Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
DOI: 10.1007/s00253-021-11646-8
DOI: 10.3390/nu9091021
DOI: 10.3390/nu13093211
DOI: 10.21101/cejph.a5313
DOI: 10.3390/nu5041417
Aparține unei clase de carbohidrați numită Fructani, ceea ce înseamnă ca este alcătuită
din molecule de fructoză specific legate împrenă pentru a preveni digestia în intestinul
subțire. In loc să fie digerată, Inulina ajunge în intestin, unde actionează ca un prebiotic.
Prebioticele ajută la hrănirea și sporirea numărului de bacterii bune din tractul nostru
digestiv.
Inulina este o fibră solubilă slabă din punct de vedere caloric, care oferă 1.5 calorii per
gram. Chiar dacă ea este o formă de carbohidrat, dat fiind că este formată din molecule
de fructoză, Inulina conține mai putine calorii decât carbohidrații și nu poate fi
descompusă și absorbită de sistemul digestiv. Când sunt consumate, fibrele solubile
absorb apă și se transformă într-o substanță gelatinoasă.
Dozaj
Când începem să luăm inulină, este important să o facem ușor-ușor și să pornim
cu o doză mică, mai întâi prin adaugarea unor alimente bogate în inulină în dieta
noastră zilnică. Dacă decidem să luăm un supliment cu inulină, atunci doze de 2-3
grame pe zi în primele două săptămâni sunt îndeajuns, urmate de o creștere cu 1-
2 grame pe săptămână până la un maximum de 10 grame pe zi. Deși unele studii
au folosit doze de până la 20-30 de grame pe zi, acest aport poate avea efecte
secundare.
Mesaj de reținut
Inulina poate oferi numeroase beneficii asupra sănătății, incluzând îmbunătățirea
controlului glicemiei, a controlului greutății și a sănătății digestive. Inulina este
sigură pentru majoritatea oamenilor, deși cei care abordează o dietă FODMAP ar
trebui să evite consumul ei. Pentru restul oamenilor, suplimentarea cu inulină
începe cu doze mici (2-3 grame pe zi) și conțină cu creșterea treptată a acestora
pentru a evita potențialele efecte secundare.
Inulinele stimulează creșterea Bifidobacterium sp. în intestinul gros. Inulinele sunt utilizate de
către plante pentru depozitarea energiei, găsindu-se în general la nivelul rădăcinilor și rizomilor.
Multe plante care sintetizează și acumulează inulina nu mai acumulează alte astfel de materiale,
cum ar fi amidonul.
Inulina a început să fie folosită din ce în ce mai mult în alimentație, datorită caracteristicilor sale
nutriționale și funcționale deosebite. Poate fi utilizată ca îndulcitor pentru înlocuirea zahărului, în
alimentele grase și făinoase. Inulina crește de asemenea și absorbția ionului calciu și posibil cea
a ionului magneziu, fiind promotor al creșterii bacteriilor intestinale. Din punct de vedere
nutrițional este considerată a fi o fibră solubilă, din acest motiv consumul unor cantități mari
conduce la balonare. Inulina are un impact minim asupra glicemiei, putând fi consumată și de
diabetici și suferinzii de alte boli cu probleme în ceea ce privește nivelul zahărului din sânge.
Inulina mai ajută și la stabilizarea florei intestinale și de aceea este folosită tot mai frecvent în
alimentația zilnică.
Cicoarea comună (Cichorium intybus) este o plantă erbacee, perenă, comestibilă, care
aparține genului Cichorium din familia Asteraceae. Este cunoscută din antichitate: în Egiptul
antic era cultivată ca plantă medicinală, fiind folosită pentru tratarea bolilor hepato-biliare și
renale. În zilele noastre, rădăcina de cicoare comună este un foarte popular înlocuitor de cafea,
iar părțile aeriene sunt folosite în scop medicinal sau culinar (frunzele bazale, cu un gust ușor
amărui, se folosesc în salate asortate, precum și în pregătirea unor mâncăruri specifice
bucătăriei franceze și italiene[1]).