Istorie

Clasa a VIII-a
Unitatea de învățare: România între democraţie şi autoritarism
*studiu de caz: Constituţia din 1923 („Constituţia unificării”)
A fost factorul principal pe care s-a fundamentat democraţia interbelică.
Context istoric:
Aceasta nouă lege fundamentală răspundea noilor realităţi de după 1918: relizarea Marii
Uniri, lărgirea dreptului la vot, schimbările din mentalitatea colectivă, diversitatea
partidelor, mutaţiile economic-sociale, noul context european. Noua Constituţie a fost
votată de majoritatea liberală din ambele camere la 27 martie 1923 şi publicată în
Monitorul Oficial nr.282 din 29 martie 1923.
Forma de guvernământ era monarhia constituţională.
Principii:
 Suveranitatea naţională,
 Separarea puterilor în stat,
 Guvernare reprezentativă,
 Legalitatea,
 Descentralizarea.
Importanţa. Constituţia din 1923 a perfecţionat sistemul de control al respectǎrii
libertǎţilor cetǎţeneşti şi al regimului politic în stat şi a consacrat în plan juridic Marea
Unire din 1918; a fost în vigoare până în anul 1938.