Speța 1

Conform contractului dintre A și B, intitulat „contract de vânzare”, „A iși vinde către B serviciile
de specialist în amenajări interioare, pentru un interval de 2 săptămâni, în vederea realizării
unui proiect de amenajare interioară a imobilului cu 2 etaje proprietatea cumpărătorului
serviciilor, contra unui preț de 2000 lei, plătibil la predarea proiectului. Prețul va fi plătit sub
condiția autorizării de către autoritățile competente a desfășurării de activități medicale
(stomatologie) în imobil, prin raportare la îndeplinirea tuturor condițiilor impuse de lege pentru
autorizarea desfășurării respectivelor activități într-un anumit spațiu. Neîndeplinirea de către
oricare dintre părți a oricărei obligații față de cealaltă parte dă dreptul celeilalte părți de a
suspenda executarea propriilor obligații sau de a declara rezoluțiunea unilaterală a
contractului.”

A îl cheamă în judecată pe B, solicitând instanței obligarea pârâtului la plata sumei de 2000 de

lei, arătând că a predat proiectul în termenul stabilit, însă B refuză plata prețului pe motiv că nu
a obținut autorizația, în condițiile în care nici măcar nu a cerut autorizarea folosirii spațiului. A
mai arată că s-a oferit chiar el să ajute la formularea cererii de autorizare, însă a fost ignorat de
pârât. În apărare, B arată că nu poate fi obligat la executarea propriilor obligații, deoarece nici
reclamantul nu și-a executat, anterior încheierii contractului, o promisiune unilaterală de
vânzare a unui autoturism către pârât, ceea ce îi conferă dreptul de a suspenda executarea
oricărei obligații din contractul ce face obiectul litigiului, așa cum expres se prevede în cuprinsul
acestuia. Mai mult, pârâtul apreciază că obligația sa de plată a prețului nu produce nici un efect,
întrucât a fost asumată sub condiție pur potestativă din partea celui care se obligă (autorizarea
depinzând de formularea de către debitor a unei cereri de autorizare). Pârâtul mai arată că
interpretarea condiției ca fiind una pur potestativă rezultă și din aplicarea principiului „in dubio
pro reo”
Speța 2

Prin contractul dintre A și B, A se obligă să îi plătească lui B o sumă de 500 de lei/zi, pe un

interval de 12 zile de la data încheierii contractului, iar B se obligă să efectueze lucrări de
reparație a gardului ce împrejmuiește proprietatea lui B, în cadrul aceluiași interval de 12 zile,
până la data de 15.03.2020. Contractul prevede că la expirarea duratei vor înceta, pe viitor,
toate drepturile și obligațiile reciproce ale părților. În cea de a 3-a zi a derulării contractului,
urmare a pandemiei Covid, autoritățile declară stare de urgență și interzic oricărei persoane
părăsirea domiciliului pentru o perioadă de 14 zile, în alte scopuri decât cel de procurare a
alimentelor necesare subzistenței. La încetarea stării de urgență, A îi solicită lui B să continue
reparația gardului, însă B refuză, motivat de faptul încetării contractului prin expirarea duratei
sale.

Urmare a acestui refuz, A îl cheamă în judecată pe B, solicitând obligarea pârâtul la continuarea

lucrărilor de reparație a gardului. B se apără, invocând principiul pacta sunt servanda. Totodată,
în subsidiar, B solicită instanței să constate încetarea contractului și pentru argumentul că ar fi
injustă obligarea sa la finalizarea lucrărilor, deoarece, urmare a restricțiilor impuse de , anumite
materiale necesare reparațiilor au devenit greu de obținut pe plan local, fiind necesară fie
importarea acestora fie cumpărarea la un preț de 10 ori mai mare decât cel previzibil la
încheierea contractului, iar reclamantul a refuzat orice renegociere a contractului raportat la
împrejurările intervenite.

Speța nr. 3

Prin contractul de vânzare-cumpărare dintre părți, A îi transferă lui B proprietatea asupra unui
autoturism, în schimbul plății unei sume de 40.000 lei în rate lunare a câte 2000 de lei.
Contractul prevede dreptul vânzătorului de a denunța unilateral contractul. Cu o lună înainte de
achitarea integrală, în condițiile în care A primise deja suma de 39.000 lei, acesta îl notifică pe B
asupra faptului că înțelege să denunțe unilateral contractul, solicitând restituirea
autoturismului. B refuză, arătând că clauza de denunțare unilaterală este lovită de nulitate,
deoarece denunțarea unilaterală este permisă de lege doar în cazul contractelor cu executare
succesivă.
Speța nr. 4

Prin contractul încheiat în data de 29.12.2019, societatea A (un Mall) încheie cu B (creator de
modă) un contract intitulat „convenție de prestări servicii”, prin care A se obligă să asigure lui B
folosința unui spațiu comercial din incinta mall-ului, pe o perioadă nedeterminată, iar B se
obligă să plătească lui A, lunar, o sumă de 20.000 lei. Contractul stipulează că B nu va putea
denunța unilateral contractul decât cu plata unei indemnizații egale cu contravaloarea chiriei pe
12 luni, sau cu un termen de preaviz de 12 luni. Consecințele socio-economice ale pandemiei
covid fac ca B să nu își mai permită achitarea sumelor lunare. B încearcă să convină cu A fie o
modificare a contractului, fie o încetare prin comun acord cu plata unei indemnizații mai mici,
însă A refuză orice negociere.