Vărsăturile

Vărsăturile reprezintă expulzia forțată, bruscă a conţinutului stomacal pe gură. Expulzia este un
act reflex provocat de contracţia diafragmului şi a muşchilor abdominali. Este precedată adesea
de greaţă şi hipersalivaţie.
Voma reprezintă o reacţie naturală a organismului de apărare, cel mai adesea faţă de anumite
substanţe toxice sau greu digerabile faţă de stomac .
Centrul vomitiv este situat în bulbul rahidian, reflexul de vomă fiind declanşat de excitaţiile
care pornesc din aproape toate organele abdominale.
Mecanism
În timpul vărsăturii se realizează o contracţie a pilorului care împiedică trecerea conţinutului
gastric spre duoden şi în acelaşi timp o relaxare a zonei fundice şi a cardiei care permite
eliminarea lui forţată spre esofag, faringe şi cavitatea bucală. Vălul palatin este ridicat, iar glota
închisă împiedică trecerea conţinutului vărsăturii către căile respiratorii.
Mişcările antiperistaltice ale esofagului şi jocul funcţional al joncţiunii esofago-gastrice sunt
suspectate a avea un rol în exteriorizarea vărsăturii, dar forţa operativă principală rămâne
creşterea presiunii intraabdominale ca urmare a contracţiei simultane şi deosebit de puternice a
diafragmului şi muşchilor peretelui abdominal.
Orice excitaţie a tractului digestiv poate determina o incitaţie vomitivă transmisă centrilor
nervoşi bulbari, unde se află centrul vomei, prin intermediul nervilor glosofaringian şi
pneumogastric.
Semne și simptome premergătoare
 greaţă,
 vertij,
 salivaţie abundentă,
 dureri de cap,
 tahicardie,
 transpiraţii reci,
 disconfort,
 stare generală alterată.
Cauze
Nevoia de a vărsa este declanşată în cele mai multe cazuri de:
– intoxicaţii alimentare, mese prea copioase, consum excesiv de alcool;
– consum de anumite medicamente orale, efectele secundare ale unor medicamente;
– colici intestinale, infecţii virale, labilitate psiho-emoţională, graviditatea;
– deplasarea cu maşina, prin excitaţia centrului echilibrului;
– creşterea presiunii intracraniene (meningite, encefalite, hemoragii cerebrale, tumori, abcese
cerebrale);
– excitare chimică pe cale sanguină cu substanţe ca cloroform, morfină, uree, sau toxine
microbiene în scarlatina, difterie, pneumonie; (in aceste cazuri voma reprezintă un fenomen
patologic).
Caracteristici
Manifestarile cantitative/calitative sunt determinate de frecvenţă, orar, cantitate, continut,
culoare, caracter.
Frecvența
•vărsături ocazionale in intoxicaţii alimentare sau boli infecţioase acute;
•vărsături frecvente in stenoza pilorică după mese;
•vărsături incoercibile in graviditate, boli psihice;
•vărsăturle pot prezenta caracter de periodicitate.
Orarul vărsăturilor este caracterizat de alimentaţie:
•vărsături matinale, dimineaţa pe stomacul gol (la alcoolici şi gravide);
•vărsături post-prandiale imediat după alimentare sau în timpul mesei (traume psihice,
depresie);
•vărsături tardive după 2-6 h de la consumul alimentar (ulcer, cancer gastric complicat cu
stenoză pilorică);
Cantitate
• în cazul vărsăturilor alimentare pacientul varsă toată cantitatea alimentelor consumate;
• în stenoza pilorică pe lângă alimentele consumate se adaugă şi secreţia exagerată a glandelor
stomacale, precum şi resturi de la alimentaţiile anterioare (vărsătură abundentă);
• uneori cantitatea conţinutului stomacal evacuat este de câteva zeci de ml.
Miros
•vărsăturile au un miros fad;
•miros acru în caz de hiperclorhidrie;
•miros fecaloid în ileus (refluxul conţinutului intestinal în stomac);
•miros rânced în caz de fermentaţie stomacală.
Conţinut
Conţinutul vărsăturilor este rezultatul:
-alimentelor ingerate, sucului gastric şi duodenal, conţinutul duodenului;
-conţinutul intestinal regurgitat, uneori din exudatul pereţilor stomacali, sânge, etc.
In funcţie de acestea deosebim:
– vărsături alimentare care conţin alimente mai mult sau mai puţin digerate;
– vărsături mucoase, apoase, ce conţin produsele hipersecreţiei gastrice din gastrite, cancer
gastric şi apar la gravide, etilici ca vărsături matinale;
– vărsături biliare în colecistopatii;
– vărsături fecaloide in caz de ocluzie;
– vărsătură intestinală;
– vărsături purulente în gastrita flegmonoasă sau când un abces al organelor învecinate se
deschide în stomac;
-vărsături sanguinolente sau de sânge pur (hematemeză) în boli ale stomacului, organelor
învecinate sau în cadrul unor boli generale.
Culoare
• galben verzui sau verde închis în vărsături biliare;
• galben murdar în ocluzii intestinale;
• roşie în hematemeză;
• brună, având aspect de „zaţ de cafea” în hemoragii digestive, cancer gastric (cantitatea de sânge
din stomac este redusă apărând în vărsături sub formă digerată sau semidigerată);
Caracter
• vărsătură fără efort
• vărsătură fără greaţă
• vărsatura fără legătură cu alimentele consumate;
• vărsătura brună
• vărsătură în jet
• vărsătură incoercibile – varsatura în hipertensiune intracraniană (HIC).
Atitudini si interventii ale asistentului medical
Delimitam simptomele premergătoare:
•supraveghem pacientul atunci când prezintă simptomele premergătoare vărsăturilor:
greaţă, vertij, salivaţie abundentă, dureri de cap, tahicardie, transpiraţii reci, disconfort, stare
generală alterată
•în aceste cazuri pregătim de urgenţă tăviţă renală, vas colector, muşama, aleza, prosop, pahar cu
apă;
•îndepărtăm proteza dentară acolo unde este cazul;
(delimităm vărsăturile provocate sau precedate de accese de tuse, ca de exemplu în tusea
convulsivă).
Asiguram măsuri de control şi toaleta pacientului:
•poziţionăm pacientul şezând, semişezând sau decubit lateral cu capul uşor ridicat pentru a
împiedica aspirarea vărsăturilor;
•susţinem capul pacientului cu o mână pe frunte şi vasul de colectare;
•educăm pacientul pentru a nu căuta să-şi oprească vărsăturile;
•efectuăm toaleta pacientului: bucală, parţială sau totală după necesităţi;
•oferim pacientului apă pentru clătirea gurii după vărsături;
•in cazul unei intoxicaţii alimentare oferim multe lichide pentru a stimula vărsatura pentru a
curăţa astfel stomacul;
•asigurăm pacientului regim alimentar de cruţare a stomacului (ceaiuri de muşeţel fără zahăr);
•reluăm alimentaţia pacientului treptat începând cu hrană lichidă (supe);
•educăm pacientul şi aplicăm comprese umezite sau cataplasme calde pe regiunea – abdominală;
•nu administrăm pacientului cu vărsături, medicamente pe cale orală;
•conţinutul stomacal poate fi aspirat în căile respiratorii obstruându-le. In acest caz aspirăm
conţinutul stomacal; resturile alimentare irită mucoasele respiratorii care sunt invadate de floră
patogenă apărând bronhopneumonia;
• observăm frecvenţa vărsăturilor şi periodicitatea acestora, notându-le în foaia de temperatură;
• determinăm volumetric cantitatea vărsăturilor pe 24 h şi orarul acestora;
• apreciem conţinutul, culoarea, mirosul şi forţa de proiecţie a vărsăturilor;
• captăm fiecare vărsătură în vas separat.
Intervenţii post-vărsătură
•observăm şi calmăm simptomele ce pot însoţi vărsătura: durerea abdominală, pierderea
echilibrului, deshidratarea;
•comunicăm de urgenţă medicului apariţia vărsăturilor sanguinolente;
•liniştim din punct de vedere psihic pacientul care acuză ameţeli, vertij, sete accentuată şi il
educăm pentru conduită post-vărsătură;
•administrăm medicaţia antiemetică prescrisă de medic (supozitoare, injecţii, perfuzii);
•transportăm la laborator pentru investigaţii vărsătura pacientului;
•notăm fiecare vărsătură cu un cerc, data şi ora când s-a produs:
-cu culoare albastră vărsăturile alimentare;
-cu culoare verde vărsăturile bilioase;
-cu culoare roşie vărsăturile sanguinolente.
•la indicaţia medicului efectuăm bilanţul hidric şi administrăm pentru corecţia tulburărilor
electrolitice, rezervei alcaline şi anemiei, parenteral, soluţiile perfuzabile, electroliţii, cantitatea
de sânge prescrisă;
•monitorizăm funcţiile vitale, vegetative ale pacientului.

Recoltarea vărsăturilor

Vărsătura este conţinutul gastric care se elimină spontan , de obicei în afecţiunile digestive, dar
întâlnită şi ca un simptom în alte afecţiuni(alcoolism, HIC) sau în sarcină.
Scop
Explorator – se fac examinări macroscopice , bacteriologice, chimice pentru stabilirea
diagnosticului
Materiale necesare
 2 tăviţe renale curate şi uscate
 pahar cu soluţie aromată
 muşama , traversă
 prosop
Se pregăteşte pacientul fizic şi psihic:
 va fi încurajat şi susţinut în timpul vărsăturii
 se aşează în poziţie şezând sau decubit dorsal cu capul întors lateral
 se aşează sub cap sau în jurul gâtului un prosop
 se protejează lenjeria de corp şi de pat cu muşama sau traversă
Tehnica
 se îndepărtează proteza dentară dacă există
 tăviţa renală se oferă pacientului sau este susţinută de către asistentă
 asistenta sprijină fruntea bolnavului
 după vărsătură se îndepărtează tăviţa
 dacă varsă după intervenţii chirurgicale abdominale, va fi sfătuit să-şi comprime uşor cu
palma plaga operatorie
 se oferă paharul cu apă să-şi clătească gura (scuipă în altă tăviţă)
Îngrijirea pacientului după tehnică
 se şterge gura pacientului
 se îndepărtează materialele folosite
 se aşează pacientul în poziţie comodă şi se acoperă
 se aeriseşte salonul
 se supraveghează pacientul încontinuare
În funcţie de observaţie se notează aspectul macroscopic, cantitatea.
Unele semne însoţitoare sau premergătoare
 cefalee
 vertij
 transpiraţii
 emisie fără efort în jet