Romanitatea Românilor: O Călătorie Prin Istorie și Identitate

Prin Romanitatea romanilor se înțelege în primul rând ideea despre

descendenta romană a romanilor. Din ansamblul acestei categorii
istorice, mai fac parte o serie de idei înrudite și adiacente cum ar :
stăruință elementului roman în Dacia posaureliana, unitatea de neam a
romanilor, latinitatea limbii române, esența română a unor obiceiuri și
datini populare și conștiința romanilor despre originea lor romana.

In contextul migrației slavilor în sudul Dunării, romanitatea orientala se

va identi ca cu poporul roman. Aceasta noua realitate etnica s-a xat în
conștiința contemporanilor și a fost surprinsă în documentele bizantine
din epoca. Atenția acordată de cronicarii bizantini teritoriilor locuite de
romani a fost determinata, pe de-o parte, de politica imperiului la
Dunarea de Jos și de repetatele incursiuni ale unor populații în
migrațiune, care au trecut de atâtea ori marele uviu.

Istoria formării poporului român și a limbii române este una complexă și

fascinantă, cu rădăcini ce se întind pe parcursul a mai mult de 2.000 de
ani. Înțelegerea procesului de formare a romanității românilor implică
explorarea unui context istoric vast, care începe cu perioada antică și
ajunge până în zilele noastre.

Contextul istoric al formării poporului român și a limbii române poate

urmărit până la colonizarea romană a Daciei în secolul al II-lea d.Hr.
Acest moment a pus bazele limbii române și a contribuit la asimilarea
elementelor culturale romane. Astfel, romanitatea a devenit o parte
integrantă a identității românești.

Viziunea dominanta a istoricilor rămâne pe susținerea faptului ca dacii

au avut o pondere limitată în sinteza românească. Pe aceasta linie s-au
situau Grigore Tocilescu, Dimitrie Onciul și chiar A.D. Xenopol și Nicolae
Iorga. Cel care a reușit sa xeze sinteza daco-romană într-un echilibru
perfect a fost marele arheolog Vasile Pârvan, care prin temeinicia
informației a demonstrat ca romanii sunt în cel mai înalt grad și daci și
romani. Mai târziu, în 1935, C.C. Giurescu susținea ca majoritatea
locuitorilor Daciei romane au constituit-o dacii și ca “romanismul a biruit
în Dacia indcă el a câștigat pe autohtoni”.

Evidențierea rolului dacilor a cunoscut ce frumi exagerate în care Dacia

înainte de cucerirea romană a fost centrul unei mari civilizații. Astfel,
Nicolae Densusianu în lucrarea apărută postum în 1913, “Dacia
fi
fi
fi
fl
fi
fi
fi
 preistorică” de 1200 de pagini, reconstituie istoria unui presupus
“imperiu pelasgic”, care pornind din Dacia cu 6000 de ani înainte de
Hristos, s-ar întins pe o mare parte a globului. De aici ar pornit spre
Italia și strămoșii romanilor, iar limba dacă și limba latină nu sunt decât
dialecte ale aceleași limbi. Istoricul ajunge la concluzia că limba dacă
nu datorați nimic la tine, ind transmise din timpuri imemoriale, ceea ce
explică factura sa deosebită față de limbile romanice occidentale . în
perioada interbelică, teza lui Densușianu a fost preluată și dezvoltata de
câțiva istorici amator naționaliști .

În epoca modernă, ideea romanității românilor va folosită ca armă

politică în revendicări naționale . această nouă etapă apar în a doua
jumătate a secolului al 18-lea la moștenitorii și continuatorii lui
Inochentie Micu, dar și în țara românească și Moldova în memoriile unor
boieri . în secolul al 19-lea, această idee va apărea simptomatic în
momentele cheie ale luptei românilor pentru emancipare politică,
unitate și independența națională.

O cauză importantă care a determinat politizarea ideii romanității

românilor a fost domnia lui Alexandru Ioan Cuza, care a avut loc între
1859 și 1866. Cuza a promovat reforme radicale care au inclus unirea
Principatelor Moldova și Țara Românească sub numele de Principatele
Unite și a adoptat reforme în educație, administrare și armată. Aceste
reforme au avut un impact semni cativ asupra conștiinței naționale a
românilor și au contribuit la politizarea și uni carea lor în lupta pentru
drepturile și identitatea lor.

În epoca modernă și contemporană, istorici români precum Nicolae

Iorga au jucat un rol crucial în combaterea teoriei imigrationiste. Iorga a
susținut ideea că românii sunt urmașii direcți ai romanilor din Dacia și
că au o continuitate istorică în această regiune. Argumentele sale s-au
bazat pe dovezi istorice, lingvistice și arheologice și au contribuit la
consolidarea viziunii asupra romanității românilor.

În concluzie, romanitatea românilor este o chestiune complexă și

fascinantă care se întinde pe parcursul a mii de ani. Cu rădăcini în
perioada antică și cu contribuții ale unor guri istorice notabile, cum ar
Cuza și Iorga, identitatea românească a fost conturată într-un proces
lung și complex. Această identitate a devenit un element central al
culturii și istoriei românilor și a in uențat modul în care aceștia se
percep și sunt percepuți în lumea contemporană.
fi
fi
fi
fl
fi
fi
fi
fi
fi