Starea de vomă:

Vomele sunt asociate cu iritarea centrului din medulla oblongata, mai severă decât
greața. La amparitia vomei, continutul gastric este evacuat prin esofag, faringe, gura si
uneori prin nas.

Starea de greata:
este o senzație subiectivă, neplăcută și nedureroasă, însoțită de contracții
involuntare ale mușchilor faringelui, esofagului și peretelui abdominal care poate
preceda sau însoți vomele
• Două centre funcționale ale medulla oblongata sunt responsabile pentru actul vomei :
• - un centru vomei în partea dorsală a formării reticulare laterale și
• - zona de declanșare a chemoreceptorului în câmpul foarte posterior al fosei romboidă (zona postrema)
la baza celui de-al patrulea ventricul .
• Rolul principal este jucat de centrul vomei: acesta este ceea ce asigură activitatea coordonată a
mușchilor scheletici și a organelor musculare netede în timpul vărsăturilor. Centrul vomei primește
aferente de la tractul gastrointestinal și de la alte părți ale corpului, de la secțiunile superioare
ale creierului și centrele corticale , de la aparatul vestibular , precum și de la zona de declanșare a
chemoreceptorului . Pragul de excitare a centrului vomei sub acțiunea unor stimuli diferiți la diferite
persoane variază.
• Impulsurile motorului de la centrul de vărsături ajung la diafragm prin nervii frenici , către mușchii
intercostali și abdominali prin nervii spinali și spre laringele, faringele, esofagul și stomacul prin nervii
vagului . Centrul emetic este situat lângă centrele vasomotorii și alte centre vegetative ale medulla
oblongata și, prin urmare, vărsăturile sunt, de obicei, însoțite de manifestări vegetative.
• Zona de declanșare a chemoreceptorului nu oferă un act de voma coordonat, ci doar o declanșează,
trimițând impulsuri către centrul de vărsături al medulla oblongata . Iritanții zonei de declanșare a
chemoreceptorului pot fi toxine bacteriene, radiații , metaboliți toxici (de exemplu,
cu uremie și hipoxie), precum și medicamente precum apomorfina și alte opioide , levodof (mai
precis, dopamina formată în timpul metabolizării ) și glicozide cardiace .
• Atunci când sunt stimulate de toxine și medicamente ale zonei de declanșare a chemoreceptorului,
neuronii celor din urmă eliberează mediatori (în special dopamina ), acționând asupra centrului
emetic. Acesta din urmă asigură activitatea coordonată a mușchilor scheletici și a organelor musculare
netede în timpul vărsăturilor, acționând prin numeroase căi nervoase eferente. În plus, centrul emetic
poate activa impulsuri din alte părți ale creierului, în special din analizoarele vizuale și olfactive .
• Voma spontana, aparuta brusc, fara greata, asociata cu cefalee, redoarea cefei, uneori
febra este de origine meningocerebrala si necesita pentru precizare, examen de fund de ochi,
lichid cefalorahidian, EEG, ventriculo- si arteriografie etc.
Voma matinala evoca diagnosticul de sarcina, uremie, etilism, parazitoza si obliga la investigatii
anamnestice, clinice si paraclinice.
• Voma postprandiala, cu orar fix, gust acid evoca diagnosticul de boala ulceroasa sau dispepsie
hiperclorhidrica si impune efectuarea radioscopiei gastrice sau eventual gastrofibroscopia.
• Voma tardiva sau fara legatura cu alimentatia, cu miros fetid si in cantitate mare, continind
alimente nedigerate este caracteristica pentru stenoza pilorica (se mai noteaza: clapotaj gastric,
largirea „in carafa” a antrului piloric, aspectul de fulgi de zapada la caderea pastei baritate in
stomac).
• Voma cu gust amar, insotita de dureri in hipocondrul drept iradiate in spate si in umar, uneori
subicter si febra este caracteristica pentru colecistite, diagnostic precizat prin tubaj duodenal
minutat, bilicultura si sediment, colecistografie pentru depistarea litiazei sau dismorfiei, care o
pot genera.
• Voma fecaloida este specifica ocluziei intestinale intr-un stadiu avansat, care a fost precedat de
oprirea scaunului si a gazelor, colici intestinale insotite de zgomote caracteristice - sindrom
König - hiperperistaltism urmat de silentiu abdominal. Rx. arata imagini hidroaerice.
• Voma cu dureri spontane si la presiune in tot abdomenul, mai ales in cel inferior si Douglas,
aparare musculara, stare colapsoida si uneori febra defineste sindromul peritoneal (septic sau
perforatie de organ cavitar)
Vome asociate cu boli
1. Diabetul zaharat
Gastropareza diabetica poate conduce la aparitia starilor de greata si chiar varsaturi. Stomacul pacientilor
cu gastropareza nu se poate goli in mod corespunzator din cauza incapacitatii nervului vag de a transmite semnale
catre creier. Emeza mai este cauzata de variatiile cantitatii de zahar din sange, deoarece provoaca un dezechilibru
al insulinei.
2. Afectiuni ale organelor din cavitatea abdominala care pot declansa starile de voma
- Boli inflamatorii intestinale;
- Afectiuni ale vezicii biliare;
- Hepatite;
- Pancreatita;
- Boli de rinichi;
- Unele tipuri de cancer.
3. Afectiuni care nu au legatura cu sistemul digestiv, dar care pot provoca varsaturi
- Atacul de cord (angina pectorala);
- Infectiile pulmonare - bronsita, pneumonia;
- Sepsis;
- Tulburari de alimentatie - bulimia.
4. Medicamente si tratamente medicale
Emeza poate aparea si ca efect secundar comun in urma administrarii anumitor medicamente:
- medicamente antiinflamatorii;
- calmante;
- medicamente utilizate in chimioterapie sau radioterapie.
5. Sarcina
Greata si varsaturile sunt manifestari caracteristice primului trimestru de sarcina. Cauza primara a acestor simptome
sunt dereglarile hormonale specifice sarcinii.
• Varsaturile la sugar
De regula, parintii fac confuzii intre varsatura si regurgitare. Regurgitarea are loc
imediat dupa masa si reprezinta eliminarea, fara efort, a unei mici cantitati de
alimente nedigerate.

Cauzele emezei la sugari includ:

1. Stenoza pilorica - varsaturi puternice, in jet, care apar dupa masa din cauza
ingustarii sfincterului aflat intre stomac si duoden (zona in care stomacul isi goleste
continutul in intestinul subtire). Aceasta se poate manifesta in primele luni de
viata.

2. Varsaturi asociate cu crampele abdominale - intususceptie (un tip de ocluzie

intestinala) sau impingerea unui segment din intestinul subtire in portiunile
adiacente. Aceasta afectiune declanseaza plansul necontrolat al copilului si scaun
sanguinolent.

3. Infectii virale.
• Tratament
• Schemele de tratament sunt individualizate in functie de cauze, bolile
coexistente, varsta si istoricul medical al pacientului. Terapia se adreseaza in
general cauzei si are drept scop diminuarea disconfortului produs de varsaturi si
scaderea riscului de a dezvolta complicatii grave (de exemplu, deshidratarea).
Cand voma este provocata de o situatie care impune restrictii specifice
(indigestie, gastroenterita virala) tratamentul consta in regim alimentar adecvat si
hidratare corespunzatoare, in special prin consumarea de saruri pentru
rehidratarea orala.
In unele cazuri vor fi prescrise si medicamente antiemetice pentru tratarea
varsaturilor (chimioterapia, raul de miscare).
Antibioticele sunt necesare atunci cand starea de voma este cauzata de o infectie
bacteriana (shigella, salmonella, campylobacter).
In cazul in care pacientul se confrunta cu varsaturi severe care conduc
la deshidratare acesta trebuie spitalizat pentru rehidratare pe cale intravenoasa.