PM2 INFERIOR evolutiei filogenetice
✢ o IC INFERIOR
✢  Parodontiul cu o structura mai fina, datorita factorilor de mediu si alimentari. In present, boala parodontala apare si
in cazul copiilor.
✢  Musculatura mai slab dezvoltata, insa structurata rafinat (in functie de mimica=> ex: teatrul mimicii, teatrul mut)
*maimutele au 4 Pm si 3 M.
12
✢ Consecintele evolutiei filogenetice a extremitătii cefalice a
speciei umane se manifestă în patologia dento-maxilo-
facială prin:
✢ • fenomene atavice, care sunt expresii ale revenirii la
formula şi morfologia dentară a strămoşilor noştri.
✢ • fenomene progresive (proterogenetice), care sunt expresii
ale omului viitorului.

13
14
✢ Alte fenomene dentare atavice sunt reprezentate de:
✢ rădăcini și cuspizi supranumerari sau tuberculi dentari (Bolk sau Carabelli);
✢ forma concavă a feței palatinale a incisivilor superiori (fără cingulum) care
produce apariția ocluziei adânci
✢ cuspid canin înalți în supraocluzie;
✢ molari temporari asemănători molarilor permanenți;
✢ reducerea ocluzală a molarilor i situarea punctelor de contact în ⅓ gingivală,
care produce apariția cariilor de colet;
✢ Erupția lentă a dinților;
✢ Erupția molarilor secunzi permanenți înaintea caninilor;
✢ Ocluzia frontală cap la cap.

15
✢ Fenomene dentare progresive:
✢ Expresiile omului viitorului manifestate prin fenomene dentare
progresive sunt reprezentate de:
 reduceri dimensionale ale dinților terminali din serie (incisiv
lateral, premolar secund, molar secund sau molar de minte);
 reduceri numerice dentare (hipodonția incisivului lateral
superior, a incisivului.

16
17
✢ Factorii ontogenetici în apariția anomaliilor dento-maxilare
prevăd nerespectarea programului genetic de formare și
dezvoltare a elementelor aparatului dento-maxilar.
✢ Ontogenia aparatului dento-maxilar (dezvoltarea de la celula
ou până la moarte) cuprinde 3 etape, fiecare cu particularitățile
sale, dependente de influența factorilor ce intervin în procesul
evolutiv.

18
✢ Etapele ontogenetice ale aparatului dento-
maxilar:
✢ Organogeneza – 0 - 12 săptămâni intrauterine, care
include:
○ stadiul de ou sau zigot (0 - 2 săptămâni
intrauterine);
○ perioada embrionară propriu-zisă (2 - 12
săptămâni intrauterine).
✢ Morfogeneza – 4 luni intrauterine - 16 ani postnatal,
care include:
○ perioada intrauterină (4 luni – naștere);
○ perioada postnatală (naștere – 16 - 21 ani).
✢ Modelarea – de la 16 ani până la moarte.

19
20
✢ Cauzele nocive care vor acționa în perioada de organogeneză
vor produce devieri mari de la conformarea organelor
(malformații congenitale) cu lipsa sau apariția supranumerică a
unor organe, uneori incompatibile cu viabilitatea fătului sau a
copilului.
✢ Cauzele nocive care acționează în perioada de morfogeneză
vor determina, ca regulă, modificări morfologice și structurale
ale organelor și aparatelor, asociate cu tulburări funcționale
(distrofii dentare, anomalii de formă a dinților și a maxilarelor,
ocluzii deschise etc.).

21
✢ 1. Organogeneza (luna 1-3 V.I.U ) – apar si se diferentiaza organele;
✢ daca intervin factori teratogeni poate sa apara lipsa sau supranumerarea anumitor organe,
precum si malformatii importante la conformarea organelor .
✢ EX: dinti supranumerari, anodontii, malformatii congenital (despicaturi)
✢ 2. Morfogeneza – perfectionare morfofunctionala a organelor, de la 3 luni V.I.U. - pana la
✢ maturitate.
✢ a) Intrauterina
✢ b)Extrauterina
✢ Apar modificari structural mai putin grave, asociate sau nu cu tulburari functionale.

22
 A.Ereditatea:
✢ Ereditar, este posibil ca un copil sa mosteneasca dinti lati pe un maxilar ingust
sau dinti mici pe un maxilar mare. Amestecul de rase si populatii determina o
crestere importanta a incidntei anomaliilor dento-maxilare, prin multitudinea
de combinatii genetice care se supun permanent legii adaptabilitatii din care
poate rezulta un produs armonic sau disarmonic.
✢ Caracterele anormale recunosc un determinism ereditar mai ales: ocluzia
adinca, inocluzia sagitala, asimetriile faciale, macro-micrognatiile, ocluzia
deschisa, prognatia mandibulara, deastema, insertiile de fren.
✢ Tot sub influenta genetic sunt, rata de crestere, virsta de eruptive dentara si
tipul de activitate neuromusculara.

23
Influența factorilor ereditari
✢ Influența factorilor ereditari în apariția anomaliilor dento-maxilare este argumentată prin studii genetice și
antropologice. Totodată, ereditatea este un element al evoluției. Zestrea ereditară moștenită de făt
determină tiparul și direcțiile de dezvoltare ale lui.
✢ Genetic, din generație în generație, se transmit:
✢ mărimea și forma dinților;
✢ dimensiunea și forma maxilarelor;
✢ vârsta și cronologia erupției dentare.
✢ Anomalii dento-maxilare transmise ereditar:
✢ ocluzia adâncă acoperită;
✢ prognatismul mandibular anatomic;
✢ unele forme de ocluzie deschisă;
✢ unele forme de compresiune de maxilar;
✢ diastema vera, dizarmonii dento-alveolare;
✢ anomalii dentare de număr.
24
 Ocluzie adancă:

Inocluzie sagitală:

25
Macrodontia:

26
Diastema:

27
Insertiile de fren:

28
B. Bolile congenitale includ despicături labio-maxilo-palatine care intervin în timpul
cresterii fetale si afectează dezvoltarea structurilor craniofaciale si dentare.

29
 C. Sindroamele genetice apar ca aberații ale perechilor de cromozomi care intră în
alcă tuirea ADN-ului (22XX sau 22XY) si afectează dezvoltarea structurilor generale si
cranio-faciale si dentomaxilare (trisomii, maladii gonosomiale, disostoze,
condrodistrofii, osteopatii condensate).

30
B.malformatiile si maladiile congenitale:

- trisomia 21 sindromul down :

• face smongloid, fata rotunda, plata;
• microstomie;
• macroglosie cu aspect de limba geografica;
• micognatie, dezvoltare mandibulara insuficienta cu un aspect de hipogenezie a
fetei in etajele inferior si mijlociu;
• bolta ogivala.
La nivelul dintilor se manifesta sub anomalii dentare de numar, volum, forma
(ocluzie inversa, boala paradontala, perturbari in eruptive dentara)
✢ Sindromul Edwards sau trisomia 18 se datorează cromozomului al
treilea la perechea 18 i determină aparitia unei hipoplazii în dezvoltarea
mandibulei.
✢ Tabloul clinic dento-maxilo-facial este caracterizat prin regiune frontală
foarte dezvoltată, rădăcina nasului proeminentă i prin hipertelorism (ochi
situati la distantă).
✢ La nivel scheletal apare o micro-retrognatie mandibulară prin scurtarea
ramului ascendent al mandibulei, boltă palatină ogivală i despicătură
palatină.
✢ La nivel dentar apar gingivitele acute si cariile dentare printr-o igienă
deficitară.

32
✢ Sindromul Patau sau trisomia 13 - 15 se datorează
cromozomului al treilea la perechea 13 - 15 si determină
aparitia unei hipoplazii în dezvoltarea regiunii nazo-septo-
etmoidală.
✢ Tabloul clinic dento-maxilo-facial este caracterizat prin
frunte turtită, rădăcina nasului turtită, anoftalmie. La nivel
scheletal apare o micro-retrognatie maxilară si despicături
labio-palatine.

33
✢ Sindromul Klinefelter sau sindromul
XXY, numit si hipogonadism
hipergonadotrofic, se datorează unui
cromozom X în plus (prin supradozaj).
✢ Este o disgenezie testiculară,
caracterizată printr-o crestere somatică în
exces (gigantism eunucoidal).
✢ La nivel scheletal apare prognatia
mandibulară adevărată datorată cresterii
excesive a cartilajului condilian.
✢ La nivel ocluzal apare ocluzia inversă
frontală sau totală, supraocluzia frontală
si ocluzia mezializată.

34
✢ Sindromul Turner sau sindromul 45X se
datorează lipsei unui cromozom X (prin
deletiune). Este o disgenezie ovariană,
caracterizată printr-o hipoplazie osoasă la
nivelul clivusului bazei craniului, a ramurilor
mandibulare (orizontale si verticale).
✢ Tabloul clinic dento-maxilo-facial este
caracterizat prin facies rotund, hipertelorism
(ochi situati la distantă) si pterigium coli (gât
palmat prin tulbur ari de dezvoltare a
fasciculelor musculare).
✢ La nivel scheletal apare retrognatia
mandibulară.
✢ La nivel ocluzal apare ocluzia deschisă si
ocluzia distalizată.
✢ La nivel dentar apar anomaliile dentare de
număr, formă i pozitie si boala periodontală. 35
✢ Sindromul Apert-Crouzon este o disostoză craniană si se
caracterizează prin acrocefalie (craniu în turn), datorită obliterării
precoce a sistemului sutural coronar, exoftalmie, strabism divergent,
nas de papagal i sindactilie.
✢ Tabloul clinic dento-maxilo-facial este caracterizat prin facies
aplatizat, frunte bombată, treaptă labială inversată si hipertelorism.
✢ La nivel scheletal apare o retrognatie maxilară.
✢ La nivel ocluzal apare ocluzia inversă frontală sau totală si un aspect
de falsă prognatie mandibulară.
✢ La nivel dentar apar înghesuirile dentare, eruptie dentară întârziată si
întârzieri în dezvoltarea germenilor dentari.

36
✢ Sindromul Pierre-Robin se
caracterizează prin distrofie
osteomusculară, microcefalie, defecte ale
rahisului, a degetelor, defecte cardiace, de
ochi si de urechi.
✢ Tabloul clinic dento-maxilo-facial este
caracterizat prin facies cu aspect de gură
de delfin si profil de pasăre.
✢ La nivel scheletal apare o
microretrognație mandibulară si
despicături palatine. La nivel ocluzal
apare inocluzia sagitală. La nivelul
părților moi apare glosoptoza.
37
38
 extern
care pot determina perturbari in
dezvoltarea normal a fatului sunt :
tulburari hormonale materne,
tulburari ale mediului
intrauterine(factori chimici sau
infectii virale si bacteriene).
”

39
 ✢ D.Boli infectioase :
✢ - luesul congenital- ocluzie deschisa,anomalii dentare de
forma, marime, structura si pozitie, maxilar superior este
mai putin dezvoltat realizind dintii Hutchinson, leziunile
dentare consta deobicei in hipoplazii de smalt!
✢ Dupa nastere bolile infectioase pot influenta dezvoltarea
aparatului dento-maxilar, ele se manifesta cu precadere la
nivelul ATM, provocind anchiloza, mai pot aparea artrite
suppurate sau traumatisme, osteomielite, mastoidite sau
infectii ale urechii medii.

40
✢ E.Tulburari endocrine.
✢ Studiul factorilor endocrini evidențiază tulburări în creșterea și dezvoltarea
organismului și a componentelor aparatului dento-maxilar prin influențe neuro-
endocrine, dependente de dezechilibrul hormonal și de vârsta la care acesta se
instalează.
✢ Cercetările actuale au determinat că activitatea glandelor endocrine pot influența
dezvoltarea dinților doar la etapa de morfodiferențiere și în cea de erupție.

41
Hipersecreția hormonului de creştere intere sează atâ t tipul de creştere
encondral, câ t şi cel desmal.În teritoriul maxilo-facial se constată :
 mă rire a feței,
 hipertrofie nazală ,
 bascularea oaselor feței în sus,
 dezvoltarea puternică a spinei nazale şi a osului incisiv (Delaire),
 creșterea puternică a mandibulei şi erupție dentară accele rată .
 Prognația mandibulară asociată cu macroglosia duc la apariţia sindromului
progenic caracteristic, cu spațiere.

42
Tulburări date de hipersecreția hormonului de creştere hipofizar:
1 normal la 17 ani (pentru comparație);
2 gigantism la 17 ani;
3 acromegalie juvenilă la 25 ani;
4 acromegalie la adult (după Brauer)

43
Hiposecreția hormonului de creştere până la 6 ani determină
nanismul hipofizar, caracterizat prin hipotrofie staturală .
 axilarele sunt mici;
 se observă fenomene de scleroză puternică în maxilare,
 incluzii dentare.
 Dinții normali ca dezvoltare pe maxilare mici produc incongruenta
dento alveolară .
 Erupția dentară este retardată şi apexurile se închid tâ rziu (tau-
rodonție).
 Dezechilibrul secretor în perioada 6-16 ani determină sindromul
Hutchinson-Gilford, caracterizat prin facies îmbă trâ nit, piele
zbâ rcită , retro gnatie mandibulară , arcade alveolare mici care
produc, în relația cu dinții de dimensiuni normale, incongruente
dento-alveolare şi incluzii dentare. După vâ rsta de 16 ani, se
produc mari demineraliză ri osoase care duc la parodontoze şi
pierderea dinților.

44
45
Tulburări privind secretia hormonilor tiroidieni. Hiperfuncția tiroidiană, tireotoxicoza.

Dacă dezechilibrul se produce până la pubertate, manifestă rile sunt evidente la nivelul tuturor
structurilor aflate în dezvoltare:
• eruptia dentară este precoce,
• ră dă cini le dentare ră mâ n scurte şi boante,
• apar carii in explozie,
• osteoporoza arcadei alveolare,
• în consecinţă , parodontopatia.
După pubertate, dezechilibrul produce fenomenul de osteoporoză , câ nd apare parodontopatia.

Hipofuncția tiroidiană, instalată imediat înainte de naştere şi în primii ani, produce cretinismul
endemic, iar, ulterior, se instalează mixedemul sau boala lui Gull.

Tulburările S.N.C. sunt cu atâ t mai grave, cu câ t dezechilibrul se manifestă mai timpuriu. Tabloul cli nic
este dominat de întâ rziere în dezvoltarea staturală , facies mixedematos, sinusuri frontale hipo
dezvoltate baza maxilarului redusă , întâ rzieri în dezvoltarea dintilor și ale eruptiei dentare. Macroglosia
determină spațierea dentară , retrognația mandibulară şi ocluzia deschisă .

46
Paratiroidele participă în reglarea metabolismului mineral, prin eliberarea
calcitoninei și parathormonului.

Hipersecreția de parathormon induce:

 oase deformabile și dinți friabili, deoarece are loc mobilizarea calciului

din oase și dinți;
 osteita fibrochistică sau boala Recklinghausen, cu hipotonie musculară ,
deformații osoase, decalcifieri și fracturi osoase.

47
Glandele suprarenale secretă și cortizon.

Hipersecreția cortizonului (hipercorticism) poate provoca:

•erupție dentară accelerată ;
•osteoporoză a maxilarelor.

48
Tulburări privind secreția gonadelor.
Hipersecretia androgenică se manifestă prin pubertate precoce,
 hipotrofie staturală prin închiderea precoce a cartilagiilor de creştere,
 eruptie dentară timpurie.
 Maxilarul cu creștere tulburată determină incongru ența dento-alveolară .
 Se remarcă , de asemenea, o creştere puternică a mentonului.
Hipersecreția estrogenică produce
 pubertate precoce,
 eruptie dentară accelerată .
Hiposecreția androgenică determină o creştere somatică puternică prin întâ rzierea
inchiderii cartilagiilor de creştere, apă râ nd astfel gigantismul eunucoid, care se
caracte rizează prin:
 hipertrofie staturală ,
 masiv facial
 maxilare proeminente.
Predominanta creșterii mandibulei poate duce la sindromul progenic. Erupția
dentară este întâ rziată .

49
50
 D.Factori metabolici:
✢ Acțiunea factorilor metabolici presupune tulburări
calitative și cantitative de nutriție, cu aport insuficient de
elemente necesare dezvoltării somatice generale și a
regiunii maxilo-faciale.
✢ Frecvent aparatul dento-maxilar este influențat de
tulburarea metabolismului mineral fosfo-calcic cu
hipovitaminoza D și aport insuficient de calciu –
rahitism.
✢ Rahitismul provoacă micșorarea rezistenței osoase și ca
rezultat apare plasticitate patologică cu deformări
scheletice.
✢ În teritoriul oro-maxilo-facial rahitismul se manifestă prin
disproporție facială din cauza subdezvoltării bazelor
osoase, care induce apariția ocluziei deschise și a
hipoplaziei de smalț.
51
✢ Prin alimentatie se asigură aportul de nutrimente necesare
organismului, care variază cu vârsta, sexul, starea de
sănătate sau de boală, tipul regional sau constitutional.
Tulburările de nutritie (masticatie, digestie, absorbtie,
transport) determină tulburări în dezvoltarea generală si
dento-facială.
✢ Aportul de proteine, glucide, lipide, vitamine si săruri
minerale asigură o crestere normală a organismului si a
aparatului dento-maxilar. Absenta sau excesul aportului
unuia dintre aceste nutrimente pot determina dereglări cu
manifestări si la nivelul aparatului dento-maxilar.

52
✢ Tipul de alimentatie a nou-născutului
influentează dezvoltarea aparatului dento-
maxilar. Astfel, suptul la sânul mamei
asigura:
✢ aportul cantitativ si calitativ prin laptele
matern;
✢ oboseala sugarul si asigurarea orelor de somn;
✢ propulsia mandibulei, realizându-se prima
mezializare a mandibulei,
✢ vidul din cavitatea orală care favorizează
circulatia sanguină locală;
✢ echilibrarea grupelor musculare;
✢ stimularea cresterii suturii incisivo-canine;
✢ protectia afectivă;
✢ profilaxia obiceiurilor vicioase.
53
 ✢ Alimentatia artificială a nou-născutului
determină:
✢ un travaliu muscular scăzut;
✢ secretie salivară scăzută;
✢ dezechilibre musculare oro-faciale;
✢ retrognatia mandibulară;
✢ hipodezvoltarea transversală si sagitală a
arcadelor alveolare
✢ Predispozitie pentru practicarea obiceiurilor
vicioase.

54
✢ Modul în care se face alimentatia prin
masticatie diferă la omul modern de cel
primitiv. Astfel, prin rafinarea alimentelor, a
fierberii, a pasteurizării, a apărut supraocluzia
incisivo-canină care determină:
✢ înghesuirea dento-maxilară superioară produsă
prin actiunea muschiului orbicularis oris
asupra arcadei superioare protrudate, cauzată
de curbura mică a arcadei inferioare;
✢ bruxism, cu abrazii dentare si cu evolutie
spre sindromul algo-disfunctional;
✢ absenta atritiei, care produce distalizarea
mandibulei, tulburări de dinamică mandibulară
si aparitia interferențelor ocluzale;
✢ deficitul de spatiu posterior (pentru erupția
molarilor doi iș trei permanenți), care produce
înghesuirea frontală terțiară.
55
F.FACTORII DISFUNCTIONALI
✢ Factorii funcționali (musculari, respirația,
deglutiția, masticația, fonația) asigură o
dezvoltare armonioasă a aparatului dento-
maxilar. Disfuncțiile si obiceiurile vicioase
determină dezechilibre între activitatea
musculară anormală si dezvoltarea
scheletului sau a sistemului dento-alveolar,
determinând apariția anomaliilor dento-
maxilare.

56
 A. Funcția respiratorie pe lângă rolul vital pe care îl are, asigură
dezvoltarea normală a maxilarelor. La nastere, primul țipăt reprezintă
prima inspirație, care produce ruperea mezenchimală pulmonară.
Respirația este un reflex necondiționat. Reglarea funcției respiratorii se
face prin centrul respirator bulbar. Respirația normală este cea nazală.
Respirația orală este considerată normală în perioada de nou-născut,
sugar sau în efortul fizic (la sportivi). În repaus, respirația orală este
considerată obicei vicios (fără cauze anatomice) sau disfuncție (de
cauze obstructive sau
restrictive)

57
✢ Cauzele disfuncției respiratorii sunt:
✢ - obstructive – la nivelul căilor aeriene
superioare (vegetații adenoide, deviație de
sept) sau inferioare (bronsita acută, astmul
bronsic);
✢ - restrictive (cifoscolioza, obezitatea).

58
✢ Respirația orală prezintă următoarele
semne:
✢ · facial: - facies adenoidian;
✢ - obrajii aplatizați – presiune scăzută în
sinusuri;
✢ - fantă labială deschisă;
✢ - buză superioară hipotonă;
✢ - buza inferioară situată în spatele
incisivilor superiori.

59
✢ · oral:
✢ - boltă palatină înaltă – prin acțiunea directă a aerului asupra ei;
✢ - îngustarea maxilarelor – prin presiunea scăzută din sinusurile maxilare, presiunea
grupelor musculare extraorale - maseteri, buccinatori);
✢ - prodonție superioară – cavitate orală deschisă, ineficiența buzei superioare, deglutiție
protruzivă;
✢ - meziopoziția dinților laterali superiori;
✢ - retrodonție inferioară – arcadă inferioară în formă de trapez;
✢ - extruzia incisivilor inferiori în contact cu mucoasa bolții palatine – antagonistii sunt
vestibularizați sau orizontalizați;
✢ - distalizarea mandibulei – cavitate orală deschisă, mandibulă coborâtă, extensia capului;
✢ - sindrom lingual protruziv anterior;
✢ - accentuarea curbei Spee;
✢ - ocluzie distalizată;
✢ - inocluzie sagitală pozitivă;
✢ - ocluzie deschisă frontală.

60
✢ B. Funcția de deglutiție este o funcție
vitală si un act funcțional prin care
conținutul oral este propulsat spre faringe si
stomac.

61
✢ Cauzele deglutiției atipice pot fi determinate de:
✢ - nematurizarea căilor senzitivo-motorii, cu
prelungirea etapei de deglutiție infantilă;
✢ - obiceiul vicios înscris ca reflex condiționat
(sugerea degetului);
✢ - tulburările rino-faringiene (amigdalită
hipertrofică);
✢ - macroglosie;
✢ - anchiloglosie (fren lingual scurt);
✢ - fenomenul de adaptare la o anomalie
✢ dento-maxilară; 62
✢ Deglutiția infantilă este normală la nou-născut si la
sugar (0 - 6 luni). În timpul actului suptului, limba este
interpusă între arcadele maxilare care sunt depărtate. În
zona laterală, musculatura obrajilor si mucoasa jugală
este interpusă între arcadele maxilare, iar buzele asigură
închiderea etansă a cavității orale. Deglutiția are loc cu
contracția puternică a musculaturii feței (buzelor si a
obrajilor), iar direcția forțelor de acțiune este în sens
antero-posterior.

63
✢ Deglutiția de tranziție este normală între 6
luni si 2 ani, odată cu apariția primilor dinți
temporari si cu diversificarea alimentației.
Erupția incisivilor temporari determină
retragerea limbii dintre arcade în timpul
deglutiției, fiind plasată în spatele dinților. În
zona laterală, limba este interpusă între arcade
(nu există dinți) pentru a fixa mandibula în
timpul deglutiției, prin contracția muschilor
ridicători ai mandibulei. Erupția caninilor si
molarilor temporari determină cuprinderea
limbii în interiorul arcadelor în timpul
deglutiției.
64
65
 ✢ Deglutiția anterioară simplă
✢ (sindromul lingual protruziv anterior
incomplet) este o deglutiție atipică, întâlnită
după vârsta de 2 ani. Vârful limbii se plasează
pe incisivii superiori. Limba are efect de
împingere a incisivilor superiori, determinând
prodonția superioară. Astfel, apare
dezechilibrul grupelor musculare antagoniste:
hipotonia muschilor maseteri, hipotonia
orbicularului buzei superioare si hipotonia
muschiului mentalis. Acest tip de deglutiție
conduce evolutiv spre o malocluzie clasa a II-
a Angle diviziunea 1 66
67
✢ Deglutiția anterioară complexă (sindromul lingual
protruziv anterior complet) este o deglutiție atipică,
întâlnită după vârsta de 2 ani. Vârful limbii se
plasează între incisivii superiori si inferiori. Limba
are efect de frânare asupra frontalilor în erupție,
determinând ocluzia deschisă frontală. Astfel, apare
dezechilibru grupelor musculare antagoniste:
hipotonia muschilor maseteri, hipotonia
orbicularului buzei superioare si hipertonia
muschiului mentalis. Acest tip de deglutiție conduce
evolutiv spre o ocluzie deschisă frontală prin
infraalveolodonție frontală.

68
✢ Deglutiția sublinguală este o deglutiție
atipică, întâlnită după vârsta de 2 ani.
Vârful limbii se plasează pe incisivii
inferiori. Limba are efect de împingere
asupra incisivilor inferiori, determinând
prodonția inferioară. Astfel apare
dezechilibru grupelor musculare
antagoniste: hipertonia orbicularului buzei
superioare si hipertonia muschilor
coborâtori. Acest tip de deglutiție conduce
evolutiv spre o malocluzie clasa a III-a
Angle (prognație mandibulară adevărată)
69
70
✢ Mai cunoaștem deglutiții atipice ca:
✢ Deglutiția palatală
✢ Deglutiția unilaterală
✢ Deglutiția bilaterală

71
 ✢ C. Funcția de masticație este o funcție vitală prin care
alimentele consistente introduse în cavitatea orală suferă un
proces de fărâmițare mecanică.
✢ Masticația are un rol important în dezvoltarea aparatului
dento-maxilar asigurând o nutriție bună a părților moi si a
inserțiilor musculare. Masticația stimulează centrii osteogenetici,
sistemul sutural perimaxilar, cartilagiile de crestere, arhitectura
alveolară si maxilară, secreția salivară, menține pH-ului alcalin al
cavității orale, reface stratului bazal al mucoasei gingivale,
asigură atriția cuspidiană si are rol sedativ pentru copii. Forțele
masticatorii prin componentele lor de descompunere, au tendința
de a mezializa dinții posteriori si de a vestibulariza dinții
anteriori. Aceste forțe sunt neutralizate de grupele musculare
periorale (muschii orbicularis oris, buccinatori, constrictorul
superior al faringelui, ligamentul pterigomandibular).

72
✢ Masticația lenesă provoacă o hipotonie a
muschilor masticatori, care duce la o
hipodezvoltare a mandibulei. Hipotonia
muschilor pterigoidieni externi este un factor
cauzal al ocluziei distalizate. Dacă atriția
dinților temporari nu are loc în perioada 4 - 6
ani, mandibulara nu realizează a doua
mezializare. Astfel, apare supraocluzia
frontală a dinților temporari care este preluată
de dinții permanenți. Prin conducția
excentrică a mandibulei de către caninii
temporari neatriționați apare pseudoprognația
mandibulară sau laterodeviația.
73
✢ Bruxismul (scrâsnitul dinților) apare ca o
consecință a hiperexcitabilității centrilor
corticali motori sau a căilor descendente,
determinate de supraocluzia incisivă.
Lipsa de atriție cuspidiană determină
apariția interferențelor ocluzale, care
determină instabilitatea ocluzală. Aceasta
are efecte tardive asupra apariției
periodontopatiei adultului si a disfuncției
articulației temporo-mandibulare. O
masticație necorespunzătoare determină
înghesuirea incisivă printr-o distanță
intercanină care rămâne mică.
74
✢ Masticația unilaterală determină o
asimetrie a contracției muschilor
masticatori, prin apariția oboselii
musculare a părții preferate, care apare
clinic sub forma unei asimetrii faciale.

75
✢ D. Funcția de fonație este o funcție de
relație psiho-socială, care se dezvoltă
progresiv în timpul vieții postnatale.
Tulburările de fonație pot declansa într-
un timp îndelungat anomalii
dentomaxilare sau prezența anomaliilor
dentomaxilare pot produce tulburări de
vorbire.
✢ În general, tulburările de fonație se
datorează unui comportament lingual
anormal în timpul vorbirii.
76
✢ Dislalia este o tulburare de articulație, prin
care nu se pot pronunța anumite foneme
(betacism, capacism, deltacism, rotacism).
Apare în ocluzia deschisă frontală,
prognația mandibulară sau retrognația
mandibulară gravă.

77
✢ Paradislalia este o tulburare de articulație,
prin care se pronunță foneme în locul altora
("F" cu "V", "R" cu "L"). Apare în ocluzia
adâncă.

78
✢ Rinolalia este vorbirea nazonată. Poate fi o
rinolalie deschisă (există o comunicare nas-
gură prin despicătură palatină) sau închisă
(în sindromul adenoidian).

79
✢ Sigmatismul este o asociere a fonemelor cu
suierături, care pot fi interdentale, labio-
dentare, adentale sau stridens. Apare în
prezența diastemei interincisive superioare,
prognației mandibulare sau a retrognației
mandibulare grave.

80
 E. Obiceiurile vicioase:
✢ Sunt gesturi însuite spontan, practicate de copii o perioadă lungă de timp.
La nivelul aparatului dento-maxilar obiceiurile vicioase produc
dezechilibre musculare. În funcție de direcția forțelor, se produc deplasări
ale dinților, care duc la apariția malocluziei. Ele devin reflexe condiționate
și sunt considerate parafuncții.
✢ Obiceiurile vicioase sunt stimuli sau frâne pentru creșterea maxilarelor și
acestea pot fi:
 obiceiuri vicioase de sugere a degetului,
 a limbii,
 a buzei,
 a suzetei,
 de interpoziție între dinți a obiectelor sau a părților moi,
 de mușcare a unghiilor,
 de roadere a creionului sau a radierei,
 ticuri faciale (de propulsie a mandibulei) sau atitudini posturale anormale
ale capului (hiperflexie, hiperextensie). 81
✢ Obiceiul vicios de sugere este cel mai nociv pentru dezvoltarea
normală a aparatului dento-maxilar. Studiile recente de specialitate
afirmă că acest obicei vicios de sugere este practicat devreme, încă din
viața intrauterină. Cauzele postnatale ale apariției acestui obicei vicios
sunt diferite:
o Alimentația artificială a sugarului
o eliberarea de tensiuni nervoase,
o fenomenul foamei,
o Satisfacția instinctului de sugere, neliniștea și frustrarea.
✢ În mod normal se acceptă acest obicei pân ă în jurul vârstei de 3 – 4
ani, timp în care nu apar modificări structurale ale aparatului dento-
maxilar.
✢ Sugerea degetului poate provoca anomalia dento-maxilară!!!

82
✢ Sugerea policelui produce:
o proalveolo-donție superioară,
o boltă palatină adâncă,
o retroalveolo-donție inferioară,
o intruzia incisivilor inferiori,
o endoalveolie,
o inocluzie sagitală pozitivă șiretrognația
mandibulară.

83
✢ Sugerea indexului și a mediusului cu
sprijin pe incisivii inferiori (acțiune ca un
cârlig), produce prodonție inferioară,
✢ Retrodonție superioară,
✢ intruzia incisivilor inferiori
✢ ocluzie deschisă frontală.

84
✢ Sugerea indexului sau a auricularului în
pozițe laterală, produce laterodeviația
mandibulară.

85
✢ Obiceiul vicios de roadere a obiectelor este
întâlnit mai ales la colari i poate determina
în timpul erupției dentare anomalii de
poziție, iar după erupția dinților poate
determina deviații mandibulare.

86
✢ Obiceiul vicios de interpoziție, mușcare
sau de succiune a buzei inferioare
produce prodonție superioară, retrodonție
inferioară, supraocluzie în zona frontală și
inocluzie sagitală pozitivă sau ocluzie
deschisă frontală.

87
✢ Obiceiul vicios de interpoziție a limbii
produce intruzia grupului dentar, ocluzie
deschisă frontală sau laterală, endoalveolie,
boltă palatină adâncă și laterodeviație
mandibulară.

88
✢ Obiceiul vicios de interpoziție a obrajilor
între părțile laterale dentare, produce
ocluzie deschisă bilaterală, modificări ale
mucoasei jugale, supraocluzie frontală
accentuată și ocluzii inverse laterale.

89
✢ Ticul de propulsie al mandibulei poate
duce la instalarea ocluziei inverse frontale
și a prognatismului mandibular.

90
✢ Atitudinile posturale anormale ale capului
din timpul somnului sau în stare de veghe a
copilului pot produce anomalii dento-
maxilare.

91
✢ Dormitul în decubit dorsal, cu capul în hiperflexie
(cu perne mari sau mai multe) determină apariția
ocluziei mezializate.
✢ Dormitul în decubit dorsal, cu capul în
hiperextensie (fără pernă) sau în decubit ventral (pe
burtă) determină apariția ocluziei distalizate.
✢ Dormitul în decubit lateral sau pe brațul părinților
sau cu pumnul sub obraz determină apariția
asimetriei faciale.

92
93
✢ Sprijinirea capului în una din mâini pe
menton, determină apariția retropoziției
mandibulare. Sprijinirea degetului pe
regiunea labială, determină apariția
biretroalveolodonției. Sprijinirea degetului
pe zona inferioară a feței, determină
apariția laterodeviației mandibulare.

94
✢ Factorii etiologici generali ai anomaliilor
dento-maxilare determină potențialul de
creștere, cantitatea, durata și ritmul de
creștere al componentelor arealului cranio-
maxilo-facial.
✢ Este necesară cunoașterea acestora
pentru a putea fi evitați!!!

95
96