1. Unicitatea obiectivului: un proiect are un singur obiectiv principal (general).

Acesta este motivul

pentru care proiectul există şi este finanțat. Atingerea obiectivului înseamnă rezolvarea problemei care
a fost identificat la începutul ciclului de viaţă ­al proiectului.

2. Managerul de proiect (coordonatorul) - proiectul este condus de un singur manager (“team leader”)
care are, pe lângă competenţ­a necesară, întreaga autoritate şi completa responsabilitate în ceea ce
privete conducerea proiectului. În func­ție de capacitatea sa managerial, de talentul şi stilul său de
lucru, managerul de proiect poate delega colaboratorilor din echipa sa (“project team”) luarea unor
decizii. Este important ca delegarea săse facă prin notificări scrise, pentru ca fiecare să-şi asume
responsabilitatea, potrivit rolului său în proiect. Membrii echipei răspund pentru propriile decizii (fie
căsunt sau nu delegate de şeful de proiect) în faţ­a managerului de proiect.

3. Descompunerea structurala proiectului: în func-ie de complexitatea proiectului, acesta se împarte în

subunităţi structurale (subproiecte, sarcini, grupuri de activităţ­i, activităţii) pentru a utiliza competen­a
fiecărui membru al echipei. Nici un manager de proiect nu ar putea conduce singur proiecte cu
nenumărate activități care se desfăşoară de cele mai multe ori simultan şi în loca­ţii diferite.

4. Abordarea pornind de la obiectiv către resurse: alocarea resurselor necesare realizării obiectivelor
proiectului se face numai dupăce sunt identificate toate activit­ile necesare; resursele se calculeazşi se
alocănumai pentru punerea în practical acestor activităţi. Niciodată nu se vor elabora proiecte al căror
obiectiv este numai cheltuirea unor fonduri sau și resurse.

[24.03 17:05] Sorin Avram Virtop

5. Evaluarea/Reevaluarea: este recomandabil ca, încă din faza de concepț­ie, după fiecare etapă sau
stadiu al proiectului să fie prevăzu to etapă de reevaluare care să permită luarea deciziilor impuse de
practică. Aceasta deoarece probabilitatea săvârşirii unor erori este mai mare în faza de concep­ţie a
proiectului, iar consecin-ele acestora se pot identifica relativ târziu, abia în faza de implementare. 13
Cf. Manual de Managementul Proiectelor, Departamentul pentru Integrare Europeană – Guvernul
României, 1998; C. Scarlat și H. Galoiu, Manual de instruire avansat în managementul proiectelor
(PCM), București, 2002, p. 14-15. 30.

Costul remedierii lor este cu atât mai mare cu cât sunt identificate mai târziu. Prin reevaluării analize
succesive se pot identifica eventualele erori încădin faza de „proiectare”, când costurile sunt minime.

6. Monitorizarea şi evaluarea: proiectele sunt obligatoriu monitorizate intern în mod permanent(de

managementul proiectului) şi pot fi monitorizate și extern (de evaluatori din afara proiectului, de
finan­ţator etc)

Ciclul de viaţă al proiectelor

Modul de concepere al programelor europene a impus un ciclu al proiectelor format din şase etape:

 Programarea
 Identificarea
 Evaluarea ex-ante
  Aprobarea finan­ţării
 Implementarea
 Evaluarea ex-post (a rezultatelor)

Abordarea cadrului logic sau matricea cadrului logic (LFA- Logical Framework Approach) este o
metodologie specifică de planificare strategică care poate fi folosit pentru a pregăti multe tipuri diferite
de proiecte, inclusiv de mediu proiecte de investitii. Acronimul LFA este Matricea Cadrului Logic
(LogFrame).

Utilizarea LFA este cerută de multe instituții financiare internaționale (cum ar fi Banca Mondială) și
este obligatoriu pentru proiectele finanțate prin finanțare UE programe de asistență. Cu alte cuvinte,
fiecare propunere de proiect pentru finanțare UE asistența trebuie să fie prezentată sub forma unui
cadru logic. Motivul pentru aceasta este că LFA este o metodologie foarte utilă pentru proiectarea și
pregătirea proiectelor. A în mod corespunzător LogFrame pregătit este un rezumat ușor de citit al
propunerii de proiect, care descrie legături logice cheie și parametri ai proiectului.

Utilizarea LFA pentru a pregăti un cadru logic este un exercițiu de grup, care:

 Include reprezentanți ai tuturor părților interesate legate de propunerea de proiect dată.

 Este facilitat de o persoană familiarizată cu procesul.

Participanții la un proces LFA nu trebuie neapărat să fie familiarizați cu LFA și LogFrame.

Important este că facilitatorul trebuie să fie capabil să introducă Conceptul cheie de LFA pentru ei.
Foarte des, consultanții externi sunt angajați ca facilitatori pentru elaborarea matricei cadrului logic.

LFA îndeplinește mai multe funcții:· Elaborează un set structurat de idei de proiecte prin clarificarea
obiectivelor și a rezultatelor.· Oferă o descriere clară, scurtă și logică a proiectului propus.· Ajută la
identificarea posibilelor riscuri pentru implementarea proiectului.· Oferă o bază utilă pentru evaluarea
proiectului.

Abordarea cadru logic este adesea confundată cu matricea cadru logic.

LFA este o metodologie de pregătire a proiectelor, în timp ce LogFrame este un document cuo structură
specială, produsă la sfârșitul procesului LFA.

O utilizare greșită comună a LFA este de a proiecta mai întâi proiectul și de a „completa” matricea
cadrului logic la sfârșit.

Acest lucru nu este recomandat, deoarece întrerupe întregul scop și proces al cadrului logic și al
metodologiei de proiectare.

LFA ca metodologie poate fi aplicată la o varietate de proiecte, de la planuri pentru conformitatea cu

de exemplu Directiva-cadru europeana pentru diferite domenii.

Cele cinci etape sunt:

1. Analiza situației;
2. Analiza părților interesate;
3. Analiza problemei si obiective;
4. Analiza alternativelor;
5. Planificarea activității

1. Analiza situației

Acesta este un document care descrie problema sau situația care trebuie abordată de către Procesul
LFA. Sursa de informații este practic un raport de status quo de la procesul de planificare strategică. Ar
putea fi, de asemenea, un raport de status quo dintr-o fezabilitate un studiu, un raport de pre-evaluare
sau o compilație destinată în mod special LFA.

Analiza situației este o sarcină pentru un expert, adesea un consultant extern.

2. Analiza părților interesateAnaliza părților interesate este un document care cuprinde o analiză mai
detaliată apersoane, grupuri sau organizații care pot influența sau pot fi influențate de problemăsau o
posibilă soluție la problemă. Obiectivele acestui pas sunt identificarea șidiscutați despre interesul și
așteptările persoanelor și grupurilor care sunt importante pentrusuccesul proiectului.Analiza părților
interesate este o sarcină pentru un expert, adesea un consultant extern.

3. Analiza problemelor și obiectivelor

Odată identificat, grupul părților interesate ar trebui să se întâlnească și să desfășoare o organizație

facilitată discuție pentru a identifica în continuare și a afirma clar problema primară sau „focală” care
trebuie rezolvată. Grupul va crea apoi „arborele problemelor”, care enumeră așa-numitele „sub-
probleme” care sunt legate de sau cauzele „problemei focale”.

Următorul pas este de a reformula toate elementele din arborele problemelor în elemente pozitive,
condiții dezirabile – acestea sunt obiectivele. Atunci poate fi necesar să se revizuiască enunţuri
obiective şi relaţiile dintre obiective pentru a asigura validitatea şi completitudine și pentru a șterge
obiectivele care par nerealiste sau inutile și crearea de noi obiective acolo unde este necesar.

Analiza problemei și a obiectivelor este de obicei desfăsurată ca un atelier facilitat.

Participanții trebuie să reprezinte toate părțile interesate identificate în analiza părților interesate.

Rapoartele privind analiza situației vor fi distribuite participanților în prealabil ca o bază pentru
discuție, analiza si rezolvare.

4. Analiza alternativelor

Arborele obiectivului descrie de obicei mai multe strategii posibile care pot cuprinde a rezolvarea
fiecărei sub-probleme și a problemei focale. Deoarece există de obicei o limită la resursele care pot fi
aplicate proiectului, este necesar să le examinăm alternative și selectați-o pe cea mai bună. Pentru a
face acest lucru, factorii de decizie vor trebui mai întâi să facă acest lucru selectați criteriile pe care să
poată baza analiza.

Această etapă este de obicei efectuată de experți, pe baza setului de criterii sugerate de factorii de
decizie (și consultați cu părțile interesate).

5. Planificarea activității

După definirea obiectivelor și selectarea unei soluții dintr-un set de alternative, începe faza de
planificare detaliată. Activitățile care sunt necesare pentru realizarea fiecăruia obiectivele sunt
determinate.

Planificarea activității este în general realizată de o echipă de experți sau consultanți externi.

6. Matricea cadrului logic (LogFrame)

Ultimul pas în LFA este crearea LogFrame-ului structurii logice.

LogFrame- matricea logica este un document care rezumă rezultatele procesului LFA.

Cadrul logic are patru coloane și patru rânduri. Scopul său principal este de a lega proiectul scopurile și
obiectivele la intrările, procesele și ieșirile necesare pentru implementarea proiect. Structura generală a
LogFrame-ului este dată în următorul tabel:

Rezumatul naratiunii / Obiective verificabile Surse de Riscuri si asumari /

programului/ proiectului / indicatori informare responsabilitati
Obiectivele cele mai generale Cum se masoara Cum se verifica Ce presupuneri se pot
obiectivele generale masurarile face si cum se verifica
Scopul proiectului/programului Cum se masoara Cum se verifica Ce presupuneri se pot
iesirile / obiectivele masurarile face si cum se verifica
imediate
Rezultate Cum se masoara Cum se verifica Ce presupuneri se pot
rezultatele masurarile face si cum se verifica
Intrari/Activitati Cum se masoara Cum se verifica Ce presupuneri se pot
intrarile masurarile face si cum se verifica

Titluri de coloane

Rezumat narativ: Textul care „narează” sau descrie obiectivele.

Indicatori care pot fi verificați în mod obiectiv

Indicatorii, care demonstrează căile în care vor fi atinse obiectivele, scopul proiectului, realizările și
inputurile.
Indicatorii răspund la următoarele întrebări:

 În ce calitate?
 În ce cantitate?
 La ce oră?

Indicatorii ar trebui să fie cuantificabili ori de câte ori este posibil, dar indicatorii calitativi pot de
asemenea, dacă este necesar.

În general, indicatorii ideali sunt:

 Independenti;
 Verificabili;
 Specifici;
 Accesibili.

Surse de informații: Acestea specifică sursa informațiilor utilizate măsura sau verifica indicatorii. De
exemplu:

 Date din monitorizarea calității procesului/ fenomenului respectiv

 Înregistrare privind eliberarea autorizaţiei necesare pentru un anumit tip de activtate
 Evaluarea expertilor

Riscuri și ipoteze: Acestea sunt evenimente, condiții sau decizii importante care sunt în mod necesar în
afara controlului proiectului, dar care sunt critice pentru obiectivul proiectului de atins. De exemplu:

 Disponibilitatea unitatilor educationale pentru a se conecta intr=o retea

 riscul abandonului scolar.

Titluri de rând

Obiectiv cu gradul cel maimare de generalitate:

Obiectivul de nivel superior pe care se așteaptă să îl atingă proiectul a contribui la; acesta este
obiectivul bazat pe „problema focală” identificată în timpul LFA. Adăugarea cuvântului „contribuie”
implică faptul că acest proiect singur nu este se aşteaptă să atingă obiectivul mai larg.

Scopul proiectului/programului:

Efectul anticipat pe care proiectul îl va obține prin livrare ieșirile planificate. Acesta ar trebui să
corespundă unuia dintre obiectivele bazate pe „subprobleme” din LFA. Există tendința ca acest lucru să
fie exprimat în termini a unei „modificări de comportament” a unui grup sau instituție; rezultatele
proiectului sunt de aşteptat să faciliteze această schimbare.

Rezultate:
Rezultatele tangibile pe care ar trebui să le poată realiza echipa de management al proiectului garanție.

Ieșirile sunt, în general, livrate în intervalul de timp specificat.

Intrări/Activități – Intrările sunt resursele pe care proiectul le „consumă” în cursul desfasurarii

activitatilor. De obicei, acestea vor fi resurse umane, bani, materiale, echipamente și timp.

Activitățile trebuie să fie întreprinse de către proiect pentru producerea rezultatelor.

Activitățile necesită timp pentru a fi realizate.

Logica verticală

Logica verticală conectează cele trei niveluri de obiective din LogFrame – rezultate, scopul și scopul.
Aceasta înseamnă că:

 Finalizarea activităților ar trebui să conducă la livrarea rezultatelor

 Furnizarea rezultatelor ar trebui să conducă la atingerea scopului proiectului
 Realizarea scopului proiectului ar trebui să contribuie la obiectivul mai general.

Logica orizontală

Logica orizontală se bazează pe elementele din coloana riscuri și ipoteze.

Dacă riscurile pot fi atenuate și ipotezele sunt adevărate, atunci se poate aștepta că obiectivele, scopul
proiectului, rezultatele și activitățile vor fi atinse și/sau condus cu succes.

Finalizarea Matricei Cadrului Logic

LogFrame Matrix este de obicei completată de un grup de designeri/specialist de/in proiecte -

consultanți experți și promotorii de proiecte – care lucrează în coordonare cu grupuri de părți interesate.
Procesul de plasare a textului corespunzător în casete solicită grupului să abordeze multe probleme care
pot părea de la sine înțelese pe suprafaţă. Cu toate acestea, în multe cazuri procesul de dezvoltare a
acestor foarte specific răspunsurile expune ipoteze și ipoteze neenunțate anterior și forțează proiectanții
de proiecte să se gândească într-un mod nou și mai atent la ceea ce sunt plănuiesc să facă și de ce
plănuiesc să o facă. Rezultatul general este că proiectele care sunt dezvoltate sunt gândite mai clar și se
adresează cu adevărat probleme care afectează o întreagă comunitate într-o manieră fezabilă și
acceptabilă către membrii comunității.
Managerii trebuie să ştie care sunt persoanele sau grupurile interesate în orice fel de proiect ori de unele
din activităţile acestuia şi care sunt interesele lor particulare. Astfel, în deplină cunoştinţă de cauză,
managerii vor fi capabili să conlucreze cu persoane interesate într-un mod adecvat.

Factorii de interes se pot opune proiectului. În acest caz, managerii proiectului pot face compromisuri
cu factorii de interes în măsura în care îşi doresc să le să câştige sprijinul şi să permită continuarea
proiectului.

Managerii unui proiect trebuie să înţeleagă cauzele şi dimensiunea "opoziţiei", ca şi motivaţia acesteia.
Câteodată, astfel de persoane interesate sunt negativiste pentru că nu deţin suficiente informaţii. Ei pot
deveni susţinători ai proiectului dacă sunt integraţi în proces şi se arată respect pentru punctele lor de
vedere, informându-i şi implicându-i în rezolvarea problemei.

Obiectivele analizei factorilor de interes sunt:

 identificarea persoanelor, grupurilor de persoane şi instituţiilor ce vor influenţa (pozitiv sau

negativ) proiectul;
 anticiparea tipului de influenţă pe care fiecare din aceste persoane, grupuri sau instituţii o pot
avea asupra proiectului;
 dezvoltarea unor strategii ce vor permite obţinerea unui sprijin cât mai ridicat din partea
susţinătorilor proiectului şi reducerea la minimum a obstacolelor ce stau în calea acestuia.

Matricea pentru analiza factorilor de interes este un instrument ce urmăreşte determinarea:

 listei persoanelor/grupurilor/instituţiilor interesate;

 rolurilor acestora în activităţile analizate;
 impactului proiectului asupra factorilor de interes;
 influenţei factorilor de interes în proiect.

Odată ce au fost identificaţi factorii de interes într-un proiect, ca şi interesele lor, pe modelul unei
matrice de analiză, ei pot fi invitaţi să participe la interviuri, sesiuni de brainstorming, interviuri tip
focus grup şi sondaje de opinie, astfel încât ideile şi opiniile lor să fie integrate în procesul de
planificare.