JOCURILE COPILĂRIEI

Podul de piatră
Jocul necesită minim 6 jucatori - 2 dintre aceștia se vor așeza unul în fața celuilalt, împreunându-și
mâinile și ridicându-le până deasupra capului lor, asemenea unui pod. Ei vor începe să cânte cântecelul
care poartă și numele jocului, iar în acest timp, restul copiilor vor începe să treaca, unul câte unul, pe sub
mâinile lor unite.
Odată ajuns la sfârșitul ultimului vers, “podul” (mâinile unite) va “cădea” peste cel care se întamplă să se
afle sub el. Copilul se va da în lateral, jocul reluându-se la fel. Odată ce există doi participanți “aleși”,
există două variante, care depind și de numarul copiilor care se joacă:
Cei doi participanți pe care a “căzut podul” se vor alătura podului inițial”, acesta devenind mai lung pe
măsura ce ies copii din șirul care trece pe sub mâinile unite;
Noul pod îl va înlocui pe primul, procesul reluându-se de fiecare dată.
Versurile cântecului sunt:

“Podul de piatră s-a dărâmat

A venit apa și l-a luat

Vom face altul pe râu, în jos

Altul mai trainic și mai frumos.”

Fazan
Necesita minim 2 jucatori si are reguli foarte simple, care se pot modifica in functie de preferintele pe
care le au cei care participa.
Primul jucator incepe sa spuna in gand alfabetul pana cand o alta persoana spune Stop, moment in care
trebuie sa spuna cu voce tare un cuvant care incepe cu litera la care a fost oprit. Pe rand, fiecare
participant va trebui sa spuna un cuvant care incep cu ultimele doua litere din cuvantul spus de catre
predecesorul sau. Runda se incheie daca cineva nu poate sau nu stie un cuvant pentru a da pasa mai
departe.
De-a lungul jocului, persoanele care pierd cate o runda primesc literele din FAZAN, iar jocul se incheie
cand cineva a format tot cuvantul. Atunci este eliminat jucatorul si continua restul persoanelor, ori se
poate lua de la zero totul, toata lumea avand un “istoric” curat.
Pentru spunerea unui cuvant, fiecare jucator are un timp limita prestabilit (ex.: 30 secunde);
Se pot exclude din lista cuvintelor permise numele proprii, cele de tari si orase;
Nu se poate face o inchidere pana cand nu toti jucatorii au spus cel putin un cuvant, inchiderile incepand
dupa prima tura.

Elasticul
Jocul se joacă în trei, în majoritatea cazurilor jucând doar fete. Două persoane întindeau Elasticul iar a
treia trebuia să facă 10 exerciții sărind în el și în afara sa, fără să greșească deloc. Caștigătorul era
jucatorul care reușea să facă cele mai multe mișcări legate fără să aibă nicio greșeala, adică nicio atingere
neintenționată a elasticului. În majoritatea cazurilor, exercițiile presupun ca săriturile saă fie făcute fie cu
un singur picior, fie să se facă cu picioarele împreunate, desfăcute sau încrucișate, de pe o parte pe
cealalta sau și în centru. Totodata, persoanele care îl tin vor muta elasticul de pe glezne pana la genunchi
sau coapse, folosindu-și fie ambele picioare, fie unul singur pentru a schimba spațiul și înalțimea la care
trebuie să sară cea de-a treia persoana.

1, 2, 3, la Perete Stai!”
Se joacă în cel putin 4 copii, singura “recuzită” fiind un perete, stâlp sau copac. Un prim pas este alegerea
celui care “se va pune”, adică persoana care se va întoarce cu spatele către grup, cu fața spre copac sau
perete.
Ceilalți copii se îndepărtează 3 metri în spate față de el. În timp ce sunt spuse cuvintele “1, 2, 3, la perete
stai!’ de către cel întors cu spatele la grup, restul copiilor vor începe să alerge spre el, înaintând cât de
mult pot până ce acesta se va întoarce (mai repede, mai lent - dupa cum doreste) către acestia. Grupul
trebuie să fie nemișcat în momentul când este vazut de către cel care e la perete / copac.
Dacă cel care a numărat vede pe cineva mișcându-se, îi poate da o “poruncă”, precum “Fă 3 pasi mai în
spate” sau chiar “Mergi înapoi la punctul de Start”. Tot procesul se repetă până când cineva caștigă,
ajungând primul la perete / copac. Acesta va prelua ștafeta pentru urmatoarea tură de “1, 2, 3, la perete
stai!’.
 NUMĂRĂTORI

 An-dan-te
An-dan-te,
Dize-mane-fre,
Dize-mane-compane,
An-dan-te.

 Într-o călimara plină cu cerneală,

Ce culoare are călimara mea?”
„Ai tu pe tine aceasta culoare?
Arată-mi și mie dacă poți.”
Se spune o culoare și apoi se numară cu literele acelei culori ( v-e-r-d-e), iar copilul la care se
termină numărătoarea iese din joc.

 Din oceanul Pacific

A ieșit un pește mic.
Și pe coada lui scria
"Ieși afară dumneata!".

 Unul merge cu purceii

Unul merge cu vițeii,
Unul face așchiuțe,
Altul face plăcintuțe.
Dă-mi și mie, dă-mi și mie,
C-am ajuns ca o piftie!

DRULE DENISA
PIPP
ANUL II