CAMPANII

Țară în service | România exportă ieftin

materie primă, ca să importe scump alimente
procesate din marfa exportată
04 ianuarie, 2023

Marian Păvălașc

• În medie, cel puțin unul din două kilograme de produse alimentare vândute în
România provine din importuri. Cel mai mare deficit este la carne de porc, pasăre,
pește și legume și fructe, unde și peste 40% din comerț este asigurat de
procesatorii externi.

• Chiar și în domeniile unde România are materii prime din belșug - panificație și
industria uleiul - importurile depășesc 10%. Se exportă ieftin grâu și floarea-
soarelui și se importă scump produse realizate din grâu și floarea soarelui.

• Pe piața legumelor și fructelor deficitul comercial între importuri și exporturi trece

de un miliard de euro anual.

După 2000, Guvernul și Ministerul Agriculturii nu au avut nicio strategie prin care să
pregătească producătorii interni să facă față cerințelor comerțului modern adus de
marile lanțuri de magazine europene în România.

„Astfel, s-a ajuns în situația absurdă în care producțiile locale anuale la materii prime
alimentare - grâu, porumb, floarea soarelui - să atingă recorduri anuale, dar de aceste
produse de bază să beneficieze ieftin producători din alte state din Europa și nu numai”,
a declarat pentru Europa Liberă Cosmin Banu, un fermier din domeniul zootehnic.
Acestea sunt state din care apoi România importă carnea de porc sau de pasăre,
procesată din animalele hrănite cu porumb românesc.
„Noi exportăm subvenții. Ce realizăm din subvenții, exportăm afară.
Înapoi, se întorc produse cu o valoare adăugată, care costă cel puțin
dublu decât materia prima exportată. Trebuie să învățăm să exportăm
produsul finit din materia primă, nu produsul de bază.” - fermier

Producțiile anuale sunt bune și pentru că România beneficiază de subvenții europene

anuale de peste 3 miliarde de euro pentru culturi. Mai departe, statul român nu a reușit
să pună pe picioare niciun program de procesare autohton a acestor materii realizate cu
subvențiile de miliarde.

De munca fermierilor români beneficiază industrii din alte țări care au parte de materie
primă bună și ieftină din România.

„Noi exportăm subvenții. Ce realizăm din subvenții, exportăm afară. Înapoi, se întorc
produse cu o valoare adăugată, care costă cel puțin dublu decât materia prima exportată.
Trebuie să învățăm să exportăm produsul finit din materia primă, nu produsul de bază”,
ne mai spune fermierul Cosmin Banu.

Micii producători nu mai au mici magazine

În urmă cu circa 25 de ani, înainte ca rețele străine de comerț modern să se dezvolte în

România, pe plan local erau circa 160.000 de magazine tradiționale, de patru ori mai
multe decât astăzi, conform datelor Ministerului Agriculturii. Este vorba de aprozare,
buticuri, magazine de cartier care comercializau și produse alimentare.

Comerțul tradițional mai numără astăzi circa 40.000 de maga­zine, iar cota de piață a
acestui seg­ment a ajuns undeva la aproximativ 35%, într-un domeniu dominat tot mai
clar de marile rețelele străine, conform datelor Ministerului Agriculturii.

Marile rețele de magazine asigură cam 56% din piață. În multe din marile orașe acest
procent trece și de 80%. Cifra de afaceri a retailului alimentar s-a dublat în 10 ani, arată
o analiză KeysFin. În 2022, aceasta ar fi ajuns până la peste 30 de miliarde de euro.

Restul de 9 procente (diferența dintre comerțul tradițional și retail) este dat de comerțul
la negru și de piețele volante sau sezoniere.
Conform datelor Ministerului Agriculturii, mai sunt 700 de structuri de vânzare
temporară și piețe de proximitate. Dintre acestea, în mediul rural se mai regăsesc doar
aproximativ 100.

„Vina” retailurilor

O mare parte din fermieri și chiar politicieni dau vina pe rețelele marilor magazine
pentru creșterea importurilor. Deși nu există statistici oficiale, în standurile marilor
magazine se găsesc în general mai mult produse alimentare importante, decât cele
produse local.

Aurel Simion, secretar de stat în Ministerul Agriculturii aprecia anul trecut la o întâlnre
cu presă că „am ajuns să importăm 70% din ceea ce consumăm".

Declarațiile sale au acoperire dacă ne uităm la deficitul global al balanței comerciale cu

produse agroalimentare. În anul 2019 a depășit 1,22 miliarde de euro, în creștere cu 6,3%
față de anul anterior.

În 2020, deficitul a depășit 2 miliarde de euro, iar în 2021 a ajuns la 3,4 miliarde de euro.

În 2022 erau „șanse” să ajungă la peste 4 miliarde de euro, datele Institutului Național de
Statistică nu erau încă realizate pentru tot anul trecut.

De partea cealaltă, retailerii și-au format propria organizație denumită Asociaţia Marilor
Reţele Comerciale din România (AMRCR) pentru a-și apăra afacerile în fața atacurilor
unor fermieri și politicieni.

Conducerea AMRCR a susținut mereu în ultimii ani că retailerii oricum nu au de unde să

cumpere produse românești, că investitorii în acest domeniu sunt motoare ale
economiei locale și ca asigură hrană ieftină și de calitate consumatorului român.

„Toţi membrii AMRCR sunt mari contribuabili la bugetul de stat şi se achită, în mod
transparent şi responsabil, de obligaţiile fiscale conform legii din România",
menţionează reprezentanții organizației.

Cazul cel mai fericit, 10% importuri la ulei

Dacă este un domeniu în care România să fie lider european clar este cel al culturilor de
floarea soarelui.
Chiar dacă anul trecut a fost unul mai prost pentru această cultură, fermierii români au
produs două milioane de tone, conform datelor Ministerului Agriculturii. Necesarul
consumului autohton este între 750.000 și un milion de tone de floarea soarelui și
200.000 de tone de ulei.

Chiar Petre Daea, ministrul Agriculturii, ne explica anul trecut că producția modestă din
2022 este dublă față de necesarul de consum al României.
De fapt, potențialul de export de semințe este unul semnificativ, ținând
cont că necesarul intern de consum totalizează doar 750.000 de tone.

„La floarea soarelui am obținut peste două milioane de tone ceea ce înseamnă dublu față
de necesarul de consum al României. Este cam 70% din producția normală care se poate
obține în condițiile României”, a spus aceste pentru Europa Liberă.

În 2021, România a avut o producție totală de aproximativ 3,2 milioane de tone de

semințe de floarea soarelui. În 2020, producția a fost de 2,2 milioane de tone, iar în 2019
de 3,5 milioane de tone. Cu aceste valori, România reușește să fie cel mai mare
producător de semințe de floarea soarelui din Uniunea Europeană.

De la floarea soarelui, la ulei

Pentru o tonă de semințe de floarea soarelui, conform prețurilor de pe bursele europene, prețul
a variat anul trecut între 700 și 1.000 de euro o tone. În România, cotațiile au fost mai mici.

Conform datelor culese de Europa Liberă de la mai mulți fermieri români, prețurile la care au
vândut anul trecut o tonă de floarea soarelui au variat între 450 de euro și 600 de euro pe tonă:
2,200 lei pe tonă (județul Satu Mare), 2.500 lei pe tonă (Cluj), 3,000 lei pe tonă (Alba).

Pe Bursa Română de Mărfuri, anul trecut s-au înregistrat contații între 2.500 și 2.855 lei pe
tonă.

În schimb, o tonă de ulei realizat din floarea soarelui este importat în România la prețuri de
minimum 1.000 de euro. Uneori se înregistrează și tarife de până la 2.000 de euro așa cum a
fost la începutul crize Covid-19 sau anul trecut, după izbucnirea războiului din Ucraina.

Spre exemplu, în 2022, am adus din Ucraina 15.500 de tone de ulei, în valoare de 26,6 milioane
de euro. Rezultă un preț de 1.600 de euro.
Motivul pentru care România exportă floarea soarelui cu 500 de euro tona, în loc să
exporte ulei și cu 1.600 de lei este lipsa producătorilor locali. Din cei mare zece
producători autohtoni de după Revoluție, au mai rămas doar trei procesatori importanți.

Bunge România Buzău (asociat unic Koninklijke Bunge BV Olanda, aproape 550
angajați), Expur SA Slobozia (deținătorul mărcii Untdelemn de la Bunica - asociat unic
Saipol S.A.S. Franța, 443 angajați) și Prutul SA Galați (asociat unic holdingul Eurolila
Project SRL București, 418 angajați) sunt singurii producători importanți autohtoni care
produc cantități importante și pentru export.

„Atunci când am făcut o analiză în ceea ce privește nevoile agriculturii și industriei

alimentare din România s-a văzut foarte clar că începând cu 2016 am intrat într-un
deficit al balanței comerciale pentru produsele agroalimentare și dacă ne uităm pe
exporturi se vede că exportăm masiv materie primă și importăm hrană procesată cu
mare valoare adăugată”, a declarat pentru Europa Liberă fostul ministru al Agriculturii,
Adrian Oros.

Cristian Ciocan, producător de floarea soarelui și ulei susține că România exportă

„semințe în valoare de peste 600 de milioane de euro”.

„Nu procesăm ceea ce producem și atunci nu reușim să luăm mai mulți bani de pe tot
traseul mărfii, de la marfa produsă în câmp până la marfa din raftul supermagazinului”,
adaugă și Mircea Hodoșan, un fermier cu peste 900 de hectare de floarea soarelui într-o
localitate din Timiș.

Soluția: program național de susținere a investițiilor în producție

Fostul ministru al Agriculturii, clujeanul Adrian Oros, spune că Ministerul pe care l-a
condus are un program prin care, în 2021 și 2022, sunt încurajate investițiile în
procesarea de semințe de floarea soarelui pentru producătorii primari.

„În programul național strategic 2021 – 2027 am prins pentru perioada de tranziție
(pentru că sunt doi ani de tranziție: 2021 și 2022) 900 milioane euro sprijin pentru
investiții în depozitare și procesare ca să creștem capacitatea în depozitare și procesare.
Este important că din acest sprijin de 900 de milioane euro, 750 milioane euro sunt
dedicate doar producătorilor primari și doar 150 milioane euro altora”, a declarat Adrian
Oros pentru Europa Liberă.
Adrian Oros a mai spus că în noul program strategic, care încă nu este finalizat, au fost
prinse 800 milioane euro. Practic, în următorii șapte ani există aproape 1,7 miliarde euro
pentru depozitare și procesare, mare parte din bani fiind destinați pentru producătorii
primari.

Chiar și așa, există posibilitatea ca fermierii să fie mai interesați să vândă la traderi decât
să se ocupe de procesare și producție.

„Efectele nu se vor vedea peste noapte. S-ar putea ca marii agenți economici sau marii
fermieri să nu acceseze banii aceștia pentru că pentru unii este mult mai rentabil să
producă și să vândă foarte ușor: vinde traderul care are și depozitare și terminale în
port, îți dă un preț acceptabil pentru tine ca fermier și atunci îți este mai confortabil să
vinzi decât să procesezi”, a conchis Adrian Oros.

Importuri și la patiserie

Ne lăudăm cu producții record și la cereale, dar cumpărăm pâine congelată, din import
și mai ales produse de panificație derivate (biscuiți, napolitane, alte dulciuri). Practic,
exportăm grâu ieftin și importăm cocă de 13 ori mai scumpă sau napolitane de 30 de ori
mai scumpe.

Dacă luăm în considerare exporturile anuale ale României, pe primul loc este grâul cu
valori de peste 940,6 milioane de euro, urmat de porumb cu 723,2 milioane de euro.

Cu toate acestea, din 2019 categoria produselor de brutărie a ajuns pe locul doi în
clasamentul celor mai mari importuri din punct de vedere valoric, după carnea de porc,
conform datelor Institutului Național de Statistică.

De la 250 de milioane de euro importuri în 2019, în 2021 s-au acumulat importuri de

600 de milioane de euro, iar în 2022 se pot depăși 700 de milioane de euro. Cam tot atât
cât este și valoarea exporturilor de porumb. Doar că exportăm peste 4 milioane de tone
de porumb anual și importăm sub 100 de tone de produse de panificație la valori
asemănătoare, de 700 de milioane de euro.

Aurel Popescu, președintele ROMPAN, patronatul din industria de morărit și panificație,

spune că nu pâinea este exportată, ci alt tip de produse. Este vorba de produse derivate
din acest domeniu, dulciuri și alte produse de patiserie, panificație.
„Să știți că nu importăm multă pâine, cu 20 de mii de tone pe an, ceea ce nu înseamnă
mult lucru. Doar un kilogram de pâine din cele 78 de kilograme pe care le mâncăm pe an
este din import”, a declarat pentru Europa Liberă președintele Patronatului din
industria pâinii Rompan, Aurel Popescu.

Când vine vorba de exportul de produse finite din cereale, România nu mai stă așa bine.
Exporturile de produse finite din grâu și porumb sunt limitate. Conform estimărilor
patronatului, anul acesta au fost exportate aproape 50.000 de tone de produse
procesate, cam 10% din producția totală. Cele mai apreciate produse la export sunt
cozonacii tradiționali românești și produsele congelate.

Și în acest domeniu, fermierii cred că politicile publice lipsesc cu desăvârșire.

„Ca garant ar putea să vină statul. Dar, din păcate, nu se vrea. De aceea, produsele
noastre ajung la export pe prețuri mici. Când noi am putea să le transformăm, cum
spuneam, în furaj şi, de ce nu, în produs finit, pe raftul magazinelor. Pierdem pe toate
fronturile. Bruxelles-ul plătește subvenții pentru activitățile post-recoltare, însă banii
ies din țara noastră odată cu tirurile încărcate cu grâu”, este de părere și Cornel
Stroescu, un agricultor în domeniul cerealelor.

Dezastrul de la legume si fructe

Industria de fructe și legume din România a atins un maxim istoric în 2020 și a

continuat acest trend și în 2021, având rezultate nete care depășesc un miliard de lei, pe
fondul unei creșteri a consumului.

În același timp importurile au ajuns la maximul istoric și există riscul ca dependența de

importuri să accelereze în continuare, arată o analiză realizată de KeysFin.

Cifra de afaceri a industriei de fructe și legume din România a crescut cu 17,4%, atingând
un maximum istoric de 24,4 miliarde de lei în 2020, se arată în analiza KeysFin.

„Pandemia a adus o modificare evidentă a comportamentului de consum înspre

produsele de bază între care se găsesc și legumele și fructele. Estimăm continuarea
tendinței de creștere începută în 2014 și atingerea unui nivel record de 28 de miliarde de
lei în baza creșterii consumului, dar și a presiunilor inflaționiste de aproximativ 10% de
anul trecut”, a declarat Diana Florescu, analist economic KeysFin.
Deficitul balanței comerciale de fructe și legume (Exporturi minus Importuri) a crescut
cu 0,3% față de 2019 și a fost 374% peste nivelul din 2011, la cel mai ridicat nivel din
istorie, atingând peste un miliard de euro în 2020.

Carnea de pasăre, 40% din importuri

Anul trecut, ponderea importurilor din totalul producției interne de carne de pasăre a
ajuns la 40%, un prag alarmant pentru industria de profil, atrage atenția Ilie Van,
președintele patronatului din industria cărnii de pasăre.

Producția locală devine insuficientă pentru a asigura consumul. Până în 2020,

crescătorii de pasăre din România asigurau în proporție de aproximativ 97% necesarul
de consum al populației, existând totodată exporturi pe un trend ascendent.

Din 2021, însă, urmare a pandemiei dar și a secetei prelungite, producția și exporturile
au început să scadă, în timp ce importurile au devenit tot mai importante atât în valoare
cât și în volum.

Din datele Uniunii Crescătorilor de Păsări din România (UCPR), patronatul de profil,
ponderea importurilor în totalul producției interne a ajuns la 40%, iar producția a scăzut
cu 17%.

„Considerăm că acest procent de 40% ar trebui să fie un semn de alarmă pentru

autorități. 40% comerț intracomunitar înseamnă că suntem într-o situație foarte
delicată. Mai ales că prețul la poarta fermei a scăzut foarte mult. Avem cele mai mici
prețuri la poarta fermei din UE la carne și ouă. Suntem sub prețul de cost, în timp ce
consumatorul mănâncă mai scump”, a declarat Ilie Van, președintele Uniunii
Crescătorilor de Păsări din România.

Și „tradiționala” carne de porc provin cel mai mult tot din import

Consumul de porc a crescut ușor, dar nu din producție autohtonă.

„Consumul de carne de porc în România nu s-a diminuat, dimpotrivă a crescut puțin. Or,
să nu uităm că Europa, ca întreg, are supraproducție de carne de porc”, completează
Ioan Ladoși.
După apariția pestei porcine africane în fermele din România, importul de carne de porc
a crescut de la 290.000 de tone, cât era în 2017, la aproape 500.000 de tone în 2019, așa
cum reiese din datele Institutului de Statistică.

În 2021, a ajuns la aproape 700.000 de tone iar în 2022, va trece de 750.000 de tone,
conform datelor statistice.

Până în acest an, importul de carne de porc reprezintă 70-75% din consum de carne al
României. Acum fermierii și producătorii cred că s-a ajuns până la 80%.

Sorin Minea, președintele Federației Patronale Române din Industria Alimentară

(Romalimenta), susține că piața autohtonă are puterea să crească, dar ar trebui mai întâi
să scape de febra porcină africană.

„Abatoarele existente și fabricile autorizate pot procesa la capacitate maximă de patru-

cinci ori mai mult decât producția de carne din România, am putea hrăni România și
jumătate din Europa. Trebuie să eradicăm pesta porcină, pentru că pune piedici
dezvoltării”, precizează Sorin Minea.

Conform Institutului Național de Statistică, consumul este de 37,5 kg/cap de locuitor,

consumul total de carne de porc la nivel național este puțin peste 700.000 de tone, iar
producția internă industrializată este de circa 230.000 de tone de carne de porc.

Soluția procentului de 51% nu a avut efect

Una dintre soluțiile statului pentru stoparea produselor „străine” prezente pe rafturile
marilor magazine a fost o lege prin care marii comercianți de produse alimentare erau
obligați ca, pentru categoriile carne, ouă, legume, fructe, miere de albine, produse
lactate și de panificație, să achiziționeze aceste produse în proporție de cel puțin 51% din
volumul de marfă pe raft din lanțul alimentar scurt, adică de la producători români
autohtoni.

Legea a fost adoptată în 2016, dar nu a putut fi pusă niciodată în aplicare pentru că
producătorii români nu aveau capacitatea de a oferi aceste produse.

Unul dintre liderii fermierilor, Dragos Frumosu, a recunoscut că agricultorii autohtoni

nu au putut asigura necesarul de produse încă de la începuturile legii.

Obligația era valabilă în cazul comercianților care au o cifră de afaceri netă sau dețin
active total de peste 2 milioane de euro, echivalent în lei.
Comisia Europeană a deschis, în 2017, împotriva României o procedură de infringement,
considerând că legea încalcă drepturile consumatorului de a alege marfa dorită și
libertatea de circulație a mărfurilor în Uniunea Europeană.

În 2020, legea care oricum nu s-a putut niciodată aplica, a fost suspendată.

Asociația Marilor Rețele Comerciale din România (AMRCR) a avertizat că în cazul unor
astfel de inițiative se omite să se „precizeze și ce trebuie să facă retailerii în cazul in care
promisiunile triumfaliste vehiculate public nu se confirma în realitate”, arata AMRCR,
într-un comunicat de presă.

RadioFreEup/Lbty©203,Inc.Tlzv