+PR 1 S M Cardiotonice+TP+TV-91209

2/5/24
Substante medicamentoase cu acțiune asupra
sistemului cardiovascular.
Tonice cardiace. Antiaritmice.
Antianginoase.
Catedra de chimie farmaceutică şi toxicologică

2023
MEDICAMENTE CU ACȚIUNE ASUPRA SISTEMULUI

CARDIOVASCULAR
Tonice cardiace
Ø Glicozide cardiotonice:
ü Digoxin,
ü β-acetildigoxin,
ü Srofantina,
ü Digitoxina.
Ø Antiaritmice
ü Sulfat de chinidină
ü Clorhidrat de mexiletină
ü Clorhidrat de propafenona
ü Clorhidrat de amiodaronă
MEDICAMENTE CU ACȚIUNE ASUPRA SISTEMULUI

CARDIOVASCULAR
Ø Medicamente (S.M.) antianginoase
ü Isosorbid dinitrat, mononitrat
ü Pentaeritril tetranitrat,
ü Molsidomin,
ü Dipiridamol, Trimetazidina 2HCl
1
2/5/24
Glicozizii cardiotonici si alte stimulante cardiace

(medicicamente inotrop pozitive)
Muschiul inimii (miocardul) este constituit din doua tipuri de tesuturi:
- tesut contractil (atrii, ventricule);
- tesut excitoconductor (nodul sinoatrial, nodul
atrioventricular, fasciculul atrioventricular His, reteaua Purkinje).
Insuficienta cardiaca
ü Este caracterizata prin deficit de pompa cardiaca si disfunctie
sistolica, cu incapacitate de a asigura cantitatile de sânge
necesare tesuturilor si organelor.
ü Consecintele disfunctiei sistolice si diminuării debitului cardiac sunt :
-oboseala la efort ;
-staza sanguina cu congestie, edeme, dispnee;
-declansearea unor mecanisme compensatoare (de tip feedback)
v Miocardul este peretele muscular al inimii, fiind partea cea mai groasă a peretelui cardic, format din
țesut muscular. În structura miocardului se disting două varietăți de țesut muscular: țesutul cardiac și
țesutul nodal.

Forme clinice :
a) Insuficienta cardiaca stângă :
-cauzele pot fi leziuni ale ventriculului stâng, valvulopatii, HTA;
-manifestare prin tulburări in mica circulație (staza pulmonara,
congestie, dispnee, astm cardiac, edem pulmonar acut (EPA), cianoza.
b) Insuficienta cardiaca dreapta ;
-cauzele pot fi valvulopatii, boli pulmonare cronice;
-manifestare prin tulburări in marea circulație (staze circulatorii de
întoarcere, rinichi de staza cu albuminurie, stomac de staza cu grețuri
si voma, hepatomegalie, edeme, exudate in cavițatile seroase).
c) Insuficienta cardiaca globala prezinta simptome de insuficienta
stânga si dreapta .
Insuficienta cardiaca se poate manifesta: acut sau cronic.

Socul cardiogen
Socul cardiogen este starea in care fluxul sanguin si perfuzia cu sânge
a țesuturilor periferice sunt insuficiente pentru a susține funcțiile vitale,
datorita unei reduceri a debitului cardiac .
Clasificarea medicatiei active in insuficienta cardiaca

Clasificare, functie de elemente ameliorate:
-Medicamente inotrop pozitive (stimuleaza forța de contracție și
ameliorează deficitul de pompă cardiacă)
2
2/5/24

1. GLICOZIZI CARDIOTONICI (MEDICAMENTE INOTROP POZITIVE
SI CRONOTROP NEGATIVE):
-digitoxina,
-digixina, lanatozid C, deslanozid, metildigoxin
-strofantina G, strofantina K.
2. ALTE STIMULANTE CARDIACE (MEDICAMENTE INOTROP SI

CRONOTROP POZITIVE)
-beta-1 adrenergice si dopaminergice: adrenelina, isoprenalina,
prenalterol, pirbuterol.
-inhibitorii fosforilazei: derivați xantici (teofilina, aminofilima), dipiridine
(amrinona, milrinona), imidazoli (enoximona, fenoximona, piroximona
(inhibitor al imidazol fosfodiesterazei)), benzimidazoli (sulmazol, pimobendan,
adibendan).
Glicozide cardiotonice (Cardenolide)

X
2 CH3 O
12
O O
11 13 17
R 14 16
15
2
1
10
9
8 X O
OH 3
3 5 7
4 6
O
X1
ciclu lactonic nesaturat pentagonal
parte glucidica aglicon
(cardenolide) ori hexagonal (bufadienolide)
Glicozidele cardiace sunt compuși complexi fără azot de origine vegetală

cu activitate cardiotonică .
D-glucoza L-ramnoza digitaloza
D-digitoxoza D-cimaroza L-oleandroza
3
2/5/24
În funcție de substituentul din poziția C10 cardenolidurile sunt împărțite

în subgrupe: O
H
CH3 C
10
H 10
H OH
Subgrupul digitalis include glicozide, ale căror aglicoane în poziția C 10 au o

grupare metil -CH 3. Glicozide ale acestui subgrup sunt absorbite lent și
eliminate treptat din organism, au un efect cumulativ, de exemplu glicozidul
digitoxina (aglicon - digitoxigenin).
Subgrupul "strophanthus" include glicozide, ale căror aglicon are în poziția
C 10 grupa aldehidă -C-OH.
Aceste glicozide sunt absorbite rapid, îndepărtate rapid din organism și nu
au un efect cumulativ, de exemplu, glicozidul de storfan (aglicon-
strofanthidină).
10
Proprietățile fizice ale glicozidelor cardiace
n Glicozidele cardiotonice sunt în principal

Ø substanțe cristaline, cu gust amar sau incandescent, inodore;
Ø caracterizate printr-un anumit punct de topire și un unghi de rotație

al planului de polarizare.
Ø Ele au capacitatea de fluorescență în lumină UV cu nuanțe de
galben, verde și albastru.
Ø Glicozidele cardiotonice se dizolvă în alcooli etilic și metilic, în apă,
în cloroform și nu se dizolvă în solvenți organici (petrol și eter
dietilic).
Ø Agliconii glicozidici cardiace se dizolvă în solvenți organici.
11
Clasificare după polaritate
n În funcție de solubilitatea în apă și lipide, glicozidele cardiotonice

sunt împărțite în două grupe:
n Glicozide cardiotonice hidrofile (polare).
n Glicozide cardiotonice lipofile (nepolare).
12
4
2/5/24
Proprietățile fizice ale glicozidelor cardiace

n Glicozidele cardiotonice hidrofile se dizolvă bine în apă, puțin solubili
în lipide. Polaritatea acestor compuși se datorează prezenței grupei
aldehide (-CHO) în C 10 poziția agliconului, precum și prezența altor
grupări hidroxil (-OH) în structura agliconului. Cardenolidele din
subgrupul de strofant au proprietăți hidrofile.
n Glicozidele cardiotonice lipofile se dizolvă ușor în lipide, prost în

apă. Lipofilitatea acestor glicozide cardiotonice se datorează
prezenței în poziția C 10 grupei metil (-CH 3) a agliconului.
n Prezența monozaharidelor acetilate în lanțul carbohidrat (acetil

digoxoza) conduce la o creștere a hidrofilității glicozidelor acestui
subgrup.
13
Metodele de analiză a cardenolidelor

n Reacţiile, ce determină caracterul agliconului:
n Reacţii caracteristice pentru ciclul steroic;
n Reacţii caracteristice pentru ciclul pentagonal lactonic
cu dubla legătură în poziţia α-β.
X
2 CH3 O
12
O O
11 13 17
R 14 16
15
2
1
10
9
8 X O
OH 3
3 5 7
4 6
O
X1
ciclu lactonic nesaturat pentagonal
parte glucidica aglicon
(cardenolide) ori hexagonal (bufadienolide)
14
I. Reacţii la ciclul steroidic:
a)Reacţia Libermann-Burchard.
Este bazată pe posibilitatea steroizilor de a se deshidrata
sub influenţa anhidridei acetice şi a acidului sulfuric
concentrat. Se iveşte coloraţie ce trece de la roz la verde
sau albastru.
b)Reacţia Rozenheim.
Ca reactiv se foloseşte soluţia apoasă de acid tricloracetic
96%. Apare o coloraţie roz, ce trece în liliachie şi apoi în
albastră intens.
15
5
2/5/24
II. Reacţiile la ciclul lactonic pentagonal cu o

dublă legătură în poziţia α-β:
a) Reacţia Legal
Se pregătesc două soluţii: 1- soluţia de nitroprusiat de sodiu 5 %.
2 – soluţia de hidroxid de sodiu 10%.
Substanţa se dizolvă în alcool metilic şi la această soluţie în eprubetă
se adaugă 1-2 picături soluţie 1, apoi cu precauţie (fără să agităm) pe
pereţii eprubetei se adaugă 1-2 picături soluţie 2. La zona de contact a
soluţiilor se iveşte coloraţie roşie sub formă de inel.
b) Reacţia Baliet – cu soluţia alcalină de acid picric (coloraţie oranj-
roşie);
c) Reacţia Raimond – cu soluţia alcalină de m-nitrobenzen (coloraţie
roşie-violetă);
d) Reacţia Chede – cu soluţia alcalină de acid 3,5-dinitrobenzoic.
16
III. Identificarea componentei glucidice
1) Reacţia Cheler-Chiliani, caracteristică pentru 2-

dezoxizaharuri. Preparatul se dizolvă în acid acetic diluat
cu conţinut de 0,25% clorură fierică (III), apoi această
soluţie se adaugă cu precauţie într-o eprubetă cu acid
sulfuric concentrat. Stratul superior se colorează în
albastru-verzui, iar la zona de contact apare o coloraţie
liliachie sau mură.
2) Reacţia Pezeţ – ca reactiv se foloseşte xanthidrolul sau
antrona; încălzirea amestecului de antrona cu substanţa
studiată în prezenţa acidului acetic glacial şi adăugarea a
câtorva picături de acizi sulfuric sau fosforic, apare
coloraţia roşie.
17
Metoda biologică
n Activitatea glicozidelor cardiotonice în preparate farmaceutice se
determină, prin comparaţie cu preparatele standarde şi se exprimă în
unităţi de activitate de broască (UAB),
n unităţi de activitate de pisică (UAP),
n unităţi de activitate de hulubi (UAH).
n Preparatele standarde de obicei prezintă glicozide cristaline individuale
cu un conţinut determinat de unităţi de acţiune
Ph.Eur.
DIGITOXIN
Se dizolvă 40,0 mg în alcool R și se diluează la 50,0 ml cu același solvent. Se
diluează 5,0 mL de soluție la 100,0 mL cu alcool R. Se prepară o soluție de referință
în același mod, folosind 40,0 mg de digitoxină CRS. La 5,0 ml din fiecare soluție se
adaugă 3,0 ml soluție alcalină de picrat de sodiu R, se lasă să stea ferit de lumină
puternică timp de 30 de minute și se măsoară absorbanța (2.2.25) a fiecărei soluții
la maxim la 495 nm, folosind ca lichid de compensare. un amestec de 5,0 mL de
alcool R și 3,0 mL de soluție alcalină de picrat de sodiu R preparat în același timp.
18
6
2/5/24
Glicozidele cardiace
n Glicozidele cardiace sunt principalul grup de medicamente utilizate

pentru tratamentul insuficienței cardiace acute și cronice, în care
slăbirea contractilității miocardice duce la decompensarea activității
cardiace.
n Acțiunea cardiotonică a glicozidelor cardiace se datorează agliconei.

Partea de zahăr afectează farmacocinetica (gradul de solubilitate al
glicozidelor cardiace, absorbția acestora, penetrarea membranei,
capacitatea de a se lega de proteinele și țesuturile sanguine).
19
Incompatibilitatea
n În mediu acid se petrece hidroliza (partea glucidică)
n În mediu bazic se scindează inelul lactonic
n Sărurile metalelor grele precipită GC din soluții
n GC se descompun la încălzire
n Valeriana, barbituricele, reduc efectul GC
n Diuretice (acțiune crescută a GC)
20
DIGOXINĂ
O O
Digoxinum n Sinonime. Dilanacin, Lanicor,
Digoxin H
OH
CH3 Lancorsin.
H
CH3 H
n Denumire chimică. 3β-[(2,6-Dideoxi-β-
D-ribo-hexopiranosil-(1→4)-2,6-
H
H OH dideoxi-β-D-ribo-hexopiranosil-(1→4)-
CH3 2,6-dideoxi-β-Dribo-hexopiranosil)oxi]-
H
OO 12β,14-dihidroxi-5β-card-20(22)-
CH3 enolidă.
OO
OH
n Descriere. Pulbere albă sau aproape
albă, sau cristale incolore.
CH3
n Solubilitate. Practic insolubilă în apă,
O O OH
solubilă în într-un amestec de volume
egale de metanol și clorură de metilen,
HO foarte puțin solubilă în etanol (96%).
OH
C41H64O14
Mr 781
21
7
2/5/24
Descriere.
Pulbere albă sau aproape albă, sau cristale incolore.
Solubilitate.
Practic insolubilă în apă, solubilă în într-un amestec de volume egale
de metanol și clorură de metilen, foarte puțin solubilă în etanol (96%).
Identificare.
Pentru identificarea digoxinei se prevede:
ü spectroscopia IR: se efectuează prin compararea spectrului de
absorbție al substanţei de analizat cu spectrul de absorbție al
substanţei standard; trebuie să fie identice.
Teste.
Se prevede determinarea: aspectul soluției; putere rotatorie specifică;
substanțe înrudite (HPLC); pierdere prin uscare; reziduu prin calcinare.
22
Dozare.
Se prevede dozarea digoxinei prin metoda HPLC.
Conservare. Ferit de lumină.
Acțiune farmacologică.
Glicozid cardiac izolat din Digitalis lanata L. cu acțiune directă asupra
miocardului și sistemului conductibil și indirectă mediată prin sistemul
parasimpatic (efectul de nodul sino-atrial și atrio-ventricular). Acțiunea
directă se manifestă prin creșterea puterii contracției miocardului (efect
inotrop pozitiv), prelungirea diastolei (efect cronotrop negativ) și
reducerea conductibilității prin nodul A-V (efect dromotrop negativ). Se
utilizează în tratamentul insuficienței cardiace congestive, fibrilației
atriale, flutterului atrial, tahicardiei atriale paroxistice.
Forme farmaceutice.
Comprimate, soluție injectabilă.
23
Sinonime. Acedoxin.
β-ACETILDIGOXINĂ
Denumire chimică. 3β-[(4-
β-Acetyldigoxinum O O
O-Acetil-2,6-dideoxi-β-D-ribo-
β-Acetyldigoxin CH3 hexopiranosil-(1→4)-2,6-
H dideoxi-β-D-ribo-hexopiranosil-
CH3 H
(1→4)-2,6-dideoxi-β-Dribo-
H OH hexopiranosil)oxi]-12β,14-
CH3
H
dihidroxi-5β-card-20(22)-
H
OO
enolidă.
CH3
OO
Descriere. Pulbere albă sau
OH
aproape albă.
CH3
O O OH Solubilitate. Practic
insolubilă în apă, puțin solubilă
O O în clorură de metilen, foarte
OH
CH3 C43H66O15 puțin solubilă în etanol (96%).
Mr 823
24
8
2/5/24
Identificare.
Pentru identificarea β-acetildigoxinei se prevede:
Teste.
Se prevede determinarea: putere rotatorie specifică; substanțe înrudite
(HPLC); pierdere prin uscare; reziduu prin calcinare.
Dozare.
Se prevede dozarea β-acetildigoxinei prin metoda HPLC.
Conservare.
Ferit de lumină.
25
Agent utilizat pentru tratamentul sau prevenirea aritmiilor cardiace, care
poate afecta faza de polarizare-repolarizare a potențialului de acțiune,
excitabilitatea sau refractaritatea acestuia, sau conducerea impulsurilor
sau capacitatea de răspuns a membranei în fibrele cardiace.
Agent cardiotonic, care au un efect de întărire asupra inimii sau care
pot crește debitul cardiac.
Forme farmaceutice.
Pulbere pentru soluţie perfuzabilă/injectabilă
26
OUABAINĂ
Denumire chimică.
Ouabainum
3β-[(6-Deoxi-α-L-
Ouabain
mannopiranosil)oxi]-1β,5,11α,14,19-
(Strophanthin-G) O O pentahidroxi-5β,14β-card-20(22)-
enolidă octahidrat.
HO H CH3
HO H
H
HO H
Descriere
H OH Pulbere cristalină albă sau aproape
OH O O
H OH . 8 H2O
albă, sau cristale incolore.
CH3
OH OH Solubilitate.
Puțin solubilă în apă și în etanol
C29H44O12,8H2O anhidru, practic insolubilă în acetat
Mr 729 de etil.
27
9
2/5/24
Identificare.
Pentru identificarea ouabainei se prevede:
ü CSS; spotul substanței analizate trebuie să corespundă după
mărime, colorație și poziție cu spotul substanței de referință –
ouabain-standard.
ü reacția cu acid sulfuric conc. – apare o colorație roz, ce virează în
roșu. Soluția obținută prezintă o fluorescență verde în UV;
ü reacția cu dinitrobenzen în mediu alcalin – apare o colorație
albastră;
ü hidroliza acidă; la fierbere cu acid sulfuric conc. soluția substanței
devine tulbură și se colorează în galben. Se filtrează, la filtrat se
adaugă reactivul Fehling și hidroxid de sodiu, se încălzește la
fierbere; se formează un precipitat roșu-cărămiziu.
Teste.
Se prevede determinarea: pH-ul; rotație optică; substanțe înrudite
(CSS); pierdere prin uscare; reziduu prin calcinare.
28
Conservare.
Ferit de lumină.
Strofantina crește puterea de contracție a miocardului (efect inotrop
pozitiv), reduce frecvența contracțiilor cardiace (efect cronotrop
negativ) și conductibilitatea A-V (efect dromotrop negativ). În
insuficiența cardiacă mărește volumul sistolic și debutul cardiac, ceea
ce conduce la reducerea dimensiunilor inimii și a necesarului ei în
oxigen. Se utilizează în tratamentul insuficienței cardiace congestive,
tahicardiei supraventriculară, fibrilației.
Forme farmaceutice.
Soluție injectabilă.
29
DIGITOXINĂ Sinonime. Carditoxin,

Digitoxinum Digofton, Cardigin.
O O
Digitoxin OH
Denumire chimică. 3β-[(O-
H CH3 2,6-dideoxi-β-D-ribo-
H
CH3 H hexopiranosil-(1→4)-O-2,6-
dideoxi-β-D-ribo-hexopiranosil-
H OH
H (1→4)-2,6-dideoxi-β-D-
CH3
OO
H ribohexopiranosil)oxi]-14-hidroxi-
5β,14β-card-20(22)-enolidă.
CH3
OO Descriere. Pulbere albă sau
OH
aproape albă.
CH3
O O OH Solubilitate. Practic insolubilă
în apă, ușor solubilă într-un
HO amestec de volume egale de
OH C41H64O13 metanol și clorură de metilen,
Mr 765 foarte puțin solubilă în alcool și în
metanol.
30
10
2/5/24
Identificare.
Pentru identificarea digitoxinei se prevede:
ü spectroscopia IR: se efectuează prin compararea spectrului de absorbție al
substanţei de analizat cu spectrul de absorbție al substanţei standard,
trebuie să fie identice;
ü CSS; spotul substanței analizate trebuie să corespundă după mărime,
colorație și poziție cu spotul substanței de referință – digitoxină-standard;
ü substanța se dizolvă într-un amestec format din acid acetic și clorură de
fier (III) și se adaugă peste acid sulfuric, cu prudență. La zona de contact a
lichidelor apare un inel brun, iar stratul superior de acid acetic se colorează
în verde; în timp colorația devine albastră.
Teste. Se prevede determinarea: pH-ul; rotație optică; substanțe înrudite
(CSS); pierdere prin uscare; reziduu prin calcinare.
Dozare. Se prevede dozarea digitoxinei prin metoda fotocolorimetrică în baza
reacției cu acid picric-soluție alcalină.
Ph. Eur. 10.8 Spectrofotometriea (maxim absorbție la 495 nm)
Acțiune farmacologică. Glicozidă cardiotonică.
Forme farmaceutice. Comprimate.
31
ANTIARITMICE
Caracteristica generală a grupului.
Relaţii structură – activitate
Aritmiile cardiace reprezintă tulburări în ritmul normal al inimii, fie sub
raportul frecvenței, fie sub cel al regularitătii frecvenței cardiace, fie
ambele. Orice abatere de la ritmul normal al inimii (una sau mai multe
bătăi suplimentare precoce sau pauze în ritmul normal) poate fi
catalogată ca aritmie cardiacă.
Aritmiile pot fi catalogate în funcție de numeroase criterii:
În funcție de originea aritmiei:
• aritmii supraventriculare (cu origine în atrii sau nodul atrio-ventricular);
de ex: tahicardie sinusală, extrasistole atriale, fibrilație atrială, etc.
• aritmii ventriculare (cu origine în ventriculii cardiaci); de ex:
extrasistole ventriculare, tahicardie ventriculară.
32
ANTIARITMICE
Clasificare
În funcție de frecvența cardiacă în timpul aritmiei:
• bradiaritmii (bradicardie sinusală, bloc sinoatrial, bloc atrioventricular
etc);
• tahiaritmii (flutter atrial, fibrilație atrială, tahicardie paroxistică
supraventriculară, tahicardie ventriculară etc.).
În funcție de natura aritmiei:

• fiziologice (de ex: tahicardie sinusală la gravide);
• patologice (de ex: tahicardie ventriculară).
Antiaritmicele pot modifica generarea și conducerea impulsurilor și sunt

utilizate pentru normalizarea ritmului dereglatal contracțiilor cardiace.
33
11
2/5/24
ANTIARITMICE
Faza 0 – depolarizarea rapidă – influx rapid de ioni de sodiu prin
canalele membranare rapide;
Faza 1 – repolarizarea rapidă inițială – oprirea influxului sodiului, eflux
de ioni de potasiu;
Faza 2 – de platou – eflux bazal lent, diminuat, de ioni de potasiu,
activarea influxului ionilor de calciu;
Faza 3 – repolarizarea rapidă terminală – crește efluxul ionilor de
potasiu, se oprește influxul ionilor de calciu;
Faza 4 – potențialul de repaos care corespunde diastolei menținut prin
intervenția pompelor de Na+, K +, care transportă acești ioni (potasiul-
intracelular, sodiu-extracelular) împotriva gradientului de concentrație.
Calciul e eliminat din celule prin intermediul schimbului cu ionii de Na+
extracelular.
La sfârșitul fazei a 4-a are loc depolarizarea diastolică lentă cuun influx
lent de ionii de calciu și sodiu care contribuie la declanșarea faze
34
ANTIARITMICE
Clasificarea a antiaritmicelor este în funcție de mecanismele de acțiune
și de efectele electrofiziologice ale diverșilor reprezentanți ai clasei:
Clasa I – blocante ale canalelor de sodiu:
Clasa I A – chinidină, procainamidă;
Clasa I B – lidocaină, mexiletină;
Clasa I C – propafenonă.
Clasa II – β-blocante adrenergice – propranolol, atenolol, metoprolol;

Clasa III – antiaritmice care cresc durata potențialului de acțiune
(blocantele canalelor de potasiu) – amiodaronă;
Clasa IV – blocantele ale canalelor de calciu – verapamil, diltiazem;
Antiaritmice neclasificabile – panangină, glicozide cardiace.
35
ANTIARITMICE
Sistemul heterociclic ai cinconanului stă la baza structurii chimice a
chininei şi izomerului său optic – chinidină.
Cinconanul constă din nucleu chinolinic, legat prin punte metilenică cu
nucleul chinuclidinic, ce conține grupa vinil. Fragmentul de chinuclidină
(un sistem condensat din două cicluri piperidinice) conţine trei atomi de
carbon asimetrici (2, 4, 5):
5
6
4
3
1 8
* 2 7
5'
4'
6' 3'
chinuclidină
7' 2'
8'
1'
cinconan
Chinidina reprezintă baza bisterţiară, fapt dovedit de prezenţa atomilor

de azot în nucleul de chinolină şi chinuclidină; azotul chinuclidinei posedă
proprietăţi bazice mai puternice, de aceea în primul rând el formează
săruri.
36
12
2/5/24
SULFAT DE CHINIDINĂ Denumire chimică.

Chinidini sulfas Sulfat de bis[(S)-[(2R,4S,5R)-5-
Quinidine sulfate etenil-1-azabiciclo[2.2.2]oct-2-
il](6-metoxquinolin-4-il)metanol]
dihidrat.
N
Descriere.
H3CO
.
Pulbere cristalină albă sau
H . H2SO4 2 H2O
HO H aproape albă sau cristale fine
H CH2
N aciculare albe.
2
H
Solubilitate.
Foarte puțin solubil în apă,
C40H50N4O8S, 2H2O solubil în apă clocotită și etanol
Mr 783 (96%), practic insolubil în
acetonă.
37
Obținere.
Ø Chinidină este un stereoizomer ai chininei, și este unul din 4 alcaloizi
principali extrași din scoarța arborelui China.
Ø Chinina și chinidina au aceeași formulă de structură, dar configurație
spațială diferită și acest fapt determină diferențe calitative și cantitative în
activitatea farmacodinamică, chinidina având acțiune antiaritmică.
Chinidina se deosebește de chinină doar prin asimetria de la atomul C 8,
deea obținerea chinidinei se efectuează prin izomerizarea chininei:
CH2 = CH CH2 = CH
N N
H C HO C
OH H
CH3O CH3O
N N
chinina chinidina
38
Identificare.
Pentru identificarea sulfatului de chinidină se prevede:
mărime, colorație și poziție cu spotul substanței de referință – chinidină-
standard;
ü soluția substanței în acid sulfuric diluat prezintă o fluorescență
albastră în UV, ce dispare la acidularea cu acid clorhidric;
ü reacția cu nitratul de argint – apare un precipitat alb, solubil în acid
nitric;
ü substanța dă reacție pozitivă pentru ionul sulfat, cu clorură de bariu;
ü determinarea pH-ului.
39
13
2/5/24
Reacții neoficinale:
Proprietăţile acido-bazice. Ca şi sărurile bazelor azotoase, chinidina reacţionează
cu reactivi comuni de precipitare, formând săruri complexe, insolubile.
Proprietăţile oxido-reducătoare. Reacţia specifică pentru identificarea chinidinei
este proba taleochininei, bazată pe oxidarea grupei metoxi, cu obţinerea produselor
de oxidare: 5,6- dioxochinolină şi 5,6,7-trihidroxoderivatului. La acţiunea ulterioară cu
amoniac are loc condensarea acestor produși cu formarea taleochininei, colorată în
verde ca smaraldul:
R Br Br R HO OH R
O O
CH3O Br2 H 2O
N H 2O N N
O OH R
R H OH R
O O HO
HO N HO N
N
R OH O R OH O R
R
OH O N
H
+ H N +
H -2 H O
N OH N 2 N OH N
taleochinină
40
Identificare.
n Reacția de formare a eritrochininei la fel este bazată pe proprietatea
chinidinei de a se oxida. Mecanismul reacţiei e legat de oxidarea chinidinei
până la derivatul 5,8-chinolinchinonei, care mai apoi interacţionează cu
chinidina nereacţionată ce rezultă formarea eritrochininei, colorată în roşu.
Această reacţie este de 10 ori mai sensibilă față de proba taleiochininei,
însă colorația se menţine puţin timp:
-
5 ; 7
7 -
5
5,8-chinolinchinonă
eritrochinonă
41
Identificare.
Fluorescenţa. Farmacopeea recomandă pentru determinarea identităţii
chinidinei obținerea fluorescenţei preparatului în soluţii de acizi oxigenaţi
(H2SO4, CH3COOH etc.). Această reacţie este negativă pentru alcaloizii din
scoarța arborilor din specia Cinchona, care nu conțin grupa metoxi în poziţia 6’.
Obţinerea herepatitei. Soluţiile alcoolice a sărurilor de chinidină, acidulate cu

acid sulfuric, la interacţiunea cu soluţia alcoolică de iod formează cristale de
herepatită caracteristice de culoare verde-închisă în formă de frunză:
[C 20H 24O 2N 2] · (H 2SO 4) · (HI)2· I4· 6H 2O .
42
14
2/5/24
Teste.
Se prevede determinarea: aspectul soluției; pH-ul; putere rotatorie specifică; alți
alcaloizi ai speciei chinona (HPLC); bor; pierdere prin uscare; reziduu prin calcinare.
Dozare.
Se prevede dozarea sulfatului de chinidină prin metoda acido-bazică în mediu
anhidru (solvent – anhidrida acetică); se titrează cu acid percloric 0,1 M, punctul de
echivalenţă fiind determinat cu indicator de naftolbenzeină-soluție:
CH2 = CH
+
N
HO
CH3COOH conc.
H C H
. SO42 - + 3 HClO4
CH3O (CH3CO)2O
N 2
CH2 = CH
CH2 = CH
+
N +
HO N
H C H HSO -
4 +
HO -
H C H ClO4
CH3O
CH3O
+
N - +
ClO4 N -
ClO4
H
H
43
Metode neoficinale:
ü gravimetrică (la adăugarea hidroxidului de sodiu la soluția substanței se
precipită chinidină bază). Baza obţinută se extrage cu cloroform (care apoi
se evaporă), reziduul se usucă şi se cântăreşte;
ü metoda bromatometrică (gruparea vinil).
ü Determinarea bromatometrică a chinidinei se bazează pe bromurarea
radicalului vinil în fragmentul chinuclidinic:
CH = CH2 Br2 CH - CH2

HO N Br Br
HO N
H C
H C
R
R
R-fragmentul chinuclidinic al chinidinei
Determinarea cantitativă a sulfatului de chinidină se poate de efectuat prin

metoda spectrofotometrică.
44
Conservare.
Ferit de lumină.
În aritmiile cu automatism crescut chinidina reduce rata depolarizării
diastolice (faza IV), deprimând automatismul focarelor ectopice.
Încetinește depolarizarea, repolarizarea și amplitudinea potențialului de
acțiune mărind, în așa mod, refractibilitatea țesutului atrial și
ventricular. Prelungirea perioadei refractate efective și încetinirea
conductibilității previn fenomenele amintite.
Forme farmaceutice.
Comprimate.
45
15
2/5/24
CLORHIDRAT DE
Sinonime.
MEXILETINĂ
Katen, Ritalmex.
Mexiletini hydrochloridum
Mexiletine hydrochloride Denumire chimică.
Clorhidrat de (2RS)-1-(2,6-
CH3 dimetilfenoxi)propan-2-amină.
NH2
O - CH2 - CH - CH3 Descriere.

si enantiomer . HCl
CH3
aproape albă.
C11H18ClNO Solubilitate.
Mr 215,7 Ușor solubil în apă și metanol,
puțin solubil în clorură de metilen.
Prezintă polimorfism.
46
Obținere.
Mexiletină se obține conform schemei:
CH3 CH3 O
O
ONa O - CH2 - C - CH3 NH2OH
+ Cl - CH2 - C - CH3
CH3 cloracetona CH3
2,6-dimetilfenol de sodiu 1-(2,6-dimetilfenoxi)-2-propanona
CH3 N OH CH3 NH2
O - CH2 - C - CH3 H2 / Raney Ni O - CH2 - CH - CH3
CH3 CH3
47
Identificare.
Pentru identificarea clorhidratului de mexiletină se prevede:
substanţei standard; trebuie să fie identice;
ü substanța dă reacția pozitivă pentru cloruri (a).
Teste.
Se prevede determinarea: aspectul soluției; pH-ul; Impuritatea D (CSS);
substanțe înrudite (HPLC); apă; rezidiu prin calcinare.
Dozare.
Se prevede dozarea clorhidratului de mexiletină prin metoda acido-bazică
în mediu anhidru (solvent – amestec format din volume egale de
anhidridă acetică şi acid acetic anhidru), se titrează cu acid percloric 0,1
M, punctul de echivalenţă fiind determinat potenţiometric.
Conservare. Ferit de lumine.
48
16
2/5/24
Mexiletină este un antiaritmic cu structura chimică apropiată de cea a
lidocainei, însă eficientă în administrarea orală. Ca și lidocaina,
mexiletina inhibă influxul ionilor de sodiu, reducând potențialul de
acțiune în faza 0. Inhibă automatismul și micșorează perioada
refractată efectivă (PRE) în fibrele Purkinje, însă într-o măsură mai
mică decât durata potențialului de acțiune (DPA), din care rezultă
creșterea ratei PRE/DPA. Face parte din antiaritmicele din clasa I В cu
proprietăți electrofiziologice similare cu ale lidocainei, procainamidei și
disopiramidei. În dozele terapeutice nu influențează contractilitatea
miocardului, nici conductibilitatea A-V.
Forme farmaceutice.
Comprimate filmate, capsule.
49
Sinonime. Rytmonorm,
CLORHIDRAT DE Propanorm.
PROPAFENONA Denumire chimică. Clorhidrat
Propafenoni hydrochloridum de 1-[2-[(2RS)-2-hidroxi-3-
(propilamino)propoxi]fenil]-3-
Propafenone hydrochloride
fenilpropan-1-onă.
CH3
O O N Descriere. Cristale incolore sau
H . HCl
H OH albe sau pulbere cristalină
si enantiomer aproape albă.
Solubilitate. Foarte puțin solubil
în apă rece, solubil în metanol și
apă fierbinte, practic insolubil în
C21H28ClNO3 etanol (96%).
Mr 377,9 P.t.: aproximativ 173 oC.
50
Identificare.
Pentru identificarea clorhidratului de propafenonă se prevede:
ü substanța dă reacția pozitivă (a) pentru cloruri.
Teste.
Se prevede determinarea: aspectul soluției; pH-ul; rotație optică;
Dozare.
Se prevede dozarea clorhidratului de propafenonă prin metoda acido-
bazică în mediu anhidru (solvent – amestec acid formic anhidru și
anhidridă acetică), se titrează cu acid percloric 0,1 M, punctul de
echivalenţă fiind determinat potenţiometric.
Conservare. Ferit de lumină, la o temperatură de 15-25 oC.
51
17
2/5/24
Antiaritmic din clasa I C cu acțiune anestezică locală și
membranostabilizatoare (comparabilă cu a procainei). Reduce viteza
depolarizării în faza 0 a potențialului monofazic de acțiune. În fibrele
Purkinje și, într-o măsură mai mică în fibrele de miocard, propafenona
reduce influxul rapid al ionilor de sodiu. Crește pragul excitabilității
diastolice și lungește perioada refractată. Reduce automatismul
spontan și activitatea focarelor ectopice.
Forme farmaceutice.
Comprimate filmate.
52
CLORHIDRAT DE Sinonime. Mioritmin, Amiokordin,

Cordarone, Sedacoron.
AMIODARONĂ
Amiodaroni hydrochloridum Denumire chimică. Clorhidrat de
Amiodarone hydrochloride (2-butilbenzofuran-3-il)[4-[2-
(dietilamino)etoxi]-3,5-
O diiodofenil]methanonă.
H3C I CH3
O . HCl
N CH3 Descriere.
O
I
Pulbere albă sau aproape albă,
fină, cristalină.
Solubilitate.
C25H30ClI2NO3 Foarte greu solubil în apă, ușor
Mr 682 solubil în clorură de metilen,
solubil în metanol, puțin solubil în
etanol (96%).
53
Obținere .
Schema de obținere:
H3PO4 H2NNH2
+ (C3H7CO)2O
C3H7
O O
benzofuran O
2-butiroilbenzofenon CH3O
. HCl
ClCO OMe
O N
O C4H9 O C4H9
2-butilbenzofuran 2-butil-3-(4-metoxibenzoil)benzofuran
HO HO (C2H5)2NCH2CH2O
I I
I I
O I2 . KI O (C2H5)2NCH2CH2Cl O
O C4H9 O C4H9 O C4H9
2-butil-3-(4-hidrixibenzoil)benzofuran
54
18
2/5/24
Identificare.
Pentru identificarea clorhidratului de amiodaronă se prevede:
substanţei de analizat cu spectrul de absorbție al substanţei standard;
ü substanța dă reacția pozitivă (a) pentru cloruri.
Teste.
Se prevede determinarea: aspectul soluției; pH-ul; impuritatea H (CSS);
Dozare.
Se prevede dozarea clorhidratului de amiodaronă prin metoda acido-bazică în
mediu hidro-organc (solvenț - acid clorhidric 0,01 M în amestec cu etanol), se
titrează cu hidroxid de sodiu 0,1 M, punctul de echivalenţă fiind determinat
potenţiometric.
Conservare.
Ferit de lumină, la o temperatură care nu depășește 30 oC.
55
Antiaritmic și antianginal. Blochează canalele de sodiu, potasiu și calciu. Are

proprietăți de alfa- și beta-blocant necompetitiv. Scade frecvența contracțiilor
cardiace, ceea ce conduce la reducerea necesarului miocardic în oxigen.
Scade rezistența arterilor coronare și ameliorează perfuzia sanguină a
miocardului. Efectul antiaritmic se explică prin creșterea duratei potențialului de
acțiune și a perioadei refractate efective a atriilor și ventriculelorinimii, nodului
A-V, fasciculului His, fibrelor Purkinje, ceea ce are ca urmare reducerea
automatismului nodului sinusal, conductibilității A-V și excitabilității
cardiomiocitelor.
Forme farmaceutice.
Comprimate, soluție injectabilă, concentrat pentru perfuzii.
56
MEDICAMENTE ANTIANGINOASE
Cardiopatia ischemică este o afecțiune, la baza căreia se află dezechilibrul între
necesitatea miocardului în oxigen și aportul de sânge oxigenat prin vasele
coronariene.
Cauzele acestui dezechilibru pot fi:
ü Modificările organice ale vaselor coronariene în urma aterosclerozei (peste 95%
din cazuri) sau de origine inflamatoare (infecțioasă, alergică, toxică);
ü Dereglările neuroumorale (creșterea activității sistemului simpatico-adrenal,
diminuarea concentrației monooxidului de azot, dereglarea funcției aparatului
receptor al inimii);
ü Dereglările microcirculației din miocard, cauzate de modificarea coagulabilității
sângelui, creșterea agregării plachetare;
ü Dereglările metabolice din miocard ce duc la creșterea necesitățiiîn oxigen a
miocardului;
ü Modificările din cord, condiționate genetic (anomalii de dezvoltare a coronarelor,
dereglări a activițății enzimelor ce reglează metabolismul în miocard și circulația
coronariană);
ü Diminuarea aportului de oxigen către miocard din cauza anemiei sau dereglării
funcției hemoglobinei.
57
19
2/5/24
Cardiopatia ischemică poate evalua sub diferite forme

clinice:
ü Angina pectorală (de novo, de efort stabilă, de efort agravată, spontană);
ü Infarctul miocardic (acut posibil, acut definit, vechi);
ü Tulburările de ritm și conducere;
ü Ischemia silențioasă;
ü Insuficiența cardiacă de origine ischemică;
ü Mortea subită coronariană.
Înlăturarea ischemiei miocardice este una din sarcinele primordiale ale

tratamentului în toate formele evolutive ale cardiopatiei ischemice. Cu acest
scop se utilizează medicația antianginoasă. Tot odată, este necesar de a
evidenția și înlătura și alți factori care pot condiționa sau agrava ischemia
miocardului – tahiaritmiile, hipertensiunea arterială, hipertireoza, anemiile
etc.
58
Clasificarea preparatelor ce posedă acțiune antianginoasă
Ø Preparatele ce micșorează necesitatea în oxigen a miocardului și

măresc aportul oxigenului spre miocard:
ü Nitrovasodilatatoarele:
A. Nitrații organici: nitroglicerină, isosorbid dinitrat (mononitrat), pentaeritritil
tetranitrat.
B. Molsidomina
ü Blocantele canalelor de calciu:
A. Fenilalchilamine: verapamil, galopamil
B. Benzotiazepine: diltiazem
C. Dihidropiridine: nifedipină, amlodipină
Diverse: amiodaron
59
Preparatele ce micșorează necesitatea în oxigen a miocardului,

dar nu influențează aportul de oxigen spre miocard:
ü Blocante beta-adrenergice:
1. Selective (β1): atenolol, metoprolol
2. Neselective (β1 și β2): propranolol, pindolol
ü Preparatele ce măresc aportul oxigenului spre miocard, dar nu

influențează necesitatea în oxigen a miocardului: dipiridamol
ü Diverse: trimetazidină.
60
20
2/5/24
Nitrații organici.
ü În organism, nitrații organici se transformă printr-o cale tiol-dependentă în

oxid de azot (NO) și tionitriți, care se consideră identici cu factorul endotelial
relaxant. Acestea, prin intermediul guanilatciclazei sporesc formarea
guanilatului ciclic (GMPc). GMP-ul ciclic, reglează procesele de fosforilare
cu diminuarea disponibilului intracelular de calciu, vasodilatație și inhibarea
funcțiilor plachetare. Aceste fenomene farmacodinamice contribuie la
micșorarea tensiunii peretelui ventricular cu diminuarea consumului de
oxigen al miocardului.
ü Un anumit rol, în efectul antianginos al nitraților, îl are acțiunea

vasodilatatoare directă la nivelul coronarelor. Nitrații refac capacitatea
vaselor coronariene de a se dilata la acțiunea metaboliților locali ce se
formează în codiții de ischemie.
61
Sinonime. Nitrosorbit, Romisodin,

ISOSORBID DINITRAT
Cardonit Retard, Isodinit, Isoked,
Isosorbidi dinitras dilutes Kardiket Retard, Iso Mask Retard.
Isosorbide dinitrate, diluted Denumire chimică. 1,4:3,6-dianhidro-
D-glucitol 2,5-dinitrat.
H H O NO Prezintă un amestec uscat format din
2
O dinitrat de izosorbit și lactoză
monohidrat sau mannitol.
O Descriere. Dinitratul de izosorbid
O2N O
H H nediluat prezintă pulbere cristalină
fină, albă sau aproape albă.
Solubilitate. Foarte greu solubil în
C6H8N2O8 apă, foarte ușor solubil în acetonă,
Mr 236,1 puțin solubil în etanol (96 %).
Solubilitatea produsului diluat depinde
de solvent și concentrarea acestuia.
62
Obținere.
Isosorbid dinitrat se obține la deshidratarea intramoleculară a D-

sorbitului în isosorbid sub influența acidului para-toluensulfonic; grupele
hidroxile obținute în timpul deshidratării se nitrează cu acid nitric:
CH2 - OH
OH ONO2
H - C - OH
H3C SO3H O O
HO - C - H HNO3 / H2SO4
O O
H - C - OH
H - C - OH OH ONO2
CH2 - OH isosorbid
D-sorbit
63
21
2/5/24
Identificare.
Pentru identificarea dinitratului de isosorbid se prevede:
colorație și poziție cu spotul substanței de referință – isosorbit dinitrat-
standard;
colorație și poziție cu spotul substanței de referință – mannitol-
standard sau lactoza monohidrat-standard;
ü se petrece extracția dinitratului de isosorbit cu acetonă; punctul de
topire al reziduului după uscare este de la 69 oC la 72 oC.
Teste. Se prevede determinarea: impuritatea A (CSS); impuritățile B
și C (HPLC).
D ozare. Se prevede dozarea dinitratului de isosorbid prin metoda
HPLC.
64
Vasodilatator periferic cu acțiune preponderentă asupra venelor.

Datorită depunerii în venele dilatate și excluderii din circulație a unei
părți a sângelui circulant preparatul reduce presarcina, prin dilatarea
arteriolelor micșorează postsarcina și, în așa mod, scade necesarul
miocardului în oxigen. Dilată și vasele coronare ameliorând irigația
sanguină a miocardului. Crește toleranța la sarcina fizică a bolnavilor
cu cardiopatie ischemică. Reduce tensiunea în circuitul mic.
Forme farmaceutice. Comprimate, capsule, soluție injectabilă.
65
ISOSORBID MONONITRAT Sinonime. Cardisorb, Monosan,

Isosorbidi mononitras dilutes Plodin, Mononitrizid, Olicard.
Isosorbide mononitrate, Denumire chimică. 5-Nitrat de
diluted 1,4:3,6-dianhidro-D-glucitol.
Prezintă un amestec uscat format
H H OH din mononitrat de izosorbit și lactoză
O monohidrat sau mannitol.
Descriere. Mononirtatul de
O isosorbit nediluat prezintă pulbere
O2N O
HH cristalină albă sau aproape albă.
Solubilitate. Mononitratul de
izosorbid nediluat este ușor solubil
C6H9NO6 în apă, acetonă, etanol (96 %) și
clorură de metilen.
Mr 191,1
Solubilitatea produsului diluat
depinde de solvent și concentrarea
acestuia.
66
22
2/5/24
Identificare.
Pentru identificarea mononitrat isosorbid se prevede:
isosorbit mononitrat-standard;
mannitol-standard sau lactoza monohidrat-standard;
ü se petrece extracția mononitratului de isosorbit cu acetonă; punctul
de topire al reziduului după uscare este de la 89 oC la 91 oC.
Teste. Se prevede determinarea: impuritatea A (CSS); impuritățile B
și C (HPLC).
Dozare. Se prevede dozarea mononitratului de isosorbid prin
metoda HPLC.
67
Isosorbidul mononitrat este metabolitul activ al isosorbidului dinitrat.

Are acțiune vasodilatatoare, îndeosebi venodilatatoare. Reduce
volumul sângelui circulant prin depunerea în vene și micșorarea
presarcinii, a presiunii diastolice și lucrului inimii. Dilată într-o măsură
mai mică și arterele, reducând postsarcina. După administrarea orală
se absoarbe completamente, nu se supune efectului primului pasaj.
Forme farmaceutice.
Comprimate, capsule.
68
TETRANITRAT DE
PENTAERITRITIL Sinonime.
Pentaerythrityli tetranitras Erinit.
dilutes Denumire chimică.
Pentaerythrityl tetranitrate, Tetranitrat de 2,2-
diluted bis(hidroximetil)propan-1,3-diol.
Prezintă un amestec uscat format
O 2N NO2 din tetranitrat de pentaeritritil și
lactoză monohidrat sau mannitol.
O O
O O
Descriere.
O2N NO2 Pulbere albă sau ușor gălbuie.
Solubilitate.
C5H8N4O12 Practic insolubil în apă, solubil în
Mr 316,1 acetonă, foarte puțin solubil în
etanol (96%).
69
23
2/5/24
Identificare.
Pentru identificarea tetranitratului de pentaeritritil se prevede:
colorație și poziție cu spotul substanței de referință – tetranitrat de
pentaeritritil-standard;
colorație și poziție cu spotul substanței de referință – mannitol-standard
sau lactoza monohidrat-standard;
Teste. Se prevede determinarea: impuritatea A (CSS); substanțe înrudite
(HPLC).
Dozare. Se prevede dozarea tetranitratului de pentaeritritil prin metoda
HPLC.
Acțiune farmacologică. Vasodilatator, antianginal.
70
MOLSIDOMINĂ Sinonime.
Molsidominum Corvamin.
Molsidomine
Denumire chimică.
- N-(Etoxicarbonil)-3-(morfolin-4-
O N
H3C + il)sidnonimină.
O N N
N
O
Descriere.
O
aproape albă.
Solubilitate.
C9H14N4O4 Puțin solubil în apă, solubil în
Mr 242,2 etanol anhidru și clorură de
metilen.
n P.t.: aproximativ 142 oC.
71
Identificare.
Pentru identificarea molsidominei se prevede:
üSpectroscopia IR: se efectuează prin compararea spectrului de
Teste.
Se prevede determinarea: aspectul soluției; pH-ul; impuritatea B
(HPLC); impuritatea E (HPLC); substanțe înrudite (HPLC); pierdere
prin uscare; reziduu prin calcinare.
Dozare.
Se prevede dozarea molsidominei prin metoda acido-bazică în mediu
anhidru (solvent – amestec format din anhidrida acetică și acid acetic
anhidru (5:50)), se titrează cu acid percloric 0,1 M, punctul de
echivalenţă fiind determinat potenţiometric.
Conservare.
Ferit de lumină.
72
24
2/5/24
Preparat din grupul sidnoniminelor cu acțiune predominant
venodilatatoare. Reduce presarcina datorită scoaterii din circuit a unei
părți de sânge, reduce tensiunea venoasă, tensiunea telediastolică și
cea din arterele pulmonare. În rezultat scade necesarul miocardului în
oxigen. Dilată arterele coronare, ameliorează circuitul colateral,
micșorează gradul de dilatare a ventriculelor. Mecanismul acțiunii
vasodilatatoare constă în formarea, în peretele vascular, a oxidului de
azot, care stimulează guanilatciclaza, conduce la acumularea, în
celulele musculare netede ale vaselor sanguine, a GMP ciclic și
relaxarea miocitelor vasculare.
Forme farmaceutice.
Comprimate.
73
DIPIRIDAMOL
Denumire chimică.
Dipyridamolum 2,2′,2″,2′′′-[[4,8-Di(piperidin-1-
Dipyridamole il)pirimido[5,4-d]pirimidină-2,6-
diil]dinitrilo]tetraetanol.
CH2 - CH2OH
Descriere.
N
Pulbere cristalină galbenă
N N - CH2 - CH2OH
N strălucitoare.
HOCH2 - CH2 - N N
N
Solubilitate.
N Practic insolubil în apă, ușor
HOCH2 - CH2
solubil în acetonă, solubil în
etanol anhidru. Se dizolvă în
acizi minerali diluați.
C24H40N8O4
Mr 504.6
Sinonime.
Curantyl, Persantin.
74
Obținere.
Se obține conform schemei:

OH OH OH OH
NO2 NH2 N OH
N HNO3 N N H2NCONH2 N POCl3 / PCl5
N
HO N CH3 HO N COOH HO N COOH HO N
acid 5-nitroorotic acid 5-aminoorotic OH
CH2 - CH2OH
Cl N N
N Cl N N Cl N N - CH2 - CH2OH
N H N HN(CH2CH2OH)2 N
N N N
Cl N Cl N HOCH2 - CH2 - N N
OH N N
HOCH2 - CH2
75
25
2/5/24
Identificare.
Pentru identificarea dipiridamolului se prevede:
Teste.
Se prevede determinarea: substanțe înrudite (HPLC); cloruri; pierdere
prin uscare; reziduu prin calcinare.
Dozare.
ü Se prevede dozarea dipiridamolului prin metoda acido-bazică în
mediu anhidru (solvent – metanol), se titrează cu acid percloric 0,1
M, punctul de echivalenţă fiind determinat potenţiometric.
Conservare.
Ferit de lumină.
76
Antitrombotic, antiagregant plachetar, vasodilatator. Efectul
antiagregant se explică prin inhibiția fosfodiesterazei și acumularea de
AMP-ciclic în plachete și a sintezei de tromboxan A 2, care este un
puternic agregant și vasoconstrictor, precum și prin inhibiția captării de
adenosină de către plachete.
Forme farmaceutice.
Comprimate, comprimate filmate, drajeuri, soluție injectabilă.
77
DIHIDROCHLORID DE Sinonime.
TRIMETAZIDINĂ Preductrim, Preductal,
Trimetazidini Cardimax, Prebructal,
dihydrochloridum Predozone.
Trimetazidine dihydrochloride Denumire chimică.
Diclorhidrat de 1-(2,3,4-
OCH3
trimetoxibenzil)piperazină.
OCH3
N . 2 HCl
Descriere.
HN Pulbere cristalină albă sau
OCH3
aproape albă, ușor
higroscopică.
C14H24Cl2N2O3
Solubilitate.
Mr 339,3 Ușor solubil în apă, puțin
solubil în alcool.
78
26
2/5/24
Identificare.
Pentru identificarea diclorhidratului de trimetazidină se prevede:
ü substanța dă reacția (a) pentru cloruri.
Teste. Se prevede determinarea: aspectul soluției; substanțe înrudite

(HPLC); impuritatea G (CSS); pierdere prin uscare; reziduu
prin calcinare.
Dozare. Se prevede dozarea diclorhidratului de trimetazidină prin
metoda argentometrică, se titrează cu nirat de argint 0,1 M,
punctul de echivalenţă fiind determinat potenţiometric.
Conservare. Într-un recipient etanș.
79
Vasodilatator. Normalizează metabolismul celular în condițiile hipoxiei.
Normalizează lucrul pompelor ionice și fluxul ionilor desodiu și potasiu.
Ameliorează funcția miocardului și a encefalului în condițiile hipoxice.
Forme farmaceutice.
Comprimate filmate, drajeuri, picături buvabile.
80
MEDICAMENTE ANTIHIPERTENSIVE
n Există mai multe clase de medicamente antihipertensive utilizate pentru a
controla tensiunea arterială ridicată. Acestea includ:
n Inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (IECA): Aceste medicamente

blochează o enzimă care produce un compus care strânge vasele de sânge,
determinându-le să se relaxeze și să scadă tensiunea arterială. Exemple includ
enalapril, lisinopril, ramipril.
n Blocante de receptor de angiotensină II (BRA): Aceste medicamente acționează

asupra aceluiași sistem ca și IECA, blocând efectele angiotensinei II. Exemple
includ losartan, valsartan, irbesartan.
n Diuretice: Aceste medicamente ajută la eliminarea apei și a sărurilor în exces din

organism, reducând volumul sângelui și scăzând astfel tensiunea arterială.
Exemple includ hidroclorotiazidă, furosemidă, indapamidă.
n Beta-blocante: Aceste medicamente blochează acțiunea hormonilor de stres,

cum ar fi adrenalina, reducând ritmul cardiac și scăzând astfel tensiunea
arterială. Exemple includ metoprolol, atenolol, carvedilol.
81
27
2/5/24
n Blocante ale canalelor de calciu: Aceste medicamente împiedică intrarea

calciului în celulele musculare din pereții vaselor de sânge și din inimă,
determinând relaxarea vaselor și scăderea tensiunii arteriale. Exemple
includ amlodipină, nifedipină, diltiazem.
n Alte medicamente: Există și alte clase de medicamente antihipertensive,

cum ar fi alfa-blocantele, inhibitorii directi ai reninei sau medicamentele
vasodilatatoare periferice.
n Este important să menționați că fiecare persoană poate răspunde diferit la

un anumit tip de medicament antihipertensiv, iar uneori este necesară o
combinație de mai multe medicamente pentru a controla tensiunea arterială
în mod eficient. Decizia privind tipul și doza de medicament prescrisă
trebuie luată de către un medic, în funcție de starea de sănătate a fiecărei
persoane și de alte condiții medicale pe care le pot avea.
82
Hipertensiunea este definită fie ca presiunea sanguină sistolică susținută ˃140
mmHg, fie ca presiune sanguină diastolică susținută ˃90 mmHg. Hipertensiunea
este consecința creșterii tonusului musculaturii netede a vaselor periferice, care
conduce la creșterea rezistenței arteriolare și la reducerea capacitanței sistemului
venos. În majoritatea cazurilor, cauza creșterii tonusului vascular este
necunoscută. Hipertensiunea arterială este o afecțiune frecventă, întâlnită în
rândurile populației. Deși multe din persoane afectate sunt asimptomatice,
hipertensiunea cronică (sistolică sau diastolică) poate cauza accidente vasculare
cerebrale, insuficiența cardiacă congestivă, infarct miocardic și leziuni renale.
Hipertensiunea este clasificată în patru categorii:

Presiune sistolică (mmHg) Presiune diastolică (mmHg)
Normal ˂120 și ˂80
Prehipertensiune 120-139 sau 80-89
Stadiul I 140-159 sau 90-99
Stadiul II ≥160 sau ≥100
83
ü Deși hipertensiunea poate apărea secundar altor procese patologice, peste

90% din pacienți au hipertensiune esențială, o afecțiune de etiologie
necunoscută care modifică funcționarea mecanismelor de reglare a
presiunii sanguine. Antecedentele familiale de hipertensiune cresc
probabilitatea ca un individ să dezvolte creșteri anormale ale presiunii
sanguine și boală hipertensivă. Boala apare mai frecvent la bărbați de
vârsta medie decât la femei de vârsta medie, iar prevalența ei crește odată
cu vârsta și prevalența obezității.
ü Factorii de mediu, cum ar fi stilul de viață stresant, aportul alimentar crescut

de sodiu și fumatul, cresc de asemenea riscul individual de apariție a
hipertensiunii.
84
28
2/5/24
Antihipertensivele – sunt medicamente din diferite grupe

farmacologice capabile să scadă presiunea arterială majorată,
influențând asupra factorilor patogenetici ai hipertensiunii arteriale.
Remediile antihipertensive scad valorile tensiunii arteriale crescute în

hipertensiunea arterială către cele fiziologice prin următoarele
mecanisme:
ü diminuarea lucrului inimii;
ü micșorarea rezistenței periferice;

ü interferarea sistemului renină-angiotensină-aldosteron;
ü micșorarea volumului sângelui circulant.
85
Preparatele antihipertensive se clasifică în nespecifice și specifice.
Cele cu acțiune nespecifică (sedativele, tranchilizantele etc.)
influențează asupra factorilor nervoși, implicați în patogeneza
hipertensiunii arteriale; aceste preparate se prescriu în tratamentul
inițial al hipertensiunii arteriale sau se asociază pe parcurs la remediile
specifice.
Preparatele antihipertensive specifice includ:

ü Antihipertensive neurotrope;
ü Antihipertensive musculotrope;
ü Antihipertensive cu acțiune asupra sistemului renină-angiotensină-
aldosteron;
ü Antihipertensive cu acțiune asupra volumuli de sânge circulant.
86
Blocante ale canalelor de calciu

Caracteristica generală a grupului
Preparatele incluse în această clasă scad tensiunea arterială și
exercită efect antianginos.
Mecanismele acțiunii moleculare ale blocantelor canalelor de calciu

în cadrul patologiei cardiovasculare sunt determinate de capacitatea lor
de a interacționa cu proteinele șilipidele membranare, de a suprima
pătrunderea ionilor de calciu în celule, ceea ce contribuie la diminuarea
tonusului vascular, ameliorarea circulației coronariene. Preparatele din
grupul menționat nu dereglează metabolismul lipidic, reduc
vâscozitatea sângelui, blochează agregarea plachetară, producția de
tromboxan, sporesc sinteza prostaciclinei, ele sunt utile pentru terapia
hipertensiunii la pacienți cu angina sau diabet.
87
29
2/5/24
Blocante ale canalelor de calciu
Blocantele canalelor de calciu sunt împărțite în trei clase chimice,

fiecare având proprietăți farmacocinetice și indicații clinice diferite.
ü Difenilalchilamine: verapamil;
ü Benzotiazepine: diltiazem;
ü Dihidropiridine: nifedipină, etc.
88
CLORHIDRAT DE Sinonime.
VERAPAMIL Finoptin, Isoptin, Lekoptin;
Verapamili hydrochloridum Ranil.
Verapamil hydrochloride Denumire chimică.
Clorhidrat de (2RS)-2-(3,4-
OCH3 dimetoxifenil)-5-[[2-(3,4-
H3 CO OCH3 dimetoxifenil)etil](metil)amino
. HCl ]-2-(1-metiletil) pentanenitril.
H3CO N
CH3 H3C CN si enantiomer Descriere.
CH3
aproape albă.
C27H39ClN2O4 Solubilitate.
Mr 491,1 Solubil în apă, ușor solubil în
metanol, puțin solubil în
etanol (96 %).
P. t.: aproximativ144 oC .
89
Obținere. Verapamilul se obține conform schemei:
CH3-O H3C CH3

CH3-O
CH
CH3-O CH2-C N + CH3-CH-Cl CH3-O CH - C N

CH3
[H]
O-CH3 O-CH3
CH3I Br-(CH2)3-Cl
H2N-CH2-CH2 O-CH3 H-N-CH2-CH2 O-CH3
CH3
O-CH3
Cl-CH2-CH2-CH2-N-CH2-CH2 O-CH3
CH3
CH3-O H3C CH3 O-CH3

CH
CH3-O CH - CH2-CH2-CH2-N -CH2-CH2 O-CH3
C N CH3
90
30
2/5/24
Identificare.
Pentru identificarea clorhidratului de verapamil se prevede:
ü spectul în ultraviolet al soluției 0,002% în acid clorhidric 0,001%, în
regiunea 210-340 nm prezintă două maxime: la 229 nm și la 278 nm și un
platou la 282 nm; raportul absorbanțelor determinate la 278 nm și la 229
nm trebuie să fie cuprins între 0.35 și 0.39;
ü spectroscopia IR: se efectuează prin compararea spectrului de absorbție
al substanţei de analizat cu spectrul de absorbție al substanţei standard;
ü CSS; la identificarea substanței active în comprimate; spotul substanței
analizate trebuie să corespundă după mărime, colorație și poziție cu spotul
substanței de referință – clorhidrat de verapamil-standard;
Metode neoficiale:
ü substanța reacționează cu reactivi de precipitare (în special, Dragendorff);
ü reacția cu acid sulfuric dil. și permanganat de potasiu – se formează un
precipitat roșu-mov, ce se dizolvă rapid, se obține soluția galbenă;
ü din soluția apoasă (1:100), după acidulare cu acid nitric, se formează un
precipitat alb.
91
Teste.
ü Se prevede determinarea: aspectul soluției; pH-ul; rotație optică;
substanțe înrudite (HPLC); pierdere prin uscare; reziduu prin
calcinare.
Dozare. (metoda farmacopeică)

Se prevede dozarea clorhidratului de verapamil prin metoda acido-
bazică în mediu hidro-organic (solvent – amestec format din alcool
anhidru și acid clorhidric 0,01 M (50:5)), se titrează cu hidroxid de sodiu
0,1 M, punctul de echivalenţă fiind determinat potenţiometric.
92
Dozare.
Metode neoficiale:
ü metoda acido-bazică în mediu anhidru (solvent – amestec format din
acid acetic anhidru și anhidrida acetică), se titrează cu acid percloric
0,1 M, punctul de echivalenţă fiind determinat potenţiometric;
ü metoda acido-bazică în mediu anhiru (solvent – acid acetic anhidru),
în prezența acetatului de mercur, se titrează cu acid percloric 0,1 M,
incator – cristal violet.
Conservare.
Ferit de lumină.
93
31
2/5/24
Blocant al canalelor de calciu. Efectele farmacologice le exercită
datorită modulării influxului ionilor de calciu prin membranele celulelor
musculare netede ale vaselor sanguine și cardiomiocitelor contractile și
conductile. Mecanismul efectului antianginal se explică prin: a)
dilatarea vaselor coronare în regiunile sănătoase și ischemice, lucru
important în angina vasospastică, și b) prin reducerea necesarului în
oxigen datorită micșorării postsarcinii (dilatarea arteriolelor periferice și
scăderea rezistenței vasculare), în special în angina pectorală stabilă.
În hipertensiunea arterială verapamilul descrește rezistența vasculară
periferică fără hipotensiune în ortostatism sau tahicardie reflexă.
Forme farmaceutice.
Comprimate, comprimate filmate, drajeuri, soluție injectabilă.
94
DILTIAZEM
La baza structurii diltiazemului stă sistemul condensat ai 1,5-
benzotiazepinei.
S
8 9 1 2
3
7 6 5 4
N
1,5-benzotiazepin
1,5-benzotiazepină prezintă heterociclu asemănător cu 1,4-

benzodiazepină, în care atomul de azot din poziția 1 este substituit
cu atomul de sulf, iar al doilea atom de azot se află în poziția 5:
95
CLORHIDRAT DE Sinonime.
DILTIAZEM Asdilt, Corzem, Altiazem, Cardil,
Diltiazemi hydrochloridum Delay-Tiazem, Diacordin, Diltisan.
Diltiazem hydrochloride Denumire chimică.
Clorhidrat de (2S,3S)-5-[2-
O CH3 (dimetilamino)etil]-2-(4-metoxifenil)-4-
oxo-2,3,4,5-tetrahidro-1,5-
benzotiazepin-3-il acetat.
S
Descriere.
O . HCl Pulbere cristalină albă sau aproape
N CH3
O O
albă.
Solubilitate.
N
H3C CH3 Ușor solubil în apă, metanol și clorură
de metilen, foarte greu solubil în
etanol anhidru.
C22H27ClN2O4S
Mr 451,0 P.t.: aproximativ 213 oC, cu
descompunere.
96
32
2/5/24
Obținere.
Diltiazem se obține conform schemei:
HS
O O O
ClCH2C
H OC2H5 COOC2H5 H2N
o-aminotiofenol
O CH3 O CH3
o-metoxibenzaldehid oxiran
O CH3 O CH3
S S
(CH3CO)2O
OH O
N N CH3
H O H O O
O CH3
CH3
ClCH2-CH2-N S
CH3
O
dimetilaminoetilclorid N CH3
O O
N
H3C CH3
97
Identificare
Pentru identificarea clorhidratului de diltiazem se prevede:

mărime, colorație și poziție cu spotul substanței de referință-
clorhidrat de diltiazem-standard.
ü reacția cu reincat de amoniu-soluție, se obține un precipitat roz;

Metode neoficinale:
ü HPLC;
ü UV-spectrofotometria; soluția apoasă prezintă un maxim la 236 nm;
soluție în acid clorhidric 0,1 M prezintă un maxim la 237 nm, soluție
în metanol prezintă un maxim 239 nm;
ü substanța interacționează cu reactivi generali de precipitare.
98
Teste.
Se prevede determinarea: aspectul soluției; pH-ul; rotație optică
specifică; substanțe înrudite (HPLC); pierdere prin uscare; reziduu prin
calcinare.
Dozare. Se prevede dozarea clorhidratului de diltiazem prin metoda
acido-bazică în mediu anhidru (solvent – amestec format din acid
formic anhidru și anhidrida acetică), se titrează cu acid percloric 0,1 M,
punctul de echivalenţă fiind determinat potenţiometric:
O-CH3 O-CH3
S S
O-C-CH3 O-C-CH3
. HCl + HClO4 . ClO4-
N O N O
O O
CH3 + CH3
CH2 -CH2 - N CH2 -CH2 - N
CH3 CH3
H
Metode neoficinale:
ü HPLC;
ü UV-spectrofotometria.
Conservare. Într-un recipient închis ermetic, ferit de lumină.
99
33
2/5/24
Blocator al canalelor lente de calciu. Încetinește influxul ionilor de
calciu în faza excitației și efluxul lor ulterior. Dilată vasele coronare și
periferice, reducând rezistența vasculară periferică și presarcina.
Crește circulația coronariană și previne spasmul coronarelor.
Micșorează tensiunea arterială și frecvența cardiacă însă nu le modifică
la persoanele sănătoase.
Forme farmaceutice.
100
Clasa dihidropiridinelor
!"#!$%!"#&'(#)$#*(#(+!'#,-,&$(.!/ț&,'&-0*$/(*%&01("/,-(*!2$3/!("#($
/-(")$%!$/0+4,ș&$($.0"#$"&'#!#&5(#)$6'$((2$789:;788:<$-($=(5($"#*,/#,*&&$
(/!"#0*($"!$>)"!ș#!$(/&%,-$7?@;%&A&%*0;B?C;%&+!#&-4&*&%&'(;D?E;
%&/(*=0F&-&/2
4
5 3
6 1 2
H3C N CH3 H3C N CH3

H
B?C;%&+!#&-4&*&%&'($$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$7?@;%&A&%*0;B?C;%&+!#&-4&*&%&'(
O C 4 C O
HO
5 3
OH
6 1 2
H3C N CH3
H
3/&%,-$7?@;%&A&%*0;B?C;%&+!#&-4&*&%&'(;D?E;%&/(*=0F&-&/
101
n Clasa dătă include nifedipina,

un agent de prima generație,
precum și agenți de generația
a doua: amlodipina.
Substanțelor medicamentoase
din clasa dihidropiridinelor îi
corespunde formula generală 2
de structură : NO2 (Cl)
O C 4 C O
H3C O
5 3
O R1
6 2
1
H3C N CH2 - R2
H
102
34
2/5/24
Clasa dihidropiridinelor
include nifedipina, un agent de prima generație, precum și agenți de

generația a doua destinați tratamentului afecțiunilor cardiovasculare:
amlodipină felodipină etc.
Aceste blocante ale canalelor de calciu de generația a doua diferă în
ceea ce privește proprietățile farmacocinetice, indicațiile pentru care
sunt aprobate și interacțiunile medicamentoase.
Toate dihidropiridinele au afinitate mult mai mare pentru canalele de
calciu vasculare decât pentru cele cardiace. Ca urmare, acestea sunt
utile îndeosebi pentru tratamentul hipertensiunii.
Dihidropiridinele au avantajul unor interacțiuni minime cu alte
medicamente cardiovasculare, cum ar fi digoxina sau warfarina, care
se folosesc frecvent concomitent cu blocante ale canalelor de calciu.
103
NIFEDIPINĂ Sinonime.
Nifedipinum Corinfar, Cordafen, Cordipin,
Nifedipine Adalat, Epilat, Fenigidin,
Sponif.
Denumire chimică.
2
1 Ester dimetilic al acidului 2,6-
NO2 dimetil-4-(2-nitrofenil)-1,4-
O C 4 C O dihidropiridină-3,5-dicarboxilic.
H3C - O
5 3
O - CH3 Descriere.
6 1 2
H3C N CH3 Pulbere cristalină, galbenă.

H
Solubilitate.
Practic insolubilă în apă, ușor
C17H18N2O6 solubilă în acetonă, puțin
Mr 346,3 solubilă în etanol.
104
Obținere.
Sinteza Ganch – interacțiunea esterului metilic al acidului acetacetic, 2-

nitrobenzaldehidei și amoniacului rezultă obținerea nifedipinei:
CHO
O O NO2 NO2
2 + + NH3
H3C O - CH3 O C C O
H3C - O O - CH3
H3C N CH3
H
105
35
2/5/24
Identificare.
Pentru identificarea nifedipinei se prevede:
ü P.t.: 171 oC până 175 oC;

ü CSS; la examinarea cromatogramei în lumina UV la 254 nm, spotul
substanței analizate trebuie să corespundă după mărime, colorație
și poziție cu spotul substanței de referință;
ü formarea azocolorantului, după reducerea grupei nitro și cuplarea cu
diclorhidrat al naftiletilenediaminei (colorație roșie):
R R R
+
NO2 Zn NH2 N N
+
HCl
NH(CH2CH2OH)2
dihidroclorid de naftiletilenediamin
R
N N NH(CH2CH2OH)2
106
Identificare.
Metode neoficinale:
ü spectrul în ultraviolet al soluției 0,0025% în metanol prezintă un
maxim la 235 nm și un platou între 350 și 355 nm;
ü formarea sării de potasiu în mediu DMSO; la adăugarea hidroxidului
de potasiu-soluție alcoolică apare o colorație roșie:
H
C
+ O-
NO2 KOH N
OK
ü metoda HPLC.
107
Teste.
Ø Se prevede determinarea: impuritatea D și alte impurități de bază; substanțe
înrudite (HPLC); pierdere prin uscare; reziduu prin calcinare.
Dozare.
Se prevede dozarea nifedipinei prin metoda cerimetrică (solvent – amestec format
din 2-metil-2-propanol și acid perchloric), se titrează cu sulfat de ceriu 0,1 M,
(indicator - feroină).
Metode neoficiale: UV-spectrofotometria-soluția etanolică, la 340 nm.
Conservare. Ferit de lumină, în recipiente bine închise. Nifedipina este
fotosensibilă, mai ales în soluție. Sub acțiunea luminii suferă o transpoziție
intramoleculară trecând în nitrozoderivați.
Acțiune farmacologică. Blocant al canalelor lente de calciu (antagonist al
calciului). Inhibă influxul ionilor de calciuîn miocardiociteși celulele musculare
netedeale vaselor sanguine. Dilată vasele coronariene, ameliorează circulația
coronariană, scade necesarul miocardului în oxigen.
Forme farmaceutice. Comprimate, comprimate filmate, drajeuri, capsule, soluție
injectabilă.
108
36
2/5/24
BESILAT DE
Sinonime. Amloz, Amlodil,
AMLODIPINĂ Amlocor, Tenox, Omelar Cardio.
Amlodipini besilas
Denumire chimică .
Amlodipine besilate
H
Benzensulfonat 3-etil 5-metil
H3C N NH2 (4RS)-2-[(2-aminoetoxi)metil]-4-(2-
O SO3H
H3 CO O CH3 clorofenil)-6-metil-1,4-
H . dihidropiridină-3,5-dicarboxilat.
O O
Cl Descriere.
si enantiomer
Pulbere albă sau aproape albă.
Solubilitate.
Foarte puțin solubil în apă, ușor
C26H31ClN2O8S
solubil în metanol, puțin solubil în
Mr 567,1 etanol anhidru, foarte puțin solubil
în propanol-2.
109
Identificare.
Pentru identificarea besilatului de amlodipină se prevede:
Metode neoficinale:
ü spectrul în ultraviolet al soluției în acid clorhidric 0,1 М, în regiunea
300-400 nm prezintă un maxim la 360 nm;
ü CSS; la identificarea substanței active în comprimate; spotul
și poziție cu spotul substanței de referință;
Teste.
Se prevede determinarea: rotație optică; substanțe înrudite (HPLC);
apă; reziduu prin calcinare.
110
Dozare.
ü Se prevede dozarea besilatului de amlodipină prin metoda HPLC.
Metode neoficiale:
ü la dozarea substanței active în comprimate – metoda spectrofotometrică,
max-360 nm; solvent – amestec format din acid clorhidric 0,1 M și
metonol.
Conservare. Într-un recipient bine închis, într-un loc uscat și întunecat.
Blocant al canalelor lente de calciu, inhibă pătrunderea ionilor de calciu prin
membranele celulelor netede vasculare și ale miocardului. Mecanismul
acțiunii antihipertensive se explică prin relaxarea directă a musculaturii
vasculare.
111
37
2/5/24
NITRENDIPINĂ Denumire chimică.

Nitrendipinum Ester etilic, metilic al acidului
Nitrendipine (4RS)-2,6-dimetil-4-(3-
nitrofenil)-1,4-dihidropiridină-
3,5-dicarboxilic.
H
H3C N CH3 Descriere.
O Pulbere cristalină galbenă.
H3 CO CH3
H Solubilitate.
O O si enantiomer Practic insolubilă în apă, ușor
solubilă în acetat de etil, puțin
NO2 solubilă în etanol anhidru și
metanol.
C18H20N2O6
Mr 360,4
112
Identificare
Pentru identificarea nitrendipinei se prevede:
trebuie să fie identice.
Teste. Se prevede determinarea: substanțe înrudite (HPLC); pierdere prin
uscare; reziduu prin calcinare.
Dozare. Se prevede dozarea nitrendipinei prin metoda cerimetrică (solvent –
amestec format din 2-metil-2-propanol și acid percloric), se titrează cu sulfat
de ceriu 0,1 M (indicator - feroină), punctul de echivalenţă fiind determinat
potenţiometric.
Conservare. Ferit de lumină. Nitredipina este fotosensibilă, mai ales în
soluție. Sub acțiunea luminii suferă o transpoziție intramoleculară trecând în
nitrozoderivați.
Acțiune farmacologică. Blocant al canalelor de calciu. Felodipinul sau
felodipina este un medicament antihipertensiv, folosit în tratamentul
hipertensiunii arteriale și a anginei pectorale stabile. Face parte din categoria
blocantelor ale canalelor de calciu, din clasa dihidropiridinelor.
113
FELODIPINĂ Sinonime.
Felodipinum Felohexal.
Felodipine Denumire chimică.
H Ester etilic, metilic al acidului
H3C N CH3
(4RS)-4-(2,3-diclorofenil)-2,6-
H3 CO O CH3 dimetil-1,4-dihidropiridină-3,5-
dicarboxilic.
H
O O
Cl
si enantiomer Descriere.
Cl
galben deschisă.
Solubilitate.
C18H19Cl2NO4 Practic insolubilă în apă, ușor
solubilă în acetonă, alcool
Mr 384,3 anhidru, metanol și clorură de
metilen.
114
38
2/5/24
Identificare.
Pentru identificarea felodipinei se prevede:
ü spectul în ultraviolet al soluției 0,0015% în metanol, în regiunea 220-
400 nm prezintă două maxime: la 238 nm și la 361 nm; raportul
absorbanțelor determinate la 361 nm și la 238 nm trebuie să fie
cuprins între 0,34 și 0,36.
ü CSS; la identificarea substanței active în comprimate; spotul
și poziție cu spotul substanței de referință-felodipină-standard.
Teste.
ü Se prevede determinarea: aspectul soluției; absorbanța (maxim
0,10, determinat la 440 nm pe soluția S (soluția 5% în metanol));
substanțe înrudite (HPLC); pierdere prin uscare; reziduu prin
calcinare.
115
Dozare.
ü Se prevede dozarea felodipinei prin metoda cerimetrică (solvent –
amestec format din 2-metil-2-propanol și acid percloric), se titrează cu
sulfat de ceriu 0,1 M (indicator - feroină), punctul de echivalenţă fiind
determinat potenţiometric.
Conservare.
Ferit de lumină.
ü Este un antagonist al calciului, blocează canalele lente ale calciului din
membrana celulară a mușchilor netezi ai arteriolelor din circuitul
sistemic și coronarian, reduce disponibilitatea acestui element necesar
pentru contracția musculaturii netede. În rezultat arteriolele se dilată,
rezistența vasculară periferică și cea cornariană, precum și tensiunea
arterială scad.
116
Inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (IECA):

ü Inhibitorii enzimei de conversie (IECA) se consideră ca preparate
hipotensive înalt eficiente. Angiotensinogena, o proteină plasmatică,
sub influența reninei, formate în rinichi, se transformă în
angiotensina I, care, sub influența altei enzime – carboxipeptidazei,
formate în pulmoni, se transformă în angiotensina II – cea mai activă
substanță presorie endogenă. Angiotensina II mărește rezistența
vasculară periferică, stimulează secreția aldosteronului, eliminarea
noradrenalinei din veziculele periferice și sinapsele simpatice
centrale. Enzima de conversie crește inactivitatea bradichininei,
care la fel duce la mărirea tensiunii arteriale.
ü Astfel, acești agenți produc vasodilatație arterioală și venoasă
datorită efectelor combinate de atenuare a vasocostricției prin
diminuarea nivelului de angiotensina II și de potențare vasodilatației
prin creșterea nivelului de bradichinină. Reducând nivelul circulant
de angiotensină II, IECA scad și producția de aldosteron, ceea ce
reduce retenția hidrosalină.
117
39
2/5/24

ü IECA se divid în preparate cu acțiune directă, care conțin și nu conțin
grupări sulfhidrice, și cu acțiune indirectă, sau promedicamente. Aceste
preparate își manifestă activitatea doar după transformarea în oranism
în compușii activi (maleatul de enalapril). Primul preparat efectiv, care
influențează asupra sistemului renin-angiotensină, este captoprilul.

ü La baza structurii chimice IECA stă 2-metil-propionil-L-propil – derivatul
aminoacidului prolină: CH 3
O
R
H H
N N COOH COOH
H H
pirolidin prolin formula general
118
Sinonime.
CAPTOPRIL
Europril, Capocard, Capoten,
Captoprilum Farcopril, Hypotensor, Kapteks,
Captopril Tensiomin.
O
Denumire chimică.
H CO2H
Acid (2S)-1-[(2S)-2-Metil-3-
HS N sulfanilpropanoil]pirrolidin-2-
carboxilic.
H CH3
Descriere.
C9H15NO3S aproape albă.
Mr 217,3 Solubilitate.
Solubil în apă, ușor solubil în
metanol și clorură de metilen. Se
dizolvă în soluții diluate de
hidroxizi alcalini.
119
Obținere.
Captoprilul se obține conform schemei:
CH3 CH3
SOCl2
H2C C - COOH + CH2-CO-SH CH3-CO-S-CH2-CH-COOH
CH3 N COOH
H N COOH
CH3-CO-S-CH2-CH-COCl
CH3-CO-S-H2C-CH-CO
CH3
NH3 / CH3OH
N COOH
HS -H2C -CH- CO
CH3
O H C O2H
HS N
H C H3
120
40
2/5/24
Identificare.
Pentru identificarea captoprilului se prevede:
ü rotație optică specifică;
substanţei de analizat cu spectrul de absorbție al substanţei standard; trebuie
să fie identice.
Metode neoficiale:
ü HPLC;
ü CSS.
Teste.
Se prevede determinarea: aspectul soluției; pH-ul; rotație optică specifică;
impuritate F (CG); substanțe înrudite (HPLC); pierdere prin uscare; reziduu prin
calcinare.
121
Dozare.
ü Se prevede dozarea captoprilului prin metoda iodometrică, se
titrează cu iod 0,05 M, punctul de echivalenţă fiind determinat
potenţiometric (electrod de platină).
Metode neoficiale:
ü metoda iodatometrică – este bazată pe oxidarea grupei sulfhidrice
cu iod, format în rezultatul titrării. Se titrează cu iodat de potasiu 0,1
M, în prezența iodurii de potasiu în mediu acidului sulfuric, indicator
– amidon-soluție, până la colorația albastră persistentă:
KIO3 + 5 KI + 3 H2SO4 3 I2 + 3 K2SO4 + 3 H2O
2 R-SH + I2 R-S-S-H + 2 HI
ü în comprimate, conținutul captoprilului se determină

spectrofotometric, la 212 nm, în soluție de acid clorhidric 0,1 M.
122
Conservare
ü La loc uscat, ferit de lumină, în recipiente închise etanș, temperatura
depozitării nu depășește 30 oC.
ü Antihipertensiv prin inhibiția enzimei de conversie a angiotensinei I
în angiotensină II. Aceasta din urmă are efecte vasoconstrictoare
puternice și, în afară de asta, stimulează sinteza aldosteronului în
corticosuprarenale. Aldosteronul, la rândul său, reține sodiul și apa
în organism. Preparatul scade rezistența vasculară periferică, nu
modifică sau chiar crește circulația renală și rata filtrației
glomerulare. Efectul antihipertensiv se manifestă în ortostatism și în
poziția orizontală.
Forme farmaceutice.
123
41
2/5/24
MALEAT DE ENALAPRIL Sinonime.

Enalaprili maleas Tensiopril, Enatens, Veripril,
Ephicord, Epril, Berlipril, Enahexal,
Enalapril maleate Enap, Ednyt, Kalpiren, Invoril.
Denumire chimică.
O Maleat al acidului (2S)-1-[(2S)-2-
H CO2H CO2H
H [[(1S)-1-(etoxicarbonil)-3-
N .
N fenilpropil]-amino]
O H H CH3 CO2H
propanoil]pirolidin-2-carboxilic.
H3C O
Descriere.
aproape albă.
C24H32N2O9 Solubilitate.
Mr 492,5
Puțin solubil în apă, ușor solubil
în metanol, practic insolubil în
clorură de metilen. Se dizolvă în
soluții diluate de hidroxizi alcalini.
124
Obținere.
Maleatul de enalapril se obține conform schemei:
O CH3
N
CH CH-COOC2H5 H2N
+
O
COOCH2C6H5
CH3 CH3
O N O N
HN HN
CH2 -CH O H2 / Raney-Ni O

COOCH2C6H5 CH2 -CH COOH
COOC2H5 COOC2H5
Identificare.
Pentru identificarea maleatului de enalapril se prevede:
absorbție al substanţei de analizat cu spectrul de absorbție al substanţei
standard; trebuie să fie identice.
Metode neoficiale:
ü HPLC.
125
Teste.
ü Se prevede determinarea: aspectul soluției; pH-ul; rotație optică specifică;
substanțe înrudite (HPLC); pierdere prein uscare; reziduu prin calcinare.
Dozare.
ü Se prevede dozarea maleatului de enalapril prin metoda acido-bazică în
mediu apos, se titrează cu hidroxid de sodiu 0,1 M, punctul de echivalenţă
fiind determinat potenţiometric.
Metode neoficiale:
ü HPLC.
Inhibitor al enzimei de conversie.
Forme farmaceutice.
Comprimate, soluție injectabilă.
126
42
2/5/24
LISINOPRIL DIHIDRAT Sinonime.

Lisinoprilum dihydricum Diroton, Perenal, Lopril, Lisiniton,
Lisinopril dihydrate Privinil.
Denumire chimică.
O H CO2H Acid (2S)-1-[(2S)-6-Amino-2-
H
N [[(1S)-1-carboxi-3-fenilpropil]-
N . 2 H2O amino]hexanoil]pirrolidine-2-
HO2C H H
carboxilic dihidrat.
H2N Descriere.
aproape albă.
C21H31N3O5,2H2O Solubilitate.
Mr 441,5 Solubil în apă, practic insolubil în
alcool anhidru și heptan.
127
Identificare.
Pentru identificarea lisinoprillului dihidrat se prevede:
Teste.
Se prevede determinarea: substanțe înrudite (HPLC); apă, reziduu prin
calcinare.
Dozare.
Se prevede dozarea lisinoprilului dihidrat prin metoda acido-bazică în
Acțiune farmacologică. Inhibitor al enzimei de conversie.
128
Sinonime.
BUTYLAMINE Coverex, Prestarium.
PERINDOPRIL Denumire chimică.
tert-Butylamini perindoprilum 2-Metilpropan-2-amino
Perindopril tert-butylamine (2S,3aS,7aS)-1-[(2S)-2-[[(1S)-1-
(etoxicarbonil)butil]amino]propanoi
O H CO2H l]octahidro-1Hindol-2-carboxilat.
H
H3C N
H
N .
H3C NH2
Descriere.
O H CH3
H H3C CH3 Pulbere cristalină albă sau
H3C O H
aproape albă, usor higroscopică.
Solubilitate.
C23H43N3O5 Ușor solubil în apă și etanol
Mr 441,6 (96%), solubil sau puțin solubil în
clorură de metilen.
129
43
2/5/24
Identificare.
Pentru identificarea perindoprilului terț-butylaminei se prevede:
absorbție al substanţei de analizat cu spectrul de absorbție al substanţei
standard; trebuie să fie identice;
ü CSS; se examinează cromatograma obținută la determinarea impurității
A; spotul substanței analizate trebuie să corespundă după mărime,
colorație și poziție cu spotul substanței de referință- terț-butylamină-
standard.
Teste.
ü Se prevede determinarea: impuritate A (CSS); puritate stereochimică
(HPLC); substanțe înrudite (HPLC); apă; reziduu prin calcinare.
130
Dozare.
ü Se prevede dozarea perindoprilului butilaminei prin metoda acido-
bazică în mediu anhidru (solvent – acid acetic anhidru), se titrează
cu acid percloric 0,1 M, punctul de echivalenţă fiind determinat
potenţiometric.
Conservare.
Într-un recipient închis etanș.
Promedicament. În organism se transformă în perindoprelat care este
substanța activă. Inhibă enzima de conversie și transformarea
angiotensinei I în angiotensină II. În așa mod conduce la dilatarea
vaselor, reducerea rezistenței periferice și icșorarea tensiunii arteriale.
Forme farmaceutice.
Comprimate.
131
RAMIPRIL Sinonime.
Ramiprilum Hartil.
Ramipril Denumire chimică.
Acid (2S,3aS,6aS)-1-[(2S)-2-
[[(2S)-1-etoxi-1-oxo-4-
O H CO2H
H fenilbutan-2-
N il]amino]propanoil]octahidrocicl
N
O H H CH3 openta[b]pirrol-2-carboxilic.
H
H3C O H Descriere.
aproape albă.
C23H32N2O5
Solubilitate.
Mr 416.5 Puțin solubil în apă, ușor
solubil în metanol.
132
44
2/5/24
Identificare.
Pentru identificarea ramiprilului se prevede:

Teste. Se prevede determinarea: aspectul soluției; rotație optică specifică;
Dozare. Se prevede dozarea ramiprilului prin metoda acido-bazică în mediu
hidro-organic (solvent – amestec format din părți egale apă-metanol), se
titrează cu hidroxid de sodiu 0,1 M, punctul de echivalenţă fiind determinat
potenţiometric.
Acțiune farmacologică. Ramiprilul inhibă în mod competitiv enzima de
conversie a angiotensinei I în angiotensină II care este un puternic
vasoconstrictor. Ca urmare, scade tensiunea arterială și indirect, prin
reducerea sintezei aldosteronului din lipsa angiotensinei II, favorizează
excreția renală a sodiului și apei.
133
CLORHIDRAT DE
QUINAPRIL Sinonime.
Quinaprili hydrochloridum Accupro.
Quinapril hydrochloride Denumire chimică.
Clorhidrat al acidului (3S)-2-
[(2S)-2-[[(1S)-1-(etoxicarbonil)-3-
O H CO2H fenilpropil] amino]propanoil]-
H
N 1,2,3,4-tetrahidroisoquinoline-3-
N
O H H CH3
. HCl carboxilic.
H3C O Descriere.
Pulbere albă sau aproape albă
sau ușor roz, higroscopică.
C25H31ClN2O5
Mr 475,0 Solubilitate.
Ușor solubil în apă și etanol
(96%), foarte greu solubil în
acetonă.
134
Identificare.
Pentru identificarea clorhidratului de quinapril se prevede:
Teste.
Se prevede determinarea: rotație optică specifică; diastereoizomerii;
substanțe înrudite (HPLC); apă; reziduu prin calcinare.
Dozare.
Se prevede dozarea clorhidratului de quinapril prin metoda acido-bazică în
Conservare.
Într-un recipient închis etanș, la o temperatură de la 2 oC până la 8 oC.
135
45
2/5/24
ü Quinaprilul este un inhibitor al enzimei de conversie a angiotensinei
I, reduce formarea angiotensinei II.
ü În rezultat scade sinteza aldosteronului și reabsorbția renală a
sodiului, scade tensiunea arterială.
ü Preparatul micșorează rezistența vasculară periferică și a celei
renale cu efecte minime sau fără efecte asupra frecvenței cardiace,
indicelui cardiac, fluxului sanguin renal.
Forme farmaceutice.
Comprimate filmate.
136
FOSINOPRIL DE SODIU Sinonime.

(FOSINOPRIL SODIC) Monopril.
Fosinoprilum natricum Denumire chimică.
Fosinopril sodium Sarea de sodiu al acidului (2S,4S)-
4-ciclohexil-1-[[(R)-[(1S)-2-metil-1-
(1-oxopropoxi)propoxi](4-
O O H CO2Na fenilbutil)fosforil]acetil]-pirrolidine-
H P
N
2-carboxilat.
H3C O
O Descriere.
CH3 CH3 H
O
Pulbere cristalină albă sau aproape
albă.
C30H45NNaO7P
Solubilitate.
Mr 585,7 Ușor solubil în apă, puțin solubil
în etanol anhidru, practic insolubil
în hexan.
137
Identificare.
Pentru identificarea fosinoprilului sodic se prevede:

Teste. Se prevede determinarea: substanțe înrudite (HPLC); acid 2-

etilhexanoic; apă.
Dozare. Se prevede dozarea fosinoprilului sodic prin metoda acido-bazică
în mediu apoas, se titrează cu acid clorhidric 0,1 M, punctul de echivalenţă
Conservare. Ferit de lumină, la o temperatură care nu depășește 25 oC.
Acțiune farmacologică. Inhibitor al enzimei de conversie.
Forme farmaceutice. Coprimate.
138
46
2/5/24
Inhibitori ai receptorilor angiotensinei (sartanii):

ü Sartanii acționează prin blocarea receptorilor specifici pentru
angiotensina II tip 1, producând vasodilatație și scăderea tensiunii
arteriale.
ü Receptorii angiotensinei tip 1 sunt situați mai ales în vase, miocard,
creier, renichi și celule care secretă aldosteron. Receptorii
angiotensinei tip 2 se găsesc în medulosuprarenală, rinichi, SNC,
stimularea lor având efect de favorizare a proliferării vasculare.
ü Antagoniștii receptorilor pentru angiotensină au afinitate mai mare
de 1000 de ori pentru receptorii de tip 1. Prin blocarea competitivă a
acestor receptori determină vasodilatație, creșterea excreției renale
de apă și electroliți, scăderea volumului plasmatic și reducerea
hipertrofiei celulare.
ü Sartanii nu modifică concentrația serică de bridichinină. Efectul
maxim apare lent după 3-4 săptămâni de tratament. Se indică în
HTA formă medie și severă. În caz de ineficiență se recomandă
asocierea cu o tiazidă.
139
LOSARTAN DE POTASIU Sinonime.

Losartanum kalicum Cozaar, Brozaar.
Losartan potassium Denumire chimică.
OH
Sarea de potasiu al 5-[4′-[[2-butil-4-
N N cloro-5-(hidroximetil)-1Himidazol-1-
-N N il]metil]bifenil-2-il]tetrazol-1-ide.
N
K
+ . Cl Descriere.
N
Pulbere cristalină albă sau aproape
CH3 albă, higroscopică.
Solubilitate.
Ușor solubil în apă și metanol,
C22H22ClKN6O foarte puțin solubil în acetonitril.
Mr 461,0
140
Identificare.
Pentru identificarea losartanului se prevede:
ü substanța dă reacția (a) pentru potasiu.
Teste.
ü Se prevede determinarea: substanțe înrudite (HPLC); pierdere prin
uscare; nirtozamine.
Dozare.
ü Se prevede dozarea losartanului prin metoda acido-bazică în mediu
anhidru (solvent – acid acetic anhidru), se titrează cu acid percloric
Conservare.
Într-un recipient etanș.
141
47
2/5/24
ü Losartanul blochează în mod competitiv receptorii angiotensinergici
care nu mai pot interacționa cu angiotensina II. În rezultat, scade
secreția aldosteronului și excreția renală a potasiului.
ü Are acțiune îndelungată (peste 24 ore) datorită formării, în organism,
a unui metabolit activ.
Forme farmaceutice.
Comprimate filmate.
142
IRBESARTAN
Irbesartanum Sinonime.
Irbesartan Aprovel, Ibertan.
O N N
Denumire chimică.
N
2-Butil-3-[[2′-(1H-tetrazol-5-il)[1,1′-
HN
N bifenil]-4-il]metil]-1,3-
N diazaspiro[4.4]non-1-en-4-onă.
Descriere.
CH3
aproape albă.
Solubilitate.
C25H28N6O
Practic insolubil în apă, puțin
Mr 428,5 solubil în metanol, foarte puțun
solubil în clorură de metilen.
143
Identificare.
Pentru identificarea irbesartanei se prevede:
Teste. Se prevede determinarea: aspectul soluției; impuritate B (HPLC);
apă; reziduu prin calcinare; nitrozaminele.
Dozare. Se prevede dozarea irbesartanei prin metoda acido-bazică în
mediu anhidru (solvent – acid acetic anhidru), se titrează cu acid percloric
Conservare. Într-un loc uscat și întunecat, la o temperatură care nu
depășește 25 oC.
Acțiune farmacologică. Blocant al receptorilor angiotensinergici.
Forme farmaceutice. Comprimate, comprimate filmate.
144
48
2/5/24
Sinonime.
CANDESARTAN
Angiacand, Hyposart (Hiposart).
Candesartanum cilexetili
Candesartan cilexetil Denumire chimică.
(1RS)-1-
O
[[(Ciclohexiloxi)carbonil]oxi]etil2-
H CH3 etoxi-1-[[2′-(1H-tetrazol-5-il)bifenil-
O O
O si enantiomer 4-il]metil]-1Hbenzimidazole-7-
O
N N carboxilat.
N
N
HN
Descriere.
N Pulbere cristalină albă sau
O
aproape albă.
CH3 Solubilitate.
Practic insolubil în apă, ușor
C33H34N6O6 solubil în clorură de metilen, și
foarte puțin solubil în alcool
Mr 611 anhidru.
145
Identificare.
Pentru identificarea candesartanei se prevede:
Teste.
Se prevede determinarea: substanțe înrudite (HPLC); apă; reziduu prin
calcinare; nirozaminele.
Dozare. Se prevede dozarea candesartanei prin metoda acido-
bazică în mediu anhidru (solvent – acid acetic anhidru), se titrează cu
acid percloric 0,1 M, punctul de echivalenţă fiind determinat
potenţiometric.
Conservare. Într-un loc uscat și întunecat, la o temperatură care
nu depășește 25 oC.
Acțiune farmacologică. Blocant al receptorilor
angiotensinergici.
146
VALSARTAN Sinonime.
Valsartanum
Diovan, Valsacor, ArtiNova,
Valsartan Valsartan H.
H CO2H N N Denumire chimică.

H3C HN N Acid (2S)-3-Metil-2-
N [pentanoil[[2′-(1H-tetrazol-5-
H3C O il)bifenil-4 il]metil]amino]butanoic.
Descriere.
CH3 aproape albă.
Solubilitate.
C24H29N5O3
Practic insolubil în apă, ușor
Mr 435,5
solubil în alcool anhidru, puțun
solubil în clorură de metilen.
147
49
2/5/24
Identificare
Pentru identificarea valsartanei se prevede:
ü puritate enantiomerică;
ü rotație optică specifică.
Teste. Se prevede determinarea: puritate enantiomerică; apă; reziduu prin

calcinare; nitrozaminele.
Dozare. Se prevede dozarea valsartanei prin metoda acido-bazică în
mediu anhidru (solvent – propanol-2), se titrează cu hidroxid de
tetraburilamoniu 0,1 M în propanol-2, punctul de echivalenţă fiind determinat
potenţiometric.
Conservare. Într-un recipient închis etanș.
Acțiune farmacologică. Valsartanul este un antagonist al angiotensinei
II. El blochează selectiv receptorii AT1 responsabili de principalele efecte ale
angiotensinei II: vasoconstricția, secreția aldosteronului și retenția sodiului în
organism prin stimularea reabsorbției lui renale.
Forme farmaceutice. Comprimate filmate.
148
TELMISARTAN Sinonime.
Telmisartanum Micardis, Praitor, Tanidol.
Telmisartan Denumire chimică.
Acid 4′-[[4-metil-6-(1-metil-1H-
benzimidazol-2-il)-2-propil-1H-
N CH3 benzimidazol-1-il]metil][1,1′-
N bifenil]-2-carboxylic.
Descriere.
N CO2H Pulbere cristalină albă sau
H3C N
aproape albă.
Solubilitate.
CH3 Practic insolubil în apă, foarte
puțun solubil în metanol, puțun
C33H30N4O2 solubil în clorură de metilen. Se
dizolvă în hidroxid de sodiu-soluție
Mr 514,6
40%.
149
Identificare.
Pentru identificarea telmisartanului se prevede:
Teste. Se prevede determinarea: aspectul soluției; substanțe înrudite
(HPLC); pierdere prin uscare; reziduu prin calcinare.
Dozare. Se prevede dozarea telmisartanului prin metoda acido-
bazică în mediu anhidru (solvent – amestec format din acid formic
anhidru și anhidrida acetică (5:75)), se titrează cu acid percloric 0,1 M,
punctul de echivalenţă fiind determinat potenţiometric.
Conservare. Într-un loc uscat și întunecat, la o temperatură care nu
depășește 25 oC.
Acțiune farmacologică. Antagonist al angiotensinei II.
150
50
2/5/24
?
ÎNTREBĂRI
151
51

+PR 1 S M Cardiotonice+TP+TV-91209

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

+PR 1 S M Cardiotonice+TP+TV-91209

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

2/5/24

Substante medicamentoase cu acțiune asupra

Catedra de chimie farmaceutică şi toxicologică

MEDICAMENTE CU ACȚIUNE ASUPRA SISTEMULUI

MEDICAMENTE CU ACȚIUNE ASUPRA SISTEMULUI

Glicozizii cardiotonici si alte stimulante cardiace

Glicozizii cardiotonici si alte stimulante cardiace

Glicozizii cardiotonici si alte stimulante cardiace

Clasificarea medicatiei active in insuficienta cardiaca

Glicozizii cardiotonici si alte stimulante cardiace

2. ALTE STIMULANTE CARDIACE (MEDICAMENTE INOTROP SI

Glicozide cardiotonice (Cardenolide)

Glicozidele cardiace sunt compuși complexi fără azot de origine vegetală

D-glucoza L-ramnoza digitaloza

D-digitoxoza D-cimaroza L-oleandroza

În funcție de substituentul din poziția C10 cardenolidurile sunt împărțite

Subgrupul digitalis include glicozide, ale căror aglicoane în poziția C 10 au o

Proprietățile fizice ale glicozidelor cardiace

n Glicozidele cardiotonice sunt în principal

Ø caracterizate printr-un anumit punct de topire și un unghi de rotație

Ø Agliconii glicozidici cardiace se dizolvă în solvenți organici.

Clasificare după polaritate

n În funcție de solubilitatea în apă și lipide, glicozidele cardiotonice

Proprietățile fizice ale glicozidelor cardiace

n Glicozidele cardiotonice lipofile se dizolvă ușor în lipide, prost în

n Prezența monozaharidelor acetilate în lanțul carbohidrat (acetil

Metodele de analiză a cardenolidelor

I. Reacţii la ciclul steroidic:

II. Reacţiile la ciclul lactonic pentagonal cu o

III. Identificarea componentei glucidice

1) Reacţia Cheler-Chiliani, caracteristică pentru 2-

n Glicozidele cardiace sunt principalul grup de medicamente utilizate

n Acțiunea cardiotonică a glicozidelor cardiace se datorează agliconei.

n În mediu acid se petrece hidroliza (partea glucidică)

n În mediu bazic se scindează inelul lactonic

n Sărurile metalelor grele precipită GC din soluții

n Valeriana, barbituricele, reduc efectul GC

n Diuretice (acțiune crescută a GC)

DIGITOXINĂ Sinonime. Carditoxin,

În funcție de natura aritmiei:

Antiaritmicele pot modifica generarea și conducerea impulsurilor și sunt

Clasa II – β-blocante adrenergice – propranolol, atenolol, metoprolol;

Chinidina reprezintă baza bisterţiară, fapt dovedit de prezenţa atomilor

SULFAT DE CHINIDINĂ Denumire chimică.

Obţinerea herepatitei. Soluţiile alcoolice a sărurilor de chinidină, acidulate cu

[C 20H 24O 2N 2] · (H 2SO 4) · (HI)2· I4· 6H 2O .

CH = CH2 Br2 CH - CH2

R-fragmentul chinuclidinic al chinidinei

Determinarea cantitativă a sulfatului de chinidină se poate de efectuat prin

O - CH2 - CH - CH3 Descriere.

CH3 N OH CH3 NH2

O - CH2 - C - CH3 H2 / Raney Ni O - CH2 - CH - CH3

CLORHIDRAT DE Sinonime. Mioritmin, Amiokordin,

O C4H9 O C4H9 O C4H9

Antiaritmic și antianginal. Blochează canalele de sodiu, potasiu și calciu. Are

Cardiopatia ischemică poate evalua sub diferite forme

Înlăturarea ischemiei miocardice este una din sarcinele primordiale ale

Clasificarea preparatelor ce posedă acțiune antianginoasă

Ø Preparatele ce micșorează necesitatea în oxigen a miocardului și

Preparatele ce micșorează necesitatea în oxigen a miocardului,

ü Preparatele ce măresc aportul oxigenului spre miocard, dar nu

ü În organism, nitrații organici se transformă printr-o cale tiol-dependentă în

ü Un anumit rol, în efectul antianginos al nitraților, îl are acțiunea