UNIVERSITATEA „LUCIAN BLAGA” – SIBIU

FACULTATEA DE DREPT „SIMION BĂRNUŢIU”

SPECIALIZAREA: DREPT

CENTRUL TUTORIAL MIERCUREA CIUC

REFERAT LA DISCIPLINA:

DREPT FUNCIAR

Titlul referatului:
RENTA VIAGERĂ AGRICOLĂ

Profesor de disciplina:

CONF.UNIV.DR.ADRIAN CIRCA

STUDENT:

BĂDILĂ GEORGE

Anul: II

Anul universitar 2017-2018

Semestrul I
Contractul de renta viagera- contractul de intretinere

Comparatie sub aspectul caracterelor juridice si al conditiilor de validitate

1. Renta viagera

Contractul de renta viagera e reglementat prin art. 2.242 si urmatoarele din codul civil
in vigoare din Octombrie 2011.

Renta viagera este un contract prin care o persoana, numita credirentier, instraineaza,
cu titlu gratuit sau oneros, un bun sau plateste o suma de bani unei alte persoane, numita
debirentier, care se obliga sa plateasca periodic o renta de bani credirentierului pana la
decesul acestuia. Se poate referi la un bun mobil, imobil, o obligaţie de orice fel.
Debirentierul (persoana care beneficiaza de contractul de renta viagera) se obliga sa
plateasca periodic o renta in bani credirentierului pana la decesul acestuia sau unei terte
persoane desemnate de credirentier, caz in care acest contract imbraca forma unei
stipulatii in favoarea altuia. Contractul de renta viagera se poate incheia si pentru o alta
persoana nu neaparat intre partile care au incheiat contractul. Exemplu: A incheie cu B
un contract de renta viagera, prin care in schimbul apartamentului, pe care A il
instraineaza in favoarea lui B, B se obliga sa plateasca lui C o suma de bani, periodic,
pana la deces. Renta viagera se constituie pe durata vieţii credirentierului, daca partile nu
au stipulat constituirea acesteia pe durata vietii debirentierului sau a unei terte persoane
determinate.
Caractere juridice:
Se infiinteaza, de regula, cu titlu oneros.Elementul aleatoriu consta in durata de viata a
credirentierului: daca va trai mult, el va fi in castig iar daca va trai putin va fi in castig
debirentierul.
Poate fi infiintat si cu titlu gratuit – prin donatie intre vii sau prin testament, dar nu mai
are caracter aleatoriu, ci este o liberalitate, deoarece pentru credirentier nu exista sanse de
pierdere si pentru debirentier nu exista sanse de castig – si se poate cere reductiunea
liberalitatii, conform dispozitiilor legale.
Are caracter consensual. Creditorul rentei instraineaza debitorului un bun mobil sau
imobil, ceea ce echivaleaza cu o vanzare iar renta platita periodic ar fi pretul vanzarii;
proprietatea bunului se transfera de la o persoana la alta prin simplul acord de vointa al
partilor (acest aspect determinand caracterul consensual al rentei).
Este translativ de proprietate. Fara a fi necesara traditiunea bunului, transferul dreptului
de proprietate are loc in momentul acordului de vointa al partilor.
Renta viagera e un contract tipic aleatoriu – cuantumul rentei depinde de cat timp va trai
credirentierul (evenimentul incert). In cazul in care renta a fost constituita in favoarea
unui tert, iar credirentierul a decedat inaintea acestuia renta va continua in beneficiul
mostenitorilor credirentierului pana la decesul tertului. Daca renta e cu titlu gratuit nu
este aleatorie deoarece un contract – pentru a fi aleatoriu – trebuie sa prezinte acest
caracter pentru ambele parti, in ceea ce priveste prestatiile lor reciproce.
Este un contract cu executare succesiva, fiind o prestatie periodica despre care nu se stie
cand se termina.
Conditii de validitate:
Credirentierul trebuie sa aiba capacitatea de a dispune, pentru ca renta viagera e
translativa de proprietate; pentru renta cu titlu gratuit persoana trebuie sa aiba capacitatea
de dispozitie ceruta pentru incheierea contractului de donatie sau a unui testament.
Pentru consimtamant se cer intrunite conditiile de la contractul de vanzare-cumparare.
Obiectul rentei viagere: un bun mobil sau un bun imobil care se afla in circuitul civil.
Cauza trebuie sa fie una licita si morala.
Incetarea contractului are loc – in primul rand - prin moartea persoanei in favoarea careia
s-a constituit renta. Implinirea termenului de prescriptie extinctiva va duce la incetarea
rentei viagere. In cazul rentei cu titlu oneros contractul se va stinge prin reziliere, atunci
cand deirentierul nu a oferit garantiile promise la incheierea contractului.

Diferente intre contractul de intretinere si contractul de renta viagera.

Contractul de renta viagera nu trebuie confundat cu cel de intretinere deoarece cele doua
contracte nu sunt identice. La contractul de intretinere debitorul se obliga sa asigure
creditorului intretinerea pe viata (hrana, locuinta, imbracaminte, medicamente etc) iar la
renta viagera debirentierul plateste periodic o suma. Pe scurt: la contractul de intretinere
obligatia debiorului este de a face iar la renta viagera obligatia este de a da. Renta se
poate transmite altei persoane, creanta de intretinere, nu. Renta poate fi urmarita de
creditori.

2. Contractul de intretinere
Des intalnit, aparut in practica, dezvoltat de aceasta, de doctrina si jurisprudenta, lipsit
de norme care sa ii determine definitia si continutul, contractul de intretinere ridica
probleme pe de o parte datorita dificultatii cu care este delimitat de contracte
asemanatoare cum ar fi vanzarea-cumpararea, in cazul in care bunul se instraineaza in
schimbul unei sume de bani si a intretinerii, sau donatia cu sarcini, pe de alta parte
datorita necesitatii determinarii regulilor aplicabile: cele ale contractului in general sau
cele ale contractelor inrudite.
Raspunzand necesitatii existentei unui sistem unitar de reguli aplicate contractului de
intretinere, Noul Cod Civil redefineste aceasta notiune stabilind criteriile care il
delimiteaza de contractele similare si ii determina specificul atat in ceea ce priveste
conditiile de existenta, cat si in ceea ce priveste efectele.
In Noul Cod Civil, contractul de intretinere are o reglementare proprie in Capitolul
XVIII – „Contractul de intretinere”, din Titlul IX – „ Diferite contracte speciale”, Cartea
a V-a – „ Despre obligatii”, art. 2254 – 2263.
Articolul 2254 din Noul Cod Civil reglementeaza notiunea contractului de intretinere,
astfel: „(1) Prin contractul de intretinere o parte se obliga sa efectueze in folosul celeilalte
parti sau al unui anumit tert prestatiile necesare intretinerii si ingrijirii pentru o anumita
durata. (2) Daca prin contract nu s-a prevazut durata intretinerii ori s-a prevazut numai
caracterul viager al acesteia, atunci intretinerea se datoreaza pentru toata durata vietii
creditorului intretinerii.”
Prin urmare, astfel cum era inteles pana in prezent in practica, contractul de intretinere,
era acel contract prin care o parte instraina un bun al sau, in schimbul obligatiei asumate
de catre dobanditor de a o intretine, fapt care in principal presupune, efectuarea de catre
debitorul obligatiei de intretinere a unor prestatii in natura – asigurarea intretinerii –
respectiv: asigurarea hranei, medicamentelor, asistentei medicale etc. si chiar, in
subsidiar, suportarea unor costuri, eventuale, cu interventii medicale, asigurarea unei
persoane care sa insoteasca temporar, sau chiar permanent, dupa caz, creditorul
intretinerii. In Noul Cod civil, intinderea obligatiei de intretinere este prevazuta la art.
2257, astfel: “(1) Debitorul intretinerii datoreaza creditorului prestatii stabilite in mod
echitabil tinandu-se seama de valoarea capitalului si de conditia sociala anterioara a
creditorului. (2) Debitorul este obligat in special sa asigure creditorului hrana,
imbracaminte, incaltaminte, menaj, precum si folosinta unei locuinte corespunzatoare.
Intretinerea cuprinde, de asemenea, ingrijirile si cheltuielile necesare in caz de boala.”
In ceea ce priveste caracterele contractului de intretinere ar trebui mentionate aspectele
de noutate aduse de Noul Cod Civil.
Astfel, conform vechiului Cod civil, contractul de intretinere era un contract cu titlu
oneros, pentru ca o parte se obliga (instraineaza un bun) urmarind sa obtina in schimb o
contraprestatie, respectiv intretinerea pe timpul cat va trai, intretinere constand in hrana,
imbracaminte, ingrijiri medicale si invers: partea care presteaza intretinerea se obliga la
aceasta urmarind, in schimb, un echivalent patrimonial constand in lucrul dobandit. Noul
Cod civil ofera posibilitatea incheierii contractului de intretinere (precum si a
contractului de renta viagera) si cu titlu gratuit – art. 2243 „Renta viagera poate fi
constituita cu titlu oneros, in schimbul unui capital de orice natura, sau cu titlu gratuit si
este supusa, sub rezerva dispozitiilor capitolului de fata, regulilor proprii ale actului
juridic de constituire.”
In sistemul vechiului Cod Civil, aparea caracterul aleatoriu al contractului de
intretinere, provenind din faptul ca partile nu cunosteau exact sansele lor de pierdere sau
de castig la incheierea lui: o parte instraineaza un bun, astfel ca atat ea, cat si cealalta
parte stiau de la inceput doar intinderea prestatiilor la care se obliga creditorul
intretinerii; se mai stia ca cel ce presteaza intretinerea va face acest lucru pe tot parcursul
vietii creditorului. Insa, in Noul Cod Civil acest aspect poate fi stabilit prin contract –
intretinerea poate fi stabilita pe tot parcurul vietii creditotului, in cazul in care prin
contract nu s-a prevazut durata intretinerii ori s-a prevazut numai caracterul viager al
acesteia (alin. 2, art. 2254 din noul Cod civil „(2) Daca prin contract nu s-a prevazut
durata intretinerii ori s-a prevazut numai caracterul viager al acestuia, atunci intretinerea
se datoreaza pentru toata durata vietii creditorului intretinerii”).
Conform vechiului Cod Civil, contractul de intretinere era in principiu, un contract
consensual, intrucat, pentru formarea lui valabila era suficient acordul de vointa valabil
exprimat al partilor; noul Cod civil modifica acest aspect, dobandind caracter solemn,
prin impunerea formei autentice sub sanctiunea nulitatii absolute.
De asemenea, odata cu intrarea in vigoare a Noului Cod Civil, contractul de intretinere
devine un contract numit, ce are o reglemetare proprie in Capitolul al XVIII-lea, capitol
ce ii poarta numele.
In vechiul Codul Civil, conditiile esentiale ale contractului de intretinere erau prevazute
in dispozitiile art. 948: “Conditiile esentiale pentru validitatea unei conventii sunt:
capacitatea de a contracta, consimtamantul valabil al partii care se obliga, un obiect
determinat si o cauza licita”. Forma, in regula generala, nu era o conditie esentiala a
contractului de intretinere. Trebuie insa precizat ca in mod exceptional, atunci cand lucrul
instrainat drept pret al intretinerii era un imobil (un teren sau o locuinta ori o unitate
individuala) se cerea atat autorizatia prealabila de instrainare, cat si incheierea
contractului de intretinere in forma autentica.
In Noul Cod Civil nu se face distinctie intre forma contractului de intretinere cand
lucrul instrainat este un imobil si forma contractului de intretinere cand lucrul instrainat
este un bun mobil. Astfel, potrivit art. 2255 din noul Cod civil „Contractul de intretinere
se incheie in forma autentica, sub sanctiunea nulitatii absolute”. Forma autentica se
impune datorita importantei actului data de efectele produse fata de parti ducand la
iesirea din patrimoniul crediorului a unor bunuri de valoare mare si la grevarea
patrimoniului debitorului pentru viitor cu o obligatie ce poate depasi emolumentul cules.
Pe langa conditia mai sus mentionata, Noul Cod civil mai aduce un element de noutate cu
privire la conditiile de validitate. Astfel, apare o conditie suplimentara de validitate atat
in cazul contractului de intretinere, cat si in cazul contractului de renta viagera – acestea
raman lipsite de efecte daca la data incheierii contractului creditorul suferea de o boala
din cauza careia a murit in 30 de zile de la acea data. Art. 2247 „Nu produce, de
asemenea, niciun efect contractul prin care s-a constituit cu titlu oneros o renta pe durata
vietii unei persoane care, la data incheierii contractului, suferea de o boala din cauza
careia a murit in interval de cel mult 30 de zile de la aceasta data.”
Asemanari si deosebiri intre contractul de intretinere si cel de renta viagera

Contractul de intretinere se aseamana in anumite privinte cu cel de renta viagera dar nu

se confunda cu acesta. Contractul de renta viagera este definit ca acel contract prin
intermediul caruia „o parte, numita debirentier, se obliga sa efectueze in folosul unei
anumite persoane, numita credirentier, prestatii periodice, constand in sume de bani sau
alte bunuri frugifere”.[3]
Rezulta din aceasta definitie prima distinctie intre cele doua contracte, referitoare la
obiectul prestatiei debitorului, respectiv debirentierului. Daca in cazul contractractului de
intretinere se datoreaza o intretinere propriu-zisa periodica, in cazul rentei viagere se
datoreaza prestatii periodice ce constau de regula in sume de bani dar si in alte bunuri
frugifere. De aici deducem o a doua distinctie intre aceste contracte, respectiv, prin renta
viagera se naste o obligatie de a da (de a constitui sau transmite un drept real), in timp ce
in cazul intretinerii se naste o obligatie de a face (de a presta efectiv intretinerea).
Alta deosebire ar fi posibilitatea urmaririi rentei viagere de catre creditori, fata de
intretinere care este insesizabila.
Renta viagera poate forma obiectul unei cesiuni, in timp ce intretinerea este o creanta
personala si netransmisibila.

Bibliografie:

1.Contractul de intretinere si de renta viagera – Luminita Cristina Stoica, Editura

Hamangiu 2011

2.G. Boroi, L. Stanciulescu, Institutii de drept civil in reglementarea noului Cod civil

3.http://www.juspedia.ro/13286/contractul-de-intretinere-in-noul-cod-civil-2/