MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE

UNIVERSITATEA “BABEŞ-BOLYAI” CLUJ-NAPOCA

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ŞI ŞTIINŢE ALE EDUCAŢIEI

MASTERATUL „TEHNICI PSIHOLOGICE PENTRU CONTROLUL

COMPORTAMENTULUI ȘI DEZVOLTAREA POTENȚIALULUI UMAN”

Teză de disertație

Coordonator științific:

Lect. Univ. Dr. Matu Silviu

Absolvent:

Paczilinecz Erika

Cluj-Napoca

2023
 MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE

UNIVERSITATEA “BABEŞ-BOLYAI” CLUJ-NAPOCA

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ŞI ŞTIINŢE ALE EDUCAŢIEI

DEPARTAMENTUL DE PSIHOLOGIE

Insatisfacția corporală ca mediator

în relația dintre presiunea socială
și tulburările alimentare

Coordonator științific:

Lect. Univ. Dr. Matu Silviu

Absolvent:

Paczilinecz Erika

Cluj-Napoca

2023

2
 Cuprins

1. REZUMAT ROMÂNĂ ...................................................................................................... 4

2. REZUMAT ENGLEZĂ ..................................................................................................... 5

3. INTRODUCERE ................................................................................................................ 6

3.1. Prezentarea problemei ................................................................................................. 6

3.2. Explorarea importanței problemei ............................................................................... 7

3.3. Prezentarea literaturii relevante ................................................................................... 8

3.3.1. Prezentare generală a tulburărilor alimentare (bulimia și alimentația compulsivă

(binge eating) ).................................................................................................................... 8

3.3.2. Presiunea socială și tulburările de alimentație .................................................. 14

3.3.3. Imaginea corporală și tulburările de alimentație ................................................ 16

3.3.4. Imaginea corporală și presiunea socială ............................................................ 18

3.4. Obiectivul prezentului studiu și ipotezele de cercetare ............................................. 19

4. METODĂ ......................................................................................................................... 20

4.1. Participanți ................................................................................................................ 20

4.2. Instrumente de măsurare ........................................................................................... 21

4.3. Designul de cercetare ................................................................................................ 24

4.4. Procedura de lucru ..................................................................................................... 25

5. REZULTATE ................................................................................................................... 26

6. DISCUȚII ......................................................................................................................... 36

6.1. Limite și direcții viitoare de cercetare ....................................................................... 39

5. CONCLUZII..................................................................................................................... 40

6. BIBLIOGRAFIE .............................................................................................................. 42

3
 REZUMAT ROMÂNĂ

Acest studiu a avut ca obiectiv investigarea influenței presiunii sociale și a

insatisfacției cu propriul corp asupra dezvoltării simptomatologiei tulburărilor alimentare de
tip alimentație excesivă (binge eating) și bulimie. Literatura de specialitate a consemnat
relații specifice între variabile, însă prezentul studiu a întrunit toate cele 3 variabile într-un
model de analiză de mediere pentru o înțelegere mai aprofundată a mecanismelor tulburărilor
alimentare.

Studiul nostru a confirmat ipoteza că presiunea socială este asociată pozitiv cu

simptomatologia alimentației compulsive (binge eating) și a bulimiei. Presiunea socială
ridicată provenită din surse precum familia, anturajul sau mass-media a fost corelată cu
existența simptomatologiei comportamentelor alimentare disfuncționale. De asemenea, s-a
constatat că presiunea socială este corelată negativ cu satisfacția corporală, ceea ce
evidențiază că insușirea standardelor despre frumusețe și corp perfect insuflate de factorii
sociali este corelată cu insatisfacția corporală. Totodată, satisfacția cu corpul a fost corelată
negativ cu simptomatologia tulburărilor alimentare (alimentație compulsivă (binge eating) și
bulimie). Insatisfacția cu corpul a reprezentat un factor de mediere în relația dintre presiunea
socială și alimentația compulsivă (binge eating), dar în cazul simptomatologiei bulimice, nu
s-a identificat un efect de mediere clar, acest lucru sugerând că există și alți factori care
contribuie la simptomatologia acestei tulburări.

Rezultatele prezentului studiu sunt în conformitate cu literatura de specialitate

anterioară care susțin legătura dintre presiunea socială, insatisfacția corporală și
simptomatologia tulburărilor alimentare (alimentație compulsivă (binge eating) și bulimie).

Aceste rezultate pot avea implicații importante în ceea ce privește intervențiile

terapeutice, punând în evidență importanța abordării presiunii sociale și a îmbunătățirii
imaginii corporale în tratamentul tulburărilor alimentare (alimentație compulsivă (binge
eating) și bulimie).

Cuvinte cheie: presiune socială, insatisfacție corporală, simptomatologia bulimică,

simptomatologia alimentației compulsive (binge eating)

4
 REZUMAT ENGLEZĂ

This study aimed to investigate the influence of social pressure and body
dissatisfaction on the development of symptoms of binge eating and bulimia. The existing
literature has documented specific relationships between these variables, but this study
integrated all three variables into a mediation analysis model for a deeper understanding of
the mechanisms underlying eating disorders.

Our study confirmed the hypothesis that social pressure is positively associated with
the symptomatology of binge eating and bulimia. High social pressure from sources such as
family, peers, or mass media was correlated with the presence of dysfunctional eating
behaviors. Additionally, it was found that social pressure is negatively correlated with body
satisfaction, highlighting that the internalization of beauty standards and the "perfect body"
propagated by social factors are associated with body dissatisfaction. Moreover, body
satisfaction was negatively correlated with the symptomatology of eating disorders (binge
eating and bulimia). Body dissatisfaction acted as a mediating factor in the relationship
between social pressure and binge eating, but for bulimic symptomatology, a clear mediating
effect was not identified, suggesting the involvement of other factors in the symptomatology
of this disorder.

The findings of this study are in line with previous literature supporting the link
between social pressure, body dissatisfaction, and the symptomatology of eating disorders
(binge eating and bulimia).

These results can have important implications for therapeutic interventions,

highlighting the importance of addressing social pressure and improving body image in the
treatment of eating disorders (binge eating and bulimia).

Keywords: social pressure, body dissatisfaction, bulimic symptomatology, binge eating

5
1. INTRODUCERE

1.1.Prezentarea problemei

Influența socială este definită ca acea parte a vieții cotidiene care modelează și
influențează practicile, judecățile și credințele fiecărei persoane (Asch, 1955). Odată ce
influența socială este un fenomen pe care fiecare om îl experiențiază zilnic, reiese și
conceptul de presiune socială. Presiunea socială este fenomenul în jurul căruia se
concretizează identitatea socială, care se teoretizează prin faptul că oamenii tind să
mențină o stimă de sine crescută prin aderarea la acele grupuri pe care le consideră a fi
valoroase, și ca atare aderă și adoptă normele și comportamentele prezente în acele
grupuri (Tajfel & Turner, 1986).

Dată fiind presiunea socială care funcționează prin presiunea asupra oamenilor de a
adera la valorile unui grup, se poate contura ideea de imagine corporală. Imaginea
corporală este definită preum reprezentarea mentală pe care o persoană o are despre
propriul corp și care se subdivide în conștientizarea atributelor fizice personale și
valorizarea acestora la diferite niveluri (Cash & Smolak, 2011). Presiunea socială asupra
imaginii corporale are ca finalitate insatisfacția cu corpul care este cauzată de
dezechilibrul dintre imaginea reală a corpului și idealul, valorile internalizate despre ceea
ce înseamnă un corp frumos (Cash & Strachan, 1999). Literatura de specialitate confirmă
faptul că normele sociale au un efect foarte mare asupra felului în care femeile sunt
satisfăcute mai mult sau mai puțin cu propriul corp (Gupta, 1995; Heinberg, 1996;
Stormer & Thompson, 1996), astfel că la intersecția acestor două constructe se regăsește
tendința de a se conforma presiunilor sociale pentru a reuși să atingă acele standarde
impuse despre ceea ce înseamnă corpul frumos, moment în care, dacă standardele nu sunt
îndeplinite din diferite motive, apare fenomenul de insatisfacție cu corpul (Bedford &
Jhonson, 2006).

Din cauza unei imaginii negative despre propriul corp și din dorința de încadrare în
normele sociale, pot apărea diverse comportamente alimentare menite să asigure succesul
în ceea ce privește dezvoltarea acelui corp ideal. Imaginea corporală negativă poate duce
la tulburări alimentare care, potrivit literaturii, se manifestă mai ales în cazul acelor
oameni care sunt preocupați în mod deficitar de greutatea corpului lor dar și în cazul
acelora care sunt dispuși să țină diete stricte, pentru control al greutății (Linden, 2004).

6
 Mai exact, tulburările alimentare sunt definite ca obiceiuri alimentare nesănătoase la
baza cărora stă dorința de a ajunge sau a menține o anumită greutate corporală prin
metode precum diete foarte stricte (Fitzgerald et al., 2013). Totodată, tulburările
alimentare au la bază și eșecul de a menține comportamente alimentare sănătoase
(Neumark-Sztainer et al., 2011). În 2007, Hudson și colaboratorii au arătat că într-un
studiu care a implicat 9282 de persoane, 1,5% dintre femei sufereau de bulimie (Hudson
et al., 2007). Într-un studiu longitudinal care a urmărit timp de 8 ani un grup de 496 de
adolescente sub 20 de ani, 5,2% dintre fete îndeplineau criteriile din DSM-V pentru
anorexie, bulimie sau alimentație compulsivă. Când cercetătorii au inclus în studiu
simptome nespecifice al tulburărilor alimentare, numărul fetelor care îndeplineau criteriile
DSM-V ale unei tulburări alimentare a crescut la 13,2% (Stice et al., 2010).

În ceea ce privește relația dintre presiunea socială și tulburările alimentare, presiunile

externe pot lua forma influențelor și presiunilor venite din partea prietenilor sau familiei,
dar și a celor venite din partea mediei. Toate acestea prezic, în final, nemulțumirea cu
propriul corp și duc la încercări de a atinge standarde internalizate, care sunt asociate cu
dezvoltarea tulburărilor alimentare (Keery et al., 2004).

1.2. Explorarea importanței problemei

În prezentul studiu, fiind un studiu corelațional, vom încerca să aprofundăm relația

dintre presiunea socială și simptomatologia tulburărilor alimentare prin introducerea
variabilei „insatisfacția cu corpul”, ca variabilă mediatoare, care poate reprezenta un
mecanism subordonat acestei relații. Necesitatea studiului vine din faptul că urmărim
completarea informațiilor cu privire la acele procese specifice prin care presiunea socială
acționează asupra simptomatoligiei tulburărilor de alimentație, contribuind la dezvoltarea
lor, dar și la menținere.

Relevanța cercetării este reiese din faptul că înțelegerea modului în care imaginea și
satisfacția corporală acționează asupra relației dintre presiunea socială și tulburările
alimentare este necesară pentru a contribui la analiza teoretică amănunțită a acestei
probleme. Prezentul studiu iși îndreaptă atenția asupra factorilor specifici și complecși
care pot avea implicații în relația deja subliniată de literatura de specialitate dintre
presiunea socială și etiologia și menținerea tulburărilor de alimentație.

7
 Totodată, relevanța acestei cercetări reiese și din informațiile prezentate de
Organizația Mondială a Sănătății (Mental disorders (who.int)) care ne prezintă că, în anul
2019 la nivel mondial, 14 milioane de oameni au suferit de tulburări alimentare, dintre
care 3 milioane au fost copii și adolescenți. Potrivit unei meta-analize care cuprinde 36 de
studii, realizată în anul 2011, 9% din populația generală a fost afectată de tulburările de
alimentație (Arcelus et al., 2011). Din aceste informații se poate deduce importanța
studierii acestui subiect, al tulburărilor alimentare, și încercarea de a oferi o înțelegere cât
mai comprehensivă asupra acestora.

Avantajele de ordin teortic constau în aprofundarea înțelegerii a cum presiunea

socială din viața unui om poate duce la apariția și menținerea tulburărilor alimentare,
intervenind și alte procese în această ecuație, într-o populație non-clinică, pe un eșantion
de femei din România.

Avantajele de ordin practic ale rezultatului pot oferi linii de direcție pentru
dezvoltarea și implementarea unor viitoare programe de prevenție în ceea ce privește
rezistența la influența socială, acceptarea propriului corp. Totodată, printre avantajele de
ordin practic s-ar putea enumera și trasarea unor linii generale pentru programe de
intervenție care să abordeze preocupările legate de imaginea corporală și care să aibă ca
scop reducerea impactului presiunii sociale, în vederea tratamentului tulburărilor
alimentare. Aceste programe de intervenție pot îmbunătăți parcursul și finalitatea
tratamentului la persoanele aflate la riscul tulburărilor alimentare sau chiar a celor care
deja se confruntă cu acestea.

Avantajele de ordin metodologic constau în faptul că eșantionul ales este unu non-
clinic, din populația generală a României, ceea ce crește reprezentativitatea și poate
furniza informații despre factori de risc și mecanismele implicate în debutul tulburărilor
alimentare aflate încă în stadii incipiente sau la nivel subclinic.

1.3. Prezentarea literaturii relevante

1.3.1. Prezentare generală a tulburărilor alimentare (bulimia și alimentația

compulsivă (binge eating) )

Tulburările alimentare sunt caracterizate de două idei principale: primea idee este că
sunt obiceiuri alimentare nesănătoase al căror motiv este dorința de a menține o anumită

8
greutate corporală, scop care este pus în aplicare prin diete foarte stricte (Fitzgerald et al.,
2013), iar a doua idee este că se manifestă concomitent cu incapacitatea de a adera la
obiceiuri alimentare sănătoase și de a le menține pe parcursul timpului (Neumark-Sztainer
et al., 2011).

Din categoria tulburărilor alimentare face parte bulimia. Conform DSM-V Bulimia
este o tulburare psihogenă a comportamentului alimentar care se manifestă prin episoade
de alimentație necontrolată, care sunt apoi urmate de comportamente compensatorii, adică
acelea prin care se care evită creșterea în greutate, cum ar fi: vărsături auto-provocate,
post intermitent, abuz de laxative (American Psychiatric Association, 2013).

Conform criteriilor de diagnostic prezentate în DSM-V, alimentația compulsivă

(binge eating) este caracterizată de ingerarea de cantități de mâncare semnificativ mai
mari decât în mod obișnuit, mâncatul în absența senzației fizice de foame, preferința
pentru a mânca singur din cauza potențialei rușini resimțite dacă compania ar vedea
cantitatea de mâncare consumată, sentimente negative în legătură cu sinele (dezgust,
depresie, vină) după episodul de alimentație compulsivă (American Psychiatric
Association, 2013).

Bulimia și alimentația compulsivă (binge eating) sunt tulburări alimentare

complementare, în sensul în care episoadele de mâncat excesiv apar în ambele tulburări
(Delvin et al., 2009), însă există două linii principale de diferențiere între acestea. Pentru
a decide dacă un episod este sau nu este un episod de alimentație excesivă, trebuie să
apară elementul de lipsă a controlului și trebuie să se urmărească cantitatea de mâncare
ingerată. Pentru ca cei doi factori să fie determinanți ai unui episod de alimentație
compulsivă (binge eating), cantitatea de mâncare consumată într-un interval de timp
relativ scurt trebuie să fie semnificativ mai mare decât a majorității oamenilor și, de
asemenea, să se resimtă o lipsă a controlului, adică un sentiment conform căruia nimic nu
ar putea stopa mâncatul, sau nu ar putea controla cantitatea sau tipul mâncării ingerate.
Astfel, conform DSM-V bulimia este diferențiată de tulburarea de alimentație excesivă
prin existența comportmentelor compensatorii menite să evite creșterea în greutate, cum
ar fi vărsăturile auto-provocate, diete stricte, abuz de laxative/diuretice, antrenamente
fizice epuizante) (American Psychiatric Association, 2013). Studiile au arătat că există și
diferențe în succesiunea temporală a apariției episoadelor de alimentație compulsivă care
diferențiază bulimia de alimentația compulsivă (binge eating). Mai exact au subliniat

9
faptul că în cazul alimentației compulsive (binge eating), episoadele de alimentație
compulsivă apar, de obicei, chiar înainte de angajarea într-o dietă strictă, nefiind necesar
un istoric de restricții alimentare pentru a dezvolta aceste episoade (Mussell et al., 1995,
1996; Spurrell et al., 1997). În schimb, în cazul bulimiei, episoadele de alimentație
excesivă apar după angajarea în diete stricte, iar aceste episoade de alimentație excesivă
se manifestă ca un răspuns la privațiunea alimentară și la distresul care este corelat cu
restricția cauzată de dietă (Santonastaso et al., 1999).

1.3.1.1. Factori contributivi și importanța studierii lor în tulburările alimentare

(bulimia și alimentația compulsivă (binge eating) )
Determinarea mecanismelor cauzale și factorii contributivi care stau la baza
tulburărilor alimentare sunt importante de înțeles din punct de vedere al mai multor
aspecte (Striegel-Moore et al., 2007).

În primul rând, acești factori cauzali oferă o explicație pentru înțelegerea cauzei
pentru care unii oameni dezvoltă aceste tulburări alimentare, iar alții nu. Totodată,
corelarea dezvoltării tulburărilor alimentare cu factori externi, și nu doar cu acțiuni
voluntare, care țin de persoana în cauză, poate contribui în mare măsură la reducerea
stigmatizării asociate acestor tulburări și, implicit la prevenirea altor tulburări mentale
asociate (Crisp et al., 2000).

În al doilea rând, înțelegerea factorilor contributivi și a mecanismelor din spatele

tuburărilor alimentare este importantă pentru a clasifica, din punct de vedere etiologic,
aceste tulburări. DSM-V prezintă scheme de clasificare a tulburărilor prin prisma
semnelor și simptomelor specifice fiecărei tulburări, însă diferiți autori susțin că ar fi
nevoie să se țină cont și de schimbările care apar pe parcursul tulburării. Aceste aspecte
au un rol foarte important în stabilirea diagnosticului, deoarece există persoane care
suferă de tulburări de alimentație, dar care nu îndeplinesc întocmai criteriile stabilite în
DSM-V, astfel că le este atribuit diagnosticul de „tulburare de alimentație nespecificată”.
Această nespecificitate în ceea ce privește clasificarea tulburărilor poate avea
repercursiuni în ceea ce privește stabilirea unui diagnostic concret și alegerea unui
tratament corect și eficient, care să producă efectele dorite (Hoek & van Hoeken, 2003;
Hudson et al., 2005; Striegel-Moore et al., 2005).

10
 Totodată, înțelegerea factorilor contributivi asociați dezvoltării tulburărilor mentale
este importantă și din punct de vedere practic, adică prin identificarea grupurilor aflate la
risc pentru a dezvolta aceste tulburări. Acest aspect duce la facilitarea dezvoltării
programelor de prevenție și la elaborarea programelor de intervenție pentru a reduce acest
tip de tulburări în populațiile vulnerabile, aflate la risc (Striegel-Moore et al., 2007).

Analizele în ceea ce privește factorii contributivi în tulburările alimentare au inclus

mai mulți factori cu un rol semnificativ în dezvoltarea acestora. Printre acești factori se
numără preocupările legate de greutatea corporală, mediu familial, grupul de prieteni,
dezvoltarea din perioada adolescenței, factorii de personalitate. Aceste variabile au fost
asociate semnificativ cu tulburările de alimentație, însă câteva dintre acestea au rămas
semnificative în studii longitudinal (Keel & Forney, 2013).

Preocupările legate de greutatea corporală

Preocupările legate de greutatea corporală reprezintă un factor contributiv principal al

tulburărilor de alimentație. Două metaanalize au subliniat rolul foarte proeminent al
acestor preocupări în ceea ce privește dezvoltarea tulburărilor de alimentație (Jacobi et al.,
2004; Stice, 2004 ). Într-un studiu longitudinal care a urmărit timp de 4 ani un eșantion de
877 de fete adolescente, 4% dintre fetele care au avut un nivel ridicat al preocupării față
de greutatea corporală au manifestat o tulburare de alimentație de-a lungul celor 4 ani. De
asemenea, tot acest studiu a pus în evidență faptul că în grupul de fete cu un nivel ridicat
al preocupărilor legate de greutatea corporală, 10% dintre acestea au dezvoltat tulburări
de alimentație, pe când în grupul de fete cu un nivel scăzut al preocupărilor legate de
greutatea corporală, nu s-au raportat fete care să fi dezvoltat tulburări de alimentație.
(Killen et al., 1996)

Alt studiu reprezentativ în această direcție este cel al lui Jacobi și colaboratorii, care a
pus în evidență, printr-un studiu longitudinal pe parcursul a 3 ani, că 11.2% din 236 de
fete cu un nivel crescut al preocupării față de greutatea corporală au manifestat o
tulburare de alimentație. Este important de luat în calcul că restul procentajului de fete
incluse în studiu au dezvoltat tulburări de alimentație la baza cărora se află factori
contributivi, alții decât preocuparea față de greutatea corporală (Jacobi et al., 2011).

11
Trăsături de personalitate

Trăsăturile de personalitate au rolul de a filtra informația care vine din mediul în care
trăim. Astfel că, trăsăturile de personalitate sunt strâns legate de mediul social de
proveniență. Prin acestea sunt interpretate toate mesajele care vin din exterior, dar oferă și
baza necesară pentru a alege anumite conjuncturi, medii din care să facem parte.
Totodată, trăsăturile de personalitate conturează răspunsuri la întrebările legate de
diferențele interindividuale în ceea ce privește dezvoltarea trăsăturilor de alimentație
(Keel & Forney, 2013).

Emoționalitatea negativă este una dintre trăsăturile care au o relevanță majoră în

dezvoltarea tulburărilor de alimentație. Sub spectrul emoționalității negative intră trăsături
precum tendința către disforie, evaluări negative ale sinelui sau stimă de sine scăzută
alimentație (Keel & Forney, 2013). Alte puncte de vedere susțin că emoționalitatea
negativă este asociată cu neuroticismul, care împreună duc la resimțirea emoțiilor
negative cum ar fi anxietatea sau furia (Culbert et al., 2015). Studiile longitudinale atestă
această ipoteză, și subliniază faptul că emoționalitatea negativă/neuroticismul prezic:
cauzele si semnele tulburărilor de alimentație (Leon et al., 1999), diagnosticul de
tulburare de alimentație (Cervera et al., 2003; Ghaderi & Scott, 2000) și bulimia (Killen
et al., 1996; Tyrka et al., 2002).

Perfecționismul este o trăsătură multidimensională care se concretizează prin

impunerea unor standarde personale înalte, dar și prin evaluări critice despre sine
(Bardone-Cone et al., 2007). În studiile longitudinale s-a subliniat că perfecționismul este
asociat cu tulburările de alimentație (bulimie), dar atunci când acestuia i se alătură și
factori precum stimă de sine scăzută sau evaluări despre sine ca fiind supraponderali
(Bardonne-Cone et al., 2006; Vohs et al., 1999).

Impulsivitatea este mai degrabă specifică comportamentelor alimentare compulsive

(binge eating), pe când cele prezentate mai sus sunt mai degrabă specifice bulimiei (Keel
& Forney, 2013). Datele arată că tendința de a acționa impulsiv la distres este un factor
important în angajarea în comportamente de alimentație compulsivă (binge eating)
(Fischer et al., 2006). Rezultatele unui studiu longitudinal au arătat că tendința de a
reacționa impulsiv a prezis creșterea comportamentelor de alimentație excesivă în rândul
persoanelor de sex feminin din cadrul unei facultăți, pe parcursul unui semestru (Fischer
et al., 2013) și a prezis apariția diagnosticului alimentație compulsivă în rândul unui

12
eșantion de fete care făceau tranziția de la ciclul primar la cel gimnazial, pe parcursul
unui an (Combs et al., 2012).

Anturajul

Alegerea anturajului are la bază concentrarea pe selectarea acelor indivizi care

împărtășesc aceleași valori și atitudini, factori care contribuie la crearea mediului social în
care activăm zilnic (Keel & Forney, 2013).

Într-un studiu longitudinal realizat de Zalta și Keel în care au analizat similaritățile

între diferite tipuri de colegi. S-au format mai multe grupe, dintre care: colegi selectați
(prieteni ai participanților selectați prin randomizare pentru a face parte dintr-o casă de
clasă superioară), colegi neselectați (colegi de casă cu care participanții au luat masa la fel
de frecvent ca și cu colegii selectați, dar care au ajuns să stea în aceeași casă după
randomizare) și non-colegi (membrii ai altor case de clasă superioară cu care participanții
nu au luat masa în mod regulat). Rezultatele acestui studiu au arătat că nici durata
contactului și nici perioada de separare a participanților nu au avut un efect asupra
măsurii în care participanții la studiu erau mai asemănători cu colegii selectați decât cu
aceia neselectați sau cu non-colegii în ceea ce privește variabilele stimă de sine și
perfecționism. Mai exact, lungimea contactului sau perioada de separare nu s-au găsit ca
fiind semnificative pentru nivelul de similaritate între participanți și diferite grupuri de
colegi. Ideea generală a rezultatelor acestui studiu cu privire la importanța anturajului este
aceea că oamenii au tendința de a alege prieteni cu care împart trăsături de personalitate
comune/similare, mai degrabă decât scenariul în care oamenii să fie influențați de
membrii anturajului în ceea ce privește trăsături precum stima de sine sau perfecționismul
(Zalta & Keel, 2006).

Tot în ceea ce privește relația dintre anturaj și tulburările alimentare, se poate sublinia
și ideea conform căreia adolescenții au de multe ori discuții despre greutatea corporală și
diete cu prietenii lor (Marcos et al.,2013 ). Rezultatele studiului lui Levine și colaboratorii
au arătat că un grup de fete din școala gimnazială au semnalat metode deficitare de
control al greutății corporale și tulburări în alimentație care au fost corelate pozitiv cu
frecvența cu care au raportat că au discutat cu grupul de prieteni despre diete și despre
metode de pierdere în greutate (Levine et al., 1994). Huon și colaboratorii au raportat că
fetele care țineau diete stricte pentru control al greutății corporale au raportat, de
asemenea, și nivele mai crescute de influență din partea familiei și a anturajului, dar cel

13
mai puternic factor care și-a pus amprenta asupra deciziei de a ține acele diete stricte a
fost modelarea și acceptarea dietelor stricte din partea anturajului, iar al doilea cel mai
puternic factor a fost aprobarea dietelor din partea părinților și observațiile venite din
partea acestora cu privire la necesitatea pierderii în greutate (Huon et al., 2000).

1.3.2. Presiunea socială și tulburările de alimentație

Conceptul de presiune socială este definit de APA Dictionary of Psychology ca fiind

influența exercitată de către un grup sau de către o persoană asupra unui grup sau a unei
persoane. Influența socială este exercitată sub diferite forme, precum convingerea prin
argumente, persuasiune, conformitate, cerințe, oferirea de câștiguri sau aprobarea socială
(APA, 2007).

Presiunea socială poate proveni din multiple surse, însă diferiți autori care au demarat
cercetări prin care au studiat mecanismele acestei presiuni, au subliniat faptul că cele mai
importante 3 surse de presiune socială provin din partea grupului de prieteni/covârstnici,
familie și media (Stice, 1994; Thompson et al., 1999).

Presiunea din partea familiei

Importanța presiunii din partea familiei vine din faptul că familia este grupul primar
în care oamenii se dezvoltă și din cadrul căreia preiau cu încredere mesaje, atitudini
(Stice, 1994).

Dinamica familiei și obiceiurile învățate în mediul familial au un impact puternic

asupra dezvoltării tulburărilor de alimentație (Lorasch-Gunderson, 2012). De exemplu,
relația deficitară între mamă și fiică este asociată cu dezvoltarea tulburărilor alimentare
(Rhodes & Kroger, 1992). Analiza factorilor familiali cu impact asupra dezvoltării
tulburărilor alimentare a subliniat faptul că obiceiurile părinților cu privire la diete și la
preocuparea de greutatea corporală influențează tulburările alimentare ale copiilor, dar și
atitudinile și idealurile părinților pot afecta aceste tulburări. Printre aceste atitudini și
idealuri se numără incurajarea și aprobarea scăderii în greutate a copiilor, evaluările
negative a copiilor legate de greutate și corp, tachinarea și comentariile negative(Krones
et al., 2005).

În plus, feedbackul părinților asupra felului în care arată copilul poate conduce la
conformarea la idealurile culturale. Aceste idealuri culturale valorizează și promovează

14
idei despre un corp slab, frumos și perfect. (Krones et al., 2005). Internalizarea presiunii
venite din partea părinților cu privire la cum trebuie să arate un corp perfect este corelată
pozitiv cu o imagine negativă despre propriul corp, iar din dorința de a câștiga aprobarea
părinților, copiii se pot afla la riscul dezvoltării de tulburări alimentare (Shapiro-Weiss &
Shapiro-Weiss, 2001).

Presiunea din partea anturajului

Anturajul este un alt factor de presiune socială în ceea ce privește tulburările

alimentare, mai ales în perioada adolescenței când pentru majoritatea persoanelor se
manifestă cu o mare intensitate nevoia de aprobare, de conformare, intimitate și nevoia de
a menține relații apropiate cu semenii, cu scopul de a beneficia de aprobarea și aprecierea
prietenilor. (Somlak & Levine, 1996).

Dovezile din literatură arată că măsura în care prietenii unei persoane sunt preocupați
de greutatea corporală a fost corelată pozitiv cu rate crescute ale comportamentelor
specifice tulburărilor alimentare. Metodele prin care membrii anturajului pot influența
apariția tulburărilor de alimentație sunt modelarea, discuții despre greutatea corporală,
tachinări și măsura în care adolescenții consideră că a avea un corp slab va insufla
simpatia prietenilor (Schutz & Paxton, 2007).

Studiul realizat de Schutz și Paxton a analizat relațiile dintre insatisfacția cu corpul,

tulburări în alimentație și calitatea relațiilor de prietenie între persoane de același sex,
alături de atitudinile legate de ideea de a fi slab în relațiile de prietenie. Rezultatele au
arătat că insatisfacția cu corpul, tulburările în alimentație și calitatea negativă a
prieteniilor au fost asociate, devreme ce calitatea pozitivă a prieteniilor precum
comunicarea, încrederea și acceptarea între prieteni nu au semnalat o relație cu
insatisfacția cu corpul și tulburările alimentare (Schultz & Paxton, 2007).

Rezultatele altui studiu care a cercetat rolul anturajului și a presiunii acestuia în relația
dintre preocupările legate de aspectul fizic corporal, diete stricte, scăderi masive în
greutate și comportamente de alimentație compulsivă, au concluzionat că membrii
grupurilor de prieteni aveau în comun aceleași diete restrictive și pierderi masive în
greutate. Totodată presiunea percepută a grupului de prieteni a fost corelată cu diete
stricte, scăderi masive în greutate și comportamente de alimentație compulsivă, pe lângă
faptul că influența negativ satisfacția cu propriul corp (Hutchinson & Rapee, 2007).

15
Presiunea din partea media

Presiunea din partea media vine din faptul că, prin mijloacele sale, promovează și
susține definiții ale unui corp ideal, care este nerealist și care nu poate fi atins de
majoritatea populației (McCabe & Ricciardelli, 2001). Rezultatele unui studiu realizat în
2001 de McCabe și Riciardelli au arătat faptul că presiunea percepută din partea media
este mai frecvent întâlnită în cazul femeilor decât în cazul bărbaților (McCabe &
Ricciardelli, 2001). De asemenea, s-a constatat că dietele stricte și dorința de a imita
persoane publice din media au fost predictori ai dezvoltării alimentației compulsive
(binge eating) (Keel & Forney, 2013). Thompson și van den Berg au subliniat faptul că
presiunea percepută din partea diferitelor forme de media este important de luat în calcul
ca un factor de risc independent pentru dezvoltarea tulburărilor de alimentație (Thompson
& Van den Berg, 2000).

S-a constatat că influența din partea media iși îndreaptă interesul către a promova
ideea de a fi slab. Astfel că, revistele care se adresau fetelor tinere prezentau modele mai
tinere, care erau de asemenea și prezentate ca fiind îmbrăcate mai sumar, comparativ cu
revistele care se adresau femeilor mai în vârstă (Bassendoff & Del Priore, 2007).

Într-un studiu care a cercetat schimbările emoționale în urma expunerii la imagini cu

idealul de corp frumos din mass-media și felul în care acestea prezic schimbări în
imaginea corporală. Rezultatele au arătat că, după expunerea la acest tip de imagini,
schimbările emoționale care au survenit la fete au fost de tipul furiei, anxietății, depresiei
și insatisfacției cu corpul propriu. Aceste schimbări emoționale au fost asociate cu dorința
de a fi mai slabe și cu tulburările alimentare (Cahill & Mussap, 2007).

1.3.3. Imaginea corporală și tulburările de alimentație

Modalitățile de definire a constructului de imagine corporală au fost variate, însă una

dintre definițiile unanim acceptate este faptul că imaginea corporală este o reprezentare
mentală a informației în relație cu aspectul fizic, informație care se formează în urma
percepției într-un anume fel a propriului corp (Schilder, 1950; Grogan, 2008).
Operaționalizarea acestui construct se bazează pe o interpretare multidimensională, care
este alcătuită din 3 dimensiuni, și anume dimensiunea perceptivă care este, de fapt,
reprezentarea mentală a propriului corp care se elaborează în urma percepției propriei
înfățișări, dimensiunea evaluativă/atitudinală care este, de fapt, felul în care fiecare iși

16
evaluează propriul corp, iar a treia dimensiune este dimensiunea care cuprinde pe primele
două, fiind cea care cuantifică influența percepției imaginii corporale și a evaluării
atribuite propriului corp în urma percepției asupra comportamentului (Thompson et al.,
1999).

Imaginea corporală negativă este un pas premergător al multor probleme de sănătate

în rândul femeilor, printre care se numără și diferite manifestări ale tulburărilor
alimentare și chiar tulburările alimentare în sine (Cash & Pruzinsky, 2002). Măsura în
care imaginea corporală este afectată duce la variațiuni ale perturbărilor în alimentație, de
la diferite grade ale alimentației în exces, la metode disfuncționale și nesănătoase de
gestionare a greutății corporale precum diete stricte, vărsături auto-induse, și chiar la
capătul cel mai grav al pertubărilor alimentare, inseși tulburările alimentare în sine, cum
ar fi bulimia sau alimentația compulsivă (binge eating) (Levine & Piran, 2004).

Imaginea corporală negativă nu doar că este o reprezentare negativă a corpului care se

descrie prin nemulțumire și insatisfacție cu corpul, dar mecanismul care conduce la
dezvoltarea și menținerea tulburărilor alimentare este acela conform căruia imaginea
corporală negativă implică și eforturi și acțiuni cognitive și comportamentale exagerate
în ceea ce privește aspectul fizic (Cash, 2002).

Literatura de specialitate atestă ipoteza conform căreia imaginea corporală negativă

este unul dintre factorii importanți în debutul și menținerea tulburărilor alimentare. Astfel
că într-o metaanaliză a mai multor studii longitudinale despre factorii de risc, printre care
și insatisfacția cu corpul, care prezic tulburările alimentare, rezultatele au arătat că
imaginea corporală negativă este un predictor independent al perturbărilor în alimentație
și a tulburărilor alimentare. Ideea generală a studiilor incluse în meta-analiză este că
anturajul, familia și media promovează idealuri de frumusețe precum necesitatea de a
avea un corp slab, iar aceste idealuri care sunt interiorizate de femei ca o parte din
conceptul lor de sine. Aceste idealuri sunt fundamentul necesar ca imaginea corporală
negativă să se dezvolte și care, la rândul său, să ducă la manifestări ale tulburărilor
alimentare precum aderarea la diete foarte stricte, alimentație în exces sau afectivitate
negativă (Stice, 2002).

17
1.3.4. Imaginea corporală și presiunea socială

Imaginea corporală este un rezultat al contextului social și al influenței acestuia

asupra fiecărei persoane în parte. Percepția corpului și atitudinea față de acesta sunt
puternic influențate de valorile și atitudinile promovate în grupul din care face parte. Stice
și colaboratorii menționează că imaginea corporală este un cumul între: percepția
personală a propriului corp, percepția asupra corpului celorlalți și al idealului promovat
de societate și de grupurile de apartenență. Toate acestea duc la realizarea de comparații,
la definirea standardelor personale în ceea ce privește frumusețea și la interiorizarea
acestora, care toate au ca finalitate modificările în atitudinea față de imaginea corporală,
în raport cu aceste standarde interiorizate (Stice et al., 1994).

Există câteva modele teoretice care explică cum se dezvoltă imaginea corporală în
raport cu influențele sociale la care este supusă fiecare persoană.

Modelul celor două căi, elaborat de Stice (2001), pune în lumină un model teoretic
pentru dezvoltarea tulburărilor alimentare. Pentru explicarea apariției bulimiei, acesta
propune faptul că mesajele din mass-media, susținute și întărite de familie sau de alte
persoane/grupuri de referință și dezvoltate pe fondul unei stime de sine scăzute, predispus
la apatriția acestui tip de tulburare de alimentație.

Striegel-Moore și Cachelin (1999) propun un model dual care explică insatisfacția cu

corpul ca factor contributiv în dezvoltarea tulburărilor alimentare. Acest model presupune
două căi de acționare: prima cale se referă la internalizarea și adoptarea idealului de
imagine corporală promovat în mass-media ca standard personal și dezvoltarea unor
comportamente care să asigure atingerea acelui standard personal interiorizat, iar a doua
cale este explicată de o vulnerabilitate în contextul relaționării cu alți oameni/grupuri,
cum ar fi mediu familial, grupul de prieteni sau alte grupuri de apartenență. Astfel că,
insatisfacția cu corpul și dezvoltarea tulburărilor alimentare sunt considerate ca o reacție
la conștientizarea unei autoeficacități scăzute în relațiile interpersonale, iar din această
cauză, nevoia de autocontrol se răsfrânge spre propriul corp și pe comportamentul
alimentar care ajunge să fie problematic.

Thompson și colaboratorii (1999) au propus un model trifactorial al dezvoltării

imaginii corporale și a tulburărilor alimentare. Acest model se numește "The tripartit
influence model" și propune faptul că există trei surse de influențe care se manifestă cu

18
cea mai mare intensitate, și anume influența părinților, a prietenilor și a mass-mediei. În
raport cu aceste trei surse de influență, există două mecanisme care mediază relația dintre
acestea și dezvoltarea tulburărilor alimentare, și primul mecanism care este interiorizarea
idealului despre imaginea corporală, iar al doilea mecanism este tendința de comparație
cu alte persoane.

Teoria comparării sociale bazată pe studiile lui Festinger (1945) explică relația dintre
mass-media și presiunea grupului de prieteni/anturajul pot influența percepția propriului
corp. Scopul pentru care oamenii recurg la comparare socială este pentru evaluarea
propriilor opinii, abilități, gestionarea emoțiilor, definirea identității și păstrarea unei
stime de sine înalte. Compararea socială se poate realiza prin două moduri: compararea cu
modele superioare, care este asociată cu experiențierea afectivității negative (frustrare,
stimă de sine scăzută, ostilitate) și compararea cu modele inferioare care este asociată cu
emoții pozitive și o stare de bine, stimă de sine crescută .

La baza alegerii unei categorii de comparație stă ipoteza asemănării, care susține că
oamenii aleg să se compare cu alți oameni pe care îi consideră relevanți și față de care
simt o asemănare. Momentele în care oamenii aleg să se compare cu modele care sunt
diferite și inaccesibile, în rândul cărora nu găsesc similitudini, sunt asociate cu
dezvoltarea insatisfacției cu propriul corp (Michinov, 2001; Morrison et al., 2004).

1.4.Obiectivul prezentului studiu și ipotezele de cercetare

Obiectivul prezentului studiu este acela de a investiga măsura în care presiunea

socială influențează debutul tulburărilor alimentare și rolul pe care imaginea corporală în
are în această relație, într-o eșantion non-clinic de femei din România. Mai exact,
prezentul studiu urmărește să traseze linii generale despre care sunt tendințele într-un
eșantion din populația generală de femei din România în legătură felul în care factorii
sociali și interpersonali, de exemplu presiunea socială, contribuie la conturarea unei
imagini negative despre propriul corp și impactul acestei imagini asupra
comportamentelor alimentare de tip bulimie și alimentație compulsivă (binge eating).
Studiul prezent iși centrează demersul pe identificarea insatisfacției cu propriul corp ca
factor de risc în relația dintre presiunea socială și tulburările alimentare și pe identificarea
mecanismelor implicate în dezvoltarea tulburărilor alimentare aflate încă în stadii
incipiente sau care sunt încă la nivel subclinic.

19
 Ipotezele de cercetare sunt:

Ipoteza 1: Presiunea socială prezice pozitiv simptomatologia tulburărilor alimentare

de tip bulimie și alimentație compulsivă (binge eating). Femeile care raportează niveluri
mai ridicate de presiune socială, vor raporta niveluri mai crescute ale simptomelor
specifice bulimiei și alimentației compulsive (binge eating).

Ipoteza 2: Presiunea socială prezice negativ satisfacția cu propriul corp. Femeile care
raportează niveluri mai ridicate de presiune socială, vor raporta niveluri mai scăzute ale
satisfacției cu propriul corp.

Ipoteza 3: Satisfacția cu propriul corp prezice negativ dezvoltarea tulburărilor de

alimentație. Femeile care prezintă satisfacție mai mică cu propriul corp, vor avea niveluri
mai crescute ale simptomelor specifice tulburărilor alimentare de tip bulimie și
alimentație compulsivă (binge eating).

Ipoteza 4: Relația dintre presiunea socială și dezvoltarea simptomatologiei tulburărilor

de alimentație de tip bulimie și alimentație compulsivă (binge eating) va fi mediată de
insatisfacția cu propriul corp. Femeile care vor raporta presiune socială mai mare, vor
raporta, de asemenea, insatisfacție cu propriul corp mai mare, iar acest lucru va conduce
la niveluri mai ridicate ale simptomelor specifice tulburărilor de alimentație de tip bulimie
și alimentație compulsivă (binge eating).

2. METODĂ

2.1.Participanți

Numărul de participanți în prezentul studiu a fost de 75, conform tabelului referitor la

puterea statistică în analiza de mediere propus în studiul lui Fritz & MacKinnon (2007),
unde s-a luat în considerare condiția MM, unde α și β = 0,39.

Eșantionul a fost alcătuit din femei, între 18-52 ani. Motivul includerii în eșantion
doar a persoanelor de sex feminine este acela conform căruia studiile susțin că relația
dintre variabilele propuse în prezentul studiu se manifestă cu precădere în rândul femeilor
(Oliver & Thelen, 1996; U.S. Department of Health and Human Services, 2005).
Criteriile de includere au fost sexul feminine și minin vârsta împlinită de 18 ani, pentru a-
și putea exprima acordul legal în ceea ce privește completarea scalelor online necesare
pentru demersul prezentului studiu.

20
 Metoda de eșantionare a fost bazată de voluntariat. Posterul de promovare care a
cuprins obiectivul cercetării, criteriile de includere și modul de participare a fost încărcat
pe site-uri de socializare și, astfel, femeile care au dorit să participe la prezentul studiu au
putut accesa link-ul care cuprindea scalele de interes.

2.2. Instrumente de măsurare

Pentru a măsura satisfacția cu propriul corp s-a folosit Body Parts Satisfaction Scale,
varianta revizuită (BPSS-R) dezvoltată de Petrie & Austin în 1997. Această scală
reprezintă varianta revizuită a scalei originale, dezvoltată de Berscheid E. și colaboratorii
în 1973. Scala originală a fost formată din 24 de itemi legați de tot atâtea părți ale
corpului în legătura cu care oamenii puteau simți nemulțumire. Varianta revizuită a redus
numărul de itemi la 14, păstrând în vedere doar acele părți ale corpului care au fost
corelate cel mai puternic cu nemulțumirea față de propriul corp (Petrie & Austin, 1997).

Această scală cuprinde, așadar, o listă cu 14 părți și caracteristici ale corpului în

legătura cu care participantele au apreciat, pe o scală likert de la 1 (extrem de
nemulțumită) la 6 (extrem de mulțumită), măsura în care sunt mulțumite de fiecare parte a
corpului inclusă în listă. Această listă cuprinde părți și caracteristici ale corpului precum:
înălțime, greutate, păr, piele, aspectul feței, umeri, brațe, abdomen, piept, spate, fese,
picioare, gambe, tonus muscular. A fost inclus, la final, un item adițional, care face
referire la satisfacția, per ansamblu, cu forma și mărimea corpului. Astfel, scala se
subdivizează în două sisteme, primul sistem facând referire la satisfacția cu corpul, iar al
doilea sistem facând referire la satisfacția cu aspectul feței, analizele confirmatorii au
susținut această clasificare în două sisteme (Petrie & Tripp, 2002).

În ceea ce privește caracteristicile psihometrice ale scalei, validitatea internă a scalei

s-a dovedit a fi una ridicată, cu un coeficient alfa de .90 pentru satisfacția cu corpul și .72
pentru satisfacția cu aspectul feței. Validitatea de construct a fost pusă în evidență de
nivele de corelație semnificative între media dintre satisfacția cu corpul și sistemul 1
(satisfacția cu corpul) și media dintre satisfacția cu aspectul feței și sistemul 2 (satisfacția
cu nivelul feței). Validitatea convergentă a celor două sisteme incluse în această scală a
fost, de asemenea, una semnificativă, luând în considerare: Multidimensional Body-Self
Relation Questionnaire Appearance Orientation Factor (Brown et al., 1990), unde r=0.75
și 0.43, Body Shape Questionnaire (Cooper et al., 1987), unde r=0.75 și 0.34, Binge Scale
Questionnaire (Hawkins II & Clement, 1980), unde r=0.37 și 0.26.
21
 Pentru a măsura simptomatologia bulimică, s-a folosit scala Bulimia Test-Revised
(BULIT-R) dezvoltată de Thelen și colaboratorii (1991). Aceasta este o scală alcătuită din
36 de itemi referitori la simptomatologia bulimică. Răspunsurile la această scală sunt
constituite pe o scală Likert în 5 puncte, însă variantele de răspuns nu sunt standard
pentru toate întrebările, ci sunt personalizate după conținutul întrebării, păstrându-se
regula conform căreia 1 reprezintă răspunsul care se îndreaptă în direcția normal, iar 5
reprezintă răspunsul cel mai specific simptomatologiei bulimice. Pe lângă cele 36 de
întrebări, la final, mai există 2 întrebări care se referă la istoricul de tulburare alimentară
și urmarea unui tratament în acest sens. La aceste ultime două întrebări, răspunsurile sunt
clasate pe o scală nominal, cu variantele de răspuns DA (dacă există un istoric de
tulburări alimentare diagnosticate, respective dacă s-a urmat un tratament în acest sens) și
NU (dacă nu există o tulburare alimentară anterioara și nici nu s-a urmat un tratament în
acest sens). Scala a fost construită, inițial, pe baza criteriilor bulimiei conform DSM III
(American Psychiatric Association, 1987), insă s-a dovedit apoi că scala întrunește și
criteriile DSM V, o ediție mai actuală (American Psychiatric Association, 2013; Thelen et
al., 1996).

Scala adresează atât simptomele bulimice, dar cuprinde și întrebări specifice

simptomatologiei tulburării de alimentație compulsive (binge eating), aceasta din urma
fiind circumscrisă în prima. Câteva exemple de întrebări sunt: „Folosesc
laxative/supozitoare pentru a-mi controla greutatea corporală”, „Sunt obsedată de forma
corpului meu”, „Sunt momente în care mănânc o cantitate foarte mare de mâncare, într-un
timp foarte scurt”, „Am încercat să pierd din greutate prin metode precum postul
intermitent sau diete foarte stricte”, „Urăsc felul în care arată corpul meu după ce mănânc
mult”.

În ceea ce privește proprietățile psihometrice ale scalei, aceasta dovedește o

consistență internă crescută, coeficientul Cronbach alfa fiind 0.98 (Thelen et al., 1996).
Validitatea predictivă este, de asemenea, semnificativă, reușind să identifice corect pe cei
care într-adevăr suferă de o tulburare alimentară (având o valoare de 0.81), dar și pe cei
care nu suferă de o tulburare alimentară (având o valoare de 0.98) (Thelen et al., 1996).

Pentru a măsura presiunea socială, s-a utilizat scala Perceived Sociocultural Pressure
Scale (PSPS), dezvoltată de Stice și colaboratorii în 1996. Scala se bazează pe presiunea
percepută în ceea ce privește pierderea în greutate și insuflarea ideii cum că este nevoie să

22
ai un corp slab. De asemenea, se bazează pe 3 surse principale de presiune, și anume
familia, prietenii și media.

Scala cuprinde 10 întrebări care sunt formulate după tiparul „Am simțit presiune din
partea ____că trebuie să slăbesc”, ”Am simțit un mesaj puternic cum că ar trebui să am
un corp slab din partea ____”. În spațiul liber, fiecare întrebare are inserată sursa
presiunii, și anume familia, prietenii, partenerii romantici, respectiv media. Ultimele două
întrebări se referă la comportamente de tip tachinare din partea familiei și prietenilor cu
privire la aspectul corporal al respondentei. Răspunsurile sunt situate pe o scală Likert în
5 puncte care reprezintă frecvența și intensitatea cu care fiecare respondent a resimțit
presiunea socială, mai exact 1=deloc, 3=oarecum, 5=mult.

În ceea ce privește psihometrice ale scalei, consistența internă a scalei este una bună,
coeficientul alfa fiind egal cu 0.88. Fidelitatea test-retest a fost estimate în intervalul a
două săptămâni și s-a constatat, de asemenea, ca este crescută, coeficientul r fiind egal cu
0.93 (Stice et al., 1998).

Pentru a măsura simptomatologia tulburării de alimentație compulsivă (binge eating),

s-a folosit scala Binge Eating Scale (BES) dezvoltată de Gormally și colaboratorii în
1982. Scala măsoară existența și intensitatea, după caz, a simptomatologiei tulburării
alimentare compulsive (binge eating).

Această scală cuprinde 16 seturi a câte 3 sau 4 afirmații constituite pe baza

caracteristicilor comportamentale (cum ar fi obiceiul de a consuma cantități mari de
mâncare-8 itemi) și emoționale și cognitive (cum ar fi sentimentul de lipsă a controlului
în timpul alimentației sau gândurile excesive despre mâncare sau alimentație-8 itemi).
Câteva exemple de itemi sunt: „Deoarece îmi e greu să mă opresc din mâncat, uneori
trebuie să îmi auto-provoc vărsăturile pentru a elimina senzația de „prea plină” după
masă”, „Frecvent îmi doresc foarte tare să mănânc, dorință pe care uneori o pot controla,
iar alteori nu”, „Uneori, după ce mănânc mult, încerc să reduc aportul caloric la aproape 0
pentru a compensa excesul de calorii pe care le-am consumat adineaori”.

În ceea ce privește proprietățile psihometrice ale scalei validitatea internă a acesteia se

situează între 0.88 și 0.93 (Anton S. D. et al., 2000; Napolitano & Himes, 2011). De
asemenea, aceasta prezintă o validitate test-retest crescută (r=0.87), la distanță de 28 de
zile (Timmerman, 1999). Un studiu realizat cu un eșantion de femei, a precizat că scala

23
prezintă validitate de construct crescută și de asemenea, și validitate convergentă crescută
(Duarte et al., 2015). Scala reușește să identifice corect, într-un procent între 82.8% și
93.5, oamenii care suferă de tulburarea de alimentație excesivă, dar doar 49.4% dintre cei
care nu suferă de această tulburare (Celio et al., 2004).

2.3. Designul de cercetare

Designul de cercetare în studiul prezent este unul transversal, corelațional. Mai exact,
designul este unul transversal deoarece măsoară variabilele într-un singur punct
temporal, iar scopul este acela de a reprezenta și evalua asocieri între variabilele propuse.
Abordarea cantitativă constă în alegerea măsurării variabilelor propuse prin chestionare
structurate, cu răspunsuri predefinite, în urma cărora s-au extras date numerice care să fie
apoi analizate statistic în scopul stabilirii legăturilor dintre ele, sub forma relației de
mediere.

Variabilele propuse în prezentul studiu sunt:

- Presiunea socială: această variabilă reprezintă influența pe care o au diferite surse

sociale (familia, prietenii, media) asupra conturării de păreri, atitudini, evaluări
personale ale fiecărei persoane. Această variabilă a fost operaționalizată folosind o
scală care măsoară gradul de presiune resimțită de fiecare participant din partea
familiei, prietenilor/anturajului și mass mediei în legătură cu necesitatea pierderii in
greutate sau insuflarea ideii de a avea un corp slab.

- Insatisfacția cu propriul corp: această variabilă reprezintă nivelul de satisfacție pe

care fiecare persoană îl are asupra propriului corp și felul în care îl evaluează și
valorizează. Această variabilă a fost operaționalizată prin aplicarea unei scale care
măsoară gradul de satisfacție cu diferite părți ale corpului, implicând aspectul feței,
dar și al corpului (brațe, fese, umeri, musculatură, etc).

- Simptomatologia alimentației compulsive (binge eating): aceasta reprezintă o

tulburare de alimentație caracterizată de ingerarea unor cantități mari de mâncare,
într-un interval scurt de timp și care se soldează cu sentimente de rușine sau vinovăție.
Această variabilă a fost operaționalizată cu ajutorul unei scale referitoare la
caracteristicile comportamentale (de exemplu, ingerarea unor cantități mari de
mâncare în timp foarte scurt) și emoționale & cognitive (de exemplu, sentimentul de

24
 lipsă a controlului în timpul alimentației sau gândurile excesive despre mâncare) ale
acestei tulburări alimentare.

- Simptomatologia bulimică: aceasta reprezintă o tulburare de alimentație caracterizată

de episoade de alimentație excesivă urmată de comportamente compensatorii precum
vărsăturile auto-induse, utilizarea de laxative, diete stricte. Această variabilă a fost
operaționalizată printr-o scală care masoară prezența si gravitatea simptomelor
bulimice.

2.4. Procedura de lucru

Procedura de lucru a urmat următoarele etape:

În prima fază, s-au identificat si recrutat participanții. În această fază, s-a realizat un
afiș de promovare al studiului care a fost promovat pe site-uri de socializare și platforme
online, unde participanții eligibili s-au putut înscrie pe bază de voluntariat pentru a completa
scalele. Acest afiș a cuprins informațiile generale ale studiului (și anume, că dorim să
măsurăm relația dintre presiunea socială, imaginea corporală și dezvoltarea simptomatologiei
bulimice și alimentației compulsive (binge eating), criteriile de includere (sexul feminin si
vârsta de minim 18 ani) si pașii care vor fi urmați (accesarea link-ului, completarea online a
scalelor si finalizarea cu trimiterea răspunsurilor).

A doua etapă a constat obținerea consimțământului scris al participanților. Înainte de

completarea propriu zisă a scalelor, participanții au fost nevoiți să își manifeste acordul de a
participa la studiu, prezentându-li-se drepturile lor ca și participanți (de exemplu că se pot
retrage din studiu, renunțând oricând la completare). În acord cu acest prim pas, s-a trecut la
asigurarea normelor etice, și anume la asigurarea confidențialității, asigurarea anonimatului
(fără a se solicita date de identificare) și precizarea faptului că informațiile furnizate vor fi
folosite exclusiv în scop științific.

Al treilea pas a constat în colectarea datelor. În acest pas, participanții au primit,

înaintea fiecărei scale, instrucțiuni clare pentru răspunderea la întrebări și clarificări în
legătură cu semnificația fiecărei variante de răspuns, pentru a putea răspunde cât mai acurat și
mai apropiat de situația reală a fiecărei persoane.

25
 3. REZULTATE

Pentru început, în tabelul 1, se vor prezenta analizele descriptive pe baza studiului

desfășurat, luând în considerare variabilele incluse, unde BI=scala pentru imaginea corporală,
BU=simptomatologia bulimică, PS=presiunea socială, iar BE=simptomatologia alimentației
compulsive(binge eating).

Tabelul 1

În continuare, vom analiza statistic ipoteza 1, conform căreia presiunea socială

prezice pozitiv simptomatologia tulburărilor alimentare de tip bulimie si alimentație
compulsivă (binge eating). Femeile care raportează niveluri mai ridicate de presiune socială,
vor raporta niveluri mai crescute ale simptomelor specifice bulimiei și alimentației
compulsive (binge eating).

Pentru început, prin analiza de regresie liniară, se va analiza relația dintre presiunea socială și
simptomatologia alimentației compulsive (binge eating).

Tabelul 2

Conform tabelului 2, pentru H1, valoarea coeficientului de corelație R este 0.698,

ceea ce înseamnă că relația dintre cele două variabile de interes (presiunea socială și
simptomatologia alimentației compulsive (binge eating) ) este una moderată, spre ridicată.

26
Valoarea lui R², adică coeficientul de determinare, este 0.487, ceea ce înseamnă că 48.7% din
variația simptomatologiei alimentației compulsive (binge eating) poate fi explicată de
presiunea socială resimțită de către participante.

Tabelul 3

Tabelul 3 ne prezintă că valoarea lui p este mai mică de 0.001 și F=69.236, ceea ce
înseamnă că relația dintre cele două variabile de interes (presiunea socială și simptomatologia
alimentației compulsive (binge eating) ) este semnificativă statistic. Mai exact, această
valoare p < 0.001 ne arată faptul că cele două variabile sunt asociate semnificativ statistic și
că această asociere nu poate fi atribuită șansei.

Tabelul 4

În tabelul 4, ne sunt indicați coeficienții de regresie. Valoarea coeficientului de

regresie de 0.671 indică faptul că, simptomatologia alimentației excesive (binge eating) crește
cu 0.671 unități pentru fiecare unitate de creștere în presiunea socială. Valoarea mai mică de
0.001 a lui p indică faptul că presiunea socială are o influență semnificativă statistic asupra
simptomatologiei alimentației compulsive (binge eating).

Tot în cadrul primei ipoteze a studiului, vom analiza printr-o regresie liniară relația
dintre presiunea socială și simptomatologia bulimică.

27
 Tabelul 6

Conform tabelului 6, valoarea lui R este 0.668, ceea ce înseamnă că relația dintre cele
două variabile incluse în analiză (presiunea socială și simptomatologia bulimică) este
moderată, spre ridicată. Coeficientul de determinare R² cu valoarea de 0.446 reprezintă faptul
că 44.6% din variația simptomatologiei bulimice este reprezentată de presiunea socială
percepută în acest context.

Tabelul 7

Conform tabelului 7, valoarea lui p este mai mică decât 0.001, iar F=58.780, ceea ce
înseamnă că relația dintre presiunea socială și simptomatologia bulimică este semnificativă
din punct de vedere statistic. Astfel, valoarea lui p<0.001 ne spune că relația dintre cele două
variabile de interes nu se poate datora șansei.

Tabelul 8

În tabelul 8, regăsim coeficienții de regresie. Coeficientul nestandardizat presiunea

socială are valoarea 1.193 și este semnificativ statistic (c=1.193, t=7.667, p<0.001). Valoarea
lui p, mai mică decât 0.001, ne indică faptul că simptomatologia bulimică crește cu 1.193
unități pentru fiecare unitate de creștere a presiunii sociale.

În ceea ce privește prima ipoteză, care se referă la faptul că presiunea socială este
corelată pozitiv cu simptomatologia tulburărilor alimentare de tip bulimie si simptomatologia
alimentației compulsivă (binge eating), constatăm că analizele statistice anterioare confirmă
acest lucru. Simptomatologia alimentației compulsive și simptomatologia bulimică au rezultat
a fi într-o relație pozitivă, semnificativă din punct de vedere statistic, cu presiunea socială.

28
Astfel, putem spune că femeile care percep o presiune socială mai crescută, sunt mai
predispuse la a dezvolta simptomatologia bulimică și simptomatologia alimentației
compulsive (binge eating).

A doua ipoteză, conform căreia presiunea socială este corelată negativ cu imaginea
corporală, mai exact cu cât femeile se confruntă cu o presiune socială la nivel mai înalt, cu
atât au o satisfacție mai scăzută cu propriul corp, se va analiza printr-o analiză de regresie
liniară.

Tabelul 9

Conform tabelului 9, relația dintre cele două variabile de interes (presiunea socială și
satisfacția cu corpul) este semnificativă statistic, având R cu valoarea 0.608, ceea ce
înseamnă o relație de intensitate moderată. Coeficientul de determinare R² are valoarea 0.370,
ceea ce înseamnă că în cazul a 37% dintre femei, satisfacția scăzută cu propriul corp este
asociată cu presiunea socială.

Tabelul 10

Conform tabelului 10, relația dintre cele două variabile este semnificativă statistic, dat
fiind faptul că p < 0.001, iar F=42.900. Acest lucru ne spune că relația dintre presiunea
socială și insatisfacția cu propriul corp este semnificativă statistic și nu se poate datora șansei.

29
 Tabelul 11

Conform tabelului 11, coeficientul nestandardizat presiune socială este semnificativ

statistic (c=-0.795, t=-6.550, iar p<0.001). Valoarea negativă a coeficientului de regresie
nestandardizat satisfacție corporală ne indică faptul că satisfacția cu propriul corp scade cu
0.795 unități pentru fiecare unitate de creștere în presiunea socială.

Dată fiind analiza anterioară, se confirmă ipoteza a doua care evidențiază că presiunea
socială este corelată negativ cu satisfacția corporală. Datele arată că relația dintre cele două
variabile este semnificativă statistic și direcția de corelație este una negativă, mai exact atunci
când presiunea socială crește, scade satisfacția cu propriul corp.

A treia ipoteză, care evidențiază că satisfacția cu propriul corp prezice negativ

dezvoltarea tulburărilor de alimentație. Femeile care prezintă satisfacție mai mică cu propriul
corp, vor avea niveluri mai crescute ale simptomelor specifice tulburărilor alimentare de tip
bulimie și alimentație compulsivă (binge eating)., va fi analizată printr-o analiză de regresie
liniară.

Pentru prima parte a analizei ipotezei, se vor introduce variabilele satisfacția cu corpul
și simptomatologia alimentației compulsive (binge eating).

Tabelul 12

Tabelul 12 ne prezintă faptul că relația dintre cele două variabile de interes este una
semnificativă statistic, având un coeficient R cu valoare de 0.560, ceea ce înseamnă o relație
moderată între cele două variabile. Coeficientul de determinare R² are valoarea 0.313, ceea ce
înseamnă că în cazul a 31.3% femei variația satisfacției cu corpul este asociată cu
simptomatologia alimentației compulsive (binge eating).

30
 Tabelul 13

Dat fiind tabelul 13, relația dintre insatisfacția cu corpul și simptomatologia

alimentației compulsive (binge eating) este semnificativă statistic (p < 0.001, F=33.328), iar
valoarea lui p (<0.001) ne spune că această relație nu se datorează șansei.

Tabelul 14

Tabelul 14 prezintă faptul că coeficientul nestandardizat simptomatologia alimentației

compulsive (binge eating) este semnificativ statistic (c=-0.412, t=-5.773, p<0.001). Valoarea
negativă a coeficientului nestandardizat ne arată că asocierea dintre cele două variabile este
negativă (simptomatologia alimentației compulsive (binge eating) scade cu 0.412 unități la
fiecare creștere cu o unitate în satisfacția corporală).

Pentru a doua parte a analizei celei de-a treia ipoteză, se vor include în analiza de
regresie liniară satisfacția cu corpul și simptomatologia bulimică.

Tabelul 15

Tabelul 15 arată că relația dintre cele două variabile de interes este una moderată
(R=0.498). Coeficientul de determinare R² cu valoarea de 0.248 reprezintă faptul că 24.8%
din variația simptomatologiei bulimice este asociată cu variația satisfacției cu corpul.

31
 Tabelul 16

În tabelul 16, ne este prezentat faptul că relația dintre satisfacția cu corpul și

simptomatologia bulimică este semnificativă statistic, deoarece p<0.001, iar F=24.129.
Valoarea mai mică a lui p decât 0.001 demonstrează faptul că relația subliniată între cele
două variabile de interes (satisfacția cu corpul și simptomatologia bulimică) nu se poate
datora șansei.

Tabelul 17

În tabelul 17, referitor la coeficienții de regresie, coeficientul nestandardizat

simptomatologia bulimică este semnificativ statistic (c=-0.681, t=-4.912, p<0.001). Valoarea
negativă a coeficientului nestandardizat ne arată că asocierea dintre cele două variabile este
negativă (simptomatologia bulimică scade cu 0.681 unități când satisfacția cu corpul crește cu
o unitate).

Așadar, în ceea ce privește ipoteza 3, se confirmă faptul că insatisfacția cu propriul

corp prezice dezvoltarea simptomatologiei alimentației compulsive și simptomatologia
bulimică. Mai exact, femeile care prezintă insatisfacție cu corpul propriu la un nivel mai
ridicat vor fi mai predispuse la a dezvolta simptomatologia caracteristică alimentației
compulsive și, de asemenea, mai predispuse la a dezvolta simptomatologia caracteristică
bulimiei.

Ipoteza 4, conform căreia relația dintre presiunea socială și dezvoltarea

simptomatologiei tulburărilor de alimentație de tip bulimie și alimentație compulsivă (binge
eating) este influențată de imaginea corporală, mai exact cu cât femeile se confruntă cu
presiunea socială la nivel mai înalt și cu o satisfacție scăzută cu propriul corp, cu atât sunt

32
mai predispuse să dezvolte simptome specifice tulburărilor de alimentație (bulimie și
alimentația excesivă (binge eating) ), se va aborda prin analiza de mediere.

Pentru început, se vor include în analiză de mediere variabilele presiune socială

(predictor), insatisfacție cu corpul (mediator) și simptomatologia alimentației compulsive
(binge eating) (criteriu) (figura 18).

Figura 18

Conform metodei bootstrap de tip percentile, cu 5000 de extrageri, analiza statistică

relevă următoarele:

Tabelul 19

În ceea ce privește efectul total (0.671) (tabelul 19), observăm că acesta este
semnificativ statistic (p<0.001), adică există o relație pozitivă între presiunea socială și
simptomatologia alimentației compulsive (binge eating), când se ia în considerare și efectul
insatisfacției cu corpul.

33
 Tabelul 20

Referitor la efectul direct (0.545) (tabelul 20), adică efectul presiunii sociale asupra
simptomatologiei alimentației compulsive, dar fără ca această relație să treacă prin mediator
(insatisfacția cu corpul), acesta este semnificativ statistic (p<0.001) și prezintă o relație
pozitivă, mai exact, când presiunea socială crește, crește și simptomatologia alimentație
compulsive (binge eating).

Tabelul 21

Efectul indirect (0.126) (tabelul 21) este cuprins în intervalul de încredere 0.016-
1.254. Ambele capete fiind pozitive și neconținând valoarea 0, putem spune că există efect de
mediere în relația prezentă.

Astfel, putem concluziona că există un efect de mediere al variabilei „insatisfacție cu

corpul” în relația dintre presiunea socială și simptomatologia alimentației compulsive (binge
eating). Mai exact, femeile care se confruntă cu o presiune socială la nivel ridicat și care, ca
urmare acestor presiuni sunt nesatisfăcute cu propriul corp, sunt mai predispuse la a dezvolta
simptomatologia specifică alimentației compulsive (binge eating).

A doua parte a testării ipotezei 4 va include în analiza de mediere variabilele presiune

socială (predictor), insatisfacție cu corpul (mediator) și simptomatologia bulimică(criteriu)
(figura 22).

Figura 22

34
 Conform metodei bootstrap de tip percentile, cu 5000 de extrageri, analiza statistică
relevă următoarele:

Tabelul 23

Efectul total (1.193) (tabelul 23) indică faptul că între presiunea socială și
simptomatologia bulimică, atunci când se ia în considerare și efectul insatisfacției cu corpul,
există o relație semnificativă din punct de vedere statistic (deoarece p<0.001).

Tabelul 24

Efectul direct (1.034) (tabelul 24), prezintă faptul că relația dintre presiunea socială și
simptomatologia bulimică este semnificativă și pozitivă (mai exact, când presiunea socială
crește, crește și simptomatologia bulimică), fără a se lua în calcul efectul variabilei
mediatoare (insatisfacția cu corpul).

Tabelul 25

Efectul indirect (0.159) (tabelul 25) este cuprins în intervalul -0.074 și 0.389, ceea ce
înseamnă că acest interval cuprinde și valoarea 0. Dat fiind faptul că la nivel de populație,
efectul de mediere poate avea și valoarea 0, în acest caz, putem concluziona că nu există efect

35
de mediere al insatisfacției corporale în relația dintre presiunea socială și simptomatologia
bulimică.

Astfel, putem concluziona că deși există o relație directă între presiunea socială și
simptomatologia bulimică (când crește presiunea socială, se intensifică și simptomele
bulimice) iar presiunea socială este asociată cu simptomatologia bulimică și atunci când luăm
în considerare mediatorul insatisfacție corporală, totuși efectul presiunii sociale asupra
simptomatologiei bulimice nu este mediat de insatisfacția corporală. Acest scenariu indică
faptul că există o mediere parțială, în care mediatorul insatisfacție corporală explică o parte
din relația dintre presiunea socială și simptomele bulimice, însă nu întreaga relație.

Concluzionând analizele pentru testarea ipotezei 4, putem afirma că există un efect de

mediere al insatisfacției corporale în relația dintre presiunea socială și simptomatologia
alimentației compulsive (binge eating) (deci, experiențierea presiunii sociale ridicate are efect
în scăderea satisfacției cu corpul, iar acest lucru este asociat cu dezvoltarea simptomatologiei
alimentației compulsive (binge eating) ), însă nu există un efect de mediere al insatisfacției
corporale în relația dintre presiunea socială și simptomatologia bulimică (imaginea corporală
nu explică în mod semnificativ relația dintre presiunea socială și simptomatologia bulimică),
chiar dacă efectul direct și total s-au dovedit a fi semnificative statistic. Avem, deci, o
mediere parțială în cazul relației dintre presiunea socială și simptomatologia bulimică atunci
când insatisfacția cu corpul mediază această relație, însă ar putea exista și alte variabile
mediatoare care să influențeze această relație, în afară de insatisfacția corporală.

4. DISCUȚII

Obiectivul general al studiului a fost investigarea măsurii în care imaginea corporală,

operaționalizată prin insatisfacția cu propriul corp, influențează relația dintre presiunea
socială percepută, din surse diverse precum anturaj/prieteni, familie și mass media, și
simptomatologia tulburărilor alimentare de tip alimentație compulsivă (bulimie) și binge
eating. În acest sens, au fost analizate și relațiile duale dintre variabilele studiului, pentru a
stabili dacă între ele, două câte două, există o relație pentru ca mai apoi, toate trei să fie
integrate într-o analiza statistică care oferă rezultate comprehensive asupra înțelegerii
simptomatologiei tulburărilor alimentare și a mecanismelor care stau la baza acestora. Pe
baza literaturii știm că: (1) presiunea socială este asociată cu nemulțumiri legate de propriul
corp, deoarece presiunea socială presupune conturarea unei imagini despre propriul corp,
imagine care este impregnată de insatisfacție din cauza internalizării standardelor nerealiste

36
despre ceea ce înseamnă un corp frumos (Cash & Strachan, 1999), (2) încercarea de a atinge
standardele de frumusețe internalizate din societate (ca o operaționalizare a insatisfacției cu
corpul) poate duce la comportamente alimentare deficitare care sunt baza simptomatologiei
tulburărilor alimentare de tip bulimie sau alimentație compulsivă (binge eating) (Bedford &
Jhonson, 2006) și (3) presiunile externe (influența socială) insuflă standarde nerealiste despre
frumusețe, care ajung să fie internalizate și puse în acțiune prin adoptarea drastică a
comportamentelor deficitare care duc la tulburări alimentare de tip bulimie sau alimentație
compulsivă (Keery et al., 2004). Astfel, am inferat că femeile care se confruntă cu o presiune
socială la nivel înalt, vor prezenta o insatisfacție corporală mai accentuată, fapt care este
asociat cu dezvoltarea simptomatologiei bulimice/alimentației compulsive (binge eating).

Ipoteza 1, conform căreia „presiunea socială prezice pozitiv simptomatologia

tulburărilor alimentare de tip bulimie si alimentație compulsivă (binge eating). Femeile care
raportează niveluri mai ridicate de presiune socială, vor raporta niveluri mai crescute ale
simptomelor specifice bulimiei și alimentației compulsive (binge eating)” a fost confirmată
de rezultatele studiului prezent. Rezultatele au arătat că relația dintre presiunea socială și
simptomatologia alimentației compulsive (binge eating), respectiv simptomatologia bulimică,
a fost semnificativă statistic iar coeficientul de corelație a fost unul pozitiv pentru
simptomatologia ambelor tipuri de tulburări alimentare. Aceste rezultate sunt în conformitate
cu literatura de specialitate, care atestă că presiunea socială ridicată este corelată cu creșteri în
simptomatologia bulimică și simptomatologia alimentației compulsive (binge eating) (Gupta,
1995; Stormer & Thompson, 1996; Heinberg, 2001).

Ipoteza 2, conform căreia „presiunea socială este corelată negativ cu imaginea

corporală, mai exact cu cât femeile se confruntă cu o presiune socială la nivel mai înalt, cu
atât au o satisfacție mai scăzută cu propriul corp” a fost confirmată de rezultatele studiului
nostru, punând în evidență un coeficient de corelație semnificativ statistic și cu valoare
negativă. Aceste rezultate obținute în studiul prezent sunt în conformitate cu literatura de
specialitate, care evidențiază că presiunea socială crescută conturează o imagine corporală
nerealistă care duce la insatisfacție cu corpul, prin dezechilibrul dintre standard și realitate
(Bedford & Jhonson, 2006; Cash & Smolak, 2011).

Ipoteza 3, conform căreia „satisfacția cu propriul corp prezice negativ dezvoltarea

tulburărilor de alimentație. Femeile care prezintă satisfacție mai mică cu propriul corp, vor
avea niveluri mai crescute ale simptomelor specifice tulburărilor alimentare de tip bulimie și

37
alimentație compulsivă (binge eating)” a fost confirmată de rezultatele studiului nostru.
Aceste rezultate au relevat un coeficient de corelație semnificativ atât pentru simptomatologia
bulimică, cât și pentru cea a alimentației compulsive (binge eating) în legătură cu satisfacția
cu corpul. Coeficientul a avut, totodată, valoare negativă, ceea ce înseamnă că se confirmă
ideea conform căreia variabilele sunt corelate negativ. Rezultatele obținute sunt evidențiate și
în literatura de specialitate, care confirmă că imaginea corporală operaționalizată prin
insatisfacție cu corpul este corelată cu adoptarea unor comportamente alimentare deficitare
care să reducă din insatisfacție și să crească satisfacția, și mai ales în cazul persoanelor
preocupate de greutatea și forma corpului lor sau în cazul persoanelor dispuse să recurgă la
comportamente extreme precum diete foarte stricte sau comportamente compensatorii de
control al greutății (Neumark-Sztainer et al., 2013; Fitzgerald et al., 2013).

Ipoteza 4, conform căreia „relația dintre presiunea socială și dezvoltarea

simptomatoligiei tulburărilor de alimentație de tip bulimie și alimentație compulsivă (binge
eating) este influențată de imaginea corporală, mai exact cu cât femeile se confruntă cu
presiunea socială la nivel mai înalt și cu o satisfacție scăzută cu propriul corp, cu atât sunt
mai predispuse să dezvolte simptome specifice tulburărilor de alimentație (bulimie și
alimentația excesivă (binge eating) )”. Rezultatele noastre confirmă parțial această ipoteză.
Mai exact, insatisfacția cu corpul a reieșit a fi mediator în relația dintre presiunea socială și
simptomatologia alimentației compulsive (binge eating), deci putem afirma că prin
intermediul imaginii corporale (insatisfacția cu corpul) presiunea socială determină
simptomatologia alimentației compulsive (binge eating), adică putem spune că femeile care
experiențiază presiune socială crescută au șanse mai mari de a manifesta insatisfacția cu
corpul, iar acest lucru să ducă la apariția simptomatologiei alimentației compulsive. Pe de alta
parte, în relația dintre presiune socială-insatisfacție cu corpul-simptomatologia bulimică, nu a
s-a constatat un efect de mediere, chiar dacă s-a constatat o relație semnificativă între
presiune socială și simptomatologia bulimică, iar relația a rămas semnificativă și în cazul în
care s-a analizat relație dintre presiune socială și simptomatologia bulimică luându-se în
calcul și efectul insatisfacției cu corpul. Acest lucru ne spune că există o mediere parțială în
acest caz, însă în cazul în care femeile care experiențiază o presiune socială înaltă dezvoltă
simptomatologia bulimică, intervin și alți factori care transmit efectul presiunii sociale asupra
simptomatologiei bulimice, nu exclusiv prin insatisfacția cu corpul. Rezultatele literaturii de
specialitate confirmă baza de plecare a acestei ipoteze, a relațiilor dintre variabile analizate
separat (Stice, 1994; Thompson et al., 1999; Striegel-Moore et al., 2007). Din cunoștințele

38
noastre, nu avem rezultate ale studiilor care să fi analizat relația de mediere dintre aceste trei
variabile.

4.1.Limite și direcții viitoare de cercetare

O primă limitare a studiului este legată de tipul de design utilizat, anume designul
corelațional. Acest tip de design permite identificarea relațiilor și asocierilor între variabilele
analizate, însă acesta nu poate stabili și cauzalitatea sau posibilitatea de a exista o variabilă
neobservată care să influențeze ambele variabile. De asemenea, în urma analizelor putem
stabili dacă există o relație pozitivă sau negativă, însă nu putem stabili și direcția cazuală a
acestei relații.

Modalitatea de construire a eșantionului poate reprezenta o altă limită. Acesta a fost

unul pe bază de voluntariat/conveniență, adică datele au fost colectate de la persoane care au
dorit și au fost disponibile să completeze chestionarul aferent studiului. Astfel, selecția poate
fi nereprezentativă pentru populația țintă, lucru care poate afecta generalizabilitatea
rezultatelor. Ar fi util ca studiile viitoare să construiască eșantioane prin randomizare și să
includă femei din populații reprezentative, astfel încât datele să fie generalizabile.

O altă limită este legată de scale, care au fost construite pe bază de auto-raportări. Din
această cauză, datele pot fi influențate de factori precum dezirabilitate socială, rușine.
Oamenii tind să ascundă acele comportamente pe care le consideră nepotrivite sau
stânjenitoare, iar întrebările adresate în chestionar au avut legătură cu comportamente
alimentare deficitare sau comportamente compensatorii care pot fi interpretate ca fiind foarte
personale (diete foarte stricte, auto-inducerea vărsăturilor, folosirea de laxative, etc). Studiile
viitoare ar putea aborda strategii pentru a limita aceste influențe, cum ar fi: măsurători
multiple (comportamentale, evaluări clinice, etc), colectarea de date de la mai multe surse (nu
doar auto-raportare), studii longitudinale pentru a oferi o perspectivă mai detaliată asupra
tendințelor comportamentale în ceea ce privește comportamentele alimentare.

A patra limita a studiului prezent este legată de vârsta participantelor. Datele

provenite de la Institutul Național de Sănătate (Hudson et al., 2007) arată că vârsta medie
pentru simptomatologia tulburărilor alimentare de tip alimentație compulsivă (binge eating) și
bulimie variază între 18-21 de ani, în funcție de tulburare. Studiul prezent nu a avut ca și
criteriu de includere apartenența unui interval de vârste, acestea variind de la 18 la 52 de ani.
Vârsta poate fi și motivul pentru care ipoteza 4 s-a confirmat parțial (și anume nu s-a găsit un

39
efect de moderare în relația presiunea socială-insatisfacția cu corpul-simptomatologia
bulimică), deoarece studiile arată că bulimia se manifestă cu precădere în jurul vârstei de 18
ani, iar în studiul prezent, doar 1.3% dintre participante au avut 18 ani. Studiile viitoare ar
putea construi eșantioane specifice pentru analiza fiecărei tulburări, cu participanți aparținând
unor vârste specifice, pentru a putea surprinde cât mai exact care sunt tendințele în ceea ce
privește dezvoltarea simptomatologiei tulburărilor alimentare.

5. CONCLUZII

Studiul a avut ca și obiectiv principal investigarea influenței presiunii sociale asupra

simptomatologiei tulburărilor de alimentație de tip alimentație compulsivă (binge eating) și
bulimie, prin intermediul insatisfacției corporale. Luând în considerare limitele acestui studiu,
rezultatele au susținut ipotezele formulate în raport cu acest obiectiv principal.

Principala contribuție a acestui studiu constă în abordarea multidimensională a

tulburărilor alimentare, în sensul în care viitoare programe de prevenție sau intervenție iși vor
putea axa demersul pe abordarea acelor mecanisme adiacente care contribuie la dezvoltarea
simptomatologiei tulburărilor alimentare. Mai exact, programele de prevenție s-ar putea axa
pe psihoeducația cu privire la influența familiei, anturajului și mass-mediei și pe creșterea
rezistenței la influențele acestor surse. Totodată, prin psihoeducație s-ar putea echilibra
așteptările nerealiste și standardele exagerate cu privire la corpul perfect, care, după cum s-a
constatat și în studiul prezent, au o contribuție semnificativă la dezvoltarea simptomatologiei
tulburărilor alimentare. Programele de intervenție ar putea avea un avans în demersul
terapeutic deoarece ar putea evalua și influența acestor doi factori (presiunea socială și
imaginea corporală) în vederea stabilirii unui tratament terapeutic potrivit problemelor
alimentare care să abordeze problema de la cea mai incipientă formă de debut.

Există abordări care ar fi potrivite să includă în demersul lor problema presiunii

sociale și a insatisfacției cu corpul în ceea ce privește tratamentul tulburărilor alimentare. Una
dintre ele ar fi abordarea cognitiv-comportamentală, care se centrează pe restructurarea acelor
gânduri care contribuie la tulburările alimentare. S-ar putea aborda subiectul presiunii sociale
și a insatisfacției corporale prin identificarea și corectarea acelor gânduri și comportamente
disfuncționale legate de alimentație, standarde nerealiste, corp (Fairburn et al., 2003; Wilson
& Zandberg, 2012). Altă abordare potrivită pentru a reduce influențele presiunii sociale și a
insatisfacției cu corpul în vederea tratării tulburărilor alimentare ar fi terapia de acceptare și
angajament. Aceasta ar presupune, în acest caz, identificarea standardelor nerealiste insuflate

40
de diferite forme sociale și apoi internalizate sub forma de insatisfacție cu corpul, corectarea
lor prin distanțarea față de acestea și conectarea cu sinele, în vederea acceptării gândurilor
proprii și de acționare în conformitate cu valorile personale, nu cu cele insușite din diferite
surse (Lillis et al., 2011).

Concluzionând, studiul curent reprezintă, prin obiectivul său principal, un punct de

plecare pentru înțelegerea comprehensivă a tulburărilor alimentare de tip alimentație
compulsivă (binge eating) și bulimie, în raport cu mecanismele care, conform și literaturii de
specialitate, au un rol important în debutul și menținerea simptomatologiei. Demersul
cercetării curente și rezultatele provenite din analizele statistice efectuate pe baza ipotezelor
formulate susțin programele de prevenție și intervenție în a demara programe care să
surprindă multidimensional aceste tulburări de alimentație, mizând, printre altele, pe cele
două mecanisme care par a fi cu o importanță semnificativă în debutul și menținerea acestora,
în vederea unui evitării unui diagnostic sau în vederea stabilirii unui tratament cât mai
complet și potrivit, care să aducă rezultatele dorite.

41
 6. BIBLIOGRAFIE

American Psychiatric Association. (2013). Diagnostic and statistical manual of mental

disorders (5th ed.).

Anton, S. D., Perri, M. G., & Riley, J. R. (2000). Discrepancy between actual and ideal body
images; impact on eating and exercise behaviors. Eating Behaviors, 1, 153-160.

Arcelus, J., Mitchell, A. J., Wales, J., & Nielsen, S. (2011). Mortality rates in patients with
anorexia nervosa and other eating disorders: a meta-analysis of 36 studies. Archives of
general psychiatry, 68(7), 724-731.

Asch, S. E. (1955). Opinions and social pressure. Scientific American, 193(5), 31-35.

Bardone-Cone, A.M., Abramson, L.Y., Vohs, K.D., Heatherton, T.F., & Joiner, T.E., Jr
(2006). Predicting bulimic symptoms: An interactive model of self-efficacy,
perfectionism, and perceived weight status. Behaviour Research and Therapy, 44, 27–
42.

Bardone-Cone, A.M., Wonderlich, S.A., Frost, R.O., Bulik, C.M., Mitchell, J.E., Uppala, S.,
& Simonich, H. (2007). Perfectionism and eating disorders: Current status and future
directions. Clinical Psychology Review, 27, 384– 405.

Bedford, J. L., & Johnson, C. S. (2006). Societal influences on body image dissatisfaction in
younger and older women. Journal of Women & Aging, 18(1), 41-55.

Berscheid, E., Walster, E., & Bohrnstedt, G. (1973). The happy American body: A survey
report.

Bessenoff, G., & Del Priore, R. (2007). Women, weight, and age: Social comparison to
magazine images across the lifespan. Sex Roles, 56(3), 215-222.

Brown, T. A., Cash, T. F., & Mikulka, P. J. (1990). Attitudinal body-image assessment:
Factor analysis of the Body-Self Relations Questionnaire. Journal of personality
assessment, 55(1-2), 135-144.

Cahill, S., & Mussap, A. (2007). Emotional reactions following exposure to idealized bodies
predict unhealthy body change attitudes and behaviors in women and men. Journal of
Psychosomatic Research, 62(6), 631-639.

42
Cash, T. F. (2002). A “negative body image”: Evaluating epidemiological evidence. In T. F.
Cash & T. Pruzinsky (Eds.), Body image: A handbook of theory, research, and
clinical practice (pp. 269–276). New York: Guilford Press

Cash, T. F., & Pruzinsky, T. (Eds.). (2002). Body image: A handbook of theory, research, and
clinical practice. New York: Guilford Press

Cash, T. F., & Smolak, L. (Eds.). (2011). Body image: A handbook of science, practice, and
prevention. Guilford press.

Celio, A. A., Wilfley, D. E., Crow, J. J., Mitchell, J., & Walsh, B. T. (2004). A comparison of
the binge eating scale, questionnaire for eating and weight patterns-revised, and eating
disorder examination questionnaire with instructions with the eating disorder
examination in the assessment of binge eating disorder and its symptoms.
International Journal of Eating Disorders, 36, 434-444.

Cervera, S., Lahortiga, F., Angel Martınez-Gonzalez, M., Gual, P., Irala-Estevez, J., &
Alonso, Y. (2003). Neuroticism and low self-esteem as risk factors for incident eating
disorders in a prospective cohort study. International Journal of Eating Disorders, 33,
271–280.

Combs, J.L., Pearson, C.M., Zapolski, T.C., & Smith, G.T. (2012). Preadolescent disordered
eating predicts subsequent eating dysfunction. Journal of Pediatric Psychology, 38,
41– 49.

Cooper, P. J., Taylor, M. J., Cooper, Z., & Fairbum, C. G. (1987). The development and
validation of the Body Shape Questionnaire. International Journal of eating disorders,
6(4), 485-494.

Crisp, A. H., Gelder, M. G., Rix, S., Meltzer, H. I., & Rowlands, O. J. (2000). Stigmatisation
of people with mental illnesses. British Journal of Psychiatry, 177, 4 –7.

Culbert, K. M., Racine, S. E., & Klump, K. L. (2015). Research Review: What we have
learned about the causes of eating disorders–a synthesis of sociocultural,
psychological, and biological research. Journal of Child Psychology and Psychiatry,
56(11), 1141-1164.

43
Davis, R., Freeman, R. J., & Garner, D. M. (1988). A naturalistic investigation of eating
behavior in bulimia nervosa. Journal of consulting and Clinical Psychology, 56(2),
273.

Devlin, M. J., Goldfein, J. A., & Dobrow, I. (2003). What is this thing called BED? Current
status of binge eating disorder nosology. International Journal of Eating Disorders,
34(S1), S2-S18.

Duarte. C.. Pinto-Gouveia. J ., & Ferreira, C. (2015). Expanding binge eating assessment:
Validity and screening values of the binge eating scale in women from the general
population. Eating Behaviors. 18.41-47.

Fairburn, C. G., Cooper, Z., & Shafran, R. (2003). Cognitive behaviour therapy for eating
disorders: A “transdiagnostic” theory and treatment. Behaviour research and therapy,
41(5), 509-528.

Festinger, L. (1954). A theory of social comparison processes. Human relations, 7(2), 117-
140.

Fischer, S., Peterson, C.M., & McCarthy, D. (2013). A prospective test of the influence of
negative urgency and expectancies on binge eating and purging. Psychology of
Addictive Behaviors, 27, 294–300.

Fitzgerald, A., Heary, C., Kelly, C., Nixon, E., & Shevlin, M. (2013). Self-efficacy for
healthy eating and peer support for unhealthy eating are associated with adolescents’
food intake patterns. Appetite, 63, 48-58.

Fritz, M. S., & MacKinnon, D. P. (2007). Required sample size to detect the mediated effect.
Psychological science, 18(3), 233-239.

Ghaderi, A., & Scott, B. (2000). The Big Five and eating disorders: A prospective study in
the general population. European Journal of Personality, 14, 311–323.

Gormally, J. I. M., Black, S., Daston, S., & Rardin, D. (1982). The assessment of binge eating
severity among obese persons. Addictive behaviors, 7(1), 47-55.

Grogan, S. (2008) Culture and Body Image.Body Image. Understanding body dissatisfaction
in men, women, and children, Second edition, Psychology Press

44
Gupta, M. A. (1995). Concerns about aging and a drive for thinness: a factor in the
biopsychosocial model of eating disorders?. International Journal of Eating Disorders,
18(4), 351-357.

Hawkins II, R. C., & Clement, P. F. (1980). Development and construct validation of a self-
report measure of binge eating tendencies. Addictive Behaviors, 5(3), 219-226.

Heinberg, L. J. (2001). Theories of body image disturbance: Perceptual, developmental, and

sociocultural factors.

Hoek, H. W., & van Hoeken, D. (2003). Review of the prevalence and incidence of eating
disorders. International Journal of Eating Disorders, 34, 383–396.

Hudson JI, Hiripi E, Pope HG Jr, and Kessler RC. (2007). The prevalence and correlates of
eating disorders in the National Comorbidity Survey Replication. Biological
Psychiatry, 61(3):348-58.

Hudson, J. I., Hiripi, E., Harrison, G., & Kessler, R. (2005, September). The epidemiology of
eating disorders: Results from the National Comorbidity Survey Replication. Paper
presented at the 11th Annual Meeting of the Eating Disorders Research Society,
Toronto, Ontario, Canada. Striegel-Moore, Hudson, J. I., Hiripi, E., Harrison, G., &
Kessler, R. (2005). The epidemiology of eating disorders: Results from the National
Comorbidity Survey Replication. Paper presented at the 11th Annual Meeting of the
Eating Disorders Research Society, Toronto, Ontario, Canada.

Hudson, J. I., Hiripi, E., Pope Jr, H. G., & Kessler, R. C. (2007). The prevalence and
correlates of eating disorders in the National Comorbidity Survey Replication.
Biological psychiatry, 61(3), 348-358.

Huon, G., Lim, J., & Gunewardene, A. (2000). Social influences and female adolescent
dieting. Journal of Adolescence, 23(2), 229-232.

Hutchinson, D., & Rapee, R. (2007). Do friends share similar body image and eating
problems? The role of social networks and peer influences in early adolescence.
Behaviour Research and Therapy, 45(7), 1557-1577.

45
Jacobi, C., Fittig, E., Bryson, S. W., Wilfley, D., Kraemer, H. C., & Taylor, C. B. (2011).
Who is really at risk? Identifying risk factors for subthreshold and full syndrome
eating disorders in a high-risk sample. Psychological medicine, 41(9), 1939-1949.

Jacobi, C., Hayward, C., de Zwaan, M., Kraemer, H. C., & Agras, W. S. (2004). Coming to
terms with risk factors for eating disorders: application of risk terminology and
suggestions for a general taxonomy. Psychological bulletin, 130(1), 19.

Keery, H., Van den Berg, P., & Thompson, J. K. (2004). An evaluation of the Tripartite
Influence Model of body dissatisfaction and eating disturbance with adolescent girls.
Body image, 1(3), 237-251.

Killen, J. D., Taylor, C. B., Hayward, C., Haydel, K. F., Wilson, D. M., Hammer, L., ... &
Strachowski, D. (1996). Weight concerns influence the development of eating
disorders: a 4-year prospective study. Journal of consulting and clinical psychology,
64(5), 936.

Krones, P. G., Stice, E., Carla, B., & Orjada, K. (2005). In vivo social comparison to a
thinideal peer promotes body dissatisfaction: A randomized experiment. International
Journal of Eating Disorders, 38, 134-142.

Leon, G.R., Fulkerson, J.A., Perry, C.L., Keel, P.K., & Klump, K.L. (1999). Three to four
year prospective evaluation of personality and behavioral risk factors for later
disordered eating in adolescent girls and boys. Journal of Youth and Adolescence, 28,
181–196.

Levine MP, Smolak L, Moodey AE, Shuman MD, Hessen LD. Normative developmental
challenges and dieting and eating disturbances in middle school girls. Int J Eat Disord
1994;15:11–20.

Levine, M. P., & Piran, N. (2004). The role of body image in the prevention of eating
disorders. Body image, 1(1), 57-70.

Lillis, J., Hayes, S. C., & Levin, M. E. (2011). Binge eating and weight control: The role of
experiential avoidance. Behavior modification, 35(3), 252-264.

46
Linden, J. H. (2004). Body Image: A Handbook of Theory, Research, and Clinical Practice.
Thomas Cash and Thomas Pruzinsky, Editors. New York, NY: Guilford Press.(2002).
xxii+ 530 Pages.

Lorasch-Gunderson, D. (2012). Relative influence of family, peers, and media on the

development of eating disorders in adolescents.

Marcos, Y. Q., Sebastián, M. Q., Aubalat, L. P., Ausina, J. B., & Treasure, J. (2013). Peer
and family influence in eating disorders: A meta-analysis. European Psychiatry,
28(4), 199-206.

McCabe, M. P., & Ricciardelli, L. A. (2001). Parent, peer, and media influences on body
image and strategies to both increase and decrease body size among adolescent boys
and girls. Adolescence, 36, 225-240.

Michinov, N. (2001). When downward comparison produces negative affect: The sense of
control as a moderator. Social Behavior and Personality: an international journal,
29(5), 427-444.

Morrison, T. G., Kalin, R. & Morrison, M. A. (2004) Body Image Evaluation and BodyImage
Investment Among Adolescents: A Test of Sociocultural and Comparison Theories în
Adolescence, 39,155

Mussell, M.P., Mitchell, J.E., de Zwaan, M., Crosby, R.D., Seim, H.C., & Crow, S.J. (1996).
Clinical characteristics associated with binge eating in obese females: A descriptive
study. International Journal of Obesity & Related Metabolic Disorders, 20, 324–331

Mussell, M.P., Mitchell, J.E., Weller, C.L., Raymond, N.C., Crow, S.J., & Crosby, R.D.
(1995). Onset of binge eating, dieting, obesity, and mood disorders among subjects
seeking treatment for binge eating disorder. International Journal of Eating Disorders,
17, 395–401

Napolitano, M. A., & Himes, S. (2011). Race, weight, and correlates of binge eating in
female college students. Eating Behaviors, 12, 29-36

Neumark-Sztainer, D., Wall, M., Larson, N. I., Eisenberg, M. E., & Loth, K. (2011). Dieting
and disordered eating behaviors from adolescence to young adulthood: findings from

47
 a 10-year longitudinal study. Journal of the American Dietetic Association, 111(7),
1004-1011.

Oliver, K. K., & Thelen, M. H. (1996). Children’s perceptions of peer influence on eating
concerns. Behavior Therapy, 27, 25–39

Petrie, T. A., Tripp, M. M., & Harvey, P. (2002). Factorial and construct validity of the body
parts satisfaction scale‐revised: An examination of minority and nonminority women.
Psychology of Women Quarterly, 26(3), 213-221.

Petrie, T., & Austin, L. (1997). Physical and psychological correlates of disordered eating in
gay males. In annual conference of the American Psychological Association, Toronto,
Ontario, Canada.

Rhodes, B., & Kroger, J. (1992). Parental bonding and separation individuation difficulties
among late adolescents eating disordered women. ChildPsychiatry and Human
Development, 22, 249-263.

Safer, D. L., Telch, C. F., & Chen, E. Y. (2009). Dialectical behavior therapy for binge eating
and bulimia. Guilford Press.

Santonastaso, P., Ferrara, S., & Favaro, A. (1999). Differences between binge eating disorder
and nonpurging bulimia nervosa. International Journal of Eating Disorders, 25, 215–
218.

Schilder, P. A. U. L. (1950). The Image and Appearance of the Human Body New York: Int.
J. Univ. Press.

Schutz, H. K., & Paxton, S. J. (2007). Friendship quality, body dissatisfaction, dieting, and
disordered eating in adolescent girls.British Journal of Clinical Psychology, 46(1), 67-
83.

Shapiro-Weiss, G. D., & Shapiro-Weiss, J. S. (2001). Recent advances in child psychiatry:

Eating disorders common in high school students. The Psychiatric Guide, 8, 13

Smolak, L., & Levine, M. P. (1996). Adolescent transitions and the development of eating
problems. The Development Psychopathology of Eating Disorders, 207-233.
Mahwah, NJ: Lawrence Erlbaum

48
Spurrell, E.B., Wilfley, D.E., Tanofsky, M.B., & Brownell, K.D. (1997). Age of onset for
binge eating: Are there different pathways to binge eating? International Journal of
Eating Disorders, 21, 55–65

Stice, E. (1994). Review of the evidence for a sociocultural model of bulimia nervosa and an
exploration of the mechanisms of action. Clinical psychology review, 14(7), 633-661.

Stice, E. (2001) A Prospective Test of Dual Pathway Model of Bulimic Pathology: Mediating
Effects of Dieting and Negative Affect în Journal of Abnormal Psychology, 110, 124-
135;

Stice, E. (2002). Risk and maintenance factors for eating pathology: a meta-analytic review.
Psychological bulletin, 128(5), 825.

Stice, E. (2002). Risk and maintenance factors for eating pathology: A meta-analytic review.
Psychological Bulletin, 128, 825– 848.

Stice, E., Marti, C. N., Shaw, H., & Jaconis, M. (2009). An 8-year longitudinal study of the
natural history of threshold, subthreshold, and partial eating disorders from a
community sample of adolescents. Journal of abnormal psychology, 118(3), 587.

Stice, E., Mazotti, L, Krebs, M., & Martin, S. (1998). Predictors of adolescent dieting
behaviors: A longitudinal study. Psychology of Addictive Behaviors, 12, 195-205.

Stice, E., Nemeroff, C., & Shaw, H.E. (1996). Test of the dual pathway model of bulimia
nervosa: Evidence for dietary restraint and affect regulation mechanisms. Journal of
Social and Clinical Psychology, 15, 340-363.

Stice, E., Schupak-Neuberg, E., Shaw, H. E. & Stein, R. I. (1994) Relation of media exposure
to eating disorder symptomatology: An examination of mediating mechanisms în
Journal of Abnormal Psychology, 103 (4), 836-840

Stormer, S. M., & Thompson, J. K. (1996). Explanations of body image disturbance: A test of
maturational status, negative verbal commentary, social comparison, and sociocultural
hypotheses. International Journal of Eating Disorders, 19(2), 193-202.

Striegel-Moore, R. H., & Bulik, C. M. (2007). Risk factors for eating disorders. American
psychologist, 62(3), 181.

49
Striegel-Moore, R. H., & Cachelin, F. M. (1999). Body image concerns and disordered eating
in adolescent girls: Risk and protective factors. In N. G. Johnson, M. C. Roberts, & J.
Worell (Eds.), Beyond appearance: A new look at adolescent girls (pp. 85–108).
Washington, DC: American Psychological Association

Striegel-Moore, R. H., Franko, D. L., Thompson, D., Barton, B., Schreiber, G. B., & Daniels,
S. R. (2005). An empirical study of the typology of bulimia nervosa and its spectrum
variants. Psychological Medicine, 35, 1563–1572.

Tajfel, H., & Turner, J. C. (2004). The social identity theory of intergroup behavior. In
Political psychology (pp. 276-293). Psychology Press.

Thelen, M. H., Farmer, J., Wonderlich, S., & Smith, M. (1991). A revision of the Bulimia
Test: The BULIT—R. Psychological Assessment: A Journal of Consulting and
Clinical Psychology, 3(1), 119.

Thelen, M. H., Mintz, L. B., & Vander Wal, J. S. (1996). The Bulimia Test—Revised:
Validation with DSMIV criteria for bulimia nervosa. Psychological Assessment, 8(2),
219.

Thompson, J. K., & Van den Berg, P. (2000). A revision and extension of the sociocultural
attitudes towards appearance questionnaire. Paper presented at the Ninth International
Conference of the Academy of Eating Disorders, New York, May.

Thompson, J. K., Heinberg, L. J., Altabe, M., & Tantleff-Dunn, S. (1999). Exacting beauty:
Theory, assessment, and treatment of body image disturbance. American
Psychological Association.

Thompson, K., Heinberg, Altabe, M & Tantleff-Dunn, S. (1999) Sociocultural Theory: The
Media and Society, Exacting beauty: Theory, assessment, and treatment of bodyimage
disturbance,p. 85-124

Timmerman, G. M. (1999). Binge eating scale: Further assessment of validity and reliability.
Journal of Applied Behavioral Research, 4, 1-12

United States Department of Health and Human Services. (2005). Youth risk behavior survey
(CD-ROM). Retrieved October 23, 2007, from www.cdc.gov

50
VandenBos, G. R. (2007). APA dictionary of psychology. American Psychological
Association.

Vohs, K.D., Bardone, A.M., Joiner, T.E., & Abramson, L.Y. (1999). Perfectionism, perceived
weight status, and selfesteem interact to predict bulimic symptoms: A model of
bulimic symptom development. Journal of Abnormal Psychology, 108, 695–700.

Wilson, G. T., & Zandberg, L. J. (2012). Cognitive–behavioral guided self-help for eating
disorders: Effectiveness and scalability. Clinical psychology review, 32(4), 343-357.

Zalta, A. K., & Keel, P. K. (2006). Peer influence on bulimic symptoms in college students.
Journal of abnormal psychology, 115(1), 185.

51