Caracterizare Ion

In textele epice,personajele sunt purtatoarele de semnificatie ale mesajului transmis prin

intermediul discursului narativ. Ele pun in miscare mecsnismul universului fictional. Proza realista,in
care se remarca intentia artistului de a realiza o literatura mimetica,mizeaza pe constructia de
personaje tipologice,reprezentative pentru socirtatea infatisata de universul fictional.
Creatia literara “Ion” de Liviu Rebreanu ,publicata in 1920 este un roman realist-obiectiv,in care
particularitatile de constructie a protagonistului devin reprezentative pentru viziunea despre lume a
autorului. Conform criticului literar Nicolae Manolescu ,”in centrul romanului se afla patima lui
Ion,ca forma a instinctului de posesiune”.

In primul rand,discursul epic al romanului abordeaza o tematica realista sociala,rurala,reprezentata

de problematica pamantului in satul transilvanean Pripas de la inceputul sec al XX lea. In universul
rural infatisat de Rebreanu,ierarhizarea sociala se face in functie de avere. Ion,protagonistul operei,
intruchipeaza tipul taranului sarac,nemultumit de propia conditie sociala,pe care vrea sa si -o
imbunatateasca. Pe parcursul discursului narativ,ceea ce il unicizeaza este atat iubirea nefireasca
pentru pamant,cat si mijloacele la care recurge pentru a-l obtine,astfel el se degradeaza moral.
Ana,fiica taranului bogat Vasile Baciu,in viziunea lui Ion,devine mijlocul optim pentru a obtine
pamant si demnitate sociala.

In plus,romanul poate fi interpretat si prin prisma unei teme simbloce,cea a destinului,tratata in

conformitate cu viziunea traditionala a scriitorului asupra lumii (fiinta umana trebuie sa se inscrie in
limitele unui destin prestabilit,incercarea de a-l depasi avand consecinte tragice.

In al doilea rand,conflictul central este exterior si consta in lupta pentru avere,pentru obtinerea unui
statut social. Acest conflict principal este particularizat de anumite situatii tensionate generate de
protagonist:conflictul dintre acesta si Vasile Baciu, dintre Ion si Simion Lungi dintre Ion si George
Bulbuc. Ion se face raspunzator de tensiunea creata intre preotul Belciug si familia Herdelea.
Conflictul dintre Ion si Baciu este declansat inca de la hora,cand “bocotanul” il face de ras in fata
lumii,numindu-l “hot” “talhar” . La scena horei,alegerea lui Ion de a dansa cu Ana si nu cu Flotica
anticipeaza decizia tanarului de a opta pentru o casatorie interesata in defavoarea sentimentului.
Mai mult,imaginea mainilor protagonistului ,”pline cu lutul cleios ca niste manusi de doliu”
prefigureaza sfarsitul tragic in momentul in care ,ucis cu sapa,se intoarce in pamantul care “i-a fost
mai drag ca ochii din cap”

Episodul narativ al nuntii dintre Ion si Ana reflecta viclenia protagonistului,tanarul stabilind casatoria
abia duoa ce se asigura ca va obtine pamanturile lui Baciu ,fara sa ii pese ca Ana ajunsese de rasul
satului. Abia la nunta acesta constientizeaza ca pamanturile trebuie sa fie luate o data cu Ana . Chiar
la nunta,Ion oscileaza in privinta alegerii,marturisindu- si slabiciunea ptr Florica :”adica ce ar fi ore
daca as lua pe Florica si am fugi in lume?”

In concluzie,particularitatile de constructie a personajului Ion raman reprezentative pentru viziunea

despre lume a unui autor care se indeparteaza de imaginea idealizata a taranului,construind un
personaj memorabil,din pricina destinului pe care l-a avut.