It
Cronica Cinematografului
O SA" BATOARE
Jubileul Iui Camille Flammarion
— S a v a n t u l a s t r o n o m f r a n c e z a î m p l i n i t 80 d e a n i la 26 F e b r u a r i e
J u b i l e u l d s 40 d e ani al revistei „ L ' A s t r c n o m i e "
La 26 Februarie Camille Flamarkm, celebrul as­
tronom si cel mai mare popularizator al ştiinţei, a
împlinit vârsta de SO de ani.
Octogenarul savant francez va fi sărbătorit în
lumea întreaga unde există societăţi ştiinţifice şi
in ţările înapoiate unde nu există asemenea socie­
tăţi (din nefericire şi România se numără printre
aceste tari). Marea sărbătoare a ştiinţei va interesa
doar câţiva entuziaşti singuratici, pătrunşi în adân­
cul sufletului !or de o dragoste nemărginită pentru
astronomie şi ilustrul ei vulgarizator.
Camille Flammarion, acest rege al ştiinţei, n'a
fost sărbătorit prin 101 lovituri de tun. şi toasturi
oficiale. Intr'o sală mică a hotelului societăţilor sa­
vante (Hôtel des Sociétés savantes) din Paris, s'au
adunat membrii societăţii astronomice franceze,
cari se găseau în acea zi la Paris, împreună cu cei
mai de frunte învăţaţi francezi, ca Paul Appell, P i ­
card. Painlevé, Branly ş. a.
Luăm parte şi noi la această sărbătoare mondială
si ca un modest omagiu schiţăm în cele ce urmează
o scurtă privire asupra vieţii şj operei maestrului
Astronomiei.
***
Camille Flammarion s'a născut la 26 Februarie
18-42, în satul Montigny le Roi. din departamentul
Haute Marne, sat care are astăzi o populaţie de a-
proape 1000 de suflete. Părinţii săi erau ţărani şi
avoau ambiţiunea ca fiul să ajungă odată şi odată
preotul satului. Bieţii oameni credeau însă că acea­
stă ambiţie e poate prea mare pentru a putea.fi a-
jimsă de copilul lor. Camille avu nefericirea să se
îmbolnăvească de vărsat si n'a lipsii mult să fi mu-
Camille Flammarlon
rft de această boală ca alte mii de copii din gene­
raţia sa, vaccinul nefiind pe atunci obligator. La
4 ani viitorul astronom ştia să citească şi să scrie,
aşa că ajunse un adevărat savant al satului, deoa­
rece foarte puţini locuitori din „Montigny le R o i "
ştiau carte pe acea vreme. La 6 ani era şamponul
şcolarilor la aritmetică iar prefectul judeţului îl so­
coti ca cel mai inteligent elev al şcolii primare din
Montigny. Prefectul fiind un om cumsecade, îl ajută
să urmeze cursurile seminarului din Longres, capi­
tala departamentului. In 1851 Flammarion plecă dar
ia Langres, după dorinţa familiei sale şi a stat a-
colo. în seminar, până la 1856. Nu ştim dacă i-o fi
plăcut Jui Flammarion cântecele bisericeşti şi apro­
fundarea sfintelor dogme cato"ce şi jesuite, dar pe
la 1856 părăsi seminarul şi veni la Paris, atras de
magneţii puternici ai ştiinţei. Şi astfel, în loc să a-
jungâ un simplu preot, Flammarion avu menirea să
ajungă cel mai mare preot al ştiinţei.
La Paris, tânărul Camillc, avea doar vre-o 15
ani, trecu bacalaureatul, având în cotnisiunea de
examen pe ilustrul savant Babinet, fizician şi astro­
nom. La 16 ani începu să scrie articolaşe ştiinţifice
în ziare, ba compuse şi o lucrare cu titlul „bombas­
tic", cum însuşi ©1 ne mărturiseşte, de „Cosmogonii
Universală". Această lucrare n'a fost publicată şi ;
nici un om de ştiinţă nu i-a dat vre-o atenţie, afară
de Pasteur, care citi manuscrisul şi rămase uimit
de erudiţia tânărului autor, ba voi să-! ajute să stu­
dieze ştiinţele naturale. Flammarton avea însă o-
roare de Universitate şi poate a făcut bine că nu s'a
înscris la vre-o facultate^ căci desigur ar fi risipii
atâta sănătate si energic într'un mod inutil, că n'ar
mai fi avut fericirea să-şi serbeze octogenarul.
in 1858 intră deci ca elev-astronom la Observa­
torul din Paris, care pe vremea aceea era sub direc­
ţiunea lui Leverrier, celebrul astronom care a des-
\ coperit planeta Neptun prin calcul.
Timp de 4 ani Flanimarion stătu la Observator,
unde învăţă mai multă astronomie decât ar fi în­
văţat la Universita'te, având prilejul să se familia­
rizeze cu calcule de meoanică cerească, observaţii
practice şi cu întreaga literatură astronomică veche
şi modernă.
In anul 1862. Flammarion îşi dădu demisia dela
Observator în urma miei certe avută cu Leverrier,
:i*re era de altfel un om foarte de treabă dar prea
avea dispreţ pentru entuziasmul tânărului iubitor
de stanţă. Flammarion scria la reviste ştiinţifice, ba
„ADEVERUL L I T E R A R Şl
A ŞTIINŢEI
de L. F L O R I N
1922.
avu norocul să poată publica un volum „Pluralita­
tea lumilor locuite", care avu un mare succes. Des­
pre acelaş subiect a scris o carte cu 150 de ani în
urmă astronomul Fontenelle, care a trăit exact 100
de ani (1657—1757), carte ridiculizată de Voitaire
în „Micromegas".
La 21 ani Flammarion găsi un post de calculator
la „Burcau des Longitudes", unde calcula mişcările
lunci pentru „Conaaissaoce des Temps", ha fu an­
gajat ca redactor ştiinţific la revista „Cosmos" şi
de ziarele „Le Siccle" si „Magasin PUtoresque".
Mai târziu începu să ţină conferinţe populare, în
deosebi pentru muncitori.
In anii următori tipări mai multe volume („Lu­
mile închipuite si lumile adevărate" — „Contemplări
ştiinţifice" — „Viafa lui Copernic", „LUMEN" %. a.,
ba se pasiona mult de aeronautică şi făcu mai multe
ascensiuni cu balonul.
Deşi era un autor cunoscut, Flammarion era însă
sănac si făcea observatiuni cu o lunetă modestă in­
stalată în balconul unei mansarde, în care îşi avea
domiciliul acest redactor ştiinţif-c Abia la 32 ani
Fîa-mmarion se gândi să se însoare si făcu acest pas
în ziua de 20 August 1874, când se însura cu o
poetă, Bertha Flammarion, care i-a fost aproape o
jumătate de veac tovarăşa lui de viaţă şi ştiinţă.
La 1879 tipări Astronomia Populară, un volum de
1000 de pagini, o capod'operă de vulgarizare ştiin­
ţifică. Până astăzi au apărut peste 100 de ediţii din
această lucrare.
La 1882 Flammarion fondează revista „L'Astro-
nomie", care a împlinit acum 40 de ani de existentă.
La această revistă, care e-acum buletinul oficial al
Societăţii astronomice franceze, au colaborat cei
mai mari astronomi din lume; tot în această revistă
au fost publicate multe observatiuni şi lucrări ori­
ginale ale regretatului astronom român Victor
Anestin.
In 1883 un admirator îi dărui un castel la
Juvisy, unde Flammarion îşi instala observatorul,
cheltuind aproape un sfert de milion de franci pen­
tru lunete şi diversele aparate.
In 1887 întemeiază „Societatea astronomică fran­
ceză".
PânS îâ 1900 Plammarion publică nenumărate
volume şi broşuri de astronomie, meteorologie, fi­
lozofic şi câte altele, ba publică romane ştiinţifice,
poezii astronomice, articole de medicină, fizică, bio-
, logie, geologie, zoologie, botanică, e t c , tipări o en­
ciclopedie în 8 volume, dicţionare ş. a.
In 1900 apăru celebra scriere „L'inconnu" ( N e ­
cunoscutul), în care tratează chestiuni cu privire
la forţele oculte necunoscute (telepatie, hipnotism,
etc).
In fiecare am Flammarion publică „L'Anmwire
Astrommique", care a intrat în al 58-lea au de
existentă.
Flammarion a făcut multe cerc. .; originale şi
a publicat lucrări uriaşe de astronomie practică, at­
lase cereşti, hărţi, globuri planetare şi multe altele.
Ştie o mulţime de limbi vechi {j moderne (între
cari greaca, ebraica, româna) şi are timp să fie în
corespondentă cu nenumăraţii săi admiratori din
cele cinci continente
Dela noi au fost în corespondentă cu maestrul
ştiinţei, regretaţii astronomi Vermont si Anestin,
foşti redactori ai ziarelor Adeveml şi Dimineaţa.
Reproduc un fragment dintr'o scrisoare trimisă
lui Anestin în 1907 cu prilejul fundării revistei as­
tronomice „Orion": v
„ ...Să mi-ţi ascunzi, scumpe domnule Anestin, că
întreprinzi o operă grea, care ie va obliga la o per­
severenţă constantă şi neobosită. Te vei lovi de mU
de piedici, mai nuilt san mai puţin neprevăzute. Iu­
birea pentru ştiinţă şi energia ta vor triumfa însă^
Curai, deci. opera ta ivr avea arini: sic ttur ad astra.
Iţi strâng mâna".
CamiUe Flammarion.
* **
Cuvintele lui Flammarion au fost profetice. Anes­
tin şi-a sacrificat viata pentru ştiinţă şi a murit în
mizerie, neînţeles, admirat doar de câţiva iubitori
de-aj Cerului.
Flammarion trăind insă, fericit în Franţa ştiinţei,
a putut găsi un mediu prielnic pentru înfăptuirea
misinnel sale pe această planetă, spre fericirea în-
tregei omeniri.
L. F L O R I N
latrisele i ü t o i Bniversitaţei É Cluj
După cum se ştie, Biblioteca. Universitate! din
Cluj este Una dintre cele mal moderne instituţii de
natura asta. Clădirea este sistem american, iar In­
teriorul el aranjat după planurile d-luî dr. Paul
Erdelyi, care a fost un eminent bibliograf şi bine
cunoscut in lumea sfinţirea.
Biblioteca Universitar Cluj, posedă in afară
de bogata colecţie de fii le are şj un mare nu­
măr de manuscrise ptv donaţii ale magnaţilor
unguri. Sub stăpânirea ungurească era cu desăvâr­
şire oprit, ca bibliografi români să consulte aceste
manuscrise. Acum, când cu intinderea hotarelor, s'a
întins stăpânirea şi asupra bibi oteceî Universitate!
din Cluj, ar fi de dorit, ca istoricii generaţiei tinere,
să studieze materialul istoric d'n manuscrisele ace­
ste şi în deosebi ar fi de dorit, să se publice multei?
scrisori ale lui Avram Iancu. cari stau şi azi afuu
date in cutare sertar.
Alături de aceasta ar fi bine insă, dacă aoeasl."
Bibliotecă ar da cuvenita importanţă manuscriselor
publicate -— si ar pune la dispoziţia publicului, toate
revistele româneşti.
ARTISTIC"
U r i a ş i şi pitici. — Oameni cu putere d e H e r c u l e . — S a l t u r i periculoase,
dispariţii, — Prcîecţiuni duble. — De3snuri animate.
Tot eu cache-nrile sau mâscile de film, arătata
in cronica trecută si care se interpun in aparatul
de cinema lograliat intre fi im şi obiectiv, se pot face
numeroase artificii de operaţiune.
Aşa dacă vrem să fabricăm un uriaş stând . d e
vorbă cu pitici, acoperim filmul cu cache-ul No. -l
şi cinematografiem persoana pe care vmini s'o ară­
tăm uriaş, do la distanţă atât de mică (4—5 m.),
în cât cănd stă îu picioare, sâ acopere tot cadrul
aparatului. Se închide apoi obiectivul, se Învâr­
teşte filmul înapoi, se schimbă cacbe-ul cu No. V.
şi se cinematografiază din nou do la distanţă mare
(15—25 mi), persoanele pe cara voim să le facem
pitici. In timpul acestor operaţiuni uriaşul va privi
în jos spre locul unde ar urma sâ fie piticii, iar a-
ceştia vor privi în sus cam în direcţia unde ar tre­
bui să fie capul uriaşului.
Se înţelege că decorul trebue sâ fie apropriat sco­
pului şi în cazul de faţă cel mai bine ales. ar fi
coama unui deal sau un fundal mare omogen.
In filmul „Aventurile Iul Ulysse", scena unde ci­
clopul Pelyfcm, pe care Ulysse cu ai săi îl orbi­
seră în timpul somnului, pipăie oile la eşirea lor
din peşteră, este făcută tot cu procedeul de mai
sus. însă forma cache-urilor este ca în fig. 4, 4'.
In faţa unei gix>te este cinematografiat cu No. 4
Polyfem, foarte de aproape, aplecat şi pipăind cu
mâinile la nivelul liniei y. Pe aceeaşi bucată de
film apoi, s'a cinematografiat un număr de ol,
care ies din peşteră şi sub ele merg dea-buşele oa­
menii lui Ulysse. Distanţa de la care s'au cinema­
tografiat oile, a fost aleasă aşa ca oile să aibă pe
film înălţimea exact până la linia y.
In proiecţiune se vede cum uriaşul pipăie spi­
narea oilor ce ies din grotă, Fig. o.
Apariţiuni şi dispariţîuni se pot face cu tot fe­
lul de cache-uri, dar mai ales se obicinueste for­
ma 6, 6".
Aceste apariţiuni pot să fie instantanee sau pro­
gresive; acele progresive sau topite (fondues) se fac
Inclmându-se şi des*hizându-se cu încetul dia­
fragma obiectivului, în timpul învârtire! manivelei
aparatului.
Scenele din film în care se vede cinematograf In
cinematograf, se mac cu cache-ul de forma 7, 7*.
Cu No. 7 se cinernatograflază o sală fără aco­
periş, cu staluri şi public air cu 7' se cinemato­
grafiată o scena jucată ca pentru film. însă în In.
mină mai tare.
C a l c u l e l e lui Einstein şi i m a g i n a ţ i a Iul W e l l e
Kinstein în faimoasa sa teorie care e pe cale să
revoluţioneze întieaga ştiinţă modernă, nu soco­
teşte timpul ca ctva având o existentă pr.rprie. FI
nu este după Einstein de cât a patra dhr.&iisluHe a
spaţiului
Definiţiuniea aceasta .a timpului ru este la Ein­
stein rezultatul imaginaţiei sau al unei speculaţiunl
filozofice pure. Timptv • "ceasta formă de a pa­
tra dimensiune a sr ;ă la cl într'un întreg
sistem care stă pe si' >aze matematice. E vor­
ba deci de o definiţie iiros ştiinţfică a timpului.
s
A patra dimensiune care era până acum un fel
de a cincea roată la căruţă, iese astfel din dome­
niul glumei, pentru a intra în acela al realitate!.
Ceea ce este însă foarte curios, e că pentru a
intelege acest fel de a vedea timpul, noi cei cari
nu suntem prea iniţiaţi în misterele superioare ale
matematicilor, trebue să recurgem la un scriitor
de pură imaginaţie, care a susţinut aceiaşi teorie
cu mult înaintea lui Einstein.
E vorba de H. G. Wells şi de romanul său Tfhe
Time Machine (Maşina de explorat timpul), scris
încă din 1895.
in adevăr pentru a ne putea descrie omenirea
din anul 802.701 Wells imaginează o maşină care
să străbată timpul. Pentru a'l străbate însă. timpul
trebuia să fie o simplă dimensiune, pe care să poa­
tă aluneca maşina. s
Si iată cum Wells pentru necesităţile romanului
său. imaginează că timpul nu este de cât a patra
dimensiune a spaţiului: „Orice corp real trebue să
se întindă în patru direcţi?, spune el. Trebue să
alba lungime, lărgime, înălţime şi....durată".
Ce clar explică el concepţia aceasta a timpului.
..lată, zice el, o seric de portrete ale aceleiaşi
•crsoane. Ia opt ani, la cincisprezece ani, îa şeapte-
preaece ani, m altul la douăzeci şi trei de ani şi aşa
nai deparic. Aceste porircte >unt secţiurilc. ca
sa zicem aşa. reprezentarile pe trei dimensiuni ale
unei fiinţe cu patru dimensiuni, care este fixă st
inalterabilă".
Apariţii ş|
Principiul !a toate aceste trucuri este ea să ea
cinematografiere de 2 ori aceeaşi porţiune de film
negativ, adică din prima operaţiune rămâne o por­
ţiune din lăţimea filmului, care e umbrită de cache,
ncimpresionată şi prin schimbarea cacbe-uluj co-
respunEător, se expune şi această porţiune cu su­
biectul cerut.
ÎNSCENĂRI TRUCATE
Oameni puternici
Dacă vrem să scoatem în evidenţă puterea t » m
om. îi vom opune pe cât se va putea adversari
mai mici de statură şi mai slabi de cât el. De alt­
fel cu cât el va avea şi o înfăţişare de om voinic,
scena va fi mai verosimilă. Se va avea în orice caz
în grijă, ca în timpul jocului omul nostru să fie
mai in totdeauna, cel mai apropiat de obiectivul a.
paratului, pentru că atunci va părea mai atare ca
ceilalţi.
Dintre toate tipurile de acest fel ce ni s'au pre­
zintă, t in film, cel mai bine este desigur Maetste
(Castelani), ceilalţi nu prea merită titlul de uriaş
cum îi recomandă reclama şi adesea când cineva
trece de la afişul de afară, în sala cinematogra­
fului, în loc de uriaş vede o umilă creatură car*
se umflă, ca să pară mai mare decât e.
Pentru a evidenţia puterea zisului uriaş, pe lân­
gă scene de lupte şi bătăi aranjate aşa, ca el să
iasă mereu biruitor, se mai întrebuinţează şi tru­
curi de înscenare. De ex: voim să arătăm că at­
letul aruncă un om de jos într'un balcon.
Se va proceda în modul următor: atletul sau uria.
şui se va posta sub un balcon, care să fie destul
de puţin înalt. Din balcon se va da jos peste ba­
lustradă; un om slab şi uşor; el sa agaţă cu mâi*
nile apoi de partea de jos a balconului şi îşi va
da drumul în braţele uriaşului, care-1 prinde îa
timpul câderei.
Scena aceasta se cinematografică învârtind ma­
nivela înapoi şi cam încet; în proiecţiune filmul
mergând apoi In sens invers, se va vedea că atle­
tul a aruncat in sus pe ace! om, care din aceasta
svârlire s'a prins cu mâinile de balcon si a'a ur­
cat apoi peste balustradă.
O locomotivă, un vagon de tramvay, un auto­
mobil ce staţiona, va porni Ia drum deaodăratelM
iar omul fenoman va împinge cu toata puterea,
ca să-l ajute până ce-şi ia viteza. Se cinematogra-
fiază tot învârtind înapoi iar la proiecţiune se va
vedea, că atletul a oprit cu puterea Iul locomotiva
tramvaiul etc.
Dacă într'o scenă o persoană se aruncă de pe o
stâncă în prăpastie, nici odată nu vom vedea în
film scena continua până la câdarea în fundul
• prăpastiei, pentru că se uzează trucul următor:
Persoana sare în partea opusă aparatului si
dispare în dosul stâncei, unde în realitate cade pa
ceva comod, la o adâncime de cel mult 1K metru
(o platformă amenajată, plasă de pompieri etc}.
Pentru complectarea scenei se cinematografiază a-
poi din altă poziţie aceeaşi stâncă, după care se va
arunca acum un manechin cu acelaş aspect şi
greutate ca al persoanei sinucigaşe.
La accidentele din automobil înscenate, sunt tot
manechinele in joc In ultimul moment.
Foarte adesea se intercalează In film şi accidente
reale sau lucruri prinse în diferite ocaziuni, se va
avea însă în vedere ca persoanele din filnv să fie
îmbrăcate la fel iar acolo unde s'ar putea demasca
trucul, se taie filmul. *
Transformările şi substituirile se fac tot oprindo-
se aparatul, făcând schimbarea dictată şi reîn­
cepând cinematografierea, fiind totul pus In aceeaşi
poziţie ce. te momentul tritreruperei.
I
In această operaţiune înainte de întrerupere pen­
tru transiorraare, se închide încetai cu Încetul dia­
fragma obiectivului iar la reînceperea cinematogra-
fierei. se redeschide diafragma tot încet. Capetele
acestea ale* negativului rezultat se suprapun apoi
când se copiază pe pozitivul de proiecţiune.
Un truc toarte des întrebuinţat este tni de nuni.
velă. Astfel se cbiamă un dispozitiv al aparatului
de'einematografiat, care permite ca să se ia numai %
fotografii pe secundă, în loc de 16 cum am văzut
la început.
Se înţelege că mişcările prins* mai rar cu acest
sistem, devin de 8 ori mai rapide de cât normal,
în timpul proiecţiunei. (In filme comice alergările'
repezi).
Cu acest truc se mai fac şi filmele, în care se
văd diferite obiecte mişcându-se singure. Caricatu­
rile americane făcute din desemnuri, se fac tot co
acest mijloc: După fiecare învârtire a manivelei,
desenatorul mai adaogă puţin la desemn şi astfel
în proiecţiune se pare că desemnuî se face sau 8«
mişcă singur.
GH. IONESOU
Cu alte cuvinte, dacă privim un obiect o singură
clipă iMt-I vedem în întregime, îl vedem numai pe
trei dimensiuni ale lui după cum daci ne-am uita
numai !a înălţimea lui. nu l'am vedea decât pe o
singură dimensiune. Pentru a-1 vedea in întregime
trebue să-l vedem şi pe a patra ; iul dimensiune,
care este obiectul în toate clipele existentei lui.
Acasta era teoria imaginativă a lui Wells de a-
cum 25 de ani şi mai bine. Exact aceiaşi este con­
cepţia ştiinţifică pe erre o arc azi Einstein despre
timp.' * t '
Partea mai curioasă încă. este că din toate ex-
plicaţiite pe care ni le dau azi comentatori! lut
Einstein, asupra felului în care trebue înţeleasă a-
ceastă a patra dimensiune, care este timpul, nici
una nu este-aşa de clară, exprimând în acelaşi
timo perfect ideia lui Einstein. ca aceia a Iul Wells
ctt portretele succesive ale aceleiaşi persoane.
E poate exemplul cel mai ext lordinar de ima­
ginaţie justificată în întreg mc si cu tot aparatul
:
siiinţMic, de către ştiinţa pozitivă.
Ceea ce arată că i-i vîsnrik poeţlor pot deveni
uneori, cu timpul, realităţi. A . Dfon
P r e l u n g i r e a vieţii
L'oeuvrt identifique se întreabă cu gri'e, cine ie
va gândi să facă în Franţa un .Institut pentru pre­
lungirea vieţii?
In America,;există .Jife Extensión instituie" *uti
direcţiunea fostului preşedinte Taft.
Scopul este să se prevină fcoalele. cari ar put**
isbucni îr. organismele slabe şi predispuse. Astfel,
institutul recrutează clienţi din toate clasele socie­
tăţii, fiind H u b v e n ţ i o n a t de instituţiunile de asigu­
rare cum şi de casele comerciale şi industriale; al
cărora interes este săniuatea subalternilor şi a tu­
turor funcţionarilor.
13ine înţeles ca se previn boalele organice, cuto
sunt ce'.e de ficat, de rinichi, de nas, de gât. înaintea
epidemiilor, ol cărora microb este inev'tabil.
O mísurfi. aţa de. ingenioasă şi practică, nu putţe
-i inaugurată d«tcăt In America!