Alexandru Lapusneanu

de Costache Negruzzi
‘Alexandru Lapusneanu’ de Costache Negruzzi este prima nuvela reusita din literatura romana,
publicata in 1940 in primul numar al primii reviste literare de cultura romaneasca. Nuvela romantica
de inspiratie istorica, publicata in Dacia Literara, poate fi considerata ca model in ceea ce priveste
specia si valoarea artistica.
Nuvela este o specie a genului epic, se caracterizeaza printr-un conflict puternic, bine conturat de
regula centrat pe caracterul principal. Are o actiune unitara si concisa in care se prezinta situatii
realistice ale vietii. Ca dimensiuni, este incadrata intre roman si schita.
Nuvela istorica inspirata de cronica lui Grigore Ureche, a doua domnie a lui Alexandru Lapusneanul.
Scriitorul se opreste asupra celei de-a doua domnii deoarece aceasta a fost mai furtunoasa pentru ca
Lapusneanul intors in Moldova se va razbuna impotriva boierilor pentru tradarea din prima domnie.
Negruzzi mai foloseste si alte surse de inspiratie, dovada ca nu toate capitolele au mottoul luat din
cronica lui Ureche si mai mult, scena uciderii lui Motoc pare a fi inspirata din alta cronica
transilvaneana.
Opera este structurata pe 4 capitole, fiecare avand cate un motto.
I Daca voi nu ma vreti, eu va vreau...
II Ai sa dai sama, Doamna!...
III Capul lui Motoc vrem...
IV De ma voi scula, pre multi am sa popesc si eu...
Actiunea primului capitol relateaza intalnirea dintre Alecandru Lapusneanul insotit de armata
turceasca cu solia domnitorului tomsa, la Tecuci. Solia domnitorului Tomsa este formata din vornicul
Motoc, postelnicul Veverita, spatarul Spancioc si Stroici.
Tema tratata se refera la infruntarea dintre Lapusneanul si mare boierime feudala pentru formarea
unui stat centralizat. Defapt conflictul nuvelei tine de personajul central, de A.L, prototipul tiranului
feudal care doreste sa centralizeze puterea in stat. Compozitia nuvelei este echilibrata, actiunea este
unitara si de un dramatism rar intalnit.
Momentele actiunii sunt grupate in 4 capitole care pot fi asemanate cu 4 acte dintr-o piesa de
teatru. Subiectul are o desfasurare ascendenta si o insusire clasica a momentelor acestuia. In
expozitiune se precizeaza locul si timpul actiunii, respectiv a doua domnie a lui A.L in Moldova si
personajele nuvelei, domnitorul Motoc, Spancioc, Stroici si Veverita. Conflictul este lupta dintre A.L
si boieri, iscat din dorinta domnitorului de a stapanii si a se razbuna pe boierii ce l-au tradat in prima
domnie.
In primul capitol, Lapusneanul este intampinat la Tecuci de solia lui Tomsa formata din Spancioc,
Stroici, Veverita si Motoc pentru a-i spune lui Lapusneanul sa se intoarca deoarece ‘Norodul nu te
vrea, nici te iuveste’ iar tara este linistita. Raspunsul lui Lapusneanul exprima vointa de neinduplecat
si cuvintele lui sunt memorabile devenind mottoul capitolului ‘Daca voi nu ma vrei, eu va vreau.’.
In capitolul doi care are drept motto cuvintele ‘Ai sa dai sama, doamna!’ sunt prezentate faptele de
cruzime ale domnitorului care la cel mai mic gest de nesupunere al boierilor taie capete punandu-si
astfel in practica planul de rafuiala. Tensiunea dramatica creste prin introducere unor elemente
romantice, prin prezenta doamnei Ruxanda, o femeie gingasa, frumoasa, o sotie credincioasa total
opusa prin caracter sotului sau.
 Punctul culminant al nuvelei il formeaza capitolul 3 care are o desfasurare stransa inchegata si
riguros motivata a actiunii, capitol in care domnitorul in zi de sarbatoare isi pune in aplicare planul
sangeros ucigand cei 47 de boieri chemati dupa slujba religioasa la curtea domneasca. Acest capitol
are o derulare gradata, autorul punctand secventa cu secventa compozitia personajului central.
Lapusneanul vine la biserica imbracat ‘cu toata pompa domneasca’, se inchina la icoana, saruta racla
Sf. Ioan Cel Nou despre care se spune ca a ‘tresarit’ apoi rosteste ‘O desantata cuvantare, presarata
cu pilde biblice, mimand o tendinta de impacare’.
In sala ospatului, dupa ce au fost dezarmati si slujile lasate in afara, boierii sunt uimiti de opulenta
ospatului, iar cand Veverita toasteaza pentru domnitor, Lapusneanul da porunca si incepe macelul
ucigand cei 47 boieri.
Cu lux de amanunte este redata scena in care domnitorul si Motoc urmaresc macelul. Este
prezentata scena cu personaj colectiv, multimea venita din curiozitate pentru ca apoi sa se insiste
asupra momentului in care Motoc se vaicareste inspaimantat ca multimea ii vrea capul. Nemilos si
cinic, domnitorul il ofera pe boierul tradator multimii apoi porunceste sa se aseze in piramida
capetele, fiindu-i prezentata apoi doamnei Ruxanda. Aceasta cade in lesin si Lapusneanul spune
‘femeia, tot femeie’ pe un ton nemilos
Actiunea capitolului 4 se desfasoara la 4 ani dupa scena macelului la cetatea Hotinului unde
Lapusneanul retras bolnav fiind si gandind sa opreasca un pericol ce-ar putea veni de afara. Fiinda
calugarit intr-un moment de lesin, cand se trezeste devine amenintator dar este ucis turnandnu-i-se
otrava in oaharul cu apa la indemnul boierilor Spancioc si Stroici. Doamna Ruxanda indemnata de
boieri sa duca paharul cu otrava, cere povata mitropolitului iar aceste ipocrit si viclean o sfatuieste
sa-l ucida.
Personajele nuvelei se caracterizeaza printr-o deosebita individualitate si complexitate. A.L
protagonistul nuvelei are o psihologie complexa cu calitati si defecte puternice, antagonice. Figura
reprezentativa a tiranului medieval, A.L manifesta vointa de neclinti, hotarare si curaj in actiune. Este
diplomat, inteligent, prefacut, ipocrit, dovedeste vointa de neclintit, intuieste de fiecare data
intentiile boierilor in care nu se mai increde, se razbuna cu cruzime, pana si in lacasul sfant se
preface mimand intentie de impacare.
In caracterizarea lui, scriitorul valorifica caracterizarea directa si indirecta. Este prezentat sugestiv
prin limbaj, comportament, vestimentatie, sunt descrieri interioare, se valorifica si parerile altor
personaje. Exista notatii ale scriitorului in momente cheie.
In antiteza cu L. este doamna Ruxanda, o femeie gingasa, duioasa, stapanita de mila, sotie supusa
si mama adevarata. Gestul otravirii la indemnul mitropolitului apare motivat chair daca atunci
mitropolitul sta sub semnul hipocriziei.
Personaj care manifesta un caracter violent si o cruzime diabolica, Lapusneanul intruneste
trasaturile eroului romantic cu o ascensiune spectaculoasa dar si cu o cadere pe masura acesteia.
Antiteza ca procedeu de caracterizare este principalul element prin care personajele devin mai
expresive iar nuvela ramane in literatura romana o prima mare reusita desore care G. Calinescu
noteaza: ‘Nu se poate inchipuii o mai perfecta sinteza de gesturi patetice, adanci, cuvinte
memorabile de o observatie psihologica acuta, de atitudine romantica si intentie artistica cand este
vorba despre acesta realizare in proza romana’.