Eseu - Caracterizare Ion

Liviu Rebreanu a fost un scriitor prozator si academician roman, este considerat intemeietorul
romanului modern in literatura romana si unul dintre cei mai marii scriitori al secolului al XX-lea
.Printre alte opere semnificative ale acestuia se enumera romanul de analiza psihologica “Padurea
spanzuratilor”, ”Rascoala”, “Gorila”.

Romanul “Ion” scris de Liviu Rebreanu, a fost publicat in anul 1920 si reprezinta o capodobera care
creioneaza perfect viata dintr-un sat ardelenesc intr o lume care se afla sub influenta pamantului.

Ion este personajul eponim si central al romanaului,el in universul operei este un personaj tipic
pentru o categorie sociala, taranul sarac care doreste pamant, acesta locuieste in satul Pripas.

La inceputul romanului i se constituie un portret prin caracterizare directa,care chiar daca era sarac
el este descris ca fiind “iute si harnic, ca ma-sa", si iubitor de munca si pamant” munca ii era draga
oricat ari fi fost de aspra” si “pamantul ii era drag ca ochii din cap”.

Trasaturile de caracter care ii construiesc lui Ion un portret psihlogic sunt cinismul si viclenia,
amandoua fiind evidentiate prin actiunile sale precum casatoria cu Ana pentru simplu motiv de
aveea pamant o alta trasatura de caracter este istetimea lucru care iese indirect din descria
autorului “a fost cel mai iubit elev al invatatorului Herdelea,care merei i a batut capu Glanetasului sa
dea pe Ion la scoala cea mare din Armadia, sa l faca domn”.

O trasatura cara ii domina persoana personajului eponim este dragostea pentru pamant, o trasatura
care se regaseste prin toata opera. Trasatura care se evidentieaza prin doua secvente semnificative
pentru aceasta sunt scena sarutari pamantului si nunta.

Scena sarutarii pamantului se deschide la sfaristul iernii unde ion imbracat in haine de sarbatoare
pleaca singur spre camp unde vede zpada care sa topit, apoi acesta cade in genunchi si isi lipeste
chipul de pamant sarutand porumbistea ca pe o ibovnica. Aceasta scena reprezinta o scena
importanta pentru dragostea lui Ion pentru pamant, scena isi are originile intr o intamplare din
viata autorului unde acesta vede un taran in haine de sarbatoare cum saruta pamantul lucru care i a
dat inspiratie in geneza romanului.

Scena nunti unde ion indata ce afla ca i se promit pamanturile ca zestre de nunta din partea anei, ion
se afla intr o continua fericire, nepasandu i de Ana, doar de avutiia pe care urma sa o aiba din partea
lui Vasile viitoru lui socru. Ana pe de alta parte il iubeste si devina victima vicleniei acestuia, punand
pe primul loc ca deobicei de altfel pamantul.

Doua elemente de structura si compozitie sunt titlul si relatia incipit final.

Titlul este un element paratextual poarta de intrare in universul operei, acesta din punct de vedere
morfologic finnd unul sintetic format dintr un singur cuvant, substantiv propriu, iar din punct de
vedere sintactic reprezinta numele personajului eponim Ion, un nume tipic pentru taranul obisnuit
cu dragoste pentru pamant din satul rural.

Relatia incipit final se realizeaza prin elementul prin care se deschide romanul “drumul” acesta
evidentiind statutul romanului de sferoid , simetria se realizeaza prin descrierea acestuia care se
construieste prin intrarea drumul in satul pripas loc al actiunii romanului.

In concluzie Ion este un personaj cinic care ar face orice pentru a dobandi pamant chiar daca acesta
incalca regulile morale ale societati.