Riga Crypto Lapona Enigel

Modemismul este curentul literar, manifestat, cu predilecție, în perioada interbelică, ale

cărui trăsături sunt teoretizate de Eugen Lovinescu şi promovate, în special, prin
intermediul cenaclului şi al revistei „Sburătorul". Orientarea artistică promovează o
înnoire a literaturii, prin desprinderea de trecut şi prin crearea unei modalităţi inovatoare
de exprimare. In ceea ce priveşte poezia, sunt formulate următoarele deziderate:
crearea unui lirism subiectiv ca expresie a profunzimilor sufleteşti şi înlăturarea totală a
obiectivităţii, ambiguitatea limbajului, prin utilizarea, în primul rând, a metaforei, inovația
formală, prin renunțarea la prozodia tradițională.

lon Barbu este un poet modernist, ca şi Tudor Arghezi şi Lucian Blaga, aparţinând
perioadei interbelice a literaturii. Numele său este un pseudonim literar pentru Dan
Barbilian, un matematician de reputație europeană, care, inițial, cochetează cu literatura
pentru a-i demonstra lui Tudor Vianu că o minte luminată poate transpune liric
produsele propriei imaginații. Ulterior, se afirmă ca poet nou", original, la cenaclul
condus de Eugen Lovinescu.

Imaginarul poetic barbian porneşte de la premisa că poezia este un semn al minţii", ea

interferând cu matematica, după cum însuşi declară: „Oricât ar părea de contradictorii
aceşti doi termeni la prima vedere, există undeva, în domeniul înalt al geometriei, un loc
luminos unde se întâlneşte cu poezia. Ca şi în geometrie, înteleg prin poezie o anumită
simbolică pentru reprezentarea formelor posibile de existență.". El subliniază, de
asemenea, lirismul pur, înţeles ca o contemplare a lumii, ca o comunicare cu universul,
preferând astfel lirica intelectualizată.

Poetul debutează în 1918, în revista Literatorul", afirmându-se ca poet original la

cenaclul condus de Lovinescu; in 1921, apare placheta ilustrată nepotrivit, intitulată
„După melci", pe care Barbu o retrage din librării, iar în 1930 este publicat singurul său
volum antum, Joc secund", din care face parte şi poemul Riga Crypto şi lapona Enigel",
integrat ciclului Uvedenrode".

Poemul aparține etapel baladică şi orientală a creației barbiene, ca şi alte creații precum
După melci", „Isarlac", „Nastratin Hogea la Isarlåc", „Domnişoara Hus". A fost
subintitulat baladă, constituindu-se, de fapt, ca o viziune parabolică asupra existenţei.
Tema el este lubirea, prezentată ca o cale de cunoaştere, eşuată, căci cei doi
protagonişti aparțin unor planuri diferite. Titlul este alcătuit din enumerația a două nume
proprii, completate de date reprezentative despre cele două ipostaze prezentate în text.
Denumirea arhaică pentru rege, riga", este însoțită de apelativul Crypto, care sugerează
făptura sa críptică, adică încifrată, ascunsă. Enigel, nume propriu, care, în limba
suedeză inseamnă înger" sau care aminteşte de arhaica zeitate a fântânilor, este
Japona", viețuind în țările nordice. Titlul desemnează deci membrii cuplului neîmplinit:
el întruchipează geniul vegetal, stadiu steril de increat, intelectul pur, iar ea aparține
umanului, caracterizat prin aspirațile către ebmalutul reprezerase de noare.

Opera literară prezintă o îmbinare inedită a elementelor lirice, epice si dramatice. In

Epicul este susținut prin invocarea speciel literare, balade, prin tehnica narativă, prin
prezența firulul narativ şi a personajelor; acestea din urmă pot fi interpretate ca voci rice
ale aceleiași conştiinţe, ca în poemul eminescian Luceafărul"; textul se remarcă prin
ambiguitatea limbajului şi prin prezența simbolurilor. Dialogul conferă textului caracter
dramatic.

Balada este structurată în două părți, iar fiecare parte face referire la o nuntă: tehnica
de compoziție este povestirea in povestire. Rama prezintă o nuntă împlinită, aparținând
planului real, ca o etapă firească a concretizării unei lubiri integrate sterel cotidianului;
povestirea propriu-zisă dezvoltă însă o nuntă iniţiatică, aparținând planului imaginar şi
eşuată din incompatibilitate. Incipitul este o invocație a menestrelului", artistul medieval
ambulant, caracterizat prin epitetele trist şi aburit", mult Indärätnic", sugerånd
melancholia zicerilor sale, aşteptate cu nerăbdare şi cerute cu insistenţă. Acesta este
solicitat de un nuntaş fruntaş, un lider al comunității din care face parte, så reia cântecul
larg, povestirea propriu-zisă, cu rol moralizator. Actul spunerii respectă un ritual
prestabilit; momentul ales este unul dilematic, în care auditoriul este pregătit pentru
inițierea în taina vechiului cântec, rostit acum o vară, la o altă nuntă împlinită. Caracterul
său repetabil li accentuează importanța de a deschide porțile cunoaşterii prin
intermediul imaginației.

Partea a doua conține patru secvențe lirice, prezentate sub aparența epică şi dramatică:
prezentarea cadrului natural specific lui Crypto, drumul laponei dinspre locurile natale
către soare, întâlnirea celor doi la nivel oniric, dialogul dintre ei şi pedeapsa lui Crypto
pentru aspirația sa superioară. Aceasta se constituie ca o aventură ontologică
prezentată alegoric sub forma unei nunți eşuate între vegetal şi uman.

Ea debutează cu prezentarea mediului de viaţă al principiului masculin, locuitor inițiatică

al mediului întunecat dominat de umezeală, în pat de râu și humă unsă, printre bureti
Crypto este caracterizat prin determinările sterp, nărăvaş şi prin metafora inimă
ascunsă, ceea ce denotă închiderea în sine, conturând simbolul increatului, recurent in
lirica barbiană, o entitate suficientă sieşi, care înglobează esența pură a universului,
intelectul pur şi steril. El este regele ciupercilor, superior în cadrul regnului său, dar care
fusese blestemat de o vrăjitoare mânătarcă, de la fântâna tinereţii", să nu se poată
însoți cu cel asemeni lui, aşa că nuntirea li este refuzată până la căderea predestinarii.

Poemul continuă cu prezentarea laponei Enigel, căreia li sunt atribuite epitetele mică,
liniştită, semn al superiorității, dar care trăieşte în țări de gheață urgisita". aspirând către
lumină şi căldura soarelui. Gheața este un simbol al gândirii pur raționale, care exclude
total imixtiunea sentimentelor. Aspirația acesteia determina o schimbare a registrului
familiar, un nou an", un timp al devenini spirituale, tânjind după sud, după un alt spaţiu,
al afectului. Ea reprezintă o ipostază evoluată, superioară regnului său, capabilă de a-şi
urma cu orice pret idealul suprem. Pornind Intr-o călătorie iniţiatică și conducându-şi
renii, simbol pentru reprezentanţii comuni al regnului, care au nevoie de un lider, fata
poposeşte pe tărâmul lui Crypto, Ca şi în Luceafărul, comunicarea dintre două planuri
distincte nu poate avea loc decât în vis. Lapona, aflată pe muschiul crud", pe trei
covoare de răcoare, în mediul familiar ciuperci, adoarme forcând verdeata", căci torsul
este un mit cu valente demiurgice.

Visul marchează trecerea spre lumea fantastică a întâinirii dintre cele două principii care
aspiră către Implinire, prin intermediul cunoaşterii. Totuşi, aspirația celor doi
fundamentează o antiteză între dorința fetei de a atinge idealul solar şi aceea de a se
împlini prin iubire, a lui Crypto.

Reprezentantul planului inferior, al regnului vegetal, lansează trei chemări la nuntire,

succedate de trei refuzuri motivate ale fetei. Aceasta este îmbiată" cu dulceaţă şi fragi,
elemente ale vegetalului, familiare lui Crypto, simbolizand dorinţa lui de a-i oferi
împărăţia sa. Ea însă amână cunoaşterea prin intermediul Iubirii, continuându-şi
aspirația către sud, mai la vale": „Eu mă duc să culeg/ Fragii fragezi mai la vale.".

A doua chemare evocă sacrificiul suprem de care e capabil riga în numele iubiri: Dacă
pleci să culegi/ Incepi, rogu-te, cu mine.". Enigel are capacitatea de a intui o profundă
imaturitate a ofertei lui Crypto, dar şi faptul că aspirația lui este prea înaltă, raportată la
regnul inferior căruia acesta ii aparține: Teamă mi-e, te frångi curând./ Lasă. Aşteaptă
de te coace".

Ultima chemare li pretinde fetei sacrificiul, prin sugerarea renunțării la ideal, drumul
către soare, şi integrarea în regnul inferior prin nuntire: Lasă-l, uită-I, Enigel/ In somn
fraged şi răcoare.". Răspunsul laponei este amplu şi explicativ, relevand Importanţa
acestui ideal al celor care locuiesc în ținuturile ei natale, care trăiesc cu teama de
umbră şi idolatrizează astrul suprem al zilei. Sufletul omului se află în corelație directă
cu roata alba", lar visul celor care trăiesc Ja lămpi de gheață, sub zăpezi este împlinirea
prin cunoaşterea influenței benefice a soarelui asupra sufletului: Că sufletu-i fântână-n
piept/ Şi roata albă mi-e stăpână Ce zace-n sufletul-fântână". Umbra este principala
cauză a morții spiritului uman, căci ea sporeşte carnea", care e doar somn",
perisabilitate, pe când cultivarea aspirațiilor profunde către ideal constituie bucuria
absolută a spiritului, reprezentând fărâma de eternitate indispensabilă vieții.

Trecerea timpului este implacabilă, iar soarele surprinde pe Crypto lipsit de apărare,
departe de umbra și răcoarea în care viețuiește, iar oglindirea In pielea-i litatea cheală"
duce la Implinirea blestemului: Şi sucul duice Inacreştel Ascunsă inima-i plesneşte.".
Revelarea sentimentelor puternice către o fiinţă superioară constituită ca o aspirație
mult prea înaltă față de condiția sa inferioară este aspru pedepsită. Discrepanţa dintre
planuri, intuită încă de la început de Enigel, ii este fatală lui Crypto, Că sufletul nu e
fântână Decât la om, fiară bătrână omul este văzut astfel ca o ființă evoluată, aflată în
strânsă legătură cu astrul. Regele, făptura mai firavă, nu este capabil de a şi depăşi
predestinarea, însăşi aspirația, numită metaforic pahar [...] cu otravă, fiind aspru
pedepsită.

După această experiență iniţiatică a iubirii eşuate, nebunul riga Crypto" devine o
ciupercă otrăvitoare, însoțindu-se cu plante inferioare din regnul sâu, Laurul-Balaurul" şi
masalarita mireasă", făpturi neevoluate, ca și el.

Simbolul dominant al poemului este nunta, o probă a inițierii în tainele lumii. Nunta
umană este una împlinită, membrii cuplului aparținând aceleiaşi trepte a evoluției, pe
când nunta povestită prezintă eşecul nuntirii, din cauza incompatibilității intre regnuri.
Idealul laponei este soarele, ultima treaptă a inițierii, reprezentând plul nunții puritatea
absolută, conceptuală, de factură apolinică, pe când riga aspiră pentru Implinire de
factură dionisiacă, instinctuală

Conflicul apolinic-dionisiac se soldează cu victoria intelectului asupra afectului Soarele,

un alt simbol al textului, este identificat idealului uman, intelectului pur de factură
barbiană, la care poate aspira doar o ființă superioară. Cel de-al treilea simbol este
oglinda, obiect al reflectării, care il metamorfozează pe Crypto coborându-l şi mai mult
în interioritate

Personajele reprezintă şi ele simboluri, poemul remarcându-se printr-un irism obiectiv,

evidentă fiind lirica măştilor. Fiecare dintre ele reprezintă o ipostază a poetului, Balada
modemă a fost comparată cu poemul eminescian, fiind supranumit Juosedar Intons La
Eminescu, muritorul aparținând planului terestru aspiră către o stea, simbol al geniului
dintr-o sferă supericară, din planul cosmic in poemul barbian, Crypto, personajul
masculin de această dată, apartinand regnului vegetal interior, Işi doreste implinirea
erotică alături de o ființă umană, evoluata. Ambele drumuri către cunoaştere prin iubire
se soldează printr-un eşec, căci planurile diferite din care provin protagoniştii nasc
incompatibilitate. Aspirația fetei de împărat sau a lui Crypto echivalează cu hybrisul din
tragedia greacă, iar iniperea este posibilă până la o limită dincolo de care se prăbuşesc
în inferioritate.

Riga Crypto şi lapona Enigel" este un poem modernist prin folosirea simbolurilor, ceea
ce conferă ambiguitate limbajului poetic. Acesta se constituie ca o îmbinare a registrelor
popular, arhaic şi cult. Inovația apare şi la nivel prozodic, prin utilizarea strofelor inegale,
cu măsură şi ritm variabile.
Limbajul artistic abundă de elemente de oralitate, exprimări preluate din folclor, sau
popular-arhaice: prezenţa dialogului, invocarea menestrelului", superlativele absolute
realizate cu ajutorul adverbelor de mod mult şi „prea", utilizarea cuvintelor „a împărăţi",
„a îmbia", „puiacă", „lumine", a adăsta", „svårlit", „a înăcri". Figura de stil predominantă
este metafora, prezentă şi sub forma simbolului şi însoţită de epitete, inversiuni,
repetiţii, comparaţii.

Din punct de vedere prozodic, se remarcă strofele inegale, măsura variabilă a

versurilor, care au între cinci şi nouă silabe, rima variabilă, ca o combinaţie între
monorimă, rimă încrucişată şi îmbrăţişată.

În esenţă, balada prezintă natura duală a fiinţei umane, într-o manieră alegorică, iar
măştile lirice reliefează oscilaţia permanentă între instinctual şi raţional, între
dionisiac şi apolinic.