Logoterapia

Fondată de neurologul și psihiatrul austriac Viktor Frankl, logoterapia se

concentrează asupra găsirii sensului în viață, considerând că căutarea unui sens este una
dintre nevoile fundamentale ale ființei umane.

Un principiu central al logoterapiei este ideea că motivarea umană principală este

de a găsi un sens în existență. Frankl a dezvoltat această abordare în contextul
experienței sale personale în lagărele de concentrare naziste, unde și-a pierdut familia și a
fost supus unor condiții inumane. În ciuda acestor încercări extreme, el a descoperit că
cei care au avut un scop sau un sens în viață au avut șanse mai mari de supraviețuire și de
depășire a suferințelor.

Un concept cheie al logoterapiei este "voința de sens" sau "voința de înțelegere".

Frankl susține că, chiar și în condiții extreme, oamenii pot alege modul în care răspund la
situații și pot găsi un sens în suferință. El argumentează că libertatea interioară,
capacitatea de a alege atitudinea față de circumstanțe, este ultima libertate a omului.

Logoterapia se bazează pe trei principii fundamentale: 1) căutarea sensului în

viață, 2) experiența valorii și 3) voința de sens. În cadrul terapiei, terapeutul ajută clientul
să exploreze și să descopere sensul vieții lor, să își identifice valorile și să-și
îmbunătățească voința de sens.

Terapeuții logoterapeuți încurajează clienții să-și asume responsabilitatea pentru

propria viață și să-și găsească scopul și sensul personal. Prin acest proces, logoterapia
oferă o cale pentru a depăși suferințele și obstacolele, facilitând dezvoltarea unei vieți
împlinite și conectate la sensul propriu.

În concluzie, logoterapia oferă o perspectivă profundă și umană asupra

psihoterapiei, accentuând importanța găsirii unui sens în viață pentru a depăși
provocările și a experimenta împlinirea.