Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Ideile proiectarii sunt imprumutate din alte sectoare de activitate si in principal din
economie si industrie, au fost preluate si adaptate de stiintele fundamentale ele educatiei si
implicit de educatia fizica si antrenamentul sportiv. Promovarea unei proiectarii didactice
stiintifice ca activitate manageriala a profesorului/antrenorului reprezinta o necesitate
determinata pe de o parte de explozia performantelor si de tendinta de suprematie pe piata
mondiala a sportului, pe de alta parte de dorinta profesorilor/antrenorilor de a gasi calea cea mai
sigura, directa si eficienta in realizarea obiectivelor a performantelor.
Conform lui Sorin Cristea, in Dictionarul de pedagogie pag. 385, proiectarea didactica
reprezinta „activitatea de structurare a actiunilor si operatiilor care asigura functionalitatea
sistemului si a procesului de invatamant la nivel general, specific/intermediar si
corect/operational conform finalitatilor elaborate in termeni de politica a educatiei.
Marea arta a antrenorului consta in „a-i face, a-i determina” pe sportivi „sa creada in ei”,
„sa execute cu convingere” ceea ce acesta considera ca este bine, dar si in a impleti ceea ce
considera el cu ceea ce poate si doreste sportivul. Pentru aceasta antrenorul are la dispozitie o
serie de instrumente, proceduri metodice, prin intermediul carora stimuleaza participarea
sportivilor in procesul de afirmare si promovare. Aceste instrumente sunt folosite in functie de
particularitatile de varsta si urmaresc atragerea, constientizarea, activarea si accelerarea instruirii
in scopul formarii motivatiilor, intereselor specifice sportului de performanta. O prima mare
realizare a antrenorului in procesul de antrenament, care-i da siguranta indeplinirii obiectivelor
instructionale este formarea convingerii pentru practicarea sportului de performanta, convingere
ce” mijeste de ziua” in momentul in care viitorul sportiv s-a deplasat la primul sau antrenament.
Primele antrenamente, alaturi de prezentarea primelor proiecte privind posibilitatile de integrare
in activitatea sportiva de performanta, au o importanta covarsitoare in transformarea
personalitatii copilului, intrucat ii schimba regimul deja format de viata. Micul sportiv, incepator
in activitatea de performanta, incepe sa –si creeze un nou mod de viata” influentat de obiective
apropiate si departate, care sunt pentru el stimulative, motivationale, capabile sa-i starneasca
interesul, si sa-i provoace satisfactie si bucurie. Atragerea copiilor/tinerilor catre sportul de
performanta este o activitate ce presupune actiuni specifice, esalonate in timp, in functie de
intelegerea si maturizarea psihica.
Proiectarea specifica este proiectarea realizata de catre fiecare antrenor in parte, pentru
sportivii de care raspunde, in functie de varsta si posibilitatile acestora.
Raspunsul nu este greu de gasit daca se tine cont de faptul ca directia de evolutie a
performantelor sportive este trasata de catre A.N.S. (Agentia Nationala de Sport) si de catre
conducerile cluburilor, iar modalitatea si responsabilitatea de realizare este asigurata de antrenor
impreuna cu echipa instructiva (medic, psiholog, masor, etc.). O importanta deosebita in procesul
instructiv educativ, ce determina crearea performantei sportive, o are asigurarea continuitatii,
fapt ce determina schimbarea comportamentului prin intermediul eforturilor psihice si fizice. Dar
toate acestea nu se pot indeplini sau mai precis spus nu se pot realiza decat cu o munca bine
programata si planificata a factorilor directi responsabili (A.N.S., federatiile de specialitate,
cluburi, antrenori), care sa asigure continuitatea necesara in realizarea transformarii umane.
Proiectarea este o activitate specifica antrenorului constient de scopurile urmarite si de
necesitatea unei eficiente maxime in tot ceea ce face. In antrenamentul sportiv, importanta
proiectarii este deosebit de mare, in obtinerea performantei maxime la data planificata.
„a) performantele maxime realizate pana in prezent (cine, cand si cat?) si prognoza
cresterii lor in perspectiva;
EI
E II
E III
E IV
EV
Realizarea fiecarei etape presupune elaborarea a cel putin o intrebare si formularea a cel
putin un raspuns concret si analitic.
criteriul gradului de complexitate si necesarul de timp spre a fi realizate in: „finale (OF),
intermediare (OI) si operationale (OOp)”.
Obiectivele finale vizeaza posibilitatile maxime la care pot ajunge sportivii de-a lungul
carierei sportive sau la sfarsitul anului sportiv sau sezon competitional (macrociclu). Ele
reprezinta pronosticuri, privind procesul de pregatire si evolutia performantei si constituie
totalitatea acumularilor cantitative si calitative realizate de-a lungul timpului ce permit obtinerea
performantei sportive.
Obiectivele intermediare reprezinta finalitatile stadiale ce contribuie la realizarea
obiectivelor finale. Se stabilesc pentru perioade de timp bine definite; etape de pregatire
(mezociclu) sau cicluri saptamanale (microciclu). Ele vizeaza atat laturile pregatirii cat si indicii
performantiali, vizeaza fie pregatirea formei sportive, fie manifestarea performantelor sportive.
Intre aceste trei tipuri de obiective exista un raport de subordonare, in care obiectivele
operationale reprezinta trepte necesare in constructia obiectivelor intermediare, care la randul lor
reprezinta trepte in construirea obiectivelor finale.
Obiective
intermediare de pregatire de verificare finale refacere
Perioada
pregatitoare precompetitionala competitionala de tranzitie
Desfasurarea procesului de antrenament necesita, in cazul mai multor sportivi sau a unuia
singur si organizarea in timpul exersarii , si conducerea lectiei.
R., EBEL, citat de V., De Landsheere si G., De Landsheere, 1979, afirma ca „atunci cand
cineva considera ca educatia poate conduce la obtinerea unui produs important, trebuie verificata
maniera in care acesta a fost definit. In cazul in care este posibila definirea in termeni
operationali, inseamna ca produsul este masurabil”. Indiferent de natura obiectivului fie el de
performanta, fie el de indicatori de pregatire (kilometri, secunde, kilograme, numar de repetari),
sportivii ce au urmat o instruire in vederea indeplinirii acestuia si au ajuns la o finalitate vor avea
o performanta diferita de a altor sportivii.
Asa cum subliniaza A. Dragnea, 1996, pag 295, „structura antrenamentului sportiv este
determinata in mare masura de principiile ce stau la baza sa: caracterul ciclic; continuitatea;
dinamica efortului; relatia dintre pregatirea generala si specifica etc.”. Proiectarea activitatii de
performanta, ca si desfasurarea insasi a activitatii, indiferent pentru ce nivel si valoare se
concepe, are caracter ciclic. Ea se repeta pe trepte cantitative si calitative superioare atat in
structura de concepere, cat si in structura de actionare, de solicitare. In principal, ciclul de
obtinere a performantei sportive este impartit in patru perioade de pregatire (pregatitoare,
precompetitionala, competitionala, de tranzitie), insa in ultimele decenii sezonul competitional s-
s-a marit ca durata de timp sau s-a scindat in doua sau mai multe etape competitionale compacte,
ceea ce ar impune reluarea perioadelor de pregatire.
Conform conceptiei lui Matveev, N., considerat ca initiatorul structurarii antrenamentului
sportiv, citat de Manno, R., 1992, „o perioada de sase luni constituie minimum suficient pentru a
ajunge la o stare de forma. Niste faze mai scurte nu sunt decat rareori posibile, trebuind mai
degraba sa fie considerate ca efectele mentinerii formei sportive”. Deci proiectarea
antrenamentului sportiv, se realizeaza tinand cont de reperele temporale ciclice, idee sustinuta si
de Dragnea, A., care consemneaza ca „ziua, saptamana, luna, etc., pot fi luate ca repere
structurale in constituirea antrenamentului pe lectii, microcicluri, mezocicluri,si macrocicluri,
deoarece se suprapun pe ritmurile de viata ale omului, la care acesta s-a adaptat de mii de ani”.
Dubla periodizare impune impartirea, programarea si reluarea obiectivelor instructionale si de
performanta dupa sase luni.
Perioada pregatitoare este mai lunga si hotaratoare si are ca obiectiv realizarea unei
solide pregatiri fizice de baza. Acest lucru se obtine prin proiectarea unui volum mare de lucru in
scopul dezvoltarii aptitudinilor psihomotrice si invatarii/consolidarii tehnicii de executie
specifice sportului. Alegerea mijloacelor va tine cont de contributia acestora la educarea
aptitudinilor psihomotrice si a calitatilor morale si de vointa dominante sportului, probei sportive
practicate. Durata acesteia este intre 6-8 saptamani la jocuri sportive si de 10-12 saptamani la
sporturi individuale.
Tabelul nr. 4
- proiectul de lectie.
(macrociclu)
Plan de etapa
(mezociclu)
Ciclu saptamanal
(microciclu)
Plrioect de lecti
Planul anual de pregatire sau macrociclu cuprinde toate componentele de instruire si este
conceput pe un an/sezon competitional pentru sporturile individuale si pentru o jumatate de an
pentru jocurile sportive ce cuprind competitii ce se desfasoara tur, retur. Are forma grafica sau
descriptiva, se realizeaza pentru fiecare sportiv, grupa, echipa in parte si reprezinta oglinda
activitatii de predare – invatare - valorificare ce urmeaza sa se desfasoare pe parcursul unui an
sau sezon sportiv, dar si strategia de formare a performantei sportive. In macrocilu sunt
esalonate: continuturilor cifrice ce urmeaza a fi abordate pe perioadele de pregatire, evaluarile
intermediare, competitiile, locurile de pregatire si datele de sustinere a controalelor medicale. In
cadrul unui macrociclu, dezvoltarea capacitatilor sportivilor este orientata si dirijata pe perioade
distincte de instruire: perioada pregatitoare, precompetitionala, competitionala si de tranzitie.
Durata unui macrociclu se poate intinde de la 3- 4 luni (in cadrul mai multor sezoane
competitionale intr-un an sau in cadrul pregatirii incepatorilor) pana la un an. In cadrul primei
etape a perioadei pregatitoare in macrociclul reprezentat de planul anual de pregatire sau planul
de pregatire pentru un sezon competitional, instruirea este orientata spre realizarea unei pregatiri
fizice generale, iar in etapa a doua spre pregatirea fizica specifica, ca in perioada
precompetitionala sa urmareasca realizarea pregatirii fizice specifice si asigurarea unui nivel
ridicat al capacitatii de obtinere a rezultatelor de valoare si in perioada competitionala sa fie
directionata spre obtinerea formei si performantelor sportive.
impartirea numarului total de ore pe tipurile unitatilor de instruire: pentru pregatirea fizica
(viteza, forta, rezistenta, coordonare), tehnica, tactica, psihologica, competitionala, evaluare etc.
Esalonarea anuala a unitatilor de instruire consta intr-o prezentare generala a modalitatii de realizare
a procesului instructiv-educativ pe parcursul unui an/sezon competitional. Aceasta prezentare
generala este influentata de caracteristicile sportului si de faptul ca antrenamentul sportiv are ca
obiectiv principal procesul de miximizare a posibilitatilor de reactie, executie, implicare, progres al
sportivului/lor pe perioada anului respectiv.
Dragnea A, 1996, pag 302, sustinand ideile prezentate de Berger , J., si Minow, H., 1987,
considera ca elaborarea macrociclului de antrenament trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
clubul/unitatea de performanta;
proba/disciplina sportiva;
Un plan de pregatire anual este conceput diferit, el poate arata ca model din tabelul nr. 6.
Tabelul nr. 4
Un mezociclu este format din 3-6 microcicluri, care, pe parcursul macrociclului cresc ca
durata si numar de antrenamente ceea ce determina cresterea intensitatii si volumului efortului.
In functie sportiv si de specificul sportului se folosesc mai multe scheme de alternare a
incarcaturii cu relaxarea in cadrul mezociclului:
10
0 100 100 100 100 100 100 100
100 100
70 70
80 80
80 80 40 40
60 60
60 60 40 40 20 20
40 40
20 20 30 30 20 20
20 20 20
10 1
0
competitionale
precompetitionale
pregatitoare si
de control de refacere
de baza
de acomodare
Intr-un macrociclu, mezociclurile se succed avand sarcini si obiective diferite, dar care se
bazeaza pe cele anterioare si vizeaza pe cele viitoare:
Microciclu pentru
Perioada Perioada Perioada Perioada
pregatire fizica pregatire fizica fara verificare cu verificare de calificare de obiectiv de refacere
generala specifica
medie
V Ma
ol xi
u m
m Ma
re
Me
diu
Mi
c
volum ; intensitate
medie
V Ma
ol xi
u m
m Ma
re
Me
diu
Mi
c
volum ; intensitate
medie
V Ma
ol xi
u m
m
Ma
re
Me
diu
Mi
c
volum ; intensitate
Durata unei lectii de antrenament se incadreaza intre 60 - 180 minute si depinde de:
specificul sportului, de varsta, de experienta si de nivel de pregatire, de mediul in care se
desfasoara, de perioada de pregatire etc. La sportivii mici de 4-6 ani si la incepatori, durata unei
sedinte de antrenament este mai mica, ea crescand o data cu varsta. La sportivii avansati, mari ca
varsta, durata unei sedinte de antrenament este influentata si de numarul de antrenamente
realizate intr-o zi (este mai mare cand se realizeaza unul sau doua antrenamente /zi si mai mica
cand se realizeaza 3-4 antrenamente), dar si de perioada de pregatire, fiind mai mare in
perioadele pregatitoare de acumulare si mai mica in perioadele competitionale, de valorizare a
performantei. Durata lectiei de antrenament depinde in principal de intensitatea efortului si de
rezistenta la efort a sportivului. Este cunoscut faptul ca eforturile de intensitate ridicata, necesita
pauze de refacere mai mari si deci durate a sedintelor de antrenament mai mici. In aceasta
directie Renato Manno, 1992, consemneaza ca „dupa trei ore de lucru continuu, oboseala
acumulata la capatul a doua ore ingreuiaza invatarea si perfectionarea tehnicii, in timpul celei de-
a treia ore, iar antrenamentul vitezei este mai putin eficient, daca nu chiar periculos. Daca, cele
trei ore de lucru sunt repartizate in trei lectii, ultima va fi executata cu un nivel de prospetime net
mai ridicat decat in cazul precedent”.
Temele lectiei sunt alese in functie de sportul/proba sportiva pentru care se pregateste
sportivul/echipa. Temele pot sa urmareasca invatarea, consolidarea, perfectionarea sau verificarea
stapanirii tehnicii de executie specifice, pot sa abordeze educarea / dezvoltarea unor aptitudini
psihomotrice, sau pot sa abordeze pregatirea tactica sau psihica. Intr-o lectie pot fi abordate 2 sau
mai multe teme. Pot fi lectii ce abordeaza tematici privind numai tehnica de executie, numai
dezvoltarea aptitudinilor psihomotrice, sau lectii in care se abordeaza si tehnica si educarea
aptitudinilor. Intr-o lectie in care se abordeaza tehnica de executie se respecta cerinta de la simplu la
complex, iar intr-o lectie in care sunt abordate si aptitudinile psihomotrice se are in vedere preferinta
pentru viteza si coordonare in prima parte a partii fundamentale si pentru forta si rezistenta in partea
a doua.
In aceeasi ordine de idei, V., De Landsheere si G., De Landsheere, 1979, propun cateva repere
ce directioneaza procesul instructiv-educativ:
Obiectivul estetic urmareste formarea deprinderilor de a aprecia ceea ce este frumos, corect,
de a dezvolta gustul si simtul estetic, dar si de a forma capacitatea de apreciere si autoapreciere a
frumosului miscarii („a fost greu, dar a fost frumos”- Elisabeta Lipa intr-un interviu la televizor
30.01.2006, despre Olimpiada de la Atena, 2004 unde a castigat cu echipajul 8+1 medalia de aur), a
deplasarii, a existentei etc.
Pedagogul L., Vlasceanu, considera inca din 1988, ca formularea obiectivelor operationale
trebuie sa respecte o serie de exigente:
sa fie clar, precis si sa utilizeze verbe de actiune (a executa, a exersa, a face, a efectua, a
alerga, a sari, a arunca, a prinde, a compara, a rezolva, a descoperi, a intui, a enumera, a identifica)
intotdeauna aflate la modul conjunctiv;
sa vizeze rezolvarea unei singure actiuni (sa execute bataia-desprinderea pe prag sau sa
paseze mingea pe pozitia viitoare). Nu este indicata cuplarea a doua sau mai multor obiective in
cadrul aceleiasi propozitii (exemplu - sa arunce si sa recupereze mingea din poarta);
Formularea obiectivelor operationale se realizeaza prin folosirea cuvintelor ce redau exact ceea
ce trebuie sa obtina sportivul, la sfarsitul lectie, deci prin formulari de genul: sa memoreze, sa
expuna, sa reproduca, sa analizeze, sa defineasca, sa enumere, sa compare, sa execute, sa faca, sa
demonstreze, sa alerge, sa se desprinda, sa arunce, sa apreciere, sa sesizeze, sa colaboreze, sa se
bucure etc. In aceeasi ordine de idei, Cojocariu, V., 2002, pag 107, nu este de acord cu formularea
obiectivului operational de tipul “profesorul sa explice elevilor modul de realizare a sariturii peste
capra” intrucat obiectivele operationale vizeaza schimbarile comportamentale ale elevilor si nicidecum
activitatea profesorului si nici cu formularea de tipul “elevul sa-si dezvolte” capacitatea motrica sau
sportivul sa-si dezvolte aptitudinile psihomotrice, intrucat aceste obiective sunt foarte generale si
vizeaza realizari indepartate, ori in lectie se urmareste realizarea schimbarilor imediate si nici cu
formularea de tipul “elevul sa sara si sa descrie fazele sariturii cu elan” deoarece indica doua operatii
ceea ce ar duce la diluare concentrarii spre realizarea unui anumit obiectiv.
Un plan de lectie de antrenament este bine gandit daca din punct de vedere al continutului
sunt precizate clar:
Clubul
Sportivul / echipa
Data………………
Proba / Sportul
Materiale sportive:
verigile lectiei;
dozarea mijloacelor;
strategiile didactice (formatii de lucru, metode, indicatii metodice);
Plan de lectie
Proba/sportul – 60 m – 7” 78
cognitive:
afective:
sociale:
sa conlucreze cu antrenorul;
estetice:
a.p.g.i. -
autoevaluare
a.l.s. 40 m
p.sr. 40 m
p.sl. - 3 X 40 m
40 m
- 2 X 60 –80
m
Fundamentala Tema nr. 1 - Perfectionarea - 2 X 50 m - - executie cu
startului de jos conversati viteza mare;
50-60 minute - 6 X 30 m e - impingerea
- alergare accelerata; - explicatie rapida in
- 3 X 60 m - corectare blocstart;
- repetarea startului de jos si - apreciere - intinderea
a lansarii; - 4 X 20 m completa si
rapida a
- alergare cu start de jos; - 3 X 40 m piciorului din
fata;
- alergare cu start de jos cu - 3 X 30 m - evidentierea
intrecere; castigatorului
- 4 x 15 m - atentie la
Tema nr. 2 – Educarea rapiditatea
vitezei de reactie - mers cu - 3 X 20 m inceperii
trecerea in alergare accelerata executiei;
la semnal; - executi
e
- din ghemuit plecare in corec
alergare la semnal; ta
- desprinderi in panta pe
doua picioare;
Exercitii aplicative:
6. Prezentati care sunt etapele proiectari si care sunt demersurile esentiale a fiecarei etape