1.

Jocul didactic – un mijloc de facilitare a trecerii copilului de la activitatea dominanta de

joc la cea de invatare ce este iniţiat numai de către adult, scopul fiind acela de a urmări atingerea
unor obiective educaţionale.
Bine elaborat si condus, jocul constituie un veritabil intrument de lucru in activitatile
specifice prescolaritatii, dezvaluind aspecte formative dincolo de toate asteptarile.
Jocul didactic este o activitate dirijată în grădiniţă, dar şi o metodă didactică, dacă este
utilizat în structura unei alte activităţi obligatorii.
Jocul didactic implică următoarele procese psihice: Gândirea cu operaţiile ei: analiza,
sinteza, comparaţia, generalizarea; Memoria; Atenţia şi spiritul de observaţie; Voinţa; Imaginaţia;
Limbajul;
Jocul didactic rezolvă prin conţinutul său mare parte din problemele educaţiei intelectuale.
Valoarea jocului didactic reiese şi din contribuţia acestuia la stimularea şi dezvoltarea tuturor
proceselor psihice. Cea mai mare parte a jocurilor didactice, cu tot aspectul lor atractiv, cuprind
valoroase exerciţii senzoriale şi mintale.
Jocurile didactice solicită in mare parte activitatea gândirii, contribuie fie direct, fie indirect
şi la educarea emoţiilor, a sentimentelor morale şi a trăsturiior pozitive ale voinţei şi caracterului.

EXEMPLU:

Grupa: mijlocie
Tema anuală de studiu: Ce şi cum vreau să fiu?
Tema săptămânii: " Meserii Îndrăgite de copii"
Categorii de activităţi de învăţare: Domeniul Limbă şi comunicare
Tema activităţii: Cine a trimis scrisoarea?
Forma de realizare: Joc didactic
Tipul de activitate: consolidare de cunoştinţe şi deprinderi
Obiective operaţionale
-să denumească meserii şi unelte specifice, pe baza imaginilor;
-să formuleze propoziţii În care să utilizeze cuvinte ce denumesc meserii şi unelte, folosind
imaginile;
-să asocieze imaginilor mişcări specifice meseriilor cunoscute, pe baza explicaţiilor cadrului
didactic;
-să utilizeze corect, În enunţurile formulate, dativul şi genitivul substantivelor ce denumesc
meserii, urmând modelul prezentat
Captarea atenţiei
Se va realiza prin descoperirea materialelor pregătite, stimulând interesul copiilor prin
elementul surpriză poştaşul şi lucrurile pe care acesta le aduce, scrisoarea adresată copiilor.
Desfăşurarea activităţii
Explicarea şi demonstrarea jocului. Educatoarea aşează imaginile pe tablă, astfel încât să fie văzute
de toţi copiii.
Fixarea regulilor jocului. Pentru a se asigura o înţelegere clară a jocului, se va utiliza atât metoda
explicaţiei, cât şi cea a demonstraţiei. Cu ajutorul explicaţiei, se vor sublinia clar regulile jocului şi
sarcina didactică pe care o au copiii de îndeplinit. În vederea fixării regulilor, vor fi antrenaţi unul-
doi copii.
Jocul de probă. Se execută jocul demonstrativ pentru asigurarea înţelegerii sale.
Jocul propriu-zis. Varianta I „Poştaşul" (educatoarea, pentru început) începe jocul. Ea solicită un
copilcare alege un pachet, îl desface, denumeşte obiectul din interiorul plicului, spune cui îi
aparţine şi cine lucrează cu el. Un alt copil alege imaginea cu meseriaşul care lucrează cu acele
obiecte. Se va preciza că, atunci când un copil nu poate rezolva sarcina, va primi ajutor suplimentar
de la cadrul didactic sau de la copii. În joc vor fi antrenaţi toţi copiii. Se va urmări şi corecta, la
nevoie, exprimarea lor. Paralel, educatoarea va avea grijă ca toţi copiii să respecte regulile jocului.
După ce toţi copiii au participat, se trece la complicarea jocului.Varianta a ll-a. Educatoarea aşează
pe masa ei produse finite. Poştaşul împarte copiilor atenţi câte o scrisoare. Pe
rând vor scoate din plic imagini pe care sunt desenate unelte. Răspuns: Am primit o scrisoare de la
un croitor pentru ca în imagine am un ac şi o aţă." Răspuns: „Cu acul şi cu aţa croitorul coase
haine". Copilul întrebat trebuie să aleagă de pe masa educatoarei produsele finite.
Varianta a III-a.
Poştaşul împarte 3-4 plicuri. Copilul indicat desface scrisoarea, priveşte imaginea, apoi
execută o acţiune caracteristică meseriaşului din imagine. EI întreabă grupa de copii: „De la cine
am primit scrisoarea?" Răspuns: „Ai primit scrisoarea de la doctor"; "Cu ce lucrează doctorul?"
Răspuns "Doctorul lucrează cu stetoscop, reţete, medicamente."
Obţinerea performanţei
Varianta a IV- a
Se vor împărţi copiilor fişe de evaluare pe care sunt desenate unelte şi meseriaşi. Copiii
trebuie să unească imaginea meseriaşului cu imaginea uneltelor corespunzătoare lui. Se poate cere
copiilor să aşeze buline diferit colorate în căsuţele de sub meserii.

2. Jocul de rol/dramatizarea -presupune o pregătire prealabilă şi anume, transpunerea

subiectului, care trebuie bine cunoscut de către toţi partenerii, înţeles şi redat cu fidelitate.
Jocul dramatizare are ca sursă tematică lumea mijlocită a poveştii, basmului, filmului,
teatrului, dar şi realitatea cotidiană. În cadrul acestor jocuri copiii au intervenţie personală.
În ceea ce priveşte interpretarea rolurilor asumate şi modalităţile de înscenare a conţinutului
din lipsa posibilităţii de discernământ şi de asimilare diferenţiată, copilul mic îmbină elementele
fantastice cu cele luate din viaţa cotidiană. De pildă, „prinţul” vine călare pe cal (pe un băţ) şi are
la brâu „sabie” (o bucată de scândură, legată cu o sforicică).

EXEMPLU: ,,De-a magazinul”

Copilul doreste sa cumpere o hainuta, intra in magazine, salute, apoi cere politicos obviectul
dorit. Dupa ce primeste obiectul, cumparatorul plateste cu bani de jucarie, multumeste
vanzatorului, apoi salute si pleaca.

3. Jocul senzorial – Reprezintă un set de jocuri ce stimulează atenţia copiilor, spiritul de

observaţie şi inteligenţa motorie şi cel mai important aspect anticiparea. Jocul senzorial este o
modalitate prin care copilul isi exerseaza simturile, exploreaza, dar in acelasi timp, dezvolta o
personalitate sanatoasa, neconstransa sau incorsetata intre anumite reguli care din acest punct de
vedere sunt absolut nejustificate.
Jocurile senzoriale conduc la:
* dezvoltarea sensibilitatii auditive;
* dezvoltarea sensibilitatii tactile si chinestezice;
* dezvoltarea sensibilitatii vizuale;
* dezvoltarea sensibilitatii gustativ - olfactive.
De exemplu: Copilul este pus să miroasă diferite alimente: o lămâie, o bucată de caşcaval
şi să reuşească să facă legătura între miros (în acest caz) şi cuvântul care descrie acei stimuli
olfactivi. La fel se procedează şi cu celelalte simţuri ale copilului, pipăitul, gustul, văzul şi auzul,
oferindu-i-se diverşi stimuli specifici, pentru ca apoi cel mic să recunoască tipul de imagine
dezvoltată, respectiv (tactilă, gustativă, vizuală ori auditivă).
Exemplu: -Jocuri senzoriale, de ghicire, de recunoaştere a unui obiect cu ajutorul simţurilor: „Ghici
ce ai gustat!”; „Spune cum este?”; „Ce poţi spune despre?”

EXEMPLU:
Denumirea activităţii: Cunoaşterea mediului
Tema activităţii: Gustul fructelor
Titlul acestuia: joc didactic senzorial – „Spune ce ai gustat?”
Vârsta copiilor: 6-7 ani
Materiale necesare: coş cu fructele toamnei, dar şi alte fructe exotice (banane, portocale,
lămâie, kiwi).
Modul de desfăşurare a jocului:
Scăunele sunt aşezate sub forma unui semicerc, iar în faţa lor se aşează o măsuţă pe care se
află un coşuleţ cu fructe acoperit. Educatoarea chemă la măsuţă un copil. Copilul legat la ochi
trebuie să determine fructul, după pipăit, gust, miros şi în final să îl denumească. Copiii corectează
în cazul unei greşeli. Pentru complicare se organizează un concurs de degustat, câştigătorul fiind
cel care ghiceşte mai multe fructe de toamnă. Copiii fiind derutaţi în acest caz de apariţia în coş a
unor fructe exotice.
Analiza jocului:
Sunt enumerate fructele de toamnă din coş, cu precizarea că în coş s-au mai aflat şi alte
fructe, exotice. Sunt evidenţiaţi acei copii care au răspuns corect, recunoscând fructele degustate,
ceea ce demonstrează cunoaşterea fructelor de toamnă. Ca premiu copiii sunt invitaţi să realizeze
o salată din fructele aflate în coş, consumând-o împreună cu toţii.

4. Jocul de construcţii – reprezintă activitatea prin care copilul exersează multe deprinderi
şi capacităţi care contribuie îndeosebi la dezvoltarea sa cognitivă şi a musculaturii fine.
 Prin construcţie copilul sortează, grupează, asociază, realizează corespondenţe, stabileşte
raporturi între obiecte (de mărime, de lungime, de greutate, de volum, relaţii spaţiale, raporturi
cauzale etc.), organizează sau pune în valoare spaţiul (prin intermediul diferitelor materiale şi
forme), îngrădirea spaţiului, separarea, acoperirea lui.
Copilul construieşte cu cele mai diferite materiale din natură: piatră, nuiele, zăpadă, lemn (deşeuri),
lut, bucăţi de cărămidă, cuburi de lemn.

EXEMPLU:
Denumirea activităţii: Jocuri şi activităţi alese
Tema activităţii: utilizarea în redarea unei construcţii a diferitelor forme geometrice cunoscute.
titlul acestuia: joc cu subiect din viaţa cotidiană – „Oraşul meu!”
Vârsta copiilor: 6-7 ani
Materiale necesare: figuri geometrice din lemn şi hârtie
Modul de desfăşurare a jocului:
La sectorul construcţii sunt aşezate imagini cu clădiri din oraş pe un panou, iar pe măsuţă
sunt aşezate figurile geometrice din lemn. După ce sunt denumite şi descrise, figurile geometrice
sunt asemănate cu diferite părţi din clădirile oraşului prezentat pe panou. Prin joc, se aşează figurile
geometrice astfel încât să se obţină fie un bloc, fie o casă, care sunt de forme diferite, un copac etc.
Se observă părţile componente în realizarea clădirilor. Apoi se procedează, la complicare, tot aşa
doar că se i-au de data aceasta figurile de hârtie şi sunt lipite pe coli de hârtie realizând astfel un
colaj. După construcţia prin alăturare, suprapunere şi lipire a pieselor se personifică fiecare lucrare
adăugând elemente în plus după bunul plac. O uşă, balcoane, horn din dreptunghi, geamuri din
pătrate etc.
Analiza jocului:
Se analizează lucrările obţinute şi varietatea acestora, cât şi imaginaţia copiilor în redarea temei
cerute. Se organizează o expoziţie tematică, dedicată zilei oraşului unde se expun toate lucrările pe
această temă din cadrul tuturor activităţilor. Vernisajul se încheie cu diplome şi un mic bufet.

5. Jocul muzical – Atracţia copiilor pentru muzică este un lucru evident, încă din primiiani
ai copilăriei, muzica făcând parte integrantă din viaţa şi preocupările lor. Accesibilă copiilor
înaintea cuvântului, cântecul lasă în sufletele lor impresii ce ramân imprimate adânc toată viaţa.
Prin cântec se realizează educaţia morală, intelectuală şi estetică a copilului, se însuşesc cunoştinţe
şi se formează deprinderi. Jocul muzical prezinta o importanta covârşitoare, întrucât este o
activitate care produce satisfacţii şi plăceri, îi atrage şi îi interesează, prilejuind copiilor trăiri
emoţionale din cele mai puternice.
Acţiunea jocurilor muzicale reiese atât din conţinutul textului literar al cântecelor, din
expresivitatea melodiilor, cât şi din forţa sugestivă a elementului muzical.
Insuşirea jocului muzical axat pe cântec implică trei etape distincte:
- reactualizarea cântecului ales pentru joc;
- -demonstrarea sau explicarea jocului;
- -executarea în colectiv.
 ,,Copiii iubesc muzica, iar un cântec frumos este pentru ei o jucărie care nu se strică
niciodată .’’

EXEMPLU: ,,Taranul e pe camp”

Copiii se prind de maini, in cerc. Se alege un copil – taranul, care trece in mijlocul cercului.
Copiii se desprind de maini si canta batand din palme, stand pe loc. Copilul din mijlocul cercului
executa pasi in ritmul muzicii si la cuvintele ,, El are si-o nevasta’’, isi alege din cerc o fetita si
merge cu ea de mana. Fetita isi alege o dadaca, dadaca – un pisoi s.a. pana se termina cantecul.
Copiii merg tinandu-se de maini, in interiorul cercului. Cand s-a terminat cantecul, copilul, care a
avut rolul de taran, isi alege un nou taran dintre cei care au jucat in cerc, iar ceilalti copii trec in
cerc si se reia jocul.

6. Jocul de masă – jocurile de masă nu se folosesc întotdeauna la masă. Pot fi: jocuri în
bucăţele (puzzle), cartonaşe decusut pe ele, mărgele de înşirat, jocuri şi mici articole pe care
copiilor le place să le adune;
Aceste pot fi folosite de copii pe masă sau pe podea, jucându-se singuri sau împreună cu alte
persoane.
Manipulând aceste jocuri, copiii îşi dezvoltă:
-coordonarea ochi-mână;
-musculatura mică;
-capacitatea de discriminare vizuală;
-deprinderi de îmbinare, triere, aşezare în ordine, clasificare, numărare, punere în corespondenţă; -
percepţiile despre culoare, mărime, formă;
-sociabilitatea
-capacitatea de a rezolva probleme;
La aceste jocuri trebuie să se pună accentul pe cooperarea dintre copii şi nu pe concurenţă,
competiţie
Exemple de astfel de jocuri pot fi: domino, loto, jocuri de cărţi.

7. Jocul logic – constituie una dintre modalitatile de realizare a unui invatamant activ. Are
un rol cu preponderenta formativ, jocul logic dezvolta gandirea, inteligenta si spiritul de observatie
al copiilor.
Prin manuirea materialului didactic in gradinita,copii invata sa formeze multimi de obiecte,
descopera proprietatile lor caracteristice, stabileste relatiile dintre acestea si efectueaza operatii cu
ele.
Jocurile logice constituie una dintre modalităţile de realizare a unui învăţământ activ care,
abordând un rol dinamic intuiţiei, pune accent pe acţiunea copilului asupra obiectelor înseşi.
Manipularea obiectelor conduce mai rapid şi mai eficient la formarea percepţiilor,
accelerând astfel formarea structurilor operatorii ale gândirii.
Valoarea formativă a jocurilor logice sporeşte cu atât mai mult cu cât educatoarea dă curs
liber principiilor de bază care le călăuzeşte:
 - Rolul copilului nu se reduce la contemplarea situaţie in care a fost pus
- Copilul are libertatea deplină în alegerea variantelor de rezolvare
- În desfăşurarea jocurilor esenţială este activitatea conştientă de continuă căutare, de
descoperire a soluţiilor.
Exemple de jocurilor logice
1) jocuri libere constructive
2) jocuri pentru construirea mulţimilor
3) jocuri de aranjare a pieselor în tablou
4) jocuri de diferenţe
5) jocuri cu cercuri
6) jocuri de formare a perechilor
7) jocuri de transformări

Jocul logic este un prim pas spre intelegerea unor notiuni care vor constitui, mai
tarziu, baza transmiterii unor elemente mult mai complexe si vor dezvolta capacitatea de lucru
individual si de autoevaluare.

EXEMPLU:
Informez copiii că astăzi , la activitatea matematică vom juca jocul,, Săculeţul fermecat.”
pentru a–şi deprinderea de a identifica:forma, mărimea şi grosimea pieselor geometrice .
Descriu şi explic regulile jocului:
Pe rând , câte un copil, fiind legat la ochi cu o eşarfă, va alege din săculeţ o figură
geometrică şi prin pipăire îi va identifica forma, mărimea şi grosimea. Apoi, piesa este scoasă din
săculeţ şi se constată dacă descrierea a fost corectă. Copilul adaugă la răspuns şi culoarea piesei.
Dacă raspunsul este corect şi complet, copilul va fi aplaudat, daca nu răspunsul lui va fi completat
de alt copil.
Jocul de probă:
Un copil va începe jocul şi voi urmări dacă au fost înţelese regulile.
Desfăşurarea propriu-zisă a jocului:
La joc participă toţi copiii, iar educatoarea îi îndrumă.
Pentru complicarea jocului, o parte din copiii, după ce vor descrie prin pipăire figurile geometrice,
le vor aşeza în căsuţa potrivită.
Copiii vor primi o fişă, pe care este desenată din figuri geometrice o casă .Din materialul
aflat în coşuleţele de pe măsuţe, ei vor trebui să aleagă figurile geometrice decupate din hârtie şi să
le lipească corespunzător în spaţiul dat.