à Heidegger: conceptul de vedere prealabilă
problema anticipării
temporalitatea Daseinului face inevitabil cercul hermeneutic
à elucidarea prejudecăţilor legitime implică situarea proprie în tradiţie
à cercul nu e metodic, ci ontologic
à cercul situează într-un orizont şi constituie identităţile
à orizontul e supus restricţiei unei perspective, dar e totuşi productiv
Fuziunea orizonturilor
à trei dimensiuni ale hermenuticii: înţelegere, explicare, aplicare
à aplicarea implică prezentul
à e dimensiunea ce depăşeşte hermeneutica romantică
à adaptarea sensului vechi la situaţia prezentă, concretă
à recuperarea hermeneuticii juridice alături de cea filologică şi teologică
à transformă conştiinţa istorică într-o conştiinţă a eficacităţii istorice
à fuziunea
à înseamnă interacţiunea unor prezumtive orizonturi existente în sine
à nici un orizont nu poate fi definit în sine
à fiecare orizont se formează prin întîlnirea cu celelalte
à identificarea separată a orizonturilor se face prin şi în procesul
interpretaării
à permite constituirea identităţilor aflate în joc
THEORY WARS
martie 2009
Episodul 2.Building An Empire.
Hermeneutica romantică în cinci puncte
1. Interpretarea reproduce o producţie originară
à problema înţelegerii autorului/ contextului biografic/ contextului
istoric/ inconştientului creativ
à timpul creează o distanţă ce trebuie ştearsă
2.Interpretarea trebuie să transgreseze contextul pe care îl reface
à contextul limitează, degradează
à e nevoie de un substrat anistoric à de aici, estetica romantică a
geniului (oferă genericitate şi universalitate)
3. Schleiermacher
à o interpretare văzută prin necesitatea reconstrucţiei
à primul care observă spaţiul liminar deschis de orice interpretare
à interpretarea implică reflecţia-de-sine
à interpretarea este o artă: nu aplică şi nu e presupusă de reguli
à orice comprehensiune e o reconstrucţie a unei construcţii
à interpretarea filologică (structurile generice ale textului) trebuie
dublată de una psihologică (structurile de unitate şi totalitate)
à orice individualitate are acces la viaţa totală, poartă în sine un mimim
din celălalt à problema alterităţii à teoriile empatiei
4.Hegel
à o interpretare văzută prin necesitatea integrării
à scurtă privire asupra sistemului hegelian
à prezentul mediază, oferă orizontul de înţelegere a trecutului
à esenţa conştiinţei istorice nu rezidă în restituirea trecutului, ci în
medierea/ armonizarea lui cu prezentul
5. Interpretarea devine acţiune a unei subiectivităţi:
à inserează într-o mişcare a tradiţiei
à afectează obiectul şi structurile comprehensiunii
à nu poate fi metodică
Momentul Droysen
à problema înţelegerii istoriei (un subiect nontextual)
à interogarea istoriei nu se poate face decît din interiorul istoriei à de
aici faptul că înţelegera ei nu poate fi decît hermeneutică (singura formă a
interpretării care operează din chiar mijlocul materialului pe care îl constituie)
à nu există criterii metodice, transcendentale
 à istoria nu e formată nici din fapte, nici din invenţie / nu are o ordine 4. interpretarea elucidează condiţiile în care se petrece comprehensiunea
strictă şi nici nu progresează şi sesizează mişcarea acestor condiţii (problema situării)

à implică o dublă mediere: cercul hermeneutic dintre parte şi întreg

(preluat de la Schleiermacher) e extins printr-un cerc – mult mai important – Problema prejudecăţilor
între trecut şi prezent
à există doi tipuri de prejudecăţi:
à medierea celui de-al doilea cerc necesită tipuri diferite de interpretare, à obstrucţioniste: împiedică şi dăunează înţelegerii
fiecare cu o structură circulară à pozitive: fac posibilă înţelegerea

à interpretarea nu mai poate fi doar exegeză: ea e în mod similar şi concomitent à problema distincţiei între cele 2 tipuri de prejudecăţi
generare à prin luarea în considerare a mişcării tradiţiei şi a interpretării à în
à istoria - şi interpretarea – sunt o neîncetată diferenţiere de sine acest fel sunt iritate prejudecăţile negative

à Droysen reprezintă momentul în care hermeneutica modernă devine, à iluziile hermeneuticii romantice:
dintr-o metodă de interpretare, o filosofie  puterea de a abandona orice prejudecată proprie în favoarea
sensului originar (pentru a salva obiectivismul)
 uitarea/ ştergerea propriei istoricităţi
Hans-Georg Gadamer
 posibilitatea unei metode istorice
à filosofia după fenomenologie
à problema interpretării şi a survenirii ce apare în orice interpretare à modificările aduse de hermeneutica gadameriană:
à Adevăr şi metodă (1960)  temporalitatea e fundamentul pe care survine prezentul şi
comprehensiunea
Problema distanţei istorice  temporalitatea e productivă
 interpretarea reflectă existenţa unui raport variabil între
à nu există o opoziţie absolută între tradiţie şi raţiune. Hermeneutica istorică elementele istorice
începe cu desfiinţarea acestei opoziţii  situarea e întotdeauna orizontică, iar orizontul e mereu în
à conştiinţa istorică reprezintă interacţiunea unei pluralităţi de voci mişcare
à o operă aparţine lumii ei, dar şi lumii noastre Cercul hermeneutic
à se pune problema distanţei dintre cele două lumi
à rezolvarea distanţei nu se mai poate face în felul hermeneuticii à dezvăluie structura de anticipare a interpretării
romantice (nici prin recuperarea producţiei originare, nici prin genericitatea
geniului)
à semnificaţia se constituie printr-un travaliu proiectiv (prin proiecţia unui sens
totalizator)
à distanţa istorică e gîndită acum pozitiv
à dispare ideea transparenţei complete a interpretării
à implică:
à Daseinul e pentru Heidegger temporal à conştientizarea propriei tendenţiozităţi
à abia distanţa istorică permite practic conturarea sensului à înfăţişarea textului în alteritatea sa
à istoricitatea înţelegerii

1. interpretarea are o mişcare dublă: acţiune a unei subiectivităţi şi à înseamnă:

inserare într-un eveniment ce aparţine tradiţiei à revenirea repetată dinspre întreg asupra părţilor şi invers (primul cerc
2. interpretarea afectează obiectul, evenimentul, dar şi structurile – Schleiermacher)
comprehensiunii à revenirea dinspre trecut spre prezent şi invers (al doilea cerc –
3. interpretarea leagă dinamica tradiţiei de mişcarea interpretului Droysen)
à cercul se extinde mereu, deoarece conceptul întregului şi al prezentului sunt
relative
à nimic nu poate fi înţeles dintr-odată, ci doar procesual